Obligația de a face. Decizia 2493/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ,DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 2493
Ședința publică din data de 14 octombrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Eleonora Gheța
JUDECĂTOR 2: Hrudei Maria
JUDECĂTOR 3: Tămaș Floarea
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâta ADMINISTRAȚIA FINANAȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI C-N împotriva sentinței civile nr. 583/06.03.2009 pronunțată în în dosarul nr- al Tribunalului Cluj în contradictoriu cu intimații DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI C, SC SRL având ca obiect obligația de a face-restituire taxă de primă înmatriculare.
La apelul nominal, făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este scutit de plata taxelor de timbru
S-a făcut referatul cauzei ocazie cu care se învederează instanței că pricina se află la primul termen de judecată pentru care procedura de citare este legal îndeplinită, părțile litigante au solicitat judecarea pricinii în lipsă.
Se mai menționează că la data de 12.10.2009 se înregistrează din partea intimatei, SC SRL întâmpinare.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Din examinarea actelor dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.583 pronunțată la data de 06.03.2009 în dosar nr- al Tribunalului Clujs -a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a DGFP C și respinsă acțiunea în contradictoriu cu această pârâtă; a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a C-
Totodată a fost admisă în parte cererea formulată de reclamanta SRL în contradictoriu cu C-N iar în consecință a fost obligată pârâta să restituie reclamantului suma de 3667 lei reprezentând taxa de primă înmatriculare cu dobânda prevăzută de art.124 C,pr.fiscală precum și la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 39,3 lei; respinse restul capetelor de cerere.
Pentru a dispune astfel instanța a reținut că potrivit art.148 alin.2 din Constituția României, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, transpunându-se astfel în legislația internă principiul aplicării directe și al supremației dreptului comunitar.
Conform dispozițiilor art. 90 paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene, aplicabil prezentei spețe, nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare, fiind interzise, astfel, taxele discriminatorii și protecționiste. Aceste dispoziții au făcut obiectul unei largi jurisprudențe a Curții de Justiție a Comunităților Europene, care a decis ca fiind esențial în stabilirea caracterului unei taxe ca fiind discriminatorie aspectul că aceasta este determinată de traversarea graniței de către bunul supus taxei, dintr-o țară comunitară în alta.
Taxa specială pentru autoturisme reține instanța a fost introdusă în Codul fiscal prin Legea nr. 343/2006 sub forma unui nou impozit, cu aplicabilitate de la 1 ianuarie 2007, inițial pentru toate autovehiculele, iar după modificarea Legii nr. 343/2006 prin OUG nr. 110/2006, a fost restrânsă la toate autoturismele și autovehiculele, inclusiv cele comerciale, prevăzându-se categorii de persoane exceptate. Potrivit reglementării în vigoare, la data importului autoturismului, taxa specială pentru autoturisme se datorează cu ocazia primei înmatriculări în România a unui autoturism sau autovehicul comercial, enumerat la art. 214 ind. 1 din Codul fiscal. Tribunalul observă, însă, că taxa specială de înmatriculare nu este percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în România, fiind percepută numai pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România, după aducerea lor în țară. Rezultă din aceste dispoziții legale, că taxa specială de înmatriculare impusă autoturismului reclamantului, autoturism cumpărat dintr-un stat membru al Uniunii Europene și care era înmatriculat într-un stat comunitar este determinată de traversarea graniței de către acesta dintr-o altă țară comunitară în România, astfel încât această taxă impusă de autoritățile române este una discriminatorie, fiind interzisă de dispozițiile art. 90 din Tratatul Comunității Europene.
Mai reține instanța că este real, că în lipsa unei armonizări la nivelul Uniunii Europene statele membre au o oarecare libertate în stabilirea diferitelor taxe sau impozite, dar acestea nu trebuie să contravină dispozițiilor comunitare privind interzicerea discriminării sau a principiului liberei circulații a mărfurilor, așa cum este cazul de față.
De asemenea, nu pot fi reținute nici susținerile pârâtei privind aplicarea dispozițiilor art. 11 din OUG nr. 50/2008, pe de o parte dat fiind faptul că acest act normativ intră în vigoare la data de 1 iulie 2008 și pe de altă parte, având în vedere incompatibilitatea taxei de primă înmatriculare cu dreptul comunitar, nu se poate face o eventuală compensare între taxa de poluare și taxa prevăzută de dispozițiile art. 214 ind. 1 Cod fiscal. Mai mult decât atât, acest act normativ nu poate fi aplicat decât situațiilor născute după intrarea sa în vigoare, în caz contrar fiind încălcat principiul neretroactivității legii.
Ca atare concluzionează instanța taxa specială de primă înmatriculare achitată de reclamant este una interzisă de dispozițiile art. 90 din Tratatul Comunităților Europene și că, începând cu data de 1 ianuarie 2007, dată la care România a aderat la Uniunea Europeană reglementările comunitare sunt direct aplicabile în ordinea juridică internă, având prioritate față de dispozițiile interne iar restituirea taxei este nejustificată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs C-N solicitând admiterea acestuia, modificarea hotărârii în sensul admiterii excepțiilor și respingerii acțiunii reclamantei.
În susținerea celor solicitate s-a arătat că reținerea instanței cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive este greșită întrucât în condițiile OG nr.92/2003, nu se poate efectua restituirea sumelor către contribuabili care nu au domiciliul în C-N iar reclamanta nu are sediu în localitate.
Greșite se arată sunt și reținerile instanței cu privire la procedura prealabilă în contextul în care acesta nu a fost parcursă iar ca atare acțiunea era inadmisibilă cât și cu privire la dobândă în situația în care dobânda cerută de reclamantă era cea prevăzută de OUG nr.9/2000.
Analizând recursul declarat, Curtea reține că este nefundat cu excepția criticii vizând dobânda acordată de instanța de fond.
Astfel, argumentul că instituția nu are calitatea procesuală nu poate fi reținută întrucât taxa așa cum rezultă din chitanța seria - nr.- a fost achitată la trezoreria municipiului C- Ori în aceste circumstanțe dat fiind existența raportului obligațional susținerile referitoare la lipsa calității sunt neîntemeiate și urmează a fi respinse.
Respinsă urmează a fi și susținerea referitoare la inadmisibilitate întrucât existența refuzului rezultă implicit din actele depuse în fața instanței de fond. În plus în cazul refuzului nu este necesară parcurgerea procedurii prealabile această procedură fiind cerută de legea contenciosului dar în cazul existenței actului administrativ.
Cât privește însă susținerile referitoare la dobândă curtea reține că restituirea taxelor achitate la bugetul de stat se face în situațiile limitativ reglementate de art. 117 Cod procedură fiscală, iar restituirea taxei de primă înmatriculare în modalitatea solicitată nu se regăsește în această enumerare. În acest context Curtea apreciază că refuzul restituirii sumei reprezentând taxa de primă înmatriculare se circumscrie unei răspunderi civile delictuale astfel că pârâta recurentă este obligată să acopere integral prejudiciul suferit de intimată, iar aceasta nu se poate realiza decât în condițiile dreptului comun. Prin urmare, Curtea reține că la obligațiile care au ca obiect o sumă de bani, daunele interese pentru neexecutare nu pot cuprinde decât dobânda legală, conform OG nr. 9/2000, iar aceasta se datorează din momentul în care reclamanta-intimată a fost lipsită de suma solicitată a fi restituită, respectiv de la data de 14.08.2007.
Pentru toate aceste considerente, Curtea va aprecia recursul declarat de către pârâtă ca fiind fondat sub aspectul modalității în care a fost acordată dobânda de către instanța de fond, astfel că, în temeiul art.312 alin.1 pr.civ. va admite recursul și va modifica în parte sentința în sensul că va obliga pârâta să plătească reclamantei dobânda legală calculată asupra sumei de 3667 lei începând cu data de 14.08.2007 până la achitarea integrală a acestei sume și va menține restul dispozițiilor sentinței atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta Administrația Finanțelor Publice C-N împotriva Sentinței civile nr. 583 din 6 martie 2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj, pe care o modifică în parte în sensul că obligă pârâta să plătească reclamantei dobânda legală prevăzută de art. 3 alin. 3 din OG nr. 9/2000 calculată asupra sumei de 3667 lei începând cu data de 14.08.2007 până la restituirea sumei.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 14 octombrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
- - - - - -
GREFIER
-
Red.//5 ex./23.10.2009
Președinte:Eleonora GhețaJudecători:Eleonora Gheța, Hrudei Maria, Tămaș Floarea
