Obligația de a face. Decizia 425/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA Nr. 425/CA/2008
Ședința publică de la 09 Aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ștefan Făt
JUDECĂTOR 2: Carla Maria Cojocaru
JUDECĂTOR 3: Iosif Morcan
Grefier: - -
Pe rol se află judecarea cauzei în contencios administrativ și fiscal privind recursul declarat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICĂ A JUDEȚULUI S împotriva sentinței civile nr. 214/CA/14.11.2007 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr-, în contradictoriu cu intimat, având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă consilier juridic cu delegație în reprezentarea recurentei DGFP Sibiu și avocat cu împuternicire avocațială în reprezentarea intimatei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Reprezentanții părților prezente, declară, pe rând, că nu mai au alte cereri de formulat.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, instanța, în deliberare față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Consilier juridic, având cuvântul pe fond, solicită instanței admiterea recursului conform motivelor de fapt și de drept invocate în scris, modificarea sentinței instanței de fond cu consecința respingerii acțiunii reclamantei și admiterea cererii reconvenționale. Arată, în primul rând, că organul fiscal prin constatările făcute, a precizat o sumă din care a fost reținută de către instanță doar o parte - pentru această sumă, în perioada stabilită, deși este adevărat că ar fi fost datorată, exista posibilitatea compensării, iar instanța de fond nu a ținut cont de cererea reconvențională formulată și nici de probele de la dosar care demonstrau că această compensare putea opera de drept și intimata nu susține că nu ar fi avut aceste datorii reciproce. Nu în ultimul rând, susține că instanța de fond trebuia să verifice realitatea de fapt și să dea curs probelor prin care se demonstrează că organul fiscal nu era dator cu sumele solicitate de reclamantă și nici nu putea fi obligat la plata acestora. Fără cheltuieli de judecată.
Avocat, având cuvântul, solicită instanței respingerea recursului, fără cheltuieli de judecată, învederând că prin întâmpinare s-a susținut respingerea acțiunii reclamantei, iar prin recursul scris se solicita admiterea acestuia cu consecința modificării sentinței instanței de fond în sensul micșorării cuantumului sumelor datorat. Învederează că pretențiile reclamantei sunt în principal sume reținute în urma controlului DGFP, mai precis a procesului verbal de impunere - anulat prin decizie irevocabilă și cu privire la sume și dobânzile practicate de BNR, acest capitol din hotărâre nefiind criticat de recurentă, motivele de recurs vizând problema despăgubirilor cuvenite ca urmare a întârzierii controlului și deducerii de TVA, sume calculate și necontestate cu ocazia recursului scris, iar prejudiciul produs prin întârzierea controlului cu privire la TVA are o reglementare specială. În concluzie, având în vedere faptul că prima instanță a reținut prima variantă de calcul și acest drept rămâne câștigat reclamantei, iar cu privire la tactica compensării, chiar și cu privire la cheltuielile de judecată - acestea presupun un titlu executoriu, o creanță certă lichidă și exigibilă nu pot fi soluționate pe calea cererii reconvenționale, solicită instanței respingerea recursului.
Instanța, față de actele și lucrările dosarului și cele expuse de reprezentanții părților, lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului în contencios de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată sub nr-, reclamanta - -, în contradictoriu cu Direcția Generală a Finanțelor Publice Sibiu, în nume propriu și pentru Administrația Finanțelor Publice Ocna, a solicitat ca prin hotărâre judecătorească:
- să se dispună obligarea pârâtelor la plata sumei de 25.888,66 lei, cu titlu de daune materiale, reprezentând dobânda legală calculată la suma de 33.089 lei și evidențiind TVA suplimentar, majorări și penalități de întârziere stabilite prin procesul verbal de control al Direcției de Control Fiscal Sibiu din data de 2.12.2002 și anulate în parte prin sentința civilă nr. 371/C/2005 a Tribunalului Sibiu rămasă irevocabilă la data de 21.09.2005 prin decizia civilă nr. 1960/2005 a Curții de APEL ALBA IULIA;
- să se dispună obligarea pârâtelor la plata sumei de 7.152,89 lei cu titlu de daune materiale, reprezentând dobânda legală calculată pentru soluționarea cu întârziere a cererilor de rambursare de TVA nr. 1222/25.05.2005 și nr. 1524/25.07.2005.
Pârâta a formulat acțiune reconvențională prin care a solicitat instanței ca în situația în care va admite acțiunea reclamantei să constate că aceasta datorează suma de 109.523 lei reprezentând creanțe bugetare și să se compenseze datoriile reciproce dintre părți.
Tribunalul Sibiu - Secția Comercială de Contencios Administrativ, prin sentința civilă nr. 214/CA/14.11.2007 pronunțată în dosar nr- a admis în parte acțiunea și a obligat pârâta la plata sumei de 21.943 lei cu titlu de daune interese.
A respins celelalte capete din acțiunea principală.
A respins acțiunea reconvențională formulată de pârâtă.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Potrivit art. 120 alin 1 din nr.OG 92/2003, pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget, contribuabilii au dreptul la dobânzi din ziua următoare expirării termenului prevăzut.
Prin urmare, reclamanta are dreptul la despăgubiri pentru primul capăt de cerere după cum urmează:
1. pentru TVA stabilită suplimentar în sumă de 20.577,49 lei;
- pentru perioada 26.12.2002 - 03.10.2005 în cazul sumei de 20.055,54 lei;
- pentru perioada 11.02.2003 - 03.10.2005 în cazul sumei de 521,54 lei;
2. pentru penalitățile de întârziere în sumă de 492,35 lei pentru perioada 11.02.2003 - 03.10.2005;
3. pentru majorările de întârziere în sumă de 12.018,79 lei pentru perioada 13.02.2003 - 03.10.2005.
Totodată a stabilit că potrivit art. 120 alin 1 din nr.OG 92/2003, reclamanta are dreptul doar la dobânzi,și nu la penalități, după cum urmează:
- 0,07% pe zi conform HG nr. 874/2002, începând cu 01.09.2002;
- 0,06% pe zi conform HG nr. 1513/2002, începând cu 01.01.2003;
- 0,06% pe zi conform HG nr. 67/2004, începând cu 04.02.2004;
- 0,05% pe zi conform HG nr. 784/2005, începând cu 01.09.2005.
Valoarea totală a dobânzilor cuvenite reclamantei pentru obligațiile bugetare stabilite prin procesul verbal de control al Direcției de Control Fiscal Sibiu din data de 02.12.2002 și anulate de instanță este de 19.613 lei.
Valoarea dobânzilor cuvenite reclamantei pentru soluționarea cu întârziere a cererii de rambursare de TVA nr. 1222/25.05.2005 este de 1.854 lei pentru perioada 10.07.2005 - 22.08.2005, conform raportului de expertiză, iar valoarea dobânzilor cuvenite reclamantei pentru soluționarea cu întârziere a cererii de rambursare de TVA nr. 1524/25.07.2005 este de 456 lei.
Penalitățile de întârziere au fost respinse.
De asemenea, s-a respins acțiunea reconvențională întrucât nu au fost depuse titlurile executorii din care să rezulte datoria bugetară solicitată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Sibiu, solicitând modificarea acesteia în sensul respingerii acțiunii principale și admiterea acțiunii reconvenționale.
În expunerea de motive, pârâta critică sentința atacată în sensul că la calcularea dobânzilor aferente deconturilor nr. 1222/25.05.2005 și nr. 1524/25.07.2005 nu au fost aplicate dispozițiile art. 120 și ale art. 199 alin 2 din nr.OG 92/2003.
De asemenea, pârâta critică sentința sub aspectul neadmiterii acțiunii reconvenționale și a operării compensării dintre datoriile reclamantei și obligațiilor acesteia la bugetul general al statului.
În drept invocă dispozițiile art. 1169, 1143 și 1153 Cod civil, art. 304 pct. 9 și art. 3041Cod procedură civilă.
Recursul este scutit de la plata taxei judiciare de timbru.
Reclamanta intimată nu a depus întâmpinare.
Curtea de APEL ALBA IULIA, analizând actele și lucrările dosarului în raport de criticile formulate și actele normative aplicabile, constată că recursul pârâtei este nefondat pentru următoarele considerente:
Cu privire la prima critică formulată de reclamantă în ce privește calcularea dobânzilor aferente pentru rambursări cu întârziere din deconturile nr. 1222/25.05.2005 și nr. 1524/25.07.2005 s-a făcut fără să se aplice dispozițiile art. 120 și art. 199 alin 2 din nr.OG 92/2003, se constată că este nefondată.
Potrivit art. 120 alin 1 din OG nr. 92/2003, pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget, contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut, nu însă și la penalități.
În mod corect, prima instanță a reținut, în baza expertizei contabile efectuată în cauză, că valoarea dobânzilor cuvenite reclamantei pentru soluționarea cu întârziere a cererii de rambursare de TVA nr. 1222/25.05.2005 este de 1.854 lei pentru perioada 10.07.2005 - 22.08.2005, iar valoarea dobânzilor calculate pentru soluționarea cu întârziere a cererii de rambursare de TVA nr. 1524/25.07.2005 este de 456 lei, la care se adaugă suma de 19.613 lei stabilită prin sentința civilă nr. 371/C/12.04.2005 a Tribunalului Sibiu.
Rezultă așadar că temeiul legal al admiterii în parte a acțiunii este art. 119 și art. 120 din OG nr. 92/2003.
În ce privește a doua critică privind neadmiterea acțiunii reconvenționale, constată că și acest capăt de cerere este nefondat.
Astfel, corect a reținut instanța de fond că la dosarul cauzei nu au fost depuse titlurile executorii din care să rezulte datoria bugetară, iar, sub un alt aspect, ambele părți au recunoscut că până la data pronunțării sentinței au fost achitate sau compensate o parte din datorii.
Având în vedere considerentele enumerate, Curtea de Apel constată că instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, motiv pentru care, în considerarea dispozițiilor art. 312 alin 1 teza a II - a Cod procedură civilă, va respinge recursul ca nefondat.
Reclamanta intimată nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Sibiu împotriva sentinței civile nr. 214/CA/14.11.2007
(continuarea deciziei nr. 425/CA/2008 din dosar -)
pronunțată de Tribunalul Sibiu - Secția Comercială și Contencios Administrativ în dosar nr-.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 9 aprilie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - - -
GREFIER,
- -
Red.
Tehnored. /2 ex/23.05.2008
Jud. fond:,
Președinte:Ștefan FătJudecători:Ștefan Făt, Carla Maria Cojocaru, Iosif Morcan
