Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 346/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 346
Ședința publică de la 10 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gabriel Viziru
JUDECĂTOR 2: Carmen Ilie
JUDECĂTOR 3: Lavinia Barbu
Grefier - -
xxxxxxxxxx
S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâtele Direcția Generală A Finanțelor Publice G, Administrația Finanțelor Publice A Municipiului Tg J împotriva sentinței nr. 2251 din 30 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul reclamant.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit recurentele pârâte Direcția Generală A Finanțelor Publice G, Administrația Finanțelor Publice A Municipiului Tg J și intimatul reclamant.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că recursurile sunt declarate și motivate în termenul legal iar intimatul reclamant a depus la dosar note scrise.
S-a arătata că recurentele au solicitat judecarea cauzei în lipsă conform art.242 (2)
Curtea apreciind cauza în stare de soluționare a trecut la deliberări.
CURTEA
Asupra recursurilor de față;
Prin sentința nr. 2251 din 30 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr- a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâtele Agenția Națională de Administrare Fiscală - DGFP G și Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Tg-J, s-a anulat chitanța nr. nr.- emisă de Tg-J la data de 10.04.2009 fiind obligate pârâtele să restituie reclamantului suma de 5441 RON reprezentând taxa de primă înmatriculare cu dobânda legală la data plății efective.
Pentru a se pronunța tribunalul a reținut că potrivit disp.art.148 al.2 din Constituția României, "prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne. "
Alineatul 4 al aceluiași articol prevede că între alte instituții, autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din alineatul 2 menționat.
Analizându-se disp. art. 90 paragraf 1 din Tratatul Comunității Europene instanța a constatat că se stipulează in mod clar că" nici un stat membru nu aplică direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect produselor naționale similare".
De asemenea, potrivit art. 3 lit. din Tratatul de instituire Comunității Europene, este prevăzută "eliminarea dintre statele membre taxelor vamale si a restricțiilor cantitative la intrarea și ieșirea mărfurilor, precum și a oricăror alte măsuri cu efect echivalent".
In acest sens, Tratatul acordă importanță deosebită reglementării liberei circulații a mărfurilor, stipulând in art. 12- 37 că această libertate presupune realizarea unei Uniuni vamale care să se refere la toate categoriile de mărfuri.
In baza Tratatului, Uniunea vamală ar trebui să implice interzicerea intre statele membre a taxelor vamale a supra importurilor si exporturilor, ori a altor taxe cu efect echivalent.
Mai mult, in jurisprudența comunitară s- subliniat că, "orice sarcină fiscală oricât de mică si indiferent de destinația și modul său de aplicare care este impusă in mod unilateral asupra mărfurilor, ca urmare a trecerii frontierei, ce nu reprezintă o taxă vamală in sens strict, constituie o taxă cu efect echivalent". ( CJCE, cauza C - 517/04 & Zn./ ).
In consecință, prevederile menționate in Tratat,limitează libertatea statelor in materie fiscală de a restricționa libera circulație a mărfurilor prin interzicerea taxelor discriminatorii si protecționiste.
Astfel, art. 90 al.1 interzice discriminarea fiscală între produsele importate si cele provenind d e pe piața internă care sunt de natură similară.
Esențialul acestei taxe interzise este că perceperea ei este determinată de traversarea graniței de către autoturismul supus taxei, dintr- țară comunitară in România.
In privința reglementării interne, s-a remarcat faptul că taxa specială pentru autoturisme si autovehicule fost introdusă in Codul fiscal prin 343/2006 sub forma unui nou impozit, cu aplicabilitate de la 01 ian. 2007, inițial pentru toate autovehiculele, iar după modificarea legii 343 prin OUG 110/2006, fost restrânsă la toate autoturismele si autovehiculele, inclusiv cele comerciale, prevăzându-se categorii de persoane exceptate cele cu handicap, misiuni diplomatice etc.), cât și situații de scutire de la plata taxei, in cazul vehiculelor istorice etc.
Potrivit reglementării in vigoare la data importului autoturismului de către reclamant, taxa specială pentru autovehicul se datorează cu ocazia primei înmatriculări in România unui autoturism sau autovehicul comercial, enumerat la art. 214/1 din fiscal.
Cuantumul taxei speciale datorate bugetului statului se calculează după formulat prev. la art. 214 /1 al.3 in funcție de capacitatea cilindrică, vechimea autovehiculului si unii coeficienți de corelare ori de reducere a taxei prevăzuți in anexele speciale ale legii.
Esențial rămâne că taxa specială nu este percepută pentru autoturismele deja înmatriculate in România,stat comunitar din 1 ian. 2007,fiind percepută numai pentru autoturismele înmatriculate in celelalte state comunitare, și reînmatriculată în România, după aducerea acestora in țară.
Diferența de aplicare taxei demonstrată in modul arătat, introduce un regim juridic fiscal discriminatoriu pentru autovehiculele aduse in România, din comunitatea europeană, în scopul reînmatriculării lor in România, in situația in care acestea au fost deja înmatriculate in țara de proveniență, în timp ce pentru reînmatricularea autovehiculelor înmatriculate deja in România, taxa nu se mai percepe.
Intre principiile dreptului comunitar, obligatorii pentru instanțele judecătorești române, astfel cum s-a menționat prin referiri la art. 148 al.2 și 4 din Constituție, de o deosebită importanță este cel supremației dreptului comunitar, in speță art. 90 al.1 din Tratat, situație in care modificarea Codului fiscal și introducerea taxei speciale pentru autoturisme si autovehicule a încălcat in mod direct dispozițiile menționate ale Tratatului.
In caz de conflict intre dreptul național și legea comunitară, aceasta din urmă trebuie aplicată cu prioritate.
Curtea de Justiție a Comunității Europene a dezvoltat principul supremației sau preeminenței dreptului comunitar in raport cu dreptul intern ca urmare firească a recunoașterii principiului efectului direct.
Astfel s- stabilit că până și legislația secundară comunitară se aplică cu prioritate față de cea mai importantă de dispoziție de drept național,fie ea chiar o prevedere constituțională.
In consecință, in cazul in care există un asemenea conflict, judecătorul național este obligat să aplice dispozițiile de drept comunitar, fără a mai aștepta ca acele dispoziții de drept intern să fie declarate neconstituționale de către instanțele competente sau să fie abrogate de legiuitorul național.
Pe de altă parte trebuie avut in vedere că dreptul comunitar are aplicabilitate directă in România potrivit principiului efectului direct al dreptului comunitar care este consacrat si de Constituția României, care la art. 148 al.2 prevede că in urma aderării "prevederile Tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum si celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne".
Ca urmare a efectului direct art. 90 al.1 din Tratat, pentru ordinea juridică internă României, instanța constată că art. 214/1 - 214/3 fiscal sun reglementări contrare si nu pot fi menținute in continuare ca aplicabile in cazul de față.
Neputând fi aplicabile in dreptul interne, aceste reglementări impun concluzia că taxa specială achitată pentru reînmatricularea autoturismului de către reclamant, in cuantum 9. 419 lei a fost încasată in contul bugetului statului cu încălcarea art. 90 al.1 al Tratatului, inclusiv al Tratatului de aderare României si Bulgariei la Uniunea Europeană, ratificat de România prin Legea 157/2005, care prevede că de la data aderării, dispozițiile tratatelor originare înainte de aderare, sunt obligatorii pentru România și se aplică in condițiile stabilite prin tratate și prin actul de aderare.
Art. 90 al.1 din Tratat face parte de la data de 01 ianuarie 2007, din ordinea internă de drept a României și astfel reclamantul, cetățean român, se poate adresa autorităților a administrative si instanțelor judecătorești in scopul restabilirii drepturilor conferite de această reglementare comunitară de bază și care i-au fost încălcate prin aplicarea reglementărilor dreptului național cu caracter contrar de către autoritățile administrative cu ocazia reînmatriculării in România a autoturismului cumpărat in luna iunie 2007 din Uniunea Europeană, autoturism second - hand.
Prin urmare actul administrativ fiscal vătămător pentru reclamant, îl constituie însăși plata taxei speciale pentru autoturism, iar demersul prealabil administrativ la care este obligat reclamantul prin dispozițiile 554/2004 și ale Pr.. sunt asigurate prin cererea de restituire a taxei depusă de reclamant la data de 18.12. 2007.
In aceste condiții, tribunalul a admis acțiunea reclamantului, față de pârâta Tg. J stabilind că taxa a fost ilegal încasată, urmând să o oblige pe pârâtă la restituirea acesteia, a anulat chitanța nr. nr.- emisă de Tg-J la data de 10.04.20
- pe reclamant in mod nelegal de suma de 5541 lei, de la data plății sumei, respectiv 10.04.2009, s-a apreciat că pârâta datorează și dobânzile legale aferente, până la data restituirii efective, prejudiciul cauzat reclamantului putând fi reparat integral numai in acest mod, conform dispozițiilor art. 1084, rap. la art. 1082 civil.
Împotriva sentinței au declarat recurs pârâtele Direcția Generală A Finanțelor Publice G, Administrația Finanțelor Publice A Municipiului Tg J criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.Pe cale de excepție, recurenta pârâtă Direcția Generală A Finanțelor Publice G, a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive arătând că potrivit dispozițiilor legale organul fiscal competent in soluționarea cererilor de restituire este organul fiscal căruia îi revine competența dea dministrare a creanțelor bugetare potrivit art.33 din OG92/2003 republicată, DGFP G neemițând nici un act administrativ care să poată fi contestat de reclamant, restituirea fiind solicitată TG..
Tot pe cale de excepție a invocat și excepția inadmisibilității acțiunii reclamantului dat fiind faptul că dispozițiile legale care reglementau taxa specială pentru autoturisme, respectiv art.2141- art.2143din codul fiscal, au fost abrogate iar prin OUG 50/2008 s-a instituit taxa de poluare, ca taxă distinctă, ce se face venit la bugetul Administrației Fondului de Mediu și s-a reglementat doar posibilitatea restituirii diferenței dintre cele două taxe. Astfel, cererea reclamantului de restituire integrală a sumei de 1794 lei este inadmisibilă și ar duce la o îmbogățire a reclamantului fără just temei.
Pe fondul cauzei, s-a precizat că art. 2141Cod fiscal se aplică fără nici o discriminare tuturor autoturismelor importate, atât din statele membre cât și cele nemembre ale Comunității Europene.
S-a mai arătat că în temeiul art. 13 din Codul d e procedură fiscală, interpretarea reglementărilor fiscale trebuie să respecte voința legiuitorului, așa cum este exprimată în lege, iar taxa de primă înmatriculare prevăzută de art. 2141Cod fiscal este reglementată în lege așa încât judecătorul nu poate să înlăture obligativitatea plății acesteia.
A precizat recurenta că era necesară instituirea unei astfel de taxe pentru evitarea importării în România a unor autoturisme cu grad ridicat de poluare.
În același timp, recurenta a considerat că legea cadru europeană este un act legislativ care obligă orice stat membru destinatara în ceea ce privește rezultatul care trebui obținut, lăsând în același timp autorităților naționale competența de a alege forma și mijloacele.
Recurenta a mai susținut că taxa de primă înmatriculare se aplică tuturor autovehiculelor înmatriculate pentru prima dată în România, indiferent de proveniență.
Recurenta pârâtă TG J în motivele de recurs a susținut că instanța de fond în motivarea soluției de admitere a acțiunii nu a avut în vedere că din suma achitată de 5441 lei a fost restituită reclamantului diferența de 2098 lei, potrivit OG 50/2008 iar restituirea integrală este lipsită de norme juridice naționale fiind astfel incidente dispozițiile art.304 pct.9, întrucât " lipsa de bază legală a hotărârii înseamnă absența unei norme juridice care să constituie premisa majoră a silogismului judiciar față de soluția dată".
S-a mai arătat că reclamantul a indus în eroare instanța de fond solicitând restituirea sumei achitate în anul 2008 cu titlu de taxă specială pentru autoturisme, fără a învedera instanței că potrivit Deciziei de calcul a taxei de poluare s-a restituit reclamantului diferența dintre taxa specială și taxa pe poluare, decizie necontestată în termen legal, suma rămasă nerestituită devenind taxă de poluare.
Un alt motiv de recurs față de sentința atacată, constă în faptul că s-a solicitat introducerea în cauză a Administrației Fondului pentru Mediu, beneficiarul de drept al sumei achitate întrucât taxa de poluare nu se face venit la bugetul de stat, în conformitate cu art.1 din OUG 50/2008, modificată prin OUG 218/2008.
Recurenta pârâtă a mai arătat că instanța de fond a considerat încasarea taxei în mod nelegal, reținând ca temei al restituirii Tratatul de Aderare încheiat de România cu ocazia intrării în Uniunea Europeană și nu are în vedere reglementările în materie ale, dând dreptul autorităților competente să aibă inițiative legislative în conformitate cu prevederile art.21 alin.3 din Legea nr.24/2000.
S-a mai susținut că prevederile art.214 ind.2 din Legea nr.571/2003 privind Codul Fiscal au fost abrogate, în prezent fiind în vigoare prevederile nr.OUG50/2008 care la art.11 prevede restituirea diferenței dintre taxa specială pentru autoturisme și taxa de poluare.
Examinând motivele de recurs, precum și legislația aplicabilă în speță, Curtea reține următoarele:
Reclamantul a importat un autoturism second- hand.
După introducerea bunului în țară, în vederea înmatriculării, acesta a achitat taxa de primă înmatriculare în sumă de 5441 lei, cu chitanța seria - -.
Reclamantul s-a adresat Administrației Finanțelor Publice Tg. J solicitând restituirea taxei de primă înmatriculare, motivând că aceasta este încasată nelegal cu nesocotirea prevederilor art. 90 din Tratatul Comunității Europene.
Administrația Finanțelor Publice Tg. Jar espins cererea reclamantului.
În raport de situația de fapt expusă, rezultă că prima instanță a soluționat excepția inadmisibilității acțiunii, cu respectarea prevederilor cuprinse în art.88 și 205 din Codul d e procedură fiscală, dar și ale Legii 554/2004.
Procedura restituirii sumelor încasate fără temei legal la bugetul de stat era reglementată la data formulării cererii de restituire în cuprinsul art.113 Cod pr. fiscală, în prezent art.117 Cod pr. fiscală.
Astfel, conform textului menționat, sumele plătite ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale se restituie debitorului la cerere.
În consecință, cererea debitorului este cea care declanșează procedura restituirii sumelor apreciate ca fiind încasate nelegal la bugetul de stat.
Potrivit art.70 alin.1 Cod procedură fiscală, organul fiscal trebuia să se pronunțe asupra cererii de restituire, în termen de 45 de zile.
De precizat este că reclamantul a depus toate actele prevăzute de Ordinul 1899/2004, însă s-a refuzat restituirea pe motiv că taxa a fost încasată legal.
Reclamantul a parcurs procedura prealabilă, aceea de a depune cerere de restituire a sumelor, iar organul fiscal a refuzat să restituie sumele respective.
În speța de față nu sunt aplicabile prevederile art.205 Cod pr. fiscală, deoarece acest text de lege se referă la posibilitatea de contestare a titlului de creanță sau altor acte administrative fiscale, iar reclamantul a solicitat să fie cenzurat refuzul organului fiscal de a-i restitui sumele plătite fără titlu.
Așa cum s-a arătat în literatura și practica de specialitate, în cazul refuzului de a emite un act, nu se mai impune să se formuleze o nouă cerere, pentru că autoritatea nu a emis un act administrativ pe care să-l poată eventual revoca.
Legiuitorul a asimilat, conform prevederilor art.2 alin.2, actelor administrative unilaterale și refuzul de a rezolva o cerere, referitoare la un drept sau un interes legitim.
Practic refuzul de a emite actul, de a soluționa cererea, se circumscrie sferei controlului instanței de contencios administrativ, iar asimilarea a avut ca scop instituirea pentru persoana respectivă, căreia i s-a refuzat emiterea unui act, a dreptului de acces la justiție.
Mai trebuie precizat că în conformitate cu prevederile art.7 din Legea 554/2004, procedura prealabilă, respectiv obligativitatea plângerii prealabile, sub forma recursului grațios sau a recursului ierarhic este prevăzută numai în situația vătămării dreptului sau interesului printr-un act administrativ individual.
Astfel fiind, critica formulată de recurentă este neîntemeiată, corect prima instanță a apreciat că acțiunea este admisibilă.
Pe fondul cauzei, se reține că soluția primei instanțe este legală și temeinică, deoarece art.2141Cod fiscal, care reglementează taxa de primă înmatriculare, nesocotește prevederile art.90 (86) din Tratatul Uniunii Europene, întrucât România, ca stat membru al acestei comunități a ignorat la adoptarea textului respectiv prevederile Tratatului care sunt obligatorii.
Astfel, conform textului citat din Tratat, țările membre sunt obligate să nu emită și să nu mențină nici o măsură contrarie regulilor Tratatului.Ori, în situația reglementării taxei de primă înmatriculare, România a stabilit în mod indirect impuneri interne, pentru produsele provenind dintr-un alt stat membru, superioare celor stabilite pentru produsele naționale similare.
Astfel, în situația în care un autoturism second hand înmatriculat în România este vândut, nu se percepe taxă de primă înmatriculare.
De altfel, însăși denumirea acestei taxe demonstrează caracterul contrar tratatului, pentru că se referă la taxa de primă înmatriculare în România.
În ceea ce privește susținerea că taxa respectivă ar avea caracter de protecție pentru a nu fi importate autoturisme cu grad ridicat de poluare, Curtea arată că taxa respectivă are caracter pur fiscal, componenta de mediu invocată neputând fi extrasă din formula de calcul și oricum, în situația în care nu se aplică și autoturismelor deja existente pe piața din România, taxa își menține același caracter, în sensul încălcării prevederilor art. 90 din Tratat.
Adoptarea OUG 50/2008, privind taxa de poluare nu produce consecințe, în sensul asanării neconformității taxei de primă înmatriculare cu legislația comunitară.
Așa cum s-a mai arătat în cuprinsul acestei hotărâri, taxa de primă înmatriculare, prevăzută de art.2141Cod fiscal, este o taxă fiscală contrară art.90 din tratat, caracter pe care îl menține în continuare; motiv pentru care trebuie restituită în integralitate, contribuabilului. Instanța de fond a dat o corectă și justă aplicare prevederilor art.148 alin.4 din Constituția României, în sensul că autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării, așa încât judecătorul național trebuie să aplice, în caz de conflict între norma națională și norma comunitară, dreptul comunitar.
În mod corect instanța de fond a apreciat că nu există temei legal de reținere a unei părți din taxa încasată ilegal anterior și o altă taxă ce urmează a fi percepută în temeiul unui alt act normativ, adoptat ulterior raportului juridic de drept material fiscal în baza căruia s-a încasat nelegal taxa specială. Totodată, dacă s-ar pune problema restituirii parțiale s-ar ajunge la aplicarea retroactivă a unui act normativ inactiv la data nașterii și consumării raportului juridic de drept material fiscal, ceea ce evident contravine principiului neretroactivității legii consacrat de art.15 alin.1 din Constituția României.
Având în vedere motivele expuse mai sus, în baza art.312 Cod pr. civilă, recursurile se vor respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarat de pârâtele Direcția Generală A Finanțelor Publice G, Administrația Finanțelor Publice A Municipiului Tg J împotriva sentinței nr. 2251 din 30 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 10 Februarie 2010
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red. Jud.-
23 Februarie 2010/2 ex
Jud fond I
Președinte:Gabriel ViziruJudecători:Gabriel Viziru, Carmen Ilie, Lavinia Barbu
