Obligația de a face. Decizia 399/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 399
Ședința publică de la 04 Martie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gabriela Carneluti
JUDECĂTOR 2: Alina Răescu
JUDECĂTOR 3: Costinel Moțîrlichie
Grefier - -
S-a luat în examinarea contestația în anulare formulată de împotriva deciziei nr.7763 din 14 noiembrie 2007, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA, în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit contestatoarea și intimata AGENȚIA PENTRU PROTECȚIA MEDIULUI
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează cererea scrisă de la dosar prin care contestatoarea solicită judecarea cauzei în lipsă, potrivit art.242 pct.2 CPC.
CURTEA:
Asupra contestației în anulare de față;
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul O l t, reclamanta a chemat în judecată pârâta Agenția pentru Protecția Mediului O, pentru a dispune obligarea pârâtei la încadrarea sa pe funcția de consilier juridic grad superior treapta III începând cu anul 2005, cu plata drepturilor salariale aferente.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că este încadrată în cadrul pârâtei în funcția de consilier juridic clasa A grad principal treapta I, iar din luna septembrie 2000 și până în anul 2006 nu a beneficiat de avansările sau promovările prevăzute de Legea nr. 188/1999, încălcându-se astfel prevederile legale privind dezvoltarea carierei funcționarilor publici, deoarece au fost recrutați funcționarii publici în anul 2004 și anul 2005 pe grade superioare celor deținute de funcționarii publici cu vechime existenți.
A învederat că, în temeiul Legii nr. 188/1999, dreptul funcționarilor publici de a promova a fost condiționat numai de existența în instituție a unui post vacant de grad superior, cu îndeplinirea condițiilor prevăzute, ori pârâta, prevalându-se de dispozițiile art. 44 din OUG nr. 92/2004, care suspendă prevederile art. 46 din HG nr. 1209/2003, deși avea buget aprobat cu posturi vacante în grad superior, nu a recurs la promovări interne și discriminând funcționarii publici de carieră, a organizat concurs de ocupare a posturilor vacante pentru recrutarea funcționarilor publici de grade superioare.
De asemenea, reclamanta a arătat că în anul 2005. s-a aflat sub incidența Legii nr. 130/2005 pentru aprobarea OUG 15/2005, deoarece este instituție publică implicată în implementarea angajamentelor pentru aderare, situație juridică ce demonstrează că bugetul de salarizare a fost constituit inclusiv pentru posturile vacante deținute, iar prevederile legale menționate nu suprimă dreptul la promovare, excepțiile de la HG nr. 1209/2003 fiind expres și limitativ enumerate.
A precizat că numai în anul 2006 beneficiat de o treaptă de salarizare, iar pentru anul 2007, reglementarea lui OG nr. 6/2007 ridică noi probleme în ceea ce privește avansările și promovările, în sensul că acestea nu s-au produs.A arătat că, deși art. 8 alin. 3 indică promovarea în grad superior la treapta I de salarizare bși se referă la avansarea din treaptă în treaptă, art. 33 alin. 1 prevede transformarea posturilor pentru avansarea în treapta de salarizare imediat superioară pentru cei care îndeplinesc condițiile art. 34 alin. 4. susținut că, deși se prevede obligația instituțiilor de a calcula vechimea tocmai cu respectarea prevederilor legale, pârâta îi menține salarizarea, considerând că nu este necesară parcurgerea calculului de vechime în gradul și treapta de salarizare corespunzătoare, fiind necesară susținerea unui examen de promovare în grad, ceea ce constituie o nouă îngrădire a drepturilor.
S-au invocat de reclamantă dispozițiile art. 38 alin. 3 din OG nr. 6/2007, art. 53 din Constituție, art. 16 alin. 1 din Legea Fundamentală în ceea ce privește crearea privilegiilor pentru funcționarii publici recrutați cu îngrădirea funcționarilor publici de carieră și de asemenea art. 31 alin. 4 din OG nr. 6/2007, art. 57 din Legea nr. 188/1999 și art. 33 alin. 4 din OG nr. 6/2007.
Au fost depuse precizări la acțiune prin care s-a solicitat conceptarea în cauză, în calitate de pârât, a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, față de prevederile art. 27 din OG nr. 137/2000,
Prin încheierea pronunțată în ședința publică de la data de 27 martie 2007, instanța a respins cererea reclamantei privind introducerea în cauză în calitate de pârât a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, motivând că această instituție nu este organizație nonguvernamentală.
Prin sentința nr. 360/15.05.2007 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Olt - Secția Comercială și de Contencios Administrativ, s-a respins acțiunea ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că reclamanta nu poate fi încadrată pe funcția de consilier juridic grad superior treapta III, începând cu anul 2005, deoarece, pe de o parte, la nivelul instituției nu a existat un asemenea post, iar pe de altă parte, gestiunea sistemului de salarizare a funcționarilor publici se asigură de fiecare ordonator principal de credite, cu încadrarea în resursele financiare și în numărul maxim de posturi aprobate potrivit legii.
Din analiza situației personalului O s-a reținut că pentru anii 2004 și 2005 au fost prevăzute posturi suplimentare, care au și fost aprobate, însă nu în compartimentul Resurse Umane și Juridic, deci nu s-a organizat un concurs pentru ocuparea unui post în grad superior de natura celui ocupat de reclamantă.
Cât privește deciziile de încadrare a reclamantei, s-a constatat că au respectat întocmai succesiunea actelor normative care reglementează drepturile salariale ale funcționarilor publici, iar în situația în care reclamanta aprecia că dispozițiile legale nu au fost respectate, avea posibilitatea să le atace la organele competente.
S-a mai reținut că, prin organizarea concursului în vederea ocupării posturilor suplimentare, pârâta a acționat în aplicarea dispozițiilor legale ce reglementează statutul și cariera funcționarului public.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta, criticând-o ca netemeinică și nelegală, în raport de următoarele considerente:
Instanța nu a reținut că un număr de 5 posturi vacante pentru anul 2004 și un post pentru anul 2005 au fost prevăzute cu grad superior, nu s-a insistat pentru a se depune la dosar toate statele de funcții și de personal solicitate la primul termen de judecată, s-a concluzionat eronat că reclamanta avea posibilitatea de a participa la concursul organizat de pârâtă pentru recrutarea funcționarilor publici pentru posturile vacante, deoarece nu ar fi fost posibilă participarea sa, în condițiile în care specialitățile au fost limitate strict de conducerea instituției, iar pentru posturile ce au coincis cu specializările solicitate conducerea instituției a impus demisia la data înscrierii la concurs, instanța a încălcat principiul rolului activ și nu și-a întemeiat hotărârea pe actele existente la dosar; considerentele sentinței sunt contradictorii, în sensul că, deși inițial se reține că au existat posturi în grade superioare pentru ocuparea cărora s-a organizat concurs de recrutare la care putea participa și reclamanta, la finalul hotărârii se susține, contrar actelor existente la dosarul cauzei, că astfel de posturi nu au existat.
Prin decizia nr.7763 din 14 noiembrie 2007, Curtea de APEL CRAIOVAa respins recursul declarat.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de recurs a reținut următoarele:
Conform dispoz. art. 55 din Legea nr. 188/1999 R, în carieră funcționarul public beneficiază de dreptul de a promova în funcție publică și de a avansa în treptele de salarizare, iar potrivit art. 56 alin. 2 din același act normativ, promovarea într-o funcție superioară vacantă se face prin concurs sau examen la care funcționarul public poate participa, dacă întrunește condițiile prevăzute de art. 57 din Legea nr. 188/1999.
Având în vedere aceste prevederi legale, precum și dispoz. art. 41 din HG 1209/2003, art. 35 din OG 2/2006, art. 31 alin. 4, art. 37 alin. 3 și art. 45 din OG nr. 6/2007, instanța a reținut corect că acțiunea reclamantei este neîntemeiată considerând că pârâta acționat în aplicarea dispozițiilor legale ce reglementează cariera funcționarilor publici și drepturile salariale ale acestora.
Cât privește criticile recurentei, se constată că instanța de fond a precizat numărul de posturi vacante prevăzute în grad superior, însă a reținut corect că din actele depuse la dosar rezultă că, deși s-au prevăzut posturi suplimentare pentru anul 2004 și 2005, nu s-a organizat un concurs pentru ocuparea unui post în grad superior, de natura celui ocupat de reclamantă.
Instanța a reținut corect, având în vedere dispozițiile legale referitoare la recrutarea funcționarilor publici, așa cum rezultă de altfel din considerentele sentinței, că reclamanta putea participa la concurs, dacă ar fi fost interesată de ocuparea unui anumit post și ar fi îndeplinit condițiile legale.
Din moment ce reclamanta a invocat neîndeplinirea de către pârâtă a obligației de a respecta principiile prevăzute de art. 3 din HG nr. 1209/2003, nu era necesar ca pârâta să depună întâmpinare pentru ca instanța să argumenteze că aceste principii nu au fost încălcate și nu a existat discriminare în condițiile OG 137/2000, dispozițiile legale și înscrisurile depuse la dosar de către pârâtă fiind suficiente pentru formarea convingerii instanței.
Criticile ce vizează lipsa rolului activ al instanței nu pot fi primite, în condițiile în care din analiza dosarului de fond rezultă că prin încheierea din 17 aprilie 2007 s-a dispus amânarea judecății pentru ca pârâta să depună la dosar actele solicitate de către reclamantă, prin încheierea din 24 aprilie 2007 s-a amânat cauza pentru ca reclamanta să observe actele depuse de către pârâtă, iar la termenul acordat în acest scop reclamanta nu a solicitat să se depună de către pârâtă și alte înscrisuri, ci, dimpotrivă, a depus la dosar concluzii scrise.
La data de 08.01.2008, contestatoarea în contradictoriu cu intimata Agenția pentru Protecția Mediului Oaf ormulat contestație în anulare împotriva deciziei nr.7763/14.11.2007 a Curții d e APEL CRAIOVA, pronunțată în dosarul nr-, solicitând anularea acesteia și rejudecarea recursului în temeiul art.317 alin.1 pct.2 Cod pr.civilă.
În motivarea contestației, s-a arătat că în temeiul art.122 alin.1 lit.a, i, j și l, precum și alin.3 din Legea 18/1999 era necesară conceptarea și citarea Agenției Naționale a Funcționarilor Publici fiind necesară asigurarea opozabilității hotărârii față de instituția cu rol decisiv în ceea ce privește cariera funcționarului public, fiind astfel încălcate prevederile imperative privind competența materială a instanțelor.
S-a mai susținut că în temeiul art.129 alin.1 Cod pr.civilă, pretențiile au fost probate inclusiv cu acte emise de instituții centrale, respectiv P și ministerul d e resort, fapt ce a determinat un cadru procesual extins față de cel stabilit de reclamantă și că în raport de actele ce emană de la autoritățile centrale - P și - instanța avea obligația de a pune în discuția părților competența materială a instanței.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele aspecte de fapt și de drept.
Potrivit art.317 alin.1 Cod pr. civilă, hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului, iar potrivit alin.2 al aceluiași articol contestația poate fi primită pentru motivele prevăzute la alin.1 pct.1 și 2, în cazul în care aceste motive au fost invocate prin cererea de recurs, dar instanța le-a respins pentru că aveau nevoie de verificări de fapt sau dacă recursul a fost respins fără ca el să fi fost judecat în fond.
În raport de aceste dispoziții legale, se constată că prin neinvocarea necompetenței materiale în cuprinsul cererii de recurs formulată la 11.06.2007 de către reclamantă, contestatoarea nu mai poate invoca această excepție pe calea contestației în anulare, această cale extraordinară de atac fiind astfel inadmisibilă.
Pe de altă parte, în raport de cadrul procesual stabilit de reclamantă prin cererea de chemare în judecată sub aspectul părților și obiectului, se constată că în mod corect litigiul a fost soluționat în primă instanță de tribunal și în recurs de curtea de apel, nefiind încălcate dispozițiile art.10 din Legea 554/2004.
Față de aceste considerente de fapt și de drept, Curtea urmează să respingă contestația în anulare formulată de contestatoarea.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge contestația în anulare formulată de împotriva deciziei nr.7763 din 14 noiembrie 2007, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA, în dosar nr-.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 04 Martie 2008
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.jud.-
LF/04.04.2008
Președinte:Gabriela CarnelutiJudecători:Gabriela Carneluti, Alina Răescu, Costinel Moțîrlichie
