Refuz acordare drepturi conform legii nr. 189/2000. Sentința 37/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
SENTINȚA CIVILĂ NR.37/2009
Ședința publică din 27 ianuarie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Danusia Pușcașu
GREFIER: - -
S-a luat în examinare acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul, împotriva pârâtei CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII având ca obiect anularea hotărârii nr. 23263 din 09.09.2008 emisă de pârâtă.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă reclamantul asistat de av. Somai în substituirea av., martora Bazsa, lipsă fiind pârâta și martorul.
Procedura de citare este îndeplinită.
Acțiunea este scutită de plata taxelor de timbru.
S-a făcut referatul cauzei, după care, reprezentantul reclamantului învederează instanței faptul că martora nu înțelege limba română, fiind vorbitoare de limba maghiară, acesta fiind motivul pentru care a solicitat prezența în instanță a unui traducător de limba maghiară în persoana numitei,. în M C,-,. 18, jud.
La întrebarea instanței, traducătorul arată că este posesoarea legitimației nr. 11932/2004 eliberată de Ministerul d e Justiție și va depune o copie a acesteia la dosar.
Curtea, încuviințează cererea reprezentantului reclamantului, de audiere martorei prin intermediul traducătorului autorizat prezent astăzi în instanță, având în vedere că martora aceasta nu înțelege limba română.
Sub prestare de jurământ, s-a audiat martora prezentă Bazsa, cele declarate fiind consemnate în procesul verbal de la dosar, fila 30. Martora precizează că i s-a recunoscut calitatea de refugiat prin Hotărârea nr. 16244 din 23.02.2005, depunând în acest sens o copie xerox la dosar, precum și o copie de pe Decizia nr. - din 8 mai 2008 (filele 31-33).
Reprezentantul reclamantului insistă în audierea martorului lipsă, motiv pentru care solicită amânarea cauzei.
Curtea, după deliberare, respinge cererea de amânare a cauzei formulată de reprezentantul reclamantului, raportat la actele depuse la dosar, apreciază că sunt suficiente probe pentru soluționarea cauzei.
Nefiind alte cereri sau excepții prealabile cercetării judecătorești, Curtea constată că prezenta cauza este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul pe fond.
Reprezentantul reclamantului solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, apreciind că a fost dovedită cu actele depuse la dosar și proba administrată în cauză, a se dispune anularea hotărârii și obligarea pârâtei la recunoașterea și plata beneficiilor decurgând din drepturile acordate prin art. 1 din Legea 189/2000 pentru perioada 07.04.1943-06.03.1945 începând cu data de 25.07.2008 și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
CURTEA
Prin cererea înregistrată în dosarul sub numărul de mai sus, reclamantul chemat în judecată Casa Județeană de Pensii, solicitând anularea Hotărârii nr. 23263 din 09.09.2008 emisă de pârâtă, în sensul de a fi obligată pârâta să-i acorde drepturile prevăzute de OG nr.105/1999, întrucât are calitate de persoană refugiată, deoarece se afla în refugiu împreună cu părinții, iar minorii au soarta părinților.
Pârâta prin întâmpinare solicitat respingerea cererii, cu motivarea că reclamantul nu era născut la data strămutării părinților, deci nu avea de unde să fie strămutat în altă localitate decât cea de domiciliu, așa cum prevede art.1 lit.c din Legea nr. 189/2000.
Examinând cererea, instanța constată că aceasta este fondată, din următoarele considerente:
Prin cererea înregistrată la data de 25.07.2008 reclamantul a solicitat pârâtei recunoașterea calității de refugiat cu consecința acordării tuturor drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, depunând în probațiune acte de stare civilă și declarațiile de martori autentificate de notarul public.
Prin Hotărârea nr. 23263 din 09.09.2008 pârâta respins cererea reclamantului, apreciind că nu se încadrează în situațiile prevăzute în art.1 din Legea nr. 189/2000.
Conform disp.art.1 din Legea nr. 189/2000 se constată că beneficiază de aceste prevederi persoanele cetățean român care în perioada regimului instaurat cu începere de la 6.09.1940 și până la 6.09.1945 a avut de suferit persecuții din motive etnice, respectiv a fost deportată în ghetouri și lagăre de concentrare din străinătate, a fost privată de libertate în locuri de detenție sau lagăre de concentrare, a fost strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu, a făcut parte din detașamente de muncă forțată, a fost supraviețuitoare ternului morții, este soțul sau soția persoanei asasinate sau executate din motive etnice dacă ulterior nu s-a recăsătorit.
Actele existente la dosar, respectiv declarațiile autentificate ale martorilor și și actele de stare civilă ale reclamantului atestă cu caracter unitar împrejurarea că în ianuarie 1941 familia, respectiv părinții reclamantului, s-a refugiat din motive etnice din satul, com. jud. C, în municipiul C-N, reîntorcându-se din refugiu în cursul lunii martie a anului 1945. Reclamantul s- născut la data de 7.04.1943.
Întrucât înscrisurile existente la dosarul cauzei atestă strămutarea părinților reclamantului din localitatea de domiciliu într-o altă localitate, urmare persecuțiilor etnice instituite în localitatea de domiciliu a acesteia, curtea apreciază că ipoteza măsurii legale întemeiate pe art.1 din Legea nr. 189/2000 este incidentă în privința reclamantului, care s- născut în perioada în care părinții s-au aflat în refugiul respectiv.
În considerarea disp. art. 100. fam. și a art.14 alin.1 din Decretul nr.31/1954, Curtea reține că pentru reclamantul minor era exclus alt domiciliu decât cel al părinților săi. Pe de altă parte, având în vedere vârsta reclamantului la acea dată, era exclusă și manifestarea de voință acestuia în sensul alegerii unui alt domiciliu, luând în considerare disp. art.8 din Decretul nr.31/1954.
Curtea are în vedere și faptul că dispozițiile legale aplicabile persoanelor strămutate nu prevăd în mod imperativ înlăturarea persoanelor născute în refugiu de la acordarea drepturilor bănești.
Ținând cont și de contextul general în care cetățenii români au suferit prejudicii prin refugiere, instanța apreciază că pentru motive de echitate nu se justifică aplicarea unui tratament discriminatoriu minorilor refugiați împreună cu părinții sau născuți în refugiu, statul având îndatorirea de a acorda protecție și sprijin, în mod egal, tuturor cetățenilor săi.
Drept urmare, instanța va aprecia ca fondată cererea reclamantului și în temeiul art.18 din Legea nr. 554/2004 va dispune admiterea cererii conform dispozitivului prezentei hotărâri.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul. în C-N,-.81 împotriva pârâtei Casa Județeană de Pensii C, cu sediul în C-N, str. - nr.2 și în consecință:
Dispune anularea hotărârii nr. 23263/9.09.2008 emisă de pârâtă.
Obligă pârâta să-i recunoască reclamantului calitatea de refugiat în perioada 07.04.1943 - 06.03.1945 și să-i acorde drepturile bănești prevăzute de nr.OG 105/1999 aprobată prin Legea 189/2000 cu modificările ulterioare, începând cu data de 01.08.2008.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 27.01.2009.
PREȘEDINTE GREFIER
- - - -
Red. dact. GC
6 ex/20.02.2009
Președinte:Danusia PușcașuJudecători:Danusia Pușcașu
