Obligația de a face. Sentința 358/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
SENTINȚA CIVILĂ NR. 358/2009
Ședința publică de la 7 iulie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Delia Marusciac
Grefier: - -
S-a luat în examinare - în vederea pronunțării - acțiunea în contencios administrativ formulată de către reclamanta împotriva pârâților COMISIA CENTRALĂ PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR, REGIA AUTONOMĂ A DOMENIULUI PU- MUNICIPIUL C-N prin PRIMAR, CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI C-N, având ca obiect obligația de a face - restituire imobil.
Se constată că dezbaterea pe fond a cauzei a avut loc în ședința publică din 25 iunie 2009, mersul dezbaterilor și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr. 681 din 16.12.2008 a Tribunalului Cluj, a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de reclamanta împotriva pârâților SECRETARIATUL COMISIEI CENTRALE PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR și REGIA AUTONOMĂ A DOMENIULUI PUBLIC C-N și, în consecință, a fost obligat pârâtul Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor să emită dispoziție de restituire în favoarea reclamantei cu privire la imobilul cu nr. top 1.242/2 nr. cad. 12050/2, constând din casă de piatră, acoperită cu țiglă, compusă din: parter: 4 camere, 2 bucătării și dependințe; etaj: 2 camere, 1 bucătărie, dependințe, C și grădină în-, în suprafață de 792. înscris în nr. 167.543 C, condiționat de restituirea despăgubirilor, actualizate. A fost respins ca prematur petitul de obligare a pârâtei Regia Autonomă a Domeniului Public la predarea în deplină proprietate și posesie și de a se abține de la orice act care să conturbe exercitarea deplină de către reclamantă a prerogativelor dreptului de proprietate.
A fost respinsă excepția necompetenței materiale a Tribunalului Cluj. A fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR, MUNICIPIUL C-N și CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI C-N și respinsă acțiunea formulată în contradictoriu cu acești pârâți.
Au fost respinse excepțiile tardivității și prescripției acțiunii invocate de pârâta Regia Autonomă a Domeniului Public.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul reținut că, imobilul situat în C-N, str. - nr. 22-24, fost nr. 20, înscris în nr..858 nr. topo 1.242 constituit proprietatea numiților, și, fiind preluat în baza Decretului nr. 92/1950 și a nr. 3.096/1959 a Sfatului Popular al orașului C, în proprietatea Statului Român.
În baza Legii nr. 112/1995, prin Hotărârea nr. 60 din 22 iulie 1999 eliberată de Comisia județeană pentru aplicarea Legii nr. 112/1995, s-au acordat despăgubiri bănești în sumă de 338.727.129 lei, plafon maxim, pentru cota de 3/8 parte din imobilul situat în C-N,--24 în favoarea petentei, cotă ce a aparținut numitei. La apariția Legii nr. 10/2001, reclamanta a notificat pârâta Regia Autonomă a Domeniului Public, solicitând restituirea în natură a cotei de 3/8 parte din imobilul în litigiu.
Prin Decizia nr. 5621 din 18.05.2005, Regia Autonomă a Domeniului Public a admis cererea de acordare de măsuri reparatorii prin despăgubiri în titluri și acțiuni pentru cota de 3/8 parte din imobilul înscris în CF 2158 C nr. topo 1242. Această decizie nu a fost atacată de către reclamantă.
Cu privire la cota de 5/8 parte din același imobil, s-a admis cererea formulată de numitele și în contradictoriu cu Regia Autonomă a Domeniului Public, prin Sentința civilă nr. 1037/2005 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. 4914/2005 și s-a dispus restituirea în natură a acestei cote.
Întrucât nu este posibil ca în ceea ce privește același imobil, pentru o parte din persoanele îndreptățite să fie posibilă restituirea în natură, iar pentru cealaltă parte nu, tribunalul a apreciat că în cauză sunt incidente disp. art. 21 din Titlul VII din Legea nr. 247/2005. Potrivit acestor dispoziții, Secretariatul Comisiei Centrale a procedat la centralizarea dosarelor și, dacă, pe baza constatărilor acesta stabilește că imobilul pentru care s-a stabilit plata de despăgubiri este restituibil în natură, prin decizie motivată va proceda la restituirea acestuia.
În cauză, ulterior emiterii de către a deciziei nr. 5.621/18.05.2005, întreg dosarul aferent a fost înaintat Secretariatului Comisiei Centrale pentru stabilirea despăgubirilor, fără ca, până în acest moment, secretariatul să se pronunțe cu privire la temeinicia deciziei.
Asupra excepțiilor, tribunalul a reținut că excepția necompetenței materiale a Tribunalului Cluj este nefondată, întrucât potrivit disp. art. 21 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, decizia de restituire în natură emisă urmează regimul juridic prevăzut de art. 23 alin. 4 din Legea nr. 10/2001.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Municipiul C-N și Consiliul local al municipiului C-N, aceasta a fost admisă, întrucât cei doi pârâți nu sunt nici unități deținătoare și nici entități investite cu soluționarea notificării sau cu cenzurarea dispoziției emise de unitatea deținătoare.
Excepția lipsei calității procesuale pasive a Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților a fost admisă întrucât, potrivit disp. art. 13 alin. 1 și 21 alin. 1 din Titlul VII din Legea nr. 247/2005, nu este competentă a se pronunța cu privire la temeinicia dispoziției de acordare de despăgubiri și să dispună restituirea în natură.
Excepțiile prescripției și excepția tardivității acțiunii invocate de pârâta Regia Autonomă a Domeniului Public au fost respinse, întrucât obiectul cererii de chemare în judecată nu îl reprezintă plângere împotriva Dispoziției nr. 5621/2005 emisă de pârâtă ci restituirea în natură întemeiată pe disp. art. 21 din Titlul VII din Legea nr. 247/2005.
Pe fondul cauzei, raportat la considerentele mai sus invocate, tribunalul a apreciat că acțiunea reclamantei este întemeiată în parte, cu privire la obligarea pârâtului Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor să emită dispoziție de restituire în favoarea reclamantei cu privire la imobilul cu nr. top 1.242/2 nr. cad. 12050/2, constând din casă de piatră, acoperită cu țiglă, compusă din: parter: 4 camere, 2 bucătării și dependințe; etaj: 2 camere, 1 bucătărie, dependințe, C și grădină în-, în suprafață de 792. înscris în nr. 167.543 C, condiționat de restituirea despăgubirilor acordate, reactualizate.
În ceea ce privește petitul doi al acțiuni, de obligarea pârâtei Regia Autonomă a Domeniului Public la predarea în deplină proprietate și posesie și de a se abține de la orice act care să conturbe exercitarea deplină de către reclamantă a prerogativelor dreptului de proprietate, acesta a fost respins ca prematur, întrucât până la emiterea dispoziției de restituire și punerea în posesie, reclamanta nu poate exercita atributele dreptului de proprietate.
Împotriva acestei sentințe au formulat apel pârâtele Comisia Centrală Pentru Stabilirea Despăgubirilor B și Regia Autonomă a Domeniului Public C-
Prin decizia civilă nr. 76/A din data de 11 martie 2009 pronunțată în dosarul nr- de Curtea de Apel Cluj - Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie au fost admise apelurile declarate de pârâtele COMISIA CENTRALĂ PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR B și REGIA AUTONOMĂ A DOMENIULUI PUBLIC C-N împotriva sentinței civile nr. 681 din 16 decembrie 2008 Tribunalului Cluj, pe care a anulat-o și a trimis cauza spre competentă soluționare în primă instanță, Secției comerciale și de contencios administrativ Curții de Apel Cluj.
În fața Curții, reclamanta prin notele de ședință și mai apoi în concluziile scrise a arăta că-și susține petitele formulate în cererea de judecată așa cum a fost precizată în fața tribunalului.
Pârâta Caf ormulat întâmpinare, în care a invocat excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Cluj, solicitând declinarea competenței în favoarea Tribunalului Cluj. ( 2).
Această excepția a fost soluționată de către C în ședința din 25 iunie 2009.
În privința fondului, pârâta a arătat că decizia de acordare de despăgubiri nu a fost contestată în instanță și nu este contestată nici în prezent de către reclamantă, astfel încât aceasta a acceptat în mod tacit oferta privind acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent.
Din actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
Prin decizia de respingere a cererii de restituire în natură și ofertă privind acordarea altor măsuri reparatorii prin echivalent nr. 5.621 din 18 mai 2005, pârâta a admis cererea de acordare de măsuri reparatorii prin despăgubiri în titluri și acțiuni a reclamantei pentru cota de 3/8 parte din imobilul situat în mun. C-N, str. - nr. 22 - 24, înscris în nr. 2.158 C-N, cu nr. topo. 1.242, motivat de faptul că restituirea în natură nu este posibilă, deoarece terenul nu este disponibil, fiind cuprins în nr. 265/19.05.2005 prin care se aprobă avizul comisiei tehnice de amenajare a teritoriului și urbanism pentru realizarea unui parching etajat pe amplasamentul din zona str. - nr. 22 - 28 din C-
În condițiile art. 16.16. din nr.HG 1.095/2005 Comisia Centrală poate dispune prin decizie motivată restituirea în natură a bunului imobil în privința căruia a verificat legalitatea dispoziției de acordare a despăgubiri, conform art. 16 alin. 5.
De asemenea, în condițiile art. 24 alin. 7 din Legea nr. 10/2001, așa cum a fost modificată, împotriva dispoziției de acordare de despăgubiri, partea interesată poate formula acțiune în instanță la secția civilă a tribunalului.
În același timp, legiuitorul a stabilit și posibilitatea Comisiei Centrale de a emite ea însăși decizie motivată de restituire în natură, precum și dreptul persoanei interesate de a ataca deciziile Comisiei Centrale, conform art. 19 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005.
Acest din urmă text legal nu face nici o distincție între deciziile Comisiei, stabilind cătoatedeciziile acesteia pot fi atacate.
dreptul Comisiei Centrale de a emite ea însăși decizii de restituire în natură, legiuitorul nu a înlăturat dreptul persoanei interesate de a formula acțiunea prev. de art. 24 alin. 7 din Legea nr. 10/2001 și nici nu a condiționat emiterea deciziei de restituire în natură, întemeiată pe prev. art. 16.16 din nr.HG 1.095/2005 de contestare efectivă a dispoziției de acordare a despăgubirilor, conform art. 24 alin. 7.
Sub acest aspect, apărarea pârâtei Regia Autonomă a Domeniului Public, referitoare la o eventuală tardivitate a prezentului demers judiciar al reclamantei determinată de faptul necontestării deciziei nr. 5.621/2005 ( 36, dosar fond) este nefondată.
Comisia Centrală în considerarea disp. art. 16 alin. 4 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 face propria verificare a legalității cererii de restituire în natură, indiferent de analiza realizată de emitentul dispoziției de acordare de despăgubiri și evident, indiferent de faptul atacării la instanța civilă a dispoziției de acordare de despăgubiri.
Așa cum s-a arătat anterior, art. 16 al Titlului VII al Legii nr. 247/2005 cuprinde procedura de stabilire și acordare a despăgubirilor.
În situația reclamantei, această procedură a întârziat în mod nejustificat.
Astfel, decizia analizată nr. 5.621 fost emisă în data de 18.05.2005 ( 36, dos. tribunal).
În motivarea apelului ( 5 dosar apel), Președintele Comisiei Centrale confirmă faptul înregistrării dosarului reclamantei sub nr. 5.235/CC. fără a indica însă instanței data efectivă a înregistrării.
Ulterior acestui moment, în data de 05.09.23008, solicită pârâtei C ( 8 dosar apel) informații referitoare la starea actuală a imobilului, primind răspunsul acesteia în noiembrie 2008 ( 10).
Față de aceste elemente, Curtea constată că pârâta a tergiversat nejustificat soluționarea dosarului reclamantei.:
Conform art. 21 alin. 2 din Constituția României, dacă există neconcordanțe între normele interne privitoare la protecția drepturilor omului și prevederile convenției, acestea din urmă au prioritate.
Astfel:
- art. 6 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, ratificată prin Legea nr. 30/1994, referitoare la dreptul la un proces echitabil, conform căruia "1. Orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public și într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanță independentă și imparțială, instituită de lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzații în materie penală îndreptate împotriva sa."
- art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 al Convenției, referitor la protecția proprietății, care statuează următoarele: "1. Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional.
2. Dispozițiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa folosința bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuții sau a amenzilor." reprezintă dispoziții legale cu deplină aplicabilitate în prezenta cauză.
În cauza Dumitru împotriva României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a arătat că un asemenea sistem "bazat pe prioritatea Convenției și a jurisprudenței sale asupra sistemelor naționale de drept are menirea de a asigura în mod direct buna funcționare a mecanismului de garantarea a apărării drepturilor omului instituit de Convenție și de protocoalele sale adiționale."
S-a mai precizat că, din moment ce Convenția face parte din ordinea juridică internă, acest lucru are drept consecință "obligația pentru judecătorul național de a asigura punerea în aplicare efectivă a dispozițiilor sale, făcându-le astfel să treacă, la nevoie, înaintea oricăror dispoziții contrare din legislația națională, fără a aștepta abrogarea acestora de către legislator."
În privința caracterului rezonabil al duratei unei proceduri, în jurisprudența Curții Europene a fost consacrat principiul conform căruia el se apreciază în funcție "de împrejurările cauzei și criteriile consacrate în jurisprudența curții, privitoare la complexitatea cauzei, comportamentul reclamanților și cel al autorităților competente, precum și procesului pentru cei interesați" (cauza și împotriva României).
În privința duratei procedurii, s-a consacrat și principiul conform căruia acest concept cuprinde și fazele administrative ale soluționării unei pretenții legate de exercițiul unui drept civil, astfel încât procedura de acordare a măsurilor reparatorii trebuie considerată în cauză că a fost inițiată încă în cursul anului 2001, prin emiterea notificării în temeiul legii nr. 10/2001.( 36, dos. Tribunal )
Referitor la fondul cauzei, Curtea constată următoarele:
Restituirea în natură a cotei de 3/8 parte din imobilul în discuție este posibilă.
În decizia nr. 5.621/18.05.2005 ( 36 dosar fond), pârâta C motivează acordarea despăgubirilor și deci, implicit respingerea cererii de restituire în natură de faptul existenței C-N nr. 265/19.04.2005 prin care se aprobă avizul Comisiei Tehnice de Angajare a Teritoriului și Urbanism privind realizarea unui parking etajat pe amplasamentul din zona- - 28, C- ( 36 jos)
Cu privire la existența și conținutul nr. 265/2005 și a consecințelor acestui act administrativ asupra posibilității restituirii în natură a imobilului, în dosarul nr-, în decizia nr. 9.076/9 noiembrie 2006 stabilit că invocarea ca temei al nerestituirii este irelevantă, atâta timp cât prin hotărârea menționată a fost aprobat un aviz de principiu al comisiei tehnice de specialitate, iar nu o documentație de urbanism propriu-zisă. ( 21 jos - dosar C).
Decizia menționată a fost pronunțată cu caracter irevocabil în litigiul în care și au solicitat și obținut, în toate cele 3 grade de jurisdicție, restituirea în natură a cotei de 5/8 parte din același imobil din care reclamanta din prezenta cauză solicită restituirea în natură a restului de 3/8 parte ( 16, dosar Curtea de Apel Cluj ).
Pentru cele două persoane menționate anterior, prin decizia nr. 5.623/18.05.2005 ( 22, dosar Curtea de Apel) Car espins cererea de restituire în natură, în considerarea aceluiași
În mod firesc, pentru a se edifica asupra legalității respingerii cererii de restituire în natură, pârâta Comisia Centrală a cerut emitentului deciziei verificate, date referitoare la situație actuală a imobilului.
Cac omunicat Comisiei ( 10, dosar apel) că "la data de 20.12.2007 comisia tehnică de amenajare a teritoriului și urbanism,din cadrul Consiliului Local al municipiului C-N a avizat în mod favorabil un Plan Urbanistic Zonal pentru un Centru pe imobilul situat în C-N-- 24" fiind adoptată o hotărâre de Consilu Local în acest sens în luna iunie a anului 2008. ( 10 dosar Curtea de Apel Cluj ).
Evident, demersurile privind dezvoltarea urbanistică a zonei au continuat și după emiterea nr. 265/19.04.2005, ce a fost avută în vedere ca motiv al respingerii cererii de restituire în natură.
În partea finală a motivării deciziei nr. 9.076/9.11.2006, dosarul nr- al ( 20, dosar Curtea de Apel Cluj ) prin care s-a stabilit irevocabil dreptul coproprietarilor și de a beneficia de restituirea în natură se menționează că respingerea contestației formulate de reclamante împotriva nr. 265/2005 este "irelevantă atâta timp cât prin hotărârea menționată a fost aprobat un aviz de principiu al comisiei tehnice de specialitate, iar nu o documentație de urbanism propriu-zisă." ( 21 jos dosar Curtea de Apel Cluj ).
Acea documentație de urbanism la care face trimitere a fost dezvoltată ulterior, așa cum rezultă din adresa transmisă Comisiei Centrale ( 10, dosar apel).
Curtea constată din acea adresă, că ulterior nr. 265/19.04.2005 au mai fost emise și alte acte administrative, ale căror legalitate va putea fi verificată în condițiile art. 1 alin. 1 din Legea nr. 554/2004.
Indiferent însă de faptul că ulterior intențiile autorității publice de a dezvolta din punct de vedere urbanistic acea zonă au continuat, Curtea constată că se impune restituirea în natură a cotei de proprietate ce îi revine reclamantei din imobil, tocmai în considerarea faptul că și celalată cotă a fost restituită în natură copropietarilor.
Pentru a decide astfel Curtea a vut în vedere HOTARAREA din 6 decembrie 2007 CEDO în Cauza Beian impotriva Romaniei (nr. 1)
(Cererea nr. 30658/05), unde s-a constatat încălcarea disp. 6 al. 1 și art. 14 din Convenție.
Astfel, în hotărârea citată se reține:
"33. Cu toate acestea, daca statele decid mai intai sa adopte legi pentru a despagubi victimele nedreptatilor comise in trecut, acestea trebuie sa fie puse in practica cu o claritate si ocoerenta rezonabilapentru a evita pe cat posibil insecuritatea juridica si incertitudinea pentru subiectii de drept interesati. In aceasta privinta trebuie subliniat ca incertitudinea, indiferent daca este legislativa, administrativa sau jurisdictionala, este un factor important care trebuie luat in calcul pentru a aprecia conduita statului
59. Curtea releva ca pe baza articolului 14 din Conventie o distinctie este discriminatorie daca nu are o justificare obiectiva si rezonabila, adica daca nu urmareste un scop legitim sau nu exista un raport rezonabil de proportionalitate intre mijloacele folosite si scopul vizat "
În esență hotărârea CEDO impune instanțelor naționale aplicarea unui tratament juridic identic în situații juridice identice, așa cum este cazul și în prezenta cauză.
Pârâtele nu au relevat posibilitatea realizării planurilor de urbanism prin partajarea în natură a imobilului în vederea realizării proiectului propus doar pe partea din imobil ce revine reclamantei.
În această situație, posibilitatea restituirii în natură a bunului imobil revendicat s-a consolidat și în privința reclamantei, situația acesteia fiind identică din această perspectivă cu situația coproprietarelor și care beneficiază de restituirea în natură.
În consecință, față de cele menționate anterior, în temeiul art. 1 din Legea nr. 554/2004 se va admite în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta împotriva pârâților Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, Regia Autonomă a Domeniului Public, Municipiul C-N prin Primar, Consiliul Local al Municipiului C-N și se va dispune restituirea în natură a cotei de 3/8 parte din imobilul situat în C-N,--24, înscris în nr. 2.158 C-N, cu nr. top. 1.242, în favoarea reclamantei, iar pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor va fi obligată să emită o nouă decizie motivată de restituire în natură a imobilului menționat anterior.
Capătul de cerere privind obligarea pârâților Municipiul C-N și Consiliul Local al Municipiului C-N să se abțină de la orice acte de natură să conturbe exercitarea deplină de către reclamantă a prerogativelor dreptului de proprietate asupra acestui imobil, va fi respins, motivat de faptul că acest capăt de cerere a fost formulat la modul general, fără a se individualiza vreo anumită conduită a pârâților prin care ar nesocoti dreptul de proprietate al reclamantei, în condițiile în care, cu caracter general, orice persoană fizică sau juridică are obligația de a respecta dreptul de proprietate al unei alte persoane fizice sau juridice.
Excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR, MUNICIPIUL C-N și CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI C-N nu au mai fost susținute de către aceștia, în rejudecare. Cu toate acestea, pentru acuratețe jurideică, Curtea constată că cei doi pârâți nu au calitate procesuală pasivă în cauză dn următoarele considerente:
MUNICIPIUL C-N și CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI C-N nu sunt nici unități deținătoare și nici entități investite cu soluționarea notificării sau cu cenzurarea dispoziției emise de unitatea deținătoare iar Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, nu este competentă a se pronunța cu privire la temeinicia dispoziției de acordare de despăgubiri și să dispună restituirea în natură, potrivit disp. art. 13 alin. 1 și 21 alin. 1 din Titlul VII din Legea nr. 247/2005. Excepțiile prescripției și excepția tardivității acțiunii invocate de pârâta Regia Autonomă a Domeniului Public sunt neântemeiate, întrucât obiectul cererii de chemare în judecată nu îl reprezintă plângere împotriva Dispoziției nr. 5621/2005 emisă de pârâtă ci restituirea în natură întemeiată pe disp. art. 21 din Titlul VII din Legea nr. 247/2005.
În temeiul art. 277.pr.civ. deoarece s-au aflat în culpă procesuală, pârâtele Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și Regia Autonomă a Domeniului Public C vor fi obligate să achite reclamantei suma de 10.000 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat ( 32).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte cererea formulată de reclamanta, domiciliată în C-N,-,. 2, jud. C împotriva pârâților COMISIA CENTRALĂ PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR B, cu sediul în B, sector 1, Cl., nr. 202, REGIA AUTONOMĂ A DOMENIULUI PUBLIC C-N, cu sediul în C-N,- - 24, jud. C, MUNICIPIUL C-N prin PRIMAR și CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI C-N, ambii cu sediul în C-N, Cl., nr. 1 - 3, jud.
Dispune restituirea în natură a cotei de 3/8 parte din imobilul situat în C-N,--24, înscris în nr. 2.158 C-N, cu nr. top. 1.242, în favoarea reclamantei.
Obligă pârâta COMISIA CENTRALĂ PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR să emită o nouă decizie motivată de restituire în natură a imobilului menționat anterior.
Obligă pârâta REGIA AUTONOMĂ A DOMENIULUI PUBLIC C să predea reclamantei imobilul restituit în natură. Respinge restul capetelor de cerere.
Obligă pârâții COMISIA CENTRALĂ PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR, REGIA AUTONOMĂ A DOMENIULUI PUBLIC C să achite reclamantei 10.000 lei cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 8 iulie 2009.
PREȘEDINTE, GREFIER,
- -
Red.D.Dact./8 ex./15.07.2009.
Președinte:Delia MarusciacJudecători:Delia Marusciac
