Obligația de a face. Decizia 2663/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ,DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 2663
Ședința publică din data de 28 octombrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Floarea Tămaș
JUDECĂTOR 2: Eleonora Gheța
JUDECĂTOR 3: Maria Hrudei
GREFIER: - -
S-a luat spre examinare recursul formulat de către pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI M în nume propriu și pentru ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI B-M, împotriva Sentinței civile nr. 777 din 30 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantul intimat, privind și pe pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI B-M, având ca obiect obligația de a face - restituire taxă de primă înmatriculare.
La apelul nominal, făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este scutit de plata taxelor de timbru.
S-a făcut referatul cauzei ocazie cu care se învederează instanței că recursul este declarat în termen, pricina se află la doilea termen de judecată pentru care procedura de citare este legal îndeplinită, părțile litigante au solicitat judecarea pricinii în lipsă.
Se mai menționează că la data de 27.10.2009 se înregistrează din partea intimatului concluzii însoțite de înscrisuri, în probațiune.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 777 din 30 martie 2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureșs -au respins excepțiile formulate de către pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice M în nume propriu și pentru Administrația Finanțelor Publice BM.
S-a admis în parte acțiunea formulată de către reclamantul împotriva pârâtelor Direcția Generală a Finanțelor Publice M și Administrația Finanțelor Publice B
A fost anulată adresa nr.1186 din 28.01.2009 emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice M și s-a dispus restituirea sumei de 4.372 lei reprezentând taxă specială de primă înmatriculare achitată pentru autoturismul marca Peugeot 406, conform chitanței nr.- din 12.06.2007.
Pârâtele au fost obligate să plătească reclamantului suma de 46 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Referitor la excepția nulității acțiunii s-a motivat că aceasta nu mai subzistă deoarece reclamantul, prezent în dezbateri, a semnat cererea.
Excepția inadmisibilității acțiunii a fost respinsă ca nefondată, cu justificarea că reclamantul invocă nelegalitatea plății sumei reprezentând taxa de primă înmatriculare.
Cu privire la fondul cauzei, analizând dispozițiile art. 90 paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene, invocat de reclamant, instanța a constatat că acesta prevede că, "nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare".
În consecință, prevederile menționate din Tratat limitează libertatea statelor în materie fiscală de a restricționa libera circulație a mărfurilor prin interzicerea taxelor discriminatorii și protecționiste. Astfel, art. 90 (1) interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele provenind de pe piața internă și care sunt de natură similară. Esențialul acestei taxe interzise este că perceperea ei este determinată de traversarea graniței de către autoturismul supus taxei dintr-o țară comunitară, în România.
Aplicarea taxei introduce un regim juridic fiscal discriminatoriu pentru autovehiculele aduse în România din Comunitatea Europeană în scopul reînmatriculării lor în România, în situația în care acestea au fost deja înmatriculate în țara de proveniență, în timp ce pentru reînmatricularea autovehiculelor înmatriculate deja în România, taxa nu se mai percepe.
Art. 90 alin. 1 din Tratat face parte, de la data de 1 ianuarie 2007, din ordinea de drept a României și astfel reclamant se poate adresa autorităților administrative precum și instanțelor judecătorești în scopul de a-i restabili drepturile conferite de această reglementare comunitară de bază și care i-au fost încălcate prin aplicarea reglementărilor dreptului național cu caracter contrar de către autoritățile administrative cu ocazia reînmatriculării în România a autoturismului.
Întrucât instanța a constatat că suma plătită de reclamant nu a fost datorată potrivit legislației comunitare, taxa trebuie restituită.
În ceea ce privește incidența în cauză a dispozițiilor OUG nr.50/2008, tribunalul a motivat că acesta a intrat în vigoare la 1.07.2008, astfel că nu retroactivează și, prin urmare, nu se aplică situațiilor născute anterior acestei date.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termenul legal, pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE M prin ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE B-M solicitând admiterea acestuia, modificarea acesteia în sensul respingerii acțiunii reclamantului.
În motivarea recursului a arătat că instanța a acordat ceea ce nu s-a cerut, art.304 pct.6 proc.civ. respectiv a anulat adresa nr. 1186/28.01.2009 emisă de BMd eși aceasta nu s-a cerut.
S-a mai susținut că instanța de fond a interpretat greșit actul dedus judecății deoarece nu se pronunță asupra unui act administrativ fiscal, respectiv decizia de restituire. În opinia recurentei nerezolvarea unei cereri în sensul solicitat de un contribuabil nu echivalează cu un refuz nejustificat.
Se mai susține că după intrarea în vigoare a dispozițiilor OUG nr. 50/2008 soluționarea litigiului trebuia făcută în raport cu acest act normativ întrucât prin conținutul acestuia se evidențiază componenta de mediu, neevidențiată corespunzător în taxa de primă înmatriculare stabilită prin Codul fiscal. Se mai motivează că nu se poate reține aplicarea retroactivă a dispozițiilor acestui act normativ, recurenta făcând trimitere la argumentele Curții Constituționale din Deciziile nr.3 și 5 din 1993 și nr.294 din 2004. Se apreciază că potrivit art.11 din nr.OUG50/2008, reclamant are dreptul la restituirea diferenței dintre taxa specială de înmatriculare și taxa de poluare.
Se mai precizează că România a reconsiderat filozofia taxei de primă înmatriculare prin adoptarea OUG nr. 50/2008 în considerarea recomandărilor Comisiei Europene, a calității de semnatară a Protocolului de la și a Rezoluției adoptată de Parlamentul european la data de 11 martie 2008.Se mai precizează că chiar Curtea Europeană de Justiție recunoaște derogări de la principiul liberei circulații a mărfurilor, permițând statelor membre să instituie taxe, cu condiția ca acestea să nu aibă caracter protecționist.
Intimatul, prin concluzii scrise, a solicitat respingerea recursului.
Examinând recursul, Curtea apreciază că sentința tribunalului este legală și temeinică, în cauza de față tribunalul reținând aplicabilitatea prioritară și directă a dispozițiilor art. 90 din Tratat.
Este unanim admis atât în literatura de specialitate cât și în practica judiciară internă și cea a că art. 90 din Tratat produce efecte directe și ca atare creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale Uniunii le pot proteja.
Judecătorul național, ca prim judecător comunitar, are competența atunci când dă efect direct dispozițiilor art. 90 din Tratat să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de Tratat să fie deplin și efectiv protejate.
Că o taxă internă impusă autoturismelor second-hand este discriminatorie în sensul art. 90 parag. 1 din Tratat s-a decis în cauza conexată și unde Curtea de Justiție a arătat că o taxă de înmatriculare este interzisă atâta timp cât este percepută asupra autoturismelor second-hand puse pentru prima dată în circulație pe teritoriul unui stat membru și că valoarea taxei, determinată exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autovehiculului (tip motor, capacitate cilindrică) și la clasificarea din punct de vedere al poluării este calculată fără a se lua în seamă deprecierea autoturismului de o asemenea manieră încât, atunci când se aplică autoturismelor second-hand importate din statele membre, aceasta excede valoarea reziduală a unor autoturisme second-hand similare care au fost deja înmatriculate în statul membru în care sunt importate.
Tribunalul ca instanță de fond nu a făcut altceva decât să aplice dispozițiile constituționale interne și normele Tratatului de așa manieră să i se recunoască particularului dreptul său de a nu fi impus o taxă specială discriminatorie la înmatricularea pentru prima dată în România a autoturismului second-hand importat dintr-un alt stat membru al Uniunii. În această manieră instanța de fond și-a îndeplinit misiunea trasată de Tratat și de Legea de ratificare a acestuia precum și de Curtea de Justiție în practica judiciară pertinentă (cauza Simmenthal II din anul 1978).
Referitor la incidența în cauză a dispozițiilor nr.OUG 50/2008, Curtea reține că potrivit art. 11 din acest act normativ,axa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007-30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pe poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență.Aceste norme au fost aprobate prin nr.HG 686/2008.
Curtea reține că taxa specială ce face obiectul prezentei cauze a fost încasată în baza legislației fiscale interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 și care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare.
Din această perspectivă, nu se poate reține justificat că Statul Român are un temei legal de reținere a unei părți din taxa încasată ilegal anterior datei de 1 iulie 2008 pe care s-o compenseze în parte cu o altă taxă ce urmează a fi percepută în temeiul unui alt act normativ adoptat ulterior raportului juridic de drept material fiscal în baza căruia s-a încasat nelegal taxa specială.
Față de toate considerente reținute anterior și din care rezultă că taxa în discuție contravine normelor comunitare, nu se poate reține că reclamant nu a fost lezată într-un drept al său prin refuzul autorității fiscale de a restitui o taxa încasată în contradicție cu normele comunitare. Prin urmare suntem în prezența unui refuz nejustificat de restituire a taxei,iar nu într-un caz special de anulare a unui act administrativ.
De altfel reclamantul nici nu a solicitat anularea unui act administrativ, dar având în vedere că taxa de primă înmatriculare a fost considerată nelegală, în mod întemeiat instanța de fond a dispus și anularea înscrisului prin care reclamantului i s-a comunicat refuzul restituirii taxei.
În opinia Curții este nefondat și motivul susținut în recurs cu privire la obligativitatea obținerii de către reclamant a unui veritabil act administrativ, respectiv a unei decizii, în condițiile în care acesta nu este ținut, pentru cazul dat, să parcurgă o procedură administrativă prealabilă la organul fiscal, după normele de procedură fiscală.
Pe cale de consecință, Curtea constată că instanța de fond a făcut corect aplicarea și interpretarea dispozițiilor legale iar recursul pârâtei se vădește a fi nefondat și conform art. 20 alin. 3 din Legea nr. 554/2004, urmează a fi respins ca atare.
Recurenta aflându-se în culpă procesuală, în temeiul art. 274 Cod procedură civilă, va fi obligată să achite intimatului suma de 1000 lei cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI M prin Administrația Finanțelor Publice BMî mpotriva Sentinței civile nr. 777 din 30 martie 2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș, pe care o menține în întregime.
Obligă recurenta M să achite intimatului suma de 1000 lei cheltuieli de judecată.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 28 octombrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
Red.EG
Dact./4ex.
12.11.2009
Președinte:Floarea TămașJudecători:Floarea Tămaș, Eleonora Gheța, Maria Hrudei
