Obligația de a face. Decizia 253/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR.253/CA
Ședința publică de la 18 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Claudiu Răpeanu
JUDECĂTOR 2: Adriana Pintea
JUDECĂTOR 3: Revi Moga
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul promovat în contencios administrativ de pârâtul PRIMARUL ORAȘULUI, cu sediul în Sud,-, județ C, împotriva sentinței civile nr.1805/ 12.12.2008, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant, cu sediul în Nord,-, județ C, având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat, pentru recurentul pârât Primarul Orașului, în baza delegației de substituire nr.31/18.06.2009 și avocat, pentru intimatul reclamant, în baza împuternicirii avocațiale nr.70317.
Procedura de citare este legal îndeplinită, potrivit art.87 și urm. cod pr. civilă.
Recursul este declarat și motivat în termen, scutit de plata taxei judiciare de timbru.
Avocat, pentru recurentul pârât Primarul Orașului, precizează că nu are de formulat în cauză excepții sau alte probe, considerând dosarul în stare de judecată.
Avocat, pentru intimatul reclamant, precizează că depune la dosar extras de carte funciară pentru informare, de dată mai recentă, precizând că la dosarul de fond mai există un astfel de extras, care relevă faptul că intimatul este proprietar exclusiv, conform titlului de proprietate.
Curtea ia act de precizările părților, în sensul că nu mai sunt cereri prealabile de formulat, probe de administrat, conform art.150 cod pr.civilă, constată terminată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul pentru dezbateri pe fond.
Avocat, pentru recurentul pârât Primarul Orașului, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea în tot a hotărârii instanței de fond, în sensul respingerii acțiunii. Prin sentința civilă pronunțată de Judecătoria Constanțas -a atribuit reclamantului dreptul de proprietate asupra imobilului situat în Nord, compus din 500 mp teren și construcție și prin dosarul de executare s-a procedat la executarea sentinței, în sensul punerii în posesie a reclamantului cu privire la suprafața de teren, precum și cu privire la construcții. Așa cum rezultă din încheierea de intabulare și din procesul verbal de executare, o parte din construcțiile lui se află pe terenul a cărui împrejmuire se solicită. În speță, autorizația de construcție nu poate fi eliberată reclamantului, până nu se va rezolva situația litigioasă a construcțiilor aparținând numitei, fiind evident că emiterea autorizației va încălca dreptul acesteia cu privire la construcțiile aflate pe terenul reclamantului, care construcții se vor afla în curtea împrejmuită a acestuia. Solicită admiterea recursului.
Avocat, pentru intimatul reclamant, solicită respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată. Se reia aceeași apărare de la fond, însă nu se face nicio dovadă că intimatului i s-a recunoscut dreptul de proprietate asupra suprafeței de 500 mp. un drept de proprietate exclusivă pe 500 mp, care nu a fost invalidat și un drept de proprietate pe construcție. Cum corect a reținut instanța de fond, intimatul reclamant și-a îndeplinit toate obligațiile. Chiar în situația în care ar exista litigii, autoritatea emitentă nu este responsabilă despre anumite litigii. Solicită a se avea în vedere concluziile expuse la instanța de fond.
CURTEA:
Asupra recursului contencios administrativ de față;
Prin cererea adresată instanței - Tribunalul Constanța -Secția contencios administrativ și fiscal și înregistrată sub nr- reclamantul în contradictoriu cu Primarul Orașului a solicitat:
- să se constate refuzul nejustificat al pârâtului de a emite autorizație de
construire pentru împrejmuire teren;
- să fie obligat pârâtul la emiterea autorizației de construire pentru
împrejmuire teren situat în Nord-, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii reclamantul arată că este proprietar exclusiv al imobilului situat în Nord- compus din teren în suprafață de 500 mp și construcție, imobilul fiind atribuit prin sentința civilă nr.5107/2005 pronunțată de Judecătoria Constanța, rămasă definitivă și irevocabilă.
Procedurile de punere în posesie și intabulare a imobilului au fost finalizate, iar (soră) beneficiază doar de un drept de superficie constând în drept de proprietate asupra construcției sale și un drept de folosință asupra terenului aferent, dar s-a opus permanent la punerea în executare a sentinței civile nr.5107/2005 situație care a condus la declanșarea unei contestații la executare (dosar civil nr- al Judecătoriei Constanța ).
Prin sentința civilă nr.11613/12.12.2006 rămasă definitivă și irevocabilă, Judecătoria Constanțaa dispus obligarea executorului judecătoresc la punerea în posesie pe întreaga suprafață de teren de 500 mp, constatând faptul că pe o parte din acest teren se află amplasată o parte din construcția lui, dar acest aspect nu reprezintă un impediment în exercitarea dreptului de proprietate.
Mai arată reclamantul că s-a adresat Primăriei pentru eliberarea certificatului de urbanism și a autorizației de construire pentru împrejmuirea terenului și a depus actele necesare.
Documentația a fost trimisă înapoi cu adresa nr.15901/17.06.2008 emisă de pârât, prin care se solicită necesitatea completării documentației cu copia legalizată a actului de proprietate asupra terenului și dovada achitării taxei de eliberare a autorizației.
După compensarea documentației actele sunt returnate și prin adresa nr.18109/15.07.2008 se refuză din nou eliberarea autorizației de construire cu mențiunea valabilității consemnărilor din adresa nr.15901/17.06.2008.
De asemenea, mai arată reclamantul în conținutul adresei nr.18109/2008 prin cererea înregistrată la Primăria Orașului sub nr.17090/27.06.2008 aduce la cunoștință autorității de existența unui litigiu asupra încheierii de carte funciară a terenului pentru care se solicită eliberarea autorizației de construire.
Apreciază reclamantul că titlul de proprietate nu este desființat, fiind perfect valabil, iar primarul comite un abuz manifestat printr-un exces de putere neîndoielnic refuzând soluționarea cererii pentru motive ce nu au justificate.
În susținerea cererii au fost depuse înscrisuri.
În drept - Legea nr.50/1991.
Prin sentința civilă nr.1805 din 12 decembrie 2008, Tribunalul Constanțaa admis acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârât PRIMARUL ORAȘULUI, a obligat pârâtul să emită actul administrativ - autorizația de construire pentru împrejmuirea terenului situat în Nord- în favoarea reclamantului și a obligat pârâtul la plata sumei de 1000 lei către reclamant cu titlu de cheltuieli de judecată - onorariu avocat.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că reclamantul este vătămat în dreptul său recunoscut de lege prin nesoluționarea cererii de către autoritățile emitente în condițiile în care a făcut dovada îndeplinirii condițiilor impuse de art.7 din 50/1991, cât și dispoziția din Normele metodologice de aplicare a 50/1991.
Refuzul autorității de soluționare a cererii este nejustificat, în condițiile îndeplinirii cerințelor impuse de lege enunțate de reclamant.
Mai mult decât atât, art.7 alin.9 din actul normativ sus menționat, prevede că autorizația de construire se emite dacă sunt îndeplinite cumulativ condițiile cerute de lege, iar autoritatea emitentă nu este responsabilă pentru eventuale prejudicii ulterioare cauzate de existența la momentul emiterii actului a unor litigii aflate pe rolul instanțelor judecătorești privind imobilul teren sau construcții aparținând exclusiv solicitantului.
Împotriva acestei soluții a declarat recurs pârâta, susținând că hotărârea este nelegală întrucât pe terenul proprietatea reclamantului se află și o parte din construcțiile numitei, a cărui împrejmuire se solicită.
Mai mult decât atât și au formulat o serie de reclamații către Primăria Orașului, prin care au arătat situația litigioasă care există, astfel că împrejmuirea nu se poate realiza până nu se definitivează situația juridică a construcției numitei.
Intimatul reclamant în apărare depune extras de carte funciară pentru informare.
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței recurate în raport cu criticile aduse se constată că recursul este nefondat din următoarele considerente:
Prin cererea adresată recurentei la 11.VI.2008 și înregistrată sub nr.15901, reclamantul a solicitat eliberarea autorizației de construire pentru împrejmuirea terenului proprietatea sa după ce în prealabil a obținut certificatul de urbanism nr.196/28.III.2008.
Potrivit art.7 alin.(1) din 50/1991, autorizarea executării lucrărilor de construcții se emite în cel mult 30 de zile de la data înregistrării cererii, pe baza documentației depuse la autoritățile prevăzute la art.4 care va cuprinde:
a) Certificatul de urbanism;
b) Dovada titlului asupra terenului sau construcțiilor;
c) Proiectul pentru autorizarea executării lucrărilor de construcții;
d) Avizele și acordurile necesare stabilite prin certificatul de urbanism;
e) Dovada privind achitarea taxelor legale.
În speță, intimatului reclamantul a respectat cerințele impuse de textul legal sus menționat, astfel că acesta era îndreptățit să-și obțină autorizația pentru lucrarea ce dorea să o execute (împrejmuire).
Motivul invocat de recurentă, în sensul că nu se poate emite autorizația de construire întrucât sora acestuia are o construcție pe terenul în litigiu nu justifică refuzul autorității.
De altfel, chiar recurenta arată că reclamantul este proprietarul terenului ce se dorește a fi împrejmuit conform hotărârilor judecătorești existente în cauză, dar și a procesului verbal de executare, având ca obiect punerea în posesia a proprietății.
Dispozițiile art.7 alin.(9) din actul normativ prevăd că autorizația de construire se emite dacă sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de lege, iar autoritatea nu este responsabilă pentru eventuale prejudicii ulterioare cauzate de existența la momentul emiterii actului, a unor litigii aflate pe rolul instanțelor judecătorești privind imobilul care aparține exclusiv solicitantului.
Prin extrasul de carte funciară pentru informare, obținut la 03.IV.2009 se menționează că reclamantul este proprietarul exclusiv al terenului, fiind notată și mențiunea că partea de locuință (C2 în suprafață de 392) urmează a fi înstrăinată de către sora reclamantului, acestuia.
Chiar și în lipsa acestei mențiuni nu s-ar justifica refuzul autorității publice de emiterea autorizației, întrucât proprietara construcției nu este și proprietara terenului pe care este amplasată aceasta.
Eventualele reclamații formulate de sora reclamantului nu constituie un impediment legal în emiterea autorizației de construcție, cum corect a reținut și instanța de fond.
În atare condiție, în temeiul art.8 din 554/2004, reținându-se că recurenta în mod nejustificat a refuzat eliberarea actului solicitat va respinge recursul ca nefondat.
În baza art.274 Cod pr.civilă, reținându-se culpa procesuală a recurentei se va dispune obligarea acesteia către intimata la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 800 lei (onorariu avocat).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul promovat în contencios administrativ de pârâtul PRIMARUL ORAȘULUI, cu sediul în Sud,-, județ C, împotriva sentinței civile nr.1805/ 12.12.2008, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant, cu sediul în Nord,-, județ C, având ca obiect obligația de a face.
Obligă recurenta către intimată la 800 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 18 Iunie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
23 Iunie 2009
Jud.fond-
Jud.red.-- -/01.07.2009
Președinte:Claudiu RăpeanuJudecători:Claudiu Răpeanu, Adriana Pintea, Revi Moga
