Obligația de a face. Decizia 345/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 345
Ședința publică de la 10 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gabriel Viziru
JUDECĂTOR 2: Carmen Ilie
JUDECĂTOR 3: Lavinia Barbu
Grefier - -
xxxxxxxxxxx
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta - SRL TG. J, împotriva sentinței nr. 2128 din data de 03 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții Administrația Finanțelor Publice Tg. J, DGFP G și Administrația Fondului pentru Mediu
La apelul nominal s-a prezentat consilier juridic pentru recurenta reclamantă - SRL TG. J lipsind intimatele pârâte Administrația Finanțelor Publice Tg. J, DGFP G și Administrația Fondului pentru Mediu
Procedura legal îndeplinită.
S-a prezentat referatul cauzei, arătându-se că recursul a fost declarat și motivat în termenul legal.
Apreciindu-se cauza în stare de soluționare, Curtea a acordat cuvântul asupra recursului.
Consilier juridic pentru recurenta reclamantă - SRL TG. J pune concluzii de admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru motivele invocate și precizate în scris.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr. 2128 din data de 03 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr- a admis excepția formulată de pârâta Administrația Finanțelor Publice a municipiului Tg, J privind inadmisibilitatea acțiunii formulată de reclamanta - SRL TG.
A fost respinsă acțiunea reclamantei - SRL TG.J ca inadmisibilă.
Pentru a se pronunța prima instanță a reținut că reclamanta nu a respectat procedura prealabilă a investirii instanței de contencios.
Astfel s-a arătat că raportul juridic litigios de drept material fiscal dedus judecății a luat naștere la data emiterii deciziei de calcul a taxei de poluare în baza cererii reclamantei înregistrată la organul fiscal sub nr. 54589/22.09.2008.
Decizia de calcul a taxei de poluare, emisă de pârâta Tg-J, ca organ administrativ fiscal, a avut în algoritmul de calcul al taxei baza de calcul a taxei de poluare, bază de taxare reprezentată de caracteristicile tehnice ale autoturismului reclamantei.
Reclamanta a solicitat restituirea taxei la Tg -J, prin cererea nr. 5379, depusă la data de 03.02.2009.
Organul fiscal competent în soluționarea cererilor de restituire este organul fiscal căruia îi revine competența de administrare a creanțelor bugetare, potrivit art. 33 din OG nr. 92/2003, republicată.
Contestația modului de calcul efectuat de Tg-J cu privire la taxa de poluare este de competența P G, conform procedurii reglementate de art. 205-208 din Codul d e procedura fiscală.
Tribunalul, secția contencios administrativ și fiscal, este competent să soluționeze contestațiile împotriva modului cum DGFP G, ca organ jurisdicțional administrativ fiscal a soluționat contestațiile petiționarei reclamante formulate împotriva modului de calcul al taxei de poluare.
Ca urmare, s-a arătat că este inadmisibilă acțiunea reclamantei prin care a investit instanța de contencios, întrucât aceasta nu face dovada procedurii prealabile în termenul de prescripție extinctivă a dreptului la acțiune prevăzut de art. 7 din L 554/2004, alin 1 și alin 7.
Termenul de prescripție extinctivă a dreptului la acțiune de 6 luni a început să curgă de la data achitării taxei cu chitanța nr. -/22.09.2008.
S-a reținut și că adresa Tg - J către reclamantă nu constituie un act administrativ fiscal în conformitate cu art. 43 din OG92/2003, republicată, având în vedere că nu conține toate elementele unui act administrativ fiscal.
Astfel, sesizarea instanței de către reclamantă fără îndeplinirea procedurii prealabile, potrivit art. 109 alin. 2, Cod Procedură Civilă, raportat la disp. art. 7 din L 554/2004, cu referire la un act administrativ fiscal ce privește un drept material fiscal de natura taxei de poluare face ca acțiunea reclamantei să fie inadmisibilă.
Conform procedurilor administrativ fiscale și jurisdicțional administrativ fiscale, reclamanta putea invoca în fața instanței de contencios greșita aplicare de către organele administrativ fiscale și jurisdicțional administrativ fiscale a normelor de drept material fiscal sau a normelor procedural fiscale cu privire la taxa de poluare a autoturismului acesteia iar, instanța de contencios, dacă ar fi fost legal investită cu soluționarea fondului cauzei, prin probele ce le-ar fi încuviințat spre administrare părților, cu privire la raportul juridic litigios dedus judecății, putea să stabilească dacă s-au aplicat corect normele de drept material fiscal și normele de drept procedural fiscal cu privire la aplicarea principiului european poluatorul plătește.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta în termen și motivat.
În motivarea recursului s-a arătat că prin sentința recurată s-a făcut o aplicare greșită a legii în sensul că în speță nu sunt aplicabile dispozițiile invocate.
În acest sens s-a susținut că greșit instanța de fond a admis excepția de inadmisibilitate a acțiunii invocată de pârâtă respingând deoarece reclamanta contesta adresa nr. 52703/31.08.2009, iar cf. LG. 554/ 2004 art. 11 al. 1 pct. a și b reclamanta se considera în termen de a formula cerere dedusă judecății și nu trebuia să parcurgă procedura prealabilă, în cauză nefîind aplicabil art. 109 al. 2 din pr.civ. și nici cele ale art. 7 al. l din LG. 554/200 și reglementările art. 205-209 din pr. fisc. din moment ce reclamanta contesta adresa emisă de pârâta prin care i-a fost refuzată restituirea sumei plătite obligatoriu.
Această adresa constituie un act administrativ fiscal in conformitate cu art. 43 din OUG 92/2003 fiind emisă de un organ fiscal competent și privește drepturi și obligații fiscale, astfel încât este cenzurabilă pe calea contenciosului administrativ întrucât constituie act administrativ în înțelesul art. 2 al. 1 lit. c din LG 554/2004
S-a susținut și că decizia de calcul nu este un act administrativ tipic sau asimilat ce trebuia contestat conform procedurii legale, aceasta fiind doar un înscris în care se menționata o cifră în urma aplicării unei formule de calcul. Mai mult, s-a arătat și că nici un organ administrativ din România nu emite un act fiscal titlu de creanță, care să o materializeze. Astfel, însăși obligația la plata a taxei, de natură legală si condiționarea înmatriculării de dovada plății acesteia echivalează cu exisența unui act administrativ de obligare la plată care nu are un suport material, ci doar o bază legală de reglementare și calcul și o calculație efectivă, afișată electronic de Ministerul d e Finanțe.
S-a mai susținut că decizia deși conține elemente de identificare a contribuabilului și a organ lui fiscal, chiar și mențiunea cum poate fi contestată, din conținutul acesteia nu reiese dovada comunicării sale în vreuna din modalitățile prevăzute de art. 44 pr. fisc, deci din acest punct de vedere nu îndeplinește condițiile unui act administrativ fîscal.
Această decizie nu poate deveni un titlu executoriu și presupusa creanța bugetară nu poate fi încasată silit, contribuabilul neputând fi obligat să achite un debit pentru o simplă operațiune matematică.
Raportat la posibilitatea de contestare a acestei decizii, s-a considerat că aceasta trebuie raportată la disp. art. 10 din OG 50/2008, din care se deduce că această contestație este limitată ope legis la modalitatea de calcul sub aspectul gradului de uzură al autovehicolului, orice fel de contestație în afara limitelor art. 10 din OG 50/2008, urmând a fi respinsă.
S-a mai argumentat și că niciunul dintre actele care stau la baza încasării taxei de poluare nu sunt acte administrative fiscale pentru motive ce țin în special de definiția actului administrativ fiscal și modul în care acesta se comunică, precum și de reglementarea acestuia prin art. 41, 43 al. 2 și 44 pr. fiscală.
Prin urmare, adresa contestată prin care s-a refuzat restituirea sumei plătite de reclamantă cu titlu de taxă de poluare, refuz pe care recurenta îl consideră nejustificat, ca fiind o încălcare a dreptului său de a i se restitui o sumă pe care a plătit-o obligatoriu și nelegal s-a susținut că este un act administrativ potrivit art. 2 alin. 2 din LG 554/2004 și în privința acestuia nu este obligatoriu parcurgerea procedurii prealabile conform art 7 alin 1 din aceeași lege.
Astfel s-a arătat că acțiunea de față a fost formulată în temeiul art. 1 alin. 1 din Lg. 554/2004 fiind admisibilă, deoarece se axează pe caracterul nelegal al perceperi taxei în situațiile considerate de lege neexcepționate.
Pe fondul cauzei s-a arătat că OG 50/2008 este nelegală în raport de dreptul intern pentru ca nici o ordonanță de urgentă nu poate modifica Codul Fiscal deoarece acesta nu poate fi modifica decât printr-o lege în sensul strict al termenului, dar și în raport de art. 90 din Tratatul CE, întrucât este destinată sa diminueze introducerea în România a unor autoturisme second-hand care fuseseră înmatriculate într-un stat membru, favorizând astfel vânzarea autoturismelor second-hand înmatriculate în România și, mai recent, vânzarea autoturismelor noi produse în România.
Deoarece prima instanță nu a soluționat fondul cauzei s-a arătat că se impune subsecvent admiterii recursului casarea cu trimitere spre rejudecare.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 3041raportat la dispoziții art. 209 pr. civ.
La data de 12.01.2010 intimata Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Tg - Jaf ormulat întâmpinare solicitând respingerea recursului deoarece din actele depuse la dosarul cauzei recurenta nu face dovada că prin achitarea taxei poluare ar fi fost vătămată în drepturile sale conform prevederilor art. 1 din Legea 554/2004, printr-un act administrativ.
S-a arătat și că recurenta nu face dovada că a parcurs procedura prealabilă înainte de a învesti instanța cu o acțiune privind restituirea taxei de luare că a contestat în termen de 30 de zile decizia de calcul a taxei de poluare.
S-a argumentat și că în speță nu se contestă un act administrativ emis după parcurgerea procedurii prealabile ca acțiunea să fi încadrată în prevederile art. 1 din Legea 554/2004.
De asemenea s-a argumentat că G 50/2008, prin modificările făcute devine un act normativ acceptat de Comisia Europeană și stabilește prin prevederile sale măsuri care corespund pe deplin prevederilor art. 90 Tratatul de instituire a CE.
CE a acceptat principiile de calcul a taxei auto impusă de Guvern privind emisiile de.
În temeiul art. 242 proc. civ s-a solicitat judecarea și în lipsă.
În recurs nu s-au administrat probatorii.
Recursul este fondat și urmează a fi admis pentru următoarele considerente:
Analizându-se sentința recurată se reține că prin aceasta acțiunea promovată a fost respinsă pe cale de excepție, ca inadmisibilă.
Prin urmare, controlul judiciar exercitat de instanța de recurs este limitat la analiza temeiniciei soluționării excepției de către prima instanță potrivit art. 312 alin. 3 și 5 cod procedură civilă.
Din acest punct de vedere se reține că, potrivit probatoriului administrat în cauză reclamanta a achiziționat de la o persoană juridică din Germania la data de 12.09.2008 un autoturism rulat marca Audi A8.
În vederea înmatriculării acestuia în România reclamanta a achitat la data de 22.09.2008 cu chitanța seria - 4A nr. - suma de 3.520 lei reprezentând taxă de poluare.
Prin cererea înregistrată sub nr. 5379/02002.2009 la a mun. Tg. - J reclamanta a solicitat restituirea taxei de poluare achitată în condițiile mai sus precizate.
Prin adresa nr. 8040/13.02.2009 a mun. Tg. - Jar espins cererea reclamantei de restituire a taxei de poluare plătită anterior argumentând că prin Decizia de calcul al taxei de poluare întocmită în baza cererii petentei înregistrată la organul fiscal sub nr. 54589/22.09.2008, în vederea efectuării înmatriculării autovehiculul acesteia, s-a stabilit suma de plată de 3.520 lei iar decizia a putut fi contestată în termen de 30 zile, sub sancțiunea decăderii. Reclamanta a plătit cu chitanța seria - nr. -/ 22.09.2008 suma de 3.520 lei stabilită prin decizia mai sus menționată, iar aceasta nu a fost contestată în termenul precizat.
Potrivit art. 7 din OUG 50/2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule stabilirea, verificarea, colectarea și executarea silită, inclusiv soluționarea contestațiilor privind taxa datorată de către contribuabili, se realizează de către autoritatea fiscală competentă potrivit prevederilor OG nr. 92/2003 privind Codul d e procedură fiscală, republicată cu modificările și completările ulterioare.
În speță, așa cum rezultă din răspunsul a mun. Tg. - J la cererea reclamantei, intimata consideră ca act administrativ fiscal prin care s-a făcut stabilirea taxei de poluare și care putea fi contestat potrivit Codului d e procedură fiscală Decizia de calcul al taxei de poluare.
În aceste condiții instanța de fond fără a avea la dosarul cauzei această decizie a soluționat în mod greșit cauza pe cale de excepție, rezumându-se a reține că reclamanta nu a îndeplinit procedura prealabilă, deși este evident că reclamanta a făcut o cerere de restituire a taxei anterior plătite către a mun. Tg. -
Această cerere în mod evident constituie procedură prealabilă, însă în speță în raport de înscrisurile depuse până la acest moment la dosarul cauzei nu se poate stabili dacă această procedură prealabilă a fost formulată în termenele și condițiile legii, respectiv în condițiile Codului d e procedură fiscală așa cum arată art. 7 din OUG 50/2008.
Prin urmare, în vederea unei juste soluționări a problematicii procedurii prealabile în cauză era absolut necesar să se depună la dosar Decizia de calcul a taxei de poluare, despre care se face vorbire în răspunsul a mun. Tg. - J la cererea petentei, dacă aceasta există, și, ulterior să se stabilească dacă întrunește condițiile necesare pentru a putea fi considerată act administrativ fiscal și dacă procedura prealabilă făcută de petentă respectă termenele și condițiile legale.
În lipsa acestor cercetări instanța de fond a soluționat în mod eronat procesul pe cale de excepție ceea ce atrage incidența dispozițiilor art. 312 alin. 1 - 3 și 5 cod procedură civilă urmând a se admite recursul reclamantei și a se casa sentința recurată cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.
În rejudecare, instanța de fond va face toate demersurile necesare spre a se depune la dosarul cauzei actele emise în stabilirea și calculul taxei contestate și în raport de acestea va soluționa excepția invocată de pârâtă, trecând, în condițiile în care reține această excepție ca neîntemeiată la analiza fondului litigiului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta - SRL TG. J, împotriva sentinței nr. 2128 din data de 03 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții Administrația Finanțelor Publice Tg. J, DGFP G și Administrația Fondului pentru Mediu
Casează sentința și trimite cauza spre rejudecarea aceleiași instanțe Tribunalul Gorj.
Decizie irevocabilă
Pronunțată în ședința publică de la 10 Februarie 2010
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.jud -
2 ex./
Jud fond
Președinte:Gabriel ViziruJudecători:Gabriel Viziru, Carmen Ilie, Lavinia Barbu
