Obligația de a face. Decizia 422/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 422
Ședința publică de la 05 Martie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Doina Lupea JUDECĂTOR 2: Elena Canțăr
-- - - Președinte Secție
-- - - JUDECĂTOR 3: Iuliana Rîciu
Grefier -
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă O, împotriva sentinței nr. 708 din data de 1 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-.
La apelul nominal s-au prezentat consilier juridic, pentru recurenta pârâtă Agenția Județeană Pentru Ocuparea Forței De Muncă O, și consilier juridic, pentru intimata reclamantă - -.
Procedura legal îndeplinită.
S-a prezentat referatul cauzei, după care,
Curtea, apreciind cauza în stare de judecată, a pus recursul în dezbaterea părților prezente.
Consilier juridic, pentru recurenta pârâtă Agenția Județeană Pentru Ocuparea Forței De Muncă O, solicită admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii, iar pe cale de consecință menținerea deciziei nr. 278/22.12.2007 și a procesului verbal de control nr. 2106/21.11.2007 ca fiind temeinice și legale.
Consilier juridic, pentru intimata reclamantă - -, pune concluzii de respingere a recursului și menținerea ca legală și temeinică a sentinței pronunțată de Tribunalul O l
CURTEA
Asupra recursului de față.
Prin cererea înregistrată la data de 11 decembrie 2006 la Tribunalul O l t- Secția Comercială și de Contencios Administrativ și Fiscal, reclamanta - - Sac hemat în judecată pe pârâta AJOFM O, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la încheierea convenției solicitate prin adresa nr. 27333/13.11.2006.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, la data de 13.11.2006, a depus la registratura pârâtei cererea prin care a solicitat încheierea unei convenții conform Legii nr. 76/2002 pentru a beneficia de subvenția legală pentru angajarea în muncă a unui absolvent de învățământ superior. A susținut că a anexat cererii toată documentația necesară, însă actele i-au fost restituite cu motivarea că nu poate beneficia de subvenție, iar după depunerea unei noi cereri nr.28177/21.11.2006 i s-a răspuns de către pârâtă, cu adresa nr. 7772/27.11.2006, că nu poate beneficia de dreptul la subvenție, fiind aplicabile dispozițiile art. 85/1 din Legea nr. 76/2002, deoarece nu au fost menținute raporturile de muncă timp de 3 ani cu angajata pentru convenția încheiată în anul 2004.
Reclamanta a considerat că refuzul pârâtei este nejustificat, deoarece, chiar dacă pentru angajata s-a încheiat cu pârâta convenția nr. 18752/22.10.2004 pentru primirea subvenției reglementată de art. 80 din Legea nr. 76/2002, angajata respectivă a cerut la data de 15.09.2005 încetarea activității, cererea echivalând cu o demisie. A precizat că angajata a formulat în acest sens și oad oua cerere în urma căreia s-a emis decizia nr. 90/16.09.2005 în care, din neglijență ori eroare, s-a consemnat încetarea activității conform art. 55 lit. b din Legea nr. 53/2003, decizia fiind anulată și emițându-se o alta în care s-a menționat încetarea contractului conform art. 79 alin.7 Codul Muncii.
Reclamanta a învederat că ambele decizii au fost comunicate Inspectoratului Teritorial d e Muncă O, făcându-se mențiunile cuvenite în carnetul de muncă, așa încât conducerea societății reclamante și-a format convingerea că încetarea activității persoanei respective s-a făcut prin demisie, acordul existând doar în ceea ce privește renunțarea la dreptul de preaviz. A susținut că situația reală este cea consemnată în decizia nr. 91/03.10.2005 în care se menționează încetarea activității prin demisie.
Pe de altă parte, prin cererea înregistrată sub nr-, reclamanta - - Saf ormulat contestație împotriva deciziei nr. 278/22.12.2006 emise de AJOFM O solicitând desființarea acesteia și anularea măsurilor dispuse prin procesul verbal înregistrat sub nr. 2106/21.11.2006,cu motivarea că în mod eronat s-a reținut că angajata a încetat activitatea conform art. 55 lit.b din Legea nr. 53/2003 și s-a dispus restituirea subvenției primite, de 3803 lei, restituirea sumei de 209 lei achitate în plus și 468 lei, dobândă, în realitate încetarea activității făcându-se conform art. 79 alin.7 așa cum a interpretat și conducătorul unității ca fiind demisie, atunci când pe cererea angajatei a înscris rezoluția " da".
Prin încheierea formulată în ședința publică de la 27.02.2007, instanța a dispus conexarea dosarului nr- la dosarul nr-.
Prin sentința nr. 708/01.11.2007, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Olt - Secția Comercială și de Contencios Administrativ, s-au admis cererile reclamantei, s-a anulat decizia nr. 278/02.12.2006 și procesul verbal înregistrat sub nr. 2106/21.11.2006 și a fost obligată pârâta să încheie convenția solicitată de către reclamantă prin cererea nr. 27333/13.11.2006.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că, la data de 13.11.2006 și, ulterior, la data de 21.11.2006, reclamanta s-a adresat pârâtei și a solicitat încheierea unei convenții, în conformitate cu dispozițiile art. 80 din Legea nr. 76/2002, privind angajarea absolventei.
Pârâta a refuzat încheierea convenției constatând că reclamanta beneficiase de o convenție similară în anul 2004 pentru angajata, iar contractul de muncă al acesteia încetase mai devreme de 3 ani, astfel încât, conform obligației instituite de art. 83 din Legea nr. 76/2002, sunt incidente dispozițiile art. 85/1, reclamanta nemaiputând beneficia timp de 2 ani de acest drept.
Ca atare, în data de 21.11.2006, a fost încheiat și un proces - verbal de control prin care s-a stabilit că încetarea contractului de muncă pentru persoana respectivă s-a făcut conform art. 55 lit. b Codul Muncii, iar în conformitate cu art. 83 alin.2 din Legea nr. 76/2002, potrivit cărora angajatorii sunt obligați să restituie sumele de care au beneficiat, s-au stabilit sumele datorate de reclamantă, respectiv 3803 lei debit, 209 lei debit și 468 lei dobândă, în total 4480 lei.
Contestația reclamantei împotriva acestui proces verbal a fost respinsă prin decizia nr. 278/22.12.2006.
Instanța a apreciat că sunt eronate susținerile organului de control, având în vedere următoarele considerente:
Prin cererea nr. 719/15.09.2005 salariata, pentru care se încheiase cu AJOFM O convenția nr. 18752/22.10.2004, a solicitat aprobarea încetării activității începând cu data de 17.09.2005, pe cererea respectivă fiind trecută rezoluția " da".
Prin cererea înregistrată sub nr. 725/16.09.2005 aceeași salariată a solicitat aprobarea demisiei începând cu data de 17.09.2005 fiind menționată aceeași rezoluție" da".
Ca atare, inițial s-a emis decizia nr. 90/16.09.2005 în care s-a menționat art. 55 lit. Codul Muncii ca fiind temeiul juridic al încetării contractului de muncă, apoi decizia nr. 90/1/16.09.2005 prin care s-a anulat aceasta și în final decizia nr. 91/1/03.10.2005 în care temeiul juridic este cel prevăzut de art. 79 alin.7 Codul Muncii, respectiv demisie.
Instanța a constatat că existența a două cereri formulate de angajata având conținut oarecum diferit ( prima referindu-se la " încetarea activității " iar a doua în mod explicit la " demisie") și existența a două decizii de încetare a contractului de muncă cu temeiuri juridice diferite, pot conduce la interpretări diferite privind realitatea faptelor, dar că nu există dovezi privind falsificarea unora din actele respective. Aceasta deoarece deciziile respective au fost comunicate Inspectoratului Teritorial d e Muncă O, fiind înregistrate sub nr. 15.154/25.09.2005 și respectiv 18771/06.11.2005 cu mult înaintea controlului.
Temeiul juridic al încetării contractului de muncă s-a reținut că este precizat de ITM O și în carnetul de muncă al angajatei, la fila 8 poziția 3 menționându-se inițial art. 55 lit.b, pentru ca ulterior mențiunea să fie anulată și să fie indicat art. 79 alin.7C. muncii. De asemenea, la fila 20 s-a menționat " se va citi corect art. 79 alin.7", ceea ce presupune că deciziile emise de aceasta au fost legale, ele fiind înregistrate în acest sens.
S-a constat că temeiul juridic al încetării contractului de muncă pentru angajata este art. 79 alin.7 din Legea nr. 53/2003, respectiv demisia, astfel că nu sunt incidente dispozițiile art. 83 Legea nr. 76/2002 privind restituirea sumelor de care reclamanta a beneficiat și nici dispozițiile art. 85/1 privind pierderea dreptului de a beneficia de facilitățile prevăzute de art. 80, pe o perioadă de 2 ani.
Împotriva sentinței a declarat recurs pârâta AJOFM O criticând-o ca netemeinică și nelegală.
În esență, recurenta a formulat următoarele critici: în mod eronat instanța nu a reținut că încălcarea dispozițiilor legale și convenționale de către reclamantă a fost constatată la data de 13.11.2006, dată la care reclamanta a prezentat la AJOFM O decizia de încetare nr.90/16.09.2005, înregistrată la ITM O cu nr. 15154/16.09.2005 al cărei temei de drept era art. 55 lit. b din Legea nr. 53/2003; s-a reținut în mod greșit ca legală decizia emisă ca urmare a cererii reclamantei prin care se solicită în mod univoc demisia, conform art. 79(7) Codul Muncii, fără a se avea în vedere faptul că reprezentantul legal al reclamantei a dispus încetarea raporturilor în temeiul art. 55 lit. b Codul Muncii.
În drept, și-a întemeiat cererea de recurs pe dispozițiile art. 83 din Legea nr. 76/2002, art. 299 și următoarele Cod procedură civilă și Legea nr. 554/2004.
La data de 23.01.2008 intimata reclamantă - - Sad epus o întâmpinare la dosar prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
A susținut că recurenta pârâtă nu a putut dovedi că a acționat într-un mod viclean, urmărind încasarea subvenției prevăzute de art. 80 din Legea nr. 76/2002, pentru ca ulterior, după trecerea unui interval de timp de 1 an, să înceteze raporturile de muncă cu.
În privința greșelilor produse, care au determinat recurenta pârâtă să considere că a încălcat dispozițiile Legii nr. 76/2002, a arătat că acestea au fost cauzate de faptul că nu a existat o consiliere adecvată a conducerii unității pe probleme de resurse umane.
Examinând actele și lucrările dosarului în raport de motivele de recurs formulate și dispozițiile legale invocate, Curtea reține că recursul este nefondat.
Din considerentele sentinței rezultă că la data de 13.11.2006 reclamanta s-a adresat pârâtei și a solicitat încheierea unei convenții conform art. 80 din legea nr. 76/2002.
De asemenea, instanța de fond a analizat modul în care au fost emise deciziile nr. 90/16.09.2005, nr. 98/03.10.2005 și nr. 91/1/03.10.2005 situația de fapt reținută fiind în concordanță cu probele administrate în cauză.
Din moment ce aceste decizii au fost înregistrate sub nr. 15154/25.09.2005, respectiv 18771/06.11.2005 la ITM O, care, în baza lor a efectuat mențiuni în carnetul de muncă al angajatei, prima instanță a reținut corect legalitatea deciziilor emise de către reclamantă.
Având în vedere temeiul juridic al încetării contractului de muncă pentru angajata, operat de către ITM O în carnetul de muncă al angajatei, respectiv art. 79 alin.7 din Legea nr. 53/2003, este justificată reținerea instanței că nu sunt incidente dispozițiile art. 83 din legea nr. 76/2002 privind restituirea sumelor de care a beneficiat reclamanta și nici dispozițiile art. 85 din Legea nr. 76/2002 privind pierderea dreptului de a beneficia de facilitățile prevăzute de art.80 din același act normativ, pe o perioadă de 2 ani de la data încetării raporturilor de muncă.
Față de considerentele expuse anterior, Curtea reține că hotărârea primei instanțe este temeinică și legală, astfel încât, potrivit dispozițiilor art. 312 alin.1 cod procedură civilă, se va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta Agenția Județeană Pentru Ocuparea Forței De Muncă O, împotriva sentinței nr. 708 din data de 1 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-
Pronunțată în ședința publică de la 05 Martie 2008
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red.
fond.
Dact. / 2.ex/ 1.04.2008
Președinte:Doina LupeaJudecători:Doina Lupea, Elena Canțăr, Iuliana Rîciu
