Obligația de a face. Decizia 2513/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 2513/2009
Ședința publică de la 15 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Liviu Ungur
JUDECĂTOR 2: Radu Dusa
JUDECĂTOR 3: Delia Marusciac
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamanta CLUB CFR 1907 C SA, împotriva sentinței civile nr. 1836/2009, pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții DIRECTIA GENERALA A FINANTELOR PUBLICE A JUD.C și ADMINISTRATIA FINANTELOR PUBLICE A MUN.C N, având ca obiect obligația de a face restituire taxă specială de primă înmatriculare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că prezentul recurs este legal timbrat, iar părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă.
La data de 14.10.2009 s-a depus la dosar, de către ambele pârâte-intimate întâmpinare.
Curtea, apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare, în temeiul art. 150 Pr. Civ. declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.1836 din 18 iunie 2009 Tribunalul Cluj, a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei Club CFR 1907 C SA, cu sediul în C-N- jud. C și, în consecință, a respins cererea reclamantei formulată în contradictoriu cu pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice a jud. C și Administrația Finanțelor Publice a mun. C-N, ambele cu sediul în C-N P-ța - - nr. 19 jud.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr-, reclamanta Club CFR 1907 C SA a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Administrația Finanțelor Publice a mun. C-N și Direcția Generală a Finanțelor Publice a jud. C, obligarea pârâtelor la restituirea sumei de 25.855,76 lei, plătită cu titlu de taxă de primă înmatriculare, cu dobânda legală de la momentul plății, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, a arătat reclamanta că a fost obligată să achite, în mod ilegal, suma de 25.855,76 lei cu titlu de taxă de primă înmatriculare, pentru un autoturism înmatriculat deja într-un stat membru al CE. A solicitat pârâtei restituirea acestei taxe, dar cererea sa a fost respinsă
Consideră reclamantul că pretinderea și încasarea acestei taxe este ilegală și discriminatorie și că trebuie restituită. Astfel, potrivit dispozițiilor art. 148 alin. 2 Constituția României, ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare, iar potrivit dispozițiilor art. 25 CE, între statele membre sunt interzise taxele vamale la import și la export sau taxele cu efect echivalent, această interdicție fiind aplicabilă și taxelor vamale cu caracter fiscal. De asemenea, din art. 90paragraful 2 CE, reiese că nici un stat membru nu aplică produselor altor state membre impozite interne de natură să protejeze indirect alte sectoare de producție. În vederea garantării neutralității impozitelor interne din perspectiva concurenței dintre autovehiculele de ocazie care se află deja pe piața națională și autovehiculele similare importate dintr-un alt stat membru decât România trebuie comparate efectele accizelor instituite asupra acestei ultime categorii cu cele ale accizelor reziduale care se aplică primei categorii de autovehicule, deja supuse acestei taxe la prima lor înmatriculare. Aplicarea formulei de calcul prevăzută în art. 214 ind. 1 din Codul fiscal conduce la creșterea nivelului taxei în funcție de vechimea autovehiculului. Aceste dispoziții legale încalcă prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări cu caracter obligatoriu, întrucât din jurisprudența Curții rezultă că un sistem de taxare nu poate fi considerat compatibil cu art. 90 CE decât dacă este organizat astfel încât să excludă orice posibilitate ca produsele importate să fie supuse unor taxe mai mari decât produsele similare naționale și, prin urmare, să nu producă în nici un caz efecte discriminatorii. Mai arată reclamanta că impozitarea discriminatorie nu poate fi justificată de considerente ecologice, în condițiile în care factorul vechimii nu este cel mai potrivit în contextul protecției mediului. Întrucât nu țin seama în mod adecvat de deprecierea reală a autoturismelor, normele românești privind aplicarea taxei conduc negreșit la o situație în care, în multe cazuri, taxa aplicată unui vehicul second-hand importat este mai mare decât taxa reziduală inclusă în valoarea unui autoturism uzat național similar.
Pârâtele au formulat întâmpinare, prin care au solicitat respingerea cererii formulate, invocând în principal excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Direcția Generală a Finanțelor Publice a jud. C, excepțiile lipsei calității procesuale active a reclamantei și a inadmisibilității acțiunii iar pe fondul cauzei respingerea cererii formulate ca fiind nefondată.
În motivarea întâmpinării, au arătat pârâtele, referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive, că în cauză nu se atacă un act emis de Direcția Generală a Finanțelor Publice a jud.
De asemenea, reclamanta nu justifică calitate procesuală activă în cauză, în condițiile în care nu ea a achitat taxa de primă înmatriculare, ci societatea de leasing.
Pe fondul cauzei, s-a aratat că dispozițiile Tratatului Comunității Europene la care face trimitere reclamanta se referă doar la impozite interne de orice natură și nu la taxe. Or, între cele două noțiuni există distincție, în sensul că în timp ce impozitul reprezintă o contribuție bănească obligatorie și cu titlu nerambursabil, datorată conform legii bugetului de stat de către persoanele fizice sau juridice pentru veniturile care le obțin sau bunurile pe care le posedă, taxa reprezintă plata efectuată de către persoanele fizice sau juridice pentru serviciile prestate acestora de către instituțiile publice. Mai invocă pârâta în apărare și dispozițiile art. 11 din OUG nr. 50/2008, potrivit cărora taxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007-30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pe poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență. Mai arată pârâta că OUG nr. 50/2008 a fost adoptată în scopul asigurării protecției mediului prin realizarea unor programe și proiecte pentru îmbunătățirea calității aerului și pentru încadrarea în valorile limită prevăzute de legislația comunitară în domeniu și ținând cont de necesitatea adoptării de măsuri pentru a asigura respectarea normelor de drept comunitar aplicabile, inclusiv a jurisprudenței CJCE.
Analizând, cu prioritate, excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, tribunalul constată că aceasta este întemeiată, din următoarele considerente:
Prin prezenta cerere reclamanta a solicitat restituirea taxei de primă înmatriculare în cuantum de 25.855,76 lei, achitată pentru mai multe autoturisme.
Or, din actele depuse la dosarul cauzei, rezultă că nu reclamanta a achitat suma solicitată spre restituire, ci societățile de leasing, respectiv SC Leasing Instituție Financiară Nebancară și SC Leasing SA, în calitate de proprietare ale autoturismelor în cauză. Prin urmare, reclamanta nu se poate pretinde titularul dreptului socilitat, calitate procesuală activă în cauză putând avea doar societățile de leasing care au efectuat plata. faptul că reclamanta a achitat, la rândul ei, societăților de leasing, suma reprezentând taxa specială de primă înmatriculare nu este de natură să justifice calitatea procesuală activă a reclamantei.
În consecință, având în vedere considerentele expuse anterior, tribunalul a constatat că excepția invocată este întemeiată, motiv pentru care a admis-
II. Împotriva acestei sentințe reclamanta a declarat recurs în termen legal, solicitând modificarea acesteia în totalitate și pe cale de consecință să s erespingă excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei și admiterea pe fond a acțiunii așa cum a fost formulată.
În motivare s-a arătat următoarele:
Referitor la fondul cauzei:
1. Sintetizând, fondul prezentei cauze îl reprezintă obligarea organului fiscal la restituirea sumelor achitate cu titlu de taxă specială pentru autot"risme și autovehicule (taxa de primă înmatriculare), în principal motivat de faptul că:
- acea taxă nu era o taxă legală - raportat la dispozitiile Tratatului privind functionarea Uniunii Europene și la între2: cadrul ledslativ la. precum și prin prisma faptului că Statul Român - prin Guvernul României a recunoscut, prin efectul ledi. dreptul cetătenilor de a le fi restituită taxa de primă înmatriculare anterior achitată.
2. Subscrisa rec1amantă am achiziționat în perioada octombrie 2007-mai 2008, în regim leasing, un număr de 15 autoturisme mărcile Opel, Chevrolet, Mercedes Benz. Toate aceste autovehicule au fost achiziționate din țări membre ale Uniunii Europene.
3. Pentru a putea înmatricula în circulație în România autovehiculele achiziționate, pentru fiecare din aceste autoturisme societatea noastră a fost obligată la plata taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule (taxa de primă înmatriculare), conform Tabelului centralizator anexat cererii introductive. Cuantumul total al taxelor (taxa specială pentru autoturisme și autovehicule - taxa de primă înmatriculare) achitate de subscrisa societate a fost de 25.855,76 lei.
4. Plățile taxei speciale pentru aceste autoturisme au fost efectuate de către subscrisa societate prin viramente bancare în contul celor două societăți de leasing ( " LEASING INSTITUȚIE FINANCIARĂ NEBANCARĂ" și " LEASING " ) cu care subscris aaî ncheiat contractele de leasing privitor la autoturisme. Aceste societăți de leasing, la rândul lor, au efectuat plățile la bugetul"" de stat în contul Administrației Finanțelor Publice C - conform documentelor depuse la dosarul cauzei pe fond.
5. Considerând că aceste taxe speciale pentru auțpturisme pe care am fost nevoită să le plătim sunt nelegale, prin Adresa nr. 747/27.06.2008 am solicitat Direcției Generale a Finanțelor Publice C restituirea integrală a sumelor încasate cu titlu de taxă-specială pentru autoturisme și autovehlcule (taxă de primă înmatriculare). Cererea subscrisei a fost înregistrată la. C cu nr. 22.784 / 27.06.2008.
6. Prin Adresa nr. 22784/30.06.2008 Car espins cererea noastră de restituire, apreciind că taxa de primă înmatriculare a fost plătită conform legislației fiscale române, respectiv art. 2141 - art. 2143 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal.
7. Subscrisa am înaintat la Tribunalul Cluj - Secția Mixtă de contencios Administrativ și Fiscal, de Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale acțiunea care a făcut obiectul Dosarului nr- prin care am solicitat obligarea organului fiscal Administrația Finanțelor Publice a Municipiului C-;
- să restituie suma totală de 25.855,0 lei achitată de către subscrisa cu titlu de taxă specială de primă înmatriculare auto în România pentru un număr de 15 autovehicule achiziționate în perioada 2007 - mai 2008 din țări membre ale Uniunii Europene;
- să achite dobânda legală aferentă cuantumului taxelor a căror restituire se solicită, calculată de la data efectuării fiecărei plăti și până la data restituirii efective si integrală a sumei.
8. Prin Sentința Civilă nr. 1836/18.06.2009 pronunțată la fond Tribunalul Cluja respins cererea subscrisei pe cale de excepție, admițând excepția invocată de intimata Municipiului C-N privind lipsa calității procesuale active a subscrisei, în felul acesta nemaianalizând pe fond motivele pe care subscrisa ne-am întemeiat cererea.
II. Motivul reținut de instanța de fond în sentinta atacată:
9. Instanța de fond a respins cererea subscrisei pe cale de excepție, admițând excepția lipsei calității procesuale active a subscrisei, invocată de a Mun. C-N, reținând că taxa de primă înmatriculare solicitată nu a fost plătită de subscrisa reclamantă, ci de societătile de easing, care au efectuat plățile către trezoreria statului, circumstanțe în care excepția invocată de pârâta a Mun. C-N privind lipsa calității procesuale active a fost admisă ca și întemeiată, motiv pentru care a dispus respingerea acțiunii față de subscrisa pe excepția invocată.
10. Instanța de fond a mai dispus admiterea și a excepției lipsei calității procesuale pasive a DGFP C motivat de faptul că sumele solicitate de reclamantă au fost achitate la Trezoreria C care ca organ fiscal face parte din a Mun. C-N iar calitate procesuală pasivă în aceste cauze are organul fiscal teritorial, unde a fost virată taxa solicitată, organ care are organe proprii de conducere și poate sta în judecată în calitate de pârâtă.
În critica sentinteiatacate și în considerarea motivelor invocate la actiunea pe fond
III. Referitor la exceptia lipsei calitătii procesuale active a reclamantei:
11. Argumentul care a stat la baza admiterii excepției intimatei a fost faptul că taxa de primă înmatriculare solicitată nu a fost plătită de subscrisa reclamantă, ci de societățile de leasing, care au efectuat plățile către Trezoreria Statului, circumstanțe în care excepția invocată de pârâta a Mun. C-N privind lipsa calității procesuale active a fost admisă ca și întemeiată, motiv pentru care a dispus respingerea acțiunii față de subscrisa pe excepția invocată.
12. Practic, excepția ihvocată de intimata Administrația Finanțelor Publice C-N este raportată la faptul că taxa de primă înmatriculare în sumă totală de 25.855,76 lei a fost achitată de subscrisa în calitate de utilizator către firmele de leasing. " LEASING INSTITUȚIE FINANCIARĂ NEBANCARĂ" și " LEASING ", care la rândul lor au achitat-o la bugetul de stat, astfel încât se susține că societate a noastră nu am fi cea îîndreptățită să solicităm restituirea acestor taxe întrucât nu-toi am achitat-
13. Principalul argument este referitor la recunoașterea legală a dreptului și totodată obligației utilizatorului din contractul de leasing financiar de a se comporta ca și un proprietar în ceea ce privește dreptul fiscal.
Astfel, art. 25 alin.l din Codul Fiscal referitor la Contractele de leasing stabileșteexpresis verbiscă "În cazul leasingului financiar utilizatorul este tratat din punct de vedere fiscal ca proprietar."
14. Ori, statul prin Ministerul Finanțelor a stabilit în sarcina subscrisei (utilizator de leasing financiar) obligații fiscale care sunt în sarcina proprietarului.
Dar acest tratament fiscal nu privește doar obligațiile din acest raport juridic, ci și drepturile aferente. Aceasta înseamnă că trebuie să îmi fie recunoscut inclusiv dreptul proprietarului autoturismului de a solicita în nume personal taxa de primă înmatriculare. O altă interpretare ar presupune un abuz și o limitare ilegală a drepturilor mele constituționale.
15. Raportat la dispozițiile Codului Fiscal invocate, rezultă că reprezentanta Ministerului Finanțelor (pârâta-intimată ) nu putea să invoce excepția lipsei calității procesuale active a subscrisei, din moment ce acest drept de a solicita în mod direct și personal restituirea taxei de primă înmatriculare este un drept fiscal recunoscut prin lege, subscrisa fiind tratată din punct de vedere fiscal ca și un proprietar.
16. Cu atât mai mult acest drept trebuie să îmi fie recunoscut de instanta de judecată, care nu poate aprecia o astfel de exceptie decât prin prisma legii în vigoare. Ori, această lege (Codul fiscal) îmi recunoaște și îmi dă dreptul de a solicita în mod direct și personal taxa de primă înmatriculare a autovehiculului, asemenea unui proprietar.
17. Argumentul de mai sus este referitor la esența dreptului de primi înapoi o taxă achitată de utilizatorul de leasing financiar. Un alt argument pe care dorim să îl invocăm este referitor chiar la modul în care a fost formulată motivarea instanței de fond și la încălcarea unui principiu al dreptului fiscal.
De subliniat faptul că instanța de fond a infirmat dreptul subscrisei de a solicita restituirea taxei de primă înmatriculare motivat de faptul că"taxa de primă înmatricularesolicitată nu afost plătită de reclamantă.cide societatea de leasing. careaefectuat plătile către trezoreriastatuluf.
18. Unul din principiile dreptului fiscal stabilește că drepturile fiscale sunt recunoscute doar pentru contribuabilul titular al acelui drept. Aceasta presupune că dreptul la restituirea unei taxe fiscale este recunoscută titularului acelui drept, fără a mai fi condiționată de aspecte de fapt precum, în prezenta speță, persoana care a achitat sumele la bugetul de stat.
Pentru a face o paralelă cu o situație mult mai întâlnită în practică tot referitor la plata și restituIrea taxelor, arătăm că în cazul restituirii unei taxe judiciare de timbru recunoscute unui reclamant dintr-un proces, dreptul de a încasa suma respectivă aparține doar acelui reclamant, fiind indiferent faptul că acea taxă a fost achitată pentru el de altcineva.
. va prevala principiul titularului dreptului fiscal, care titular suntem subscrisa prin efecul legii, așa cum am dovedit mai sus.
19. Pentru aceste motive de mai sus, rezultă că subscrisa suntem îndreptățită să solicităm în mod direct restituirea sumelor achitate cu titlu de taxă de primă înmatriculare și avem în consecință calitate procesuală activă, motiv pehtru care se impune respingerea excepției pâratei intimate.
IV. Argumentul privind nelegalitatea și ineficienta art. 2141-2143din Codul Fiscal
20. Primul aspect pe care îl luăm în discuție este incidența prevederilor rt.110 (ex.art.90 TCE) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, versiunea consolidată 2008/ C 115/01.
Ceea ce dorim să subliniem este referitor la abordarea teoriei potrivit căreia articole 2141-2143din Codul Fiscal contravin prevederilor art. 110 (ex.art.90 TCE) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, care dispun că "Nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state. membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare. De asemenea, nici un stat membru nu aplică produselor altor state membre impozite interne de natură să protejeze indirect alte sectoare de producție".
21. Practica instanțelor judecătorești este deja unitară cel puțin cu privire la faptul că taxa de primă înmatriculare încălca prevederile Tratatului, respectiv art. 110 (ex.art.90 TCE) din Tratat) din punctul de vedere al tratamentului fată de cu privire la autovehicule second-hand (autovehicule înmatriculate în România după ce anterior mai fuseseră înmatriculate și în tări din
22. Spre deosebire de acest gen de autovehicule, atunci când în discuție este restituirea taxei de primă înmatriculare pentru autovehicule noi, care sunt înmatriculate prima dată pe teritoriul în România, practica judiciară nu mai este atât de unitară, îmbrățișându-se uneori argumentele invocate de Administrația Finanțelor Publice și DGFP, potrivit cărora taxa specială a fost achitată pentru autoturisme noi, motiv pentru care nu se poate considera ca fiind discriminatorie, aceasta cu atât mai mult cu cât taxa este percepută nu doar pentru înmatricularea autoturismelor fabricate în alte state ci și pentru cele produse în România.
23. Argumentele subscrisei se întemeiază pe faptul că articolul din Codul fiscal nu poate fi aplicat partial, în sensul să se recunoască că aceeași dispoziție este nelegală cu privire la autovehicule second-hand (încălcând dispoziții ale Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene precum și ale Constituției României) dar că este legală și se poate aplica pentru autovehicule înmatriculate în circulație pentru prima dată pe teritoriul în România.
24. În primul rând trebuie reținut aici faptul că instanțele de judecată (de pe raza Curții de APEL CLUJ cel puțin) au statuat prin hotărârile pronunțate că taxa de primă înmatriculare contravine dispozițiilor Tratatului Comunității Europene și Constituției, creându-se deja o practică judiciară constantă.
Este unanim admis faptul că. puterea lucrului judecat nu este limitată la dispozitivul hotărârii, ci ea se întinde și asupra considerente lor hotărârii, care constituie susținerea necesară a dispozitivului, făcând corp comun cu acesta. "In principiu, puterea de lucru judecat împiedică - contrazice riIe între două hotărâri judecătorești, în sensul că drepturile recunoscute unei părți sau constatările făcute printr-o hotărâre judecătorească definitivă să nu fie contrazise printr-o altă hotărâre judecătorească dată într-un alt proces, deoarece altfel nu s-ar realiza adrninistrarea uniforotă a justiției" (Trib. Suprem, Secția civilă,. nr. 631/10.03.1973, nepublicată).
25. Cu privire la acest aspect, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a criticat și condamnat România (în cauza contra României, prin hotărârea pronunțată în data de 06.12.2007) pentru pronunțarea unor hotărâri divergente în cauze similare, motivat de faptul că astfel s-a încălcat principIul siguranței raporturilor civile, care reprezintă unul din elementele fundamentale ale statului de drept.
La pct. 33 din această hotărâre a CEDO se precizează că "dacă statele decid mai întâi să adopte legi, acestea trebuie să fie puse în practică cu o claritate și o coerență rezonabilă pentru a evita pe cât posibil insecuritatea juridică și incertitudinea pentru subiecții de drept interesați.
La pct. 37 din aceeași hotărâre a CEDO se menționează că "Desigur, divergentele de jurisprudență constituie, prin natura, consecința inerentă a oricărui sistem judiciar care se bazează pe un ansamblu de instanțe de fond având autoritate asupra competenței lor teritoriale. Cu toate acestea, rolul unei instanțe supreme este tocmai acela de a reglementa aceste contradicții ale jurisprudenței ( si si si altii impotriva Frantei [GC), nr. 24846/94 si 34165/96 la 34173/96, paragraful 59, 1999- VIII.
Criticând practica judiciară inconsecventă la cel mai înalt nivel, CEDO a statuat ( la Pct.39 din aceeași hotărâre) că "Această practică, ce s-a dezvoltat în cadrul celei mai înalte autorități judiciare din țară, este în sine contrara principiului siguranței publice, care este implicită în ansamblul articolelor
Convenției și care constituie unul din elementele fundamentale ale statului de drept, în loc să-și îndeplinească rolul său stabilind o interpretare de urmat, Înalta Curte de Casație a devenit ea însăși sursa nesiguranței juridice, micșorând astfel încrederea publicului în sistemul judiciar.
În continuare, la Pct. 40 din hotărâre "Curtea concluzionează deci că această incertitudine jurisprudențială a avut drept efect privarea reclamantului de orice posibilitate de a obține beneficiul drepturilor prevăzute de Legea, în condițiile în care altor persoane li s-a recunoscut dreptul de a beneficia de dispozițiile acestei legi. În consecință, a fost încălcat art. 6 alin. 1 din Convenție"
O abordare contrară ar contraveni art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului coroborat cu articolul 1 din Protocolul nr. 1, prin care se garantează că " de drepturile și libertățile recunoscute în - Convenție trebuie să fie asigurată, fără nici o distincție,.", respectiv că "Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi privat de proprietatea sa decât din cauza unei utilități publice și în condițiile prevăzute de lege si principiile generale ale dreptului intemațional.
În aprecierea unor drepturi patrimoniale pretinse de reclamantul, CEDO a constatat că "reclamantul a fost privat de dreptul de a beneficia de drepturile ceru te. nu contesta faptul că altor persoane. li s-a recunoscut de către Înalta Curte de Casație dreptul de a beneficia de dispozițiile Legii. A existat deci o diferență de tratament între reclamant și celelalte persoane aflându-se într-o situație similară cu a sa. Articolul 14 va fi astfel luat în considerare", declarând admisibilă cererea reclamantului.
26. Aici intervine rolul Curții de APEL CLUJ (ca și instanța de recurs în cauzele asemănătoare cu prezenta speță) care a stabilit o practică unitară în sensul constatării că dispozițiile arte 2141din Codul Fiscal prin care s-a instituit taxa. de primă înmatriculare contravin dispozițiilor Tratatului Comunității Europene și Constituției României.
Desigur, această practică judiciară s-a bazat pe spețele deduse judecății cu privire la taxa de primă înmatriculare, pentru autoturisme vechi (secondhand) dar prin aceasta nu se poate evita discuția cu privire la esența acestor hotărâri judecătorești prin care se lipseau de efecte art. 2141-2143din Codul fiscal.
27. Ceea ce trebuie să se distingă aici este diferența juridică dintre norma juridică (ca și text de lege) și raporturile juridice afectate (protejate) de respectiva normă.
În mod absolut, nu este permisă nici confundarea și nici amestecarea acestor două noțiuni diferite.
28. Pe parcursul vieții sociale, diferite raporturi juridice (sociale) ori diferite subiecte de drept pot fi guvernate sau reglementate de aceeași normă juridică.
Putem afirma sub acest aspect că dispozițiile art. 2141 din Codul Fiscal reglementează juridic, din punct de vedere al instituirii taxei de primă înmatriculare, atât autovehiculele noi cât și cele vechi (second-hand, rulate).
29. Sub nici o formă însă nu se poate accepta interpretarea potrivit căreia o normă de drept poate să mai producă efecte după ce se constată, se dispune ca atare prin hotărâri judecătorești care au creat o practică judiciară unitară) că încalcă prevederi ale Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene.
În nici un caz nu poate să fie susținută teza unei aplicări parțiale a normei de drept, adică o aplicare doar cu privire la anumite raporturi juridice, motivat de argumentul potrivit căruia acele raporturi nu au legătură cu raporturile de drept care au determinat lipsa de eficiență a normei respective.
30. . faptul că art. 2141din Codul Fiscal nu face distincție în cuprinsul său între autovehicule noi și autovehicule vechi (din punct de vedere al primei înmatricuIări).
Mai mult decât atât, în Normele de aplicare - Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal, la pct.311 alin.1 se prevede în mod expres că taxa specială se aplică atât autoturisme lor și autovehiculelor comerciale noi, cât și celor rulate. Menționăm că aceste Norme metodologice sunt aprobate prin nr. 44/2004, cu modificările și rectificările ulterioare.
31. Rezultă astfel că însuși emitentul actului normativa stabilit în mod expres că acel articol din Codul Fiscal privește deopotrivă autovehiculele noi și rulate. Ori, nu se mai poate veni cu o susținere prin care să se împartă un singur text de lege și să se distingă cazurile în care este în conformitate și când nu este în conformitate cu Tratatul comunitar. Putem discuta ce ar fi fost dacă Guvernul României ar fi adus o precizare expresă și ar fi spus că taxa respectivă nu se aplică pentru autovehiculele rulate importate în România din, dar nu este cazul pentru astfel de ipoteze.
Singura ipoteză care se poate lua în discuție este aceea că prin hotărâri judecătorești s-a stabilit încălcarea de către arte 2141din Codul Fiscal a unei sau unor norme din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene.
Aceasta înseamnă că tot textul articolului respectiv devine inefficient din punct de vedere juridic, adică întreaga acea normă de drept va fi sancționată cu efectele pentru acte nelegale.
O altă interpretare excede atat unei simple interpretări a unui text juridic, dar mai cu seamă aduce atingere principiilor de drept.
32. Rezultă astfel o concluzie evidentă: norma de drept în baza căreia am fost obligați să achitămtaxa specială de primă înmatriculare (chiar cu privire la mașinile noi) nu era o prevedere legală, respectiv s-a stabilit prin hotărâri judecătorești că art. 2141din Codul Fiscal încalcă prevederile Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene.
33. Pe de altă parte, este nerelevant și fără consecinte faptul că se susține că arte 2141din Codul Fiscal nu aduce atingere decât unei sau anumitor norme din.atul privind funcționarea Uniunii Europene iar acea încălcare nu este decât cu privire la autovehiculele rulate importate în România din
Atunci când analizăm atingerea. (încălcarea) adusă unor norme comunitare nu putem să măsurăm sau să cântărim cantitatea de atingere adusă acelor norme.
Simplul fapt că se încalcă o normă comunitară lovește de ineficiență juridică respectiva normă națională.
34. Prin alin. 4 al art.148 din Constituția României se stabilește că autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alineatului 2.
Prin aceasta, se investesc instanțele judecătorești cu atributul suprem al garanției în numele Statului Român că se va asigura legalitatea și prioritatea prevederilor tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și a celorlalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu.
35. În cazul în care constată că o normă intemă încalcă prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, autoritatea judecătorească, prin instanțele judecătorești, își exercită prerogativa de garant al unor principii constituționale și dispune respectarea prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene.
36. În practica CEDO (Hotărârea CEDO din data de 26.04.2007, cauza Dumitru Popescu contra României) se statuează că prevederile Convenției (Convenției Europene a Drepturilor Omului) fac parte integrantă din ordinea juridică internă a statelor semnatare. Acest aspect implică obligația pentru judecătorul național de a asigura efectul deplin al normelor acesteia, asigurându-Ie proeminența față de orice altă prevedere contrară din legislația națională, fără să fie nevoie să aștepte abrogarea acesteia de către legiuitor. Aceeași atitudine și obligație revine instanțelor judecătorești naționale și atunci când sunt sesizate cu încălcarea unor norme comunitare.
37. Pentru toate aceste motive mai sus expuse, ca urmare a efectului direct al articolelor citate din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, instanța de judecată este datoare să constate că arte 2141-2143Cod Fiscal nu pot fi considerate ca fiind în vigoare după aderarea României la. aceste norme fiind abrogate implicit din momentul aderării României la. impunându-se concluzia potrivit căreia taxa specială achitată pentru înmatriculare a autovehiculelor a fost încasată în mod ilegal, că este o plată ne datorată și că a fost plătită în mod forțat, din moment ce achitarea taxei reprezenta singura modalitate de a putea înscrie în circulație un autoturism.
Argumentul referitor la cunoașterea prin efectul legii a dreptului de a fi restituită taxa
38. Un alt important argument în susținerea pretențiilor subscrisei este referitor la efecțul recunoașterii de către Statul Român prin Guvernul României. a dreptului persoanelor de a le fi restituită taxa de primă înmatriculare anterior achitată.
39. În cadruI nr.OUG 50/2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule (ordonanță de urgență prin care se abrogau articolele 2141-2143 din Codul Fiscal și se instituia noua taxă de poluare), la art. 11 se prevede că "Taxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007-30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și auto vehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pe poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență".
Strict ca și definiție a termenului, restituirea înseamnă înapoiere, a da inapoi
ceva care se datorează.
Ori, prin textul legal din cuprinsul art. 11 se dispune înapoierea taxei de primă înmatriculare către persoanele care anterior o achitaseră, interpretarea acestei restituiri putând continua chiar până la echivalarea măsurii cu recunoașterea netemeiniciei măsurii de obligare la plata taxei de primă înmatriculare.
40. Principalul efect al dispoziției legale privind restituirea este chiar dreptul persoanelor de a primi înapoi contravaloarea sumei achitate cu titlu de taxă specială (taxă de primă înmatriculare).
41. Un alt efect este recunoașterea de către Guvernul României a faptului că taxa de primă înmatriculare a fost nelegal încasată, aceasta în condițiile în care iese din discuție caracterul de liberalitate din partea Statului Român. Doar ceea ce s-a plătit fără să fie debit este supus restituirii, aceasta potrivit art. 1092 Cod Civil, astfel încât înapoierea acestor sume de bani este îndeplinirea obligației Statului Român de a înapoia sumele nelegal pretinse.
42. Desigur, analiza trebuie continuată cu o discutie referitoare la acea compensatie legală pe care o instituie același articol 11 din nr.OUG 50/2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule.
43. Prin art. 11 de mai sus se stabilesc practic următoarele: restituirea taxei de primă înmatriculare către contribuabilii care anterior o achitaseră, și totodată o compensare legală între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007 -30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea noilor prevederi privind taxa pe poluare pentru autovehicule, urmând ca să se restituie doar diferența dintre taxa specială și taxa pe poluare.
44. Fără a parafraza aici una din legile lui potrivit căreia ce începe prost se sfârșește și mai prost, dorim totuși să învederăm lipsa de aplicabilitate (ineficiența juridică) a acestei compensări legale.
45. României, pus în fața presiunilor Uniunii Europene cu privire la anularea taxei de primă înmatriculare, a găsit un înlocuitor pe care l-a îmbrăcat în haina protecției mediului, ajungând astfel la adoptarea și mai noii taxe pe poluare.
46. Ceea ce nu putea accepta însă Executivul era slăbirea bugetului de stat prin efectul care s-ar fi re simțit în urma efortului financiar care trebuia făcut pentru restituirea taxelor de primă înmatriculare către contribuabili.
Din nefericire pentru sistemul nostru legal, aceeași pripire juridică care a existat pe tot parcursul adoptării acestor taxe speciale (de primă înmatriculare sau de poluare) s-a regăsit și în noua ordonanță de urgență.
Din simpla lecturare a nt.OUG 50/2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule reiese că articolul 11 din. această ordonanță de urgență este un implant deopotrivă prost conceput și care nu a reușit să se grefeze pe întregul care îl constituie actul normativ privind taxa pe poluare.
47. Prima critică care trebuie adusă acestei așa-zise compensații legale este aceea că pentru compensarea ullor taxe cu caracter fiscal trebuia prevăzută o atare procedură prin Codul Fiscal.
Acesta întrucât cel puțin una dintre taxe (taxa de primă înmatriculare) a fost o taxă fiscală, conținută în cuprinsul Codului Fiscal.
Chiar dacă s-a dorit includerea acestei compensații într-o ordonanță de urgență despre taXa de poluare, Executivul trebuia să respecte prescripțiile speciale privitoare la taxele fiscale și să completeze Codul Fiscal cu o prevedere, chiar succintă, dar prin care să se încerce să se dea cel puțin o tentă de legalitate pentru o astfel de compensare.
48. Principala critică însă care trebuie adusă acestei așa-zise compensații legale este aceea că pentru compensarea oricăror datorii, una din conditiile esentiale este ca cele două datorii să fie deopotrivă lichide și exigibile.
Acest principiu de drept este regăsit în Codul Civil la arte 1145 care prevede: "Compensația n-are loc decât Între două datorii care deopotrivă au ca obiect o sumă de bani și care sunt deopotrivă lichide si exigibile".
s-a considera de făuritori de lege, membrii Executivului (nici chiar ei) nu pot nici ignora și mai cu seamă nici nu pot încălca acest principiu.
49. Ori, acea compensație legală din arte 11 din ordonanța de urgență încearcă compensarea a două datorii din care doar una este exigibilă, respectiv este exigibilă doar datoria Statului Român de restituire a taxei de primă înmatriculare, în timp ce a doua datorie nu este exigibilă.
Pentru a ne elucida cu privire la acest aspect vom selecta mai jos nu mai puțin de 3 (trei) argumente cuprinse în chiar nr.OUG 50/2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, potrivit cărora contribuabilii care au achitat taxa de primă Înmatriculare nu mai pot fi obligati să achite ulterior taxa de poluare.
50. Se specifică în mai multe articole care este momentul În care intervine obligația de plată a taxei de poluare.
În primul rând, la art.4 din ordonanța de urgență se precizează în mod expres că "Obligația de plată a taxei intervine:
a) cu ocazia primei Înmatriculări a unui autovehicul În România;
b) la repunerea În circulație a unui autovehicul după Încetarea unei exceptări sau scutiri dintre cele la care se face referire la art. 3 și 9".
Evident că pentru contribuabilii care au achitat taxa de primă înmatriculare nu mai urmează nici prima Înmatriculare și nici repunerea În circulație a unui autovehicul după Încetarea unei exceptări sau scutiri, întrucât aceștia și-au Înmatriculat autovehiculele lor În perioada dintre 1 ian.2007 și 1 iulie 2008.
Practic, situația clasică și generală este cea de la lit.a) de la art. 4, respectiv cu ocazia primei înmatriculări, dar care primă înmatriculare a avut loc cu timp înainte de apariția ordonanței de urgență referitoare la taxa de poluare.
În cazul subscrisei dovadă stau circulatie a autovehiculelor care fac probatiune la dosar.
51. De asemenea, la art.5 alin.5 din aceeași ordonanță de urgență se stabilește că "Dovada plății taxei va fi prezentată cu ocazia Înmatriculării autovehiculului aflat În una dintre situațiile prevăzute la art. 4."
Prin această dispoziție legală se stabilește regula, potrivit căreia la prima înmatriculare a unui autovehicul trebuie să se prezinte dovada achitării taxei de poluare, ceea ce înseamnă că Încă o dată că este imposibilă aplicarea dispozițiilor respective și contribuabililor care au înmatricula prima dată autovehiculele anterior intrării în vigoare a acestei OUG nr. 50/2008.
52. Nu în ultimul rând invocăm alte dispoziții care clarifică o dată În plus care este momentul datorării taxei de poluare, respectiv pct.3 de la art.IV al nr.OUG 218 din 10 2008, privind modificarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentnu autovehicule, care stabilesc că "Procedura de inmatriculare a autovehicitlelor se consideră inițiată la data depunerii documentelor prevăzute la art. 5 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2008. Contribuabililor li se aplică reclimul juridic În vigoare la data depunerii documentelor prevăzute la art. 5 /1 și actele privind înmatricularea în obiectul litigiului, acte depuse în Ordonanta de urgență a Guvernului nr. 50/2008". Aceste documente sunt "documentele din care rezultă elementele de calcul al taxei, prevăzute în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență" potrivit art. 5 alin.2.
53. Față de toate aceste argumente legale cuprinse în chiar actul normativ ce instituie compensația legală care este însă ilegală, solicităm Instanțe să constate că:
Subscrisa avem dreptul la restituirea taxei de primă înmatriculare în întregime, Subscrisa nu datorăm taxa de poluare, neîncadrându-ne la nici una din situațiile legal stabilite ca fiind situații generatoare a obligației de plată a taxei de poluare, Compensarea legală dispusă prin art. 11 din ordonanța de urgență este în realitate ilegală, nefiind respectat principiul de drept potrivit căruia Compensația n-are loc decât Între două datorii care sunt deopotrivă lichide si exigibile.
VI. Argumentul potrivit căruia a fost instituită o nouă taxă vamală sau taxă cu efect echivalent:
54. Motivația și conjunctura economică care a dus la impunerea acelei taxe speciale pentru autoturisme și autovehicule (taxa de primă înmatriculare) este necontestată deja de prea mult timp pentru a ne mai întoarce la o analiză a acestora. Ceea ce trebuie subliniat însă este esența introducerii acelei taxe de primă înmatriculare, respectiv care a fost cauza și mai ales scopul instituirii taxei.
55. La momentul adoptării modificărilor la Codul Fiscal (articolele 214L 2143) prin care se instituia noua taxă de primă înmatriculare ne aflam în vara anului 2006, moment în care pe de o parte România aștepta cu înfrigurare data de 1 ianuarie 2007 la care oficial țara noastră devenea membră a Uniunii Europene.
56. Pe de altă parte însă, Executivul României încerca cu disperare să identifice sursele de finanțare ale bugetului (de fapt atât bugetul național cât și cota de contribuție la bugetul consolidat al UE) care să înlocuiască taxele și celelalte surse bugetare care încetau ori care trebuiau anulate odată cu aderarea la Uniunea Europeană. Una din principalele surse de venit la buget până în 2006 era constituită din accizele și taxele vamale pentru importul de autovehiculeîn relația cu țările membre
57. Ministerul Finanțelor a încercat să identifice o nouă sursă de venituri bugetare, după ce odată cu aderarea României la Uniunea Europeană prin eliminarea accizelor și a taxelor vamale pentru importurile de autovehicule în relația cu țările membre se producea o diminuare a încasărilor bugetare. Soluția pe care oficialitățile române au crezut că au găsit-o a avut forma noii taxe de primă Înmatriculare; taxă care se percepea exact ca și în cazul vechilor accize și taxe vamale: orice autovehicul intrat în tară și înmatriculat în circulatie devenea sursa veniturilor bugetare. Problemele care au apărut după introducerea în Codul Fiscal a mult contestatelor articole 2141-2143nu țin de formă, ci de esența acestor modificări legislative, care s-a dovedit a încălca principiile comuni tare.
58. Rezultă din cele de mai sus care a fost cauza introducerii noii taxe speciale pentru autoturisme și autovehicule (taxa de primă înmatriculare): cauza a constituit-o diminuarea încasărilor bugetare de la data. de 1 Ianuarie 2007 prin eliminarea accizelor și a taxelor vamale pentru importurile de autovehicule în relația cu țările membre
. Urmare logică a acestei cauze, reiese și scopul introducerii noii taxe speciale pentru autoturisme și autovehicule (taxa de primă înmatriculare): scopul noii taxe a fost identificarea și instituirea unei noi surse de venituri bugetare pentru momentul de după 1 ianuarie 2007, pentru înlocuirea veniturilor bugetare (accize și taxe vamale pentru importurile de autovehicule în relația cu țările membre ) care încetau odată cu aderarea României la Uniunea Europeană.
60. de la din partea oficialilor Uniunii Europene nu s-a lăsat atunci așteptată și pe diverse canale a fost transmisă României nemulțumirea oficialilor europeni față de modificările aduse Codului Fiscal prin introducerea reglementărilor legate de taxa specială pentru autoturisme și autovehicule (taxa de primă înmatriculare).
61. Prima confirmare oficială a venit prin Raportul Comisiei Europene din 2006, care a precizat că principalul neajuns al legislației fiscale românești este introducerea noii taxe pentru prima înmatriculare, care contravine legislației europene. "Taxa de înmatriculare a autoturismelor este incompatibilă atât cu Tratatul de aderare a României, cât și cu jurisprudența Curții Europene de Justiție", se arata în Raportul Comisiei Europene din 2006.
62. Relativ târziu, după aproape doi ani, Guvernul României a cedat presiunilor Uniunii Europene privitoare la conformarea cu normele europene, aceasta și din cauza pârghiilor regimului comunitar, inclusiv a "procedurii de infringemenf împotriva țării noastre, și a abrogat prevederile articolele 2141-2143din Codul Fiscal.
63. Astfel, o altă critică care trebuie re ținută referitor la articole 214L2143 din Codul Fiscal este referitoare la faptul că în esența ei acea taxă de primă înmatriculare a constituit o taxă vamală impusă pentru simpla trecere a frontierei dintr-un stat membru în România a unui autovehicul și înmatriculare a acestuia la noi în țară.
64. Trebuie învederat faptul că în realitate, cauza și mai ales scopul acelei taxă de primă înmatriculare ( punctele 4-9 de mai sus) au determinat adevărata valoare juridică a acestei taxe, respectiv o taxă vamală altfel denumită, care intra în vigoare la 1 Ianuarie 2007, deci imediat ce încetau normele legale care instituiau și reglementau vechile accize și taxe vamale pentru importurile de autovehicule În relația cu țările membre; era impusă pentru simpla trecere a frontierei dintr-un stat membru U. În România a unui autovehicul și înmatriculare a acestuia la noi în tară.
65. Ori, această taxă. cu caracter de taxă vamală contravine dispozițiilor imperative ale Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene, respectiv încalcă principiile. stabilite cu privire la libera circulație a mărfurilor și la uniunea vamală pe teritoriul
Prin dispozițiile Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene se stabilește în mod explicit că pe teritoriul Uniunii Europene nu există taXe vamale între statele membre.
66. În Titlul II - Libera circulație a mărfurilor din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, versiunea consolidată 2008/C 115/01, la art.28 (ex.art.23 TCE) din Tratat se prevede la alin. 1 că "Uniunea este alcătuită dintr-o uniune vamală care reglementează ansamblul schimburilor de mărfuri și care implică. interzicerea, între statele. membre, a taxelor vamale de import și la export și a oricăror taxe cu efect echivalent, precum și adoptarea unui tarif vamal comun în relațiile cu țări terțe".
67. În cadrul aceluiași Titlu II din Tratat la capitolul 1 Uniunea vamală, art.30 (ex.art.25 TCE) prevede că "între statele memre sunt interzise taxele vamale la import și la export taxele cu efect echivalent. Această interdicție se aplică de asemenea taxelor vamale cu caracter fiscal".
68. Raportat la aceste dispoziții imperative mai sus citate, reiese faptul că Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene interzice În mod expres și neechivoc tât taxele vamale la import și la export Între statele membre cât și orice taxe cu efect echivalent și taxe vamale cu efect fiscal.
69. Față de aceste argumente de mai sus invocăm incidența și a prevederilor art.148 din Constituția României, care la alin.2 dispune că "urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate fata de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.
Totodată, Parlamentul, Președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alineatului 2, această garanție constituțională fiind stabilită prin alin.4 al articolului 148 din Constituție.
De altfel, prin Legea nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, Statul Român și-a asumat obligația de a respecta dispozițiile din tratatele originare ale Uniunii Europene.
70. Având în vedere că o parte din sumele care fac obiectul prezentului dosar reprezintă contravaloarea unor taxe de primă înmatriculare pentru un autoturism care nu este produs în Uniunea Europeană (cazul autoturismului marca CHEVROLET care este produs în ), dorim să arătăm că acest auto turism a fost achiziționat de pe piața comunitară, respectiv de la un distribuitor al mărcii CHEVROLET din cadrul Uniunii Europene, dovada făcând-o cu factura aferentă achiziției intracomunitare. Ori, și pentru acest produs regimul juridic (fiscal, vamal, etc.) este identic cu cel al produselor originare din țările membre ale
În acest sens, la alin. 2 al art. 28 (ex.art.23 TCE) din Tratat se face precizarea potrivit căreia "Dispozițiile articolului 30 și cele ale capitolului 3 din prezentul titlu se aplică produselor originare din statele membre, precum și produselor care provin din țări terțe care se află în liberă circulație în statele membre.
VII. Referitor la exceptia lipseI calitătii procesuale pasive a intimatei C:
71. Subscrisa am motivat poziția exprimată de respingere a excepției lipsei calității pasive a intimatei C pe baza principalului argument potrivit căruia intlmata C trebuie să fie pârâtă-intimată în acest litigiu: pentru a putea să îi fie opozabilă sentința care se va pronunța în această cauză.
72. Este incontestabil faptul că C este ordonatorul principal de credite pentru Administrația Finanțelor Publice a Mun. C-
În realitățile cu care ne confruntăm zi de zi există o practică din partea Ministerului Finanțelor de a amâna până la nesfârșit restituirea taxelor cătrț contribuabilii care au acest drept de restituire.
Taxa specială de primă înmatriculare (taxa auto) a fost o taxă care s-a colectat la bugetul central de stat, astfel încât în cazul în care ar fi admisă cererea subscrisei pârâta-intimată Mun. C-N ar putea invoca în motivare a unui refuz de restituire a taxei faptul că acea sumă a fost încasată și virată la bugetul de stat central astfel încât nu mai are cum să debiteze din trezoreria municipiului o astfel de sumă.
73. Acestea au fost argumentele pentru care am considerat că este necesară chemarea în judecată și a pârâtei C, argumentele fiind de asemenea pertinente și legale cu privire la susținerea solicitării de respingere a excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei
VIII. Referitorla plata dobânzilor legale:
74. Întrucât prin plata efectuată de subscrisa cu titlu de taxă de primă înmatriculare patrimoniul Ministerului Finanțelor Publice s-a mărit concomitent cu diminuarea patrimoniului subscrisei, fără ca pentru aceasta să existe un temei juridic, această situație echivalează cu o plată nedatorată astfel cum este ea reglementată prin art. 1092 și 992-997 Cod Civil.
75. Refuzul organului fiscal de a ne restitui de bună-voie și la timp aceste sume a fost de natură să prelungească prejudiciul suferit de subscrisa reclamantă care am fost lipsită în mod nelegal de folosința unor importante sume de bani pe care am fost obligați să le achităm cu titlu de taxă de primă înmatriculare pentru autoturisme.
76. În vederea reparării integrale a prejudiciului cauzat subscrisei reclamante, pe lângă restituirea taxei de primă înmatriculare mai solicităm obligarea organului fiscal (Administrația Finanțelor Publice C-N) la plata dobânzii legale (cu titlu de folos nerealizat), calculată de la data efectuării fiecărei plăti și până la data restituirii efective si integrală a sumei.
77. Conform art. 3 alin. 3 din OG 9/2000 privind nivelul dobânzii legale pentru obligații bănești, dobânda legală se stabilește la nivelul dobânzii de referință a Băncii Naționale a României diminuat cu 20%.
În drept, s-a susținut că:
78. Ne întemeiem recursul pe dispozițiile art. 299 și urm. art. 304 pct.9 Cod Procedură Civilă, pe prevederile Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, art. 214L2143 din Codul Fiscal, Art.110 (ex.art.90 TCE), Art.28 (ex.art.23 TCE), Art.30 (ex.art.25 TCE) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, versiunea consolidată 2008/C 115/01, art.148 din Constituția României, art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului coroborat cu articolul 1 din Protocolul nr. 1, art. 4, art.5 alin.5, art.11 din OUG. nr. 50/2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, art. 998, art. 1082, art. 1084, art. 1092 și 992-997 Cod Civil, art. 3 alin. 3 din OG9/2000 privind nivelul dobânzii legale pentru obligații bănești.
III. Prin întâmpinarea înregistrată la 14 octombrie 2009, Direcția Generală a Finanțelor Publice a Jud. C ( 22) și C-N ( 23-24) au solicitat respingerea recursului formulat împotriva sentinței atacate.
Analizând recursul formulat din prisma motivelor invocate, Curtea l-a apreciat ca fiind nefondat din următoarele considerente.
1. rezultat din actele depuse în fața instanței de fond că reclamanta a solicitat pârâtelor restituirea sumei de 25.855,76 lei cu titlu de taxă specială de primă înmatriculare pentru un număr de 15 autovehicule achiziționate în perioada 2007-2008.
Așa cum rezultă din probele dosarului taxa specială de primă înmatriculare în valoare de 25.855,76 lei a fost plătită cu ordinele de plată eviodențiate în scriptul de la fial 20 dos. fond. de către societățile de leasing SC LEASING SA și SC LEASING SA nu de către reclamantă, aceasta având doar calitatea de utilizator al autoturismului, conform contrcatelor de leasing financiar de la dosar.
Pârâta a răspuns cererea de rstituire formulată de către reclamantă ( 23) prin adresa nr. 22784 din 30.06.2008 arătând că restituirea taxei speciale de primă înmatriculare face obiectul procedurii prevăzute la art. 11 din OUG nr. 50/2008 și că la data formulării cererii nu au fost încă publicate normele metodologice de restituire.
Curtea constată că deși instanța de fond nu a rezolvat lipsa calității procesuale pasive a pârâtei DGFP C această chestiune este secundară deoarece acțiunea a fost respinspă pe excepția ce are înrâurire față de reclamantă, ca atare reiterarea acestei excepții în recurs pune problema analizei lipsei de interes, chiar dacă din conținutul acțiunii introductive de instanță rezultă că acțiunea a fost intentată și față de pârâta DGFP
2. Cât privește raportul juridic de conflict legat între reclamantă și pârâte, Curtea reține că instanța de fond a statuat asupra excepției lipsei calității procesuale active a reclamantului.
Curtea reține că în raportul juridic legat de operațiunea de înmatriculare a autovehiculelor au acționat ca subiecte de drept pârâta C-N în calitate de organ fiscal teritorial prin care s-a încasat taxa și plătitorul acestei taxe, respectiv un terț, societățile de leasing SC LEASING SA și SC LEASING SA în calitate de proprietari ai autovehiculelor.
Așa fiind, dreptul de a cere restituirea taxei speciale de primă înmatriculare aparține exclusiv persoanei care a efectuat plata taxei, anume societății de leasing în calitatea sa de proprietar al autovehiculelor din litigiu.
Din această perspectivă, Curtea va reține că recursul reclamantului este nefondat și conform art. 20 alin. 3 din Legea nr. 554/2004 îl va respinge ca atare.
Având în vedere dispozițiile art. 137 alin. 1.pr.civ. corelat cu regimul excepției lipsei calității procesuale (excepție absolută cu efect dirimant și peremptoriu), Curtea este dispensată de analiza celorlalte motive de recurs care vizează fondul cauzei de vreme ce soluția corectă, legală și temeinică a instanței de fond este și poate fi exclusiv aceea a soluționării acțiunii prin reținerea ca întemeiată a excepției lipsei calității procesuale active a reclamantei.
De aceea, Curtea este dispensată a mai analiza motivele de recurs ce vizează fondul cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta CLUB CFR 1907 C SA cu sediul în C-N,-, împotriva sentinței civile nr.1836 din 18.06.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj, pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 15 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, - - | JUDECĂTOR, - - | JUDECĂTOR, - - |
GREFIER, - - |
Red.U/Dact./
5 ex./09.11.2009
Jud.fond:
Președinte:Liviu UngurJudecători:Liviu Ungur, Radu Dusa, Delia Marusciac
