Obligația de a face. Sentința 39/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
SENTINȚA CIVILĂ NR. 39/2009
Ședința publică din 27 ianuarie 2009
Instanța este constituită din:
PREȘEDINTE: Irinel Axente Andrei
GREFIER: - -
S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, acțiunea în contencios administrativ promovată de reclamanta în contradictoriu cu pârâtul STATUL R prin COMISIA CENTRALĂ PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR având ca obiect obligația de a face - numire evaluator.
La apelul nominal se constată lipsa părților.
Acțiunea este scutită de plata taxelor de timbru.
dezbaterilor a fost consemnat în încheierea de ședință din data de 20 ianuarie 2009, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA
Prin cererea de chemare in judecata inregistrata sub numarul -, reclamanta a chemat in judecata Statul R prin Comisia Centrala pentru Stabilirea Despagubirilor, solicitand instantei sa oblige parata ca in termen de 30 de zile de la ramanerea irevocabila a hotararii judecatoresti sa numeasca un evaluator autorizat care sa efectueze lucrarea de specialitate in vederea stabilirii cuantumului masurilor reparatorii pentru apartamentul nr. 5 din imobilul situat in C-N,-, - etaj 1, scara 1, jud. C inscris in CF nr. 42168, cu numar topo 11701/2/S/V si sa emita in favoarea reclamantei o decizie reprezentand titlul de despagubire pentru imobilul mentionat anterior, tinand seama de valoarea stabilita prin raportul de evaluare.
In fapt, reclamanta a aratat ca prin decizia civila nr. 462/20.04.2005 a Curtii de APEL CLUJ, ramasa irevocabila prin decizia 8914/19.10.2005 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, primarul municipiului C-N a fost obligat sa formuleze oferta de restituire prin echivalent in favoarea reclamantei pentru apartamentul inscris in CF 42168, cu numar topo 11701/2/S/ Printr-o dispozitie din 9.05.2005, primarul municipiului C-N a respins notificarea reclamantei, solutia a fost atacata in instanta iar prin sentinta civila numarul 417/19.04.2006 pronuntata de catre Tribunalul Cluj, ramasa definitiva si irevocabila a fost anulata dispozitia mentionata.
La 27.02.2008 a fost emisa o noua dispozitie prin care a propus acordarea de despagubiri banesti in limita sumei de 169.000 Ron, suma din care se va deduce valoarea actualizata a despagubirilor acordate la preluare. Expertiza avuta in vedere la emiterea dispozitiei a fost efectuata in cadrul dosarului 4266/2005 solutionat prin sentinta civila nr. 417/2006, insa de la acea data pana in prezent valorile pietei imobiliare s-au modificat si prin urmare se impune reevaluarea imobilului.
Este nelegal refuzul de a solutiona cererea de acordare a despagubirilor, situatie in care reclamanta are deschisa calea unei actiuni in contencios administrativ, deoarece termenul de 30 de zile este aplicabil tuturor autoritatilor publice, cu exceptia situatiei in care chiar prin legea speciala se deroga de la acesta.
In drept au fost invocate dispozitiile art. 13 lit. a, art. 16-20 din Titlul VII din Legea 554/2004.
In probatiune s-a solicitat administrarea probei cu inscrisuri, fiind depuse in acest sens: copia dispozitiei privind propunerea de acordare de despagubiri (5), copia sentintei civile nr. 461/30.05.2008 (6-8), copia deciziei nr. 1960/12.04.2007 (9-12), cerere adresata Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despagubirilor (13-14).
Parata legal citata (16) nu a depus intampinare si nu s-a prezentat prin reprezentant legal la termenul acordat in vederea solutionarii cauzei.
Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarele:
Prin dispoziția nr.1516/27 februarie 2008 Primarul mun. C a admis cererea formulată de catre reclamanta, nascuta si in consecinta a propus acordarea de despagubiri in conditiile legii speciale privind regimul juridic de stabilire si plata a despagubirilor aferente unor imobile preluate abuziv, in limita sumei de 169.600 Ron, suma din care se va deduce valoarea actualizata a despagubirilor acordate la preluare, pentru apartamentul numarul 5, inscris in CF nr. 42168 C, cu numar topo 11701/2/S/V, cu suprafata utila de 79, 48 mp. Dosarul în care s-a pronunțat dispoziția menționată anterior a fost comunicat Autorității Naționale pentru Restituire a Proprietăților.
Reclamantul s-a adresat Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor în vederea numirii unui evaluator pentru stabilirea cuantumului despăgubirilor, măsurilor reparatorii și emiterea deciziei corespunzătoare (13-14). Conform afirmatiilor reclamantei, nici un raspuns nu a fost primit in urma acestui demers. Nici parata, legal citata (16) nu a facut dovada comunicarii vreunui raspuns la demersul legal al reclamantei.
Având în vedere data emiterii dispoziției nr. 1516 (27.02.2008), data sesizării comisiei centrale si data introducerii prezentei cereri de chemare in judecata ( 24.11.2008), Curtea reține că cererea de chemare în judecată este întemeiată, reclamantul fiind lezat în dreptul său de a încasa despăgubiri pentru apartamentul nr.5 situat în C-N-, - 4, scara 1, etaj I, jud. C prin refuzul nejustificat al autorității pârâte de a-i soluționa cererea într-un termen rezonabil, respectiv prin neemiterea deciziei în termenul menționat.
Legea specială în Titlul VII din Legea nr. 247/2005 nu prevede în corpul ei un alt termen care să deroge de la regula generală, aceea că rezolvarea cererii formulată de către reclamant trebuia săvârșită cu respectarea termenului de 30 de zile.
Prin Titlul VII al Legii nr.247/2005, privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente adoptată în forma și cu procedura prevăzută la art. 114 al. 1 din Constituție, s-a reglementat regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, statuându-se între altele, că legea se aplică și despăgubirilor propuse prin decizia motivată, a conducătorului instituției publice implicate în privatizare sau, după caz, prin ordinul Ministrului Finanțelor Publice, în temeiul art. 32 alin.3 din Legea nr. 10/2001.
Pentru analizarea și stabilirea cuantumului final al despăgubirilor care se acordă potrivit Titlului VII al Legii nr. 247/2005, s-a constituit în subordinea Cancelariei primului Ministru o autoritate administrativă distinctă cu denumirea Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor care conform art. 13 alin.1 lit.a și b are în principal două atribuții principale: dispune emiterea deciziilor referitoare la acordarea de titluri de despăgubire și ia alte măsuri legale, necesare aplicării acestei legi.
In cuprinsul Capitolul V al Titlului VII din Legea nr.247/2005 se reglementează procedurile administrative pentru acordarea despăgubirilor pe larg evocate și detaliate de ambele părți litigante.
Legea are în vedere ca în termen de cel mult 60 de zile de la intrarea ei în vigoare să se predea pe bază de proces-verbal de predare-primire noii entități deciziile/dispozițiile emise de entitățile învestite cu soluționarea notificărilor iar cele privitoare la propunerea motivată de acordare a despăgubirilor însoțite de întreaga documentație, cum este cazul în speță, în termen de 10 zile de la data adoptării deciziilor/dispozițiilor sau, după caz, a ordinelor (art.16 alin.1 și 2 din Titlul VII al legii nr. 247/2005). Odată primit dosarul atribuția Comisiei Centrale prin Secretariatul acesteia constă în analizarea situației juridice a imobilului pentru care s-a propus acordarea de despăgubiri în privința verificării legalității respingerii cererii de restituire în natură după care această entitate va proceda la centralizarea dosarelor pentru care, în mod întârziat cererea de restituire în natură a fost respinsă, și le va transmite evaluatorului sau societății de evaluatori desemnate, în vederea întocmirii raportului de evaluare (art.16 alin.4 și 5 din Titlul VII al Legii nr.247/2005).
În speță, reclamantul atacă actul administrativ atipic constând în refuzul nejustificat al autorității administrative de a elibera actul administrativ în termenul prevăzut de dispozițiile generale aplicabile în materie, acela de 30 de zile de la data înregistrării cererii.
Așa cum învederează și reclamantul, intarzierea nepermisa a solutionarii cererii prin invocarea caracterului aleatoriu al soluționării dosarelor nu este întemeiată, necesară, legală și proporțională cu scopul urmărit. Deși decizia autorității administrative de opțiune a soluționării dosarelor ar putea fi justificată de un scop legitim, metodele și mijloacele de soluționare prin introducerea elementului aleatoriu nu sunt adecvate și necesare. Curtea are în vedere că odată ce titularul notificării a fost înștiințat de autoritatea competentă cu privire la dreptul său de a obține despăgubiri pentru imobilul ce a fost preluat abuziv în proprietatea statului și ulterior înregistrării dosarului la autoritatea administrativă în vederea demarării procedurilor administrative de stabilire a despăgubirilor se creează reclamantului convingerea și legitimă că cererea lor va fi rezolvată într-un termen rezonabil și previzibil. A condiționa soluționarea dosarelor de elementul aleatoriu introdus de comisie, ceea ce implică imposibilitatea definirii cel puțin a unui criteriu obiectiv de previzibilitate a soluționării cererii, nu este o justificare pertinentă pentru a fi opusă cu succes reclamantului ca temei pentru nesoluționarea cererii ce are ca obiect stabilirea și concretizarea în final a dreptului la despăgubire la care aceștia sunt îndreptățiți potrivit legii.
Conform prevederile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public și într-un termen rezonabil a cauzei sale de către o instanță independentă și imparțială instituită de lege, care va hotărî asupra încălcării drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil.
Art. 1 din Protocolul 1 adițional la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, statuează că orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. El a fost redactat în așa fel încât să rezulte limitări minime ale puterii discreționare a statelor în domeniul reglementării, recunoașterii și apărării dreptului de proprietate. Cu privire la drepturile de creanță, Curtea a decis, cu valoare de principiu, că acestea constituie un bun în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1.
Curtea reține că dreptul de creanță născut în favoarea reclamantului prin emiterea dispoziției nr. 1516/2008, dispoziție neatacată printr-o procedură judiciară, reprezintă o valoare patrimonială și are deci caracteristicile unui bun în sensul primei fraze a art. 1.
Prin nesoluționarea într-un termen rezonabil a cererii privitoare la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire autoritatea administrativă încalcă reclamantului dreptul la respectarea bunurilor lor.
Reclamantul deși este îndreptățit în a avea o speranță legitimă la obținerea unei indemnizații, interesul său patrimonial suficient de important și recunoscut pentru a constitui un bun aflat sub protecția instituită de art. 1 din Protocolul nr. 1 este în mod vădit încălcat prin decizia autorității administrative.
În considerarea art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, precum și a dispozițiilor art. 1 din Protocolul nr. 1, autoritatea administrativă abilitată să statueze și să concretizeze dreptul subiectiv dedus judecății de reclamant are obligația legală de a găsi toate mijloacele necesare soluționării cererilor și de a exercita dreptul de apreciere privitor la procedura de soluționare a cererilor în cadrul legii dat de limitele drepturilor fundamentale ale cetățenilor.
Emiterea actului administrativ atipic (refuzul) pe ideea dreptului de apreciere, dar prin care se încalcă dreptul reclamantului la respectarea bunurilor lor în sensul definit de art. 1 din Protocolul nr. 1 al Convenției, reprezintă un abuz de drept care, evident, nu poate fi tolerat.
Dreptul la reparație, întemeiat pe atingerile aduse dreptului de proprietate reprezintă drepturi și obligații cu caracter civil, în sensul art. 6 paragraful 1.
Dreptul la soluționarea în termen rezonabil a cauzei statuat în art. 6 al Convenției Europene a Drepturilor Omului, garanție a unui proces echitabil trebuie să fie prezent nu numai în procedura contencioasă ci și în procedura prealabilă, întrucât durata procedurii și trebuie să includă și întârzierile imputabile autorităților administrative, când fără intervenția acestora nu se poate asigura realizarea dreptului alegat.
Termenul rezonabil în procedurile civile nu poate să excludă și durata procedurii administrative prealabile, fiindcă sesizarea jurisdicției este condiționată de normele de drept intern, de parcurgerea acestei proceduri.
Se observă că cererea privitoare la dreptul invocat de reclamant nu poate fi soluționată cu respectarea principiului celerității procedurilor, ca și garanție de ordin general înscrisă în art. 6 paragraful 1 al Convenției.
Această întârziere imputabilă autorității administrative, care intenționează să folosească un criteriu aleatoriu de soluționare a cererilor, poate să conducă la depășirea termenului rezonabil în care trebuie să fie judecată orice cauză, depășire contrară dispozițiilor Convenției, chiar dacă în speță vorbim de durata unei proceduri administrative preliminare.
De aceea, Curtea în temeiul art.18 alin.1 din Legea nr.554/2004 corelat cu art.2 alin.1 lit.g, h și m din aceeași lege raportat la dispozițiile de ansamblu ale Titlului VII al Legii nr.247/2005,în vederea restabilirii dreptului subiectiv civil încălcat reclamantului prin refuzul său nejustificat, va obliga autoritatea pârâtă să emită în 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii o decizie reprezentând titlul de despăgubire pentru. 5 din imobilul înscris în CF 42168 C-N nr.top 11701/2/S/V, situat în C-N-.
Întrucât întreaga procedură se finalizează prin emiterea deciziei, iar aceasta presupune consumarea etapei numirii evaluatorului, instanta apreciaza necesar sa stabileasca o obligatie expresa în acest sens în sarcina pârâtei. Astfel, conform art. 16 alin. 7 din Titlul VII al legii 247/2005, cu modificarile ulterioare,In baza raportului de evaluare Comisia Centrala va proceda fie la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire, fie la trimiterea dosarului spre reevaluare, Acest text care impune necesitatea efectuarii unei evaluari este aplicabil chiar si in situatia in care prin dispozitia privind propunerea de acordare de despagubiri a fost stabilita o suma drept cuantum al despagubirilor, concluzie care rezulta intr-o maniera lipsita de echivoc din prevederile exprese ale art. 16 alin. 8 din titlul VII al Legii 247/2005:,Dispozițiile alin. (1) - (2) și (7) se aplica în mod corespunzător și deciziilor/ordinelor emise în temeiul art. 6 alin. (4) și <LLNK 12001 10 11 202 32 29>art. 32 din Legea nr. 10/2001, privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată, în care s-au consemnat/propus sume care urmează a se acorda ca despăgubire.
Alineatul 9 din acelasi articol concluzioneaza ca, in aceasta ipoteza a stabilirii unei sume de despagubire prin dispozitia Primarului, dispozitie care in cazul concret dedus judecatii nu a fost atacata, titlul de despăgubire se va emite de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor până la concurența sumei reprezentând cuantumul despăgubirilor consemnate/propuse, actualizate cu indicele de inflatie,
In baza art. 274 alin. 1. cererea de obligare a paratei la plata cheltuielilor de judecata va fi respinsa ca neintemeiata, deoarece reclamanta nu a facut dovada avansarii vreunei sume de bani cu acest titlu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE
Admite cererea de chemare in judecata introdusa de catre reclamanta, cu domiciliul procesual ales in C-N,-,. 1, jud. C impotriva paratului Statul R prin Comisia Centrala pentru stabilirea despagubirilor, cu sediul in B, Calea, nr. 202, sector 1 si in consecinta:
Obliga Comisia Centrala pentru Stabilirea Despagubirilor ca in termen de 30 de zile de la ramanerea irevocabila a hotararii judecatoresti sa numeasca un evaluator autorizat care sa efectueze lucrarea de specialitate in vederea stabilirii cuantumului masurilor reparatorii pentru apartamentul nr. 5 din imobilul situat in C-N,-, - etaj 1, scara I, jud. C, inscris in CF nr. 42168 C-N, cu numar topo 11701/2/S/
Obliga Comisia Centrala pentru Stabilirea Despagubirilor sa emita in favoarea reclamantei o decizie reprezentand titlul de despagubire pentru imobilul mentionat anterior, tinand cont de valoarea stabilita prin raportul de evaluare.
Respinge ca neintemeiata cererea de obligare a paratei la plata cheltuielilor de judecata.
Cu recurs in termen de 15 zile de la comunicare.
Pronuntata in sedinta publica azi 27.01.2009
Judecator Grefier
Red/Dact/4 ex
5.02.2009
Președinte:Irinel Axente AndreiJudecători:Irinel Axente Andrei
