Obligația de a face. Decizia 456/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--20.01.2009
DECIZIA CIVILĂ NR.456
Ședința publică din 25 martie 2009
PREȘEDINTE: Rodica Olaru
JUDECĂTOR 2: Ionel Barbă
JUDECĂTOR 3: Răzvan Pătru
GREFIER: - -
S-au luat în examinare recursurile formulate de reclamanta - SRL și pârâtul Oficiul Român pentru, Serviciu pentru T împotriva sentinței civile nr.916/12.11.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, având ca obiect obligație de a face.
Instanța constată că mersul dezbaterilor și concluziile părților sunt consemnate în încheierea de ședință din 18 martie 2009 ce face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA
Asupra recursului de față constată:
Prin sentin a civil nr.916/12.XI.2008 pronunțată în dosar nr- Tribunalul Timișa admis în parte acțiunea precizată formulată de reclamanta - SRL și a obligat pârâtul Oficiul Român pentru, Serviciu pentru să elibereze autorizația de muncă solicitată de către reclamantă, prin cererea înregistrată sub nr. -/26.03.2008, a respins în rest acțiunea și a obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 4,3 lei cheltuieli de judecată, compuse din 4 lei c/v taxă de timbru și 0,3 lei timbru judiciar.
În motivare s-a reținut că prin cererea înregistrata la Oficiul R pentru - SERVICIUL PENTRU, sub numărul -/26.03.2008 (fila 7 din dosarul judecătoriei), reclamanta în temeiul art. 4 din OUG56/2007, a solicitat autorizație de muncă, pentru încadrarea în muncă a cetățeanul american.
Cererea a fost soluționată nefavorabil, prin ăspunsul comunicat reclamantei la data 23.04.2008, prin poșta Română în forma corespondentei simple.
Pârâta își motivează răspunsul prin faptul ca modul de efectuare a selecției este contrar prevederilor legale, întrucât concursul prin care cetățeanul străin a fost admis a avut loc înaintea primirii răspunsului de la Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de munca T, cu privire la existenta șomerilor autohtoni pe piața forței de munca referitoare la postul scos la concurs, motiv pentru care acestora din urma li s-a diminuat posibilitatea participării la concurs, că, copia actului de studii necesar pentru angajarea în funcția de Director tehnic a cetățenei străine este doar tradus, și nu este legalizat și apostilat în condițiile legii, așa cum prevede art. 7 alin. 1 lit. J din nr.OUG 56/2007.
Art. 44 alin. 2 din ORDONANȚĂ DE URGENȚĂ nr. 194 din 12 decembrie 2002, republicată, privind regimul străinilor în România, incident în speță, stipulează că, Autorizația de muncă se eliberează, la solicitarea angajatorului, dacă se constată îndeplinirea următoarelor condiții:
a) angajatorul face dovada faptului că desfășoară o activitate legală în România, că nu are datorii și că a făcut o selecție legală, cu prezentarea dovezilor care să ateste acestea, potrivit prevederilor legislației speciale privind încadrarea în muncă și detașarea străinilor pe teritoriul României;
b) străinul îndeplinește condițiile speciale de pregătire profesională, experiență în activitate și autorizare, este din punct de vedere medical să desfășoare activitatea respectivă, nu are antecedente penale, se încadrează în contingentul anual aprobat prin hotărâre a Guvernului, potrivit prevederilor legislației speciale privind încadrarea în muncă și detașarea străinilor pe teritoriul României, precum și a celor prevăzute la art. 6 alin. (1) lit. a), e), f), g) și h), art. 8 alin. (1) lit. b) - d), art. 27 alin. (2) lit. c) și e).
La filele 29-35 din dosarul inițial se află actele ce atestă pregătirea profesională, experiența în activitate și autorizarea, împrejurarea că persoana pentru care se solicită autorizarea este aptă din punct de vedere medical să desfășoare activitatea respectivă, nu are antecedente penale, iar a fila 18 din dosar se află copia p-v de selecție pentru ocuparea posturilor vacante cu nr. 7/15.02.2008, emis de reclamantă din care reiese că reclamanta la data de 15.02.2008 a procedat la selectarea cererilor de angajare comunicate în urma anunțului de angajare publicat pe internet, în perioada 8-13 februarie 2008, fiind întrunite astfel dispozițiile legale arătate mai sus.
În raport de aceste considerente instanța a constatat că refuzul pârâtului de a elibera autorizația de muncă solicitată de către reclamantă, prin cererea înregistrată sub nr. -/26.03.2008, este nejustificat, motiv pentru care instanța având în vedere și dispozițiilor art. 1 și urm. din Legea nr. 554/2004, a admis în parte acțiunea precizată, considerând-o a fi întemeiată numai sub această formă și a obligat pârâtul să elibereze autorizația solicitată.
Instanța a respins ca nedovedit capătul de cerere din acțiunea reclamantei având ca obiect obligarea instituției pârâte la plata de daune interese în cuantum de 24.976,50 dolari la cursul BNR din data plății, pentru nerespectarea termenului de eliberare a autorizației de muncă, considerând că, contractul de rezervare pentru servicii viitoare încheiat între reclamantă și cetățeanul american la data de 15.03.2008, aflat la filele 21-22 din dosar nu constituie o probă în sensul dispozițiilor art. 167 și urm. pr. civilă. Prejudiciul invocat de către reclamantă trebuie să fie efectiv, ceea ce nu s-a dovedit în speță.
În baza dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă pârâtul aflându-se în culpă procesuală prin neemiterea autorizației solicitate va fi obligat la plata către reclamantă a sumei de 4,3 lei cheltuieli de judecată, compuse din 4 lei c/v taxă de timbru și 0,3 lei timbru judiciar.
În cauză a declarat recurs reclamanta și pârâtul.
Reclamanta recurentă - SRL, cu sediul ales în T, critică prima instanță pentru soluția de respingere a cererii pentru daune interese pe motiv că, potrivit înscrisurilor depuse la dosar a rezultat că a fost în imposibilitate de a încheia un contract de dezvoltare sisteme software, societatea americana. datorită faptului că nu a putut angaja salariatul, pentru care a solicitat autorizație de muncă, salariat care respectă cerințele, specificate de societatea americană anteprecizată.
Instituția anteprecizată nu a emis autorizația de muncă, sau cel puțin un răspuns la solicitarea societății de obținere a autorizației menționate mai sus, pentru ca societatea să poată decide, în vederea onorarii contractului anteprecizat, dacă trebuie să caute în A alt viitor angajat, sau poate angaja persoana calificată, ce a identificat-o si pentru care a solicitat autorizație.
Pe de alta parte, imposibilitatea de a angaja pe dna., a împiedicat-o să se perfecționeze personalul existent, datorita lipsei unui coordonator, fapt ce conduce pe termen mediu si la pierderi ce nu le putem estima.
Între societatea și viitorul angajat, pentru care a solicitat autorizație de muncă, a fost încheiat un acord de preangajare, în momentul demarării procedurilor pentru obținerea autorizației de muncă, acord prin care societatea s-a obligat și a plătit d-nei suma de 1 275 usd, pentru fiecare lună, până în momentul angajării efective, suma totală plătit până în prezent fiind în cuantum de 5737, 50 usd.
De asemenea societatea a făcut cheltuieli cu cetățeanul străin (masă, cazare, transport etc.) în cuantum total de 6 739 usd. Cuantumul general al cheltuielilor este de 12 476, 50 usd.
Precizează că, așa cum rezultă din probatoriul anexat, daunele ce le-au fost produse sunt: valoarea contractului anteprecizat, ce nu am putut să îl onoreze este de 79 650 dolari; costul pentru căutarea unui angajat pentru postul în discuție este de 25% din salariul anual de bază, dar nu mai puțin de 5 000 dolari, conform Departamentului de Munca al SUA; daunele cauzate societății în temeiul acordului de preangajare, semnat cu viitorul angajat în cuantum de 12 476, 50 usd.
Societatea însă, nu solicită repararea în întregime a acestor daune de către pârât, ci solicită cu bună credință, mai puțin de o zecime din aceste daune.
Pârâtul Oficiul Român pentru -Servciul pentru imigrări T critică prima instanță pentru că a admis în parte acțiunea deși refuzul său nu a fost nejustificat întrucât acesta s-a bazat pe motivul că reclamanta a depus la pârât, anexat cererii, copia actului de studii necesar pentru angajarea în funcția sau meseria pentru care se solicită eliberarea autorizației de muncă este doar tradusă și nu este legalizată în condițiile legii, modul de efectuare a selecției este contrar prevederilor legale.
Pârâtul susține că la data depunerii cererii, a rezultat că reclamanta nu a depus toate actele necesare, conform legii, astfel copia actului de studii necesară pentru angajarea în funcția Director tehnic a cetățeniei străine este doar tradusă, și nu este legalizată și apostilată în condițiile Legii nr.105/1992 cu privire la reglementarea raporturilor de drept internațional privat, așa cum prevede art.7 din alin.1 lit.j din OUG nr.56/2007.
Conform art.162 din legea nr.105/1992 "actele oficiale întocmite sau legalizate de către o autoritate străină pot fi folosite în fața instanțelor române numai dacă sunt supralegalizate, pe cale administrativă ierarhică și în continuare de misiunile diplomatice sau oficiile consulare ale României, spre a li se garanta astfel autenticitatea semnăturilor și sigiliului.
SUA, țara din care provine d-na este stat membru al Convenției d l Haga din octombrie 1961 cu privire la suprimarea cerinței de supralegalizare a actelor străine. Conform art.3 din Convenția nr.12, în statele semnatare "apostila" este singura modalitate care poate fi solicitată pentru a atesta veridicitatea actelor străine.
Art.7 alin.j din OUG nr.56/2007: "Copia actului de studii necesar pentru încadrarea în funcția sau în meseria pentru care se solicită eliberarea autorizației de muncă, tradus și supralegalizat în condițiile legii, diplomele, certificatele și titlurile științifice eliberate în străinătate, în sistemul de învățământ, vor fi însoțite de atestatul de recunoaștere eliberat de Ministerul Educației Cercetării și T, în condițiile prevăzute de legislația în domeniu".
Pârâtul mai arată că refuzul său nu a fost nejustificat, deși prin Legea nr.234/2008 pentru aprobarea OUG nr.56/2007, art.9, "termenul supralegalizat se înlocuiește cu termenul legalizat" în cuprinsul ordonanței de urgență, acest aspect ducând în eroare instanța de fond, care a apreciat că instituția a refuzat în mod nejustificat eliberarea autorizației de muncă.
Se mai arată că a mai constatat modul de efectuare a selecției a selecției este contrar prevederilor legale, întrucât concursul prin care cetățeana străină a fost admisă a avut loc înaintea primirii răspunsului de la Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă T cu privire la existența șomerilor autohtoni pe piața forței de muncă referitoare la postul scos la concurs, motiv pentru care acestora din urmă li s-a diminuat posibilitatea participării la concurs. Astfel, procesul verbal de selecție a fost întocmit la data de 15.02.2008, iar răspunsul de la Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă T, cu privire la existența șomerilor autohtono pe piața forței de muncă referitoare la postul scos din concurs a fost eliberat la 26.02.2008, așa că angajatorul nu avea cum să cunoască dacă sunt sau nu solicitanți cetățenii români sau cetățeni conform ordinii de prioritate.
De asemenea, în adresa înaintată la Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă T precum și în fișa postului se specifică la rubrica cerințe-studii universitare -iar în anunțul din ziar nu se specifică această cerință. Mai mult, în procesul verbal de selecție din data de 15.02.2008 s-a decis angajarea, care posedă studii postliceale și nu universitare conform specificației din fișa postului.
Conform art.44 alin.2 lit.a din OUG nr.194/2002, privind regimul străinilor în România, republicată:
Autorizația de muncă se eliberează, la solicitarea angajatorului, dacă se constată îndeplinirea următoarelor condiții:
-angajatorul face dovada faptului că desfășoară o activitatea legală în România, că nu are datorii și că a făcut o selecție legală, cu prezentarea dovezilor care să ateste acestea, potrivit prevederilor legislației speciale privind încadrarea în muncă și detașarea străinilor pe teritoriul României;
-străinul îndeplinește condițiile speciale de pregătire profesională, experiența în activitate și autorizare, este din punct de vedere medical să desfășoare activitatea respectivă, nu are antecedente penale, se încadrează în contingentul anual probat prin hotărâre a guvernului, potrivit legislației speciale privind încadrarea în muncă și detașarea străinilor pe teritoriul României
Art.4 din OUG nr.56/2007:
Autorizația de muncă poate fi eliberată, la cererea angajatorului, de către Oficiul Român pentru, pentru străinii care îndeplinesc condițiile prevăzute de legislația română cu privire la regimul străinilor, încadrarea în muncă și detașarea acestora pe teritoriul României.
Examinând recursurile în raport cu motivele invocate și cu cele din oficiu prevăzute de art.304 Cod procedură civilă, se constată că sunt nefondate și se resping pentru că:
Privitor la recursul reclamantei, Curtea de APEL TIMIȘOARA constată că pretențiile civile ale acesteia, sub forma daunelor interese, în sumă de 24.976,50 dolari sunt nefondate, astfel că bine au fost respins prin sentință, pentru că în primul rând acestea nu au avut un caracter cert, lichid și exigibil la data formulării acțiunii, raportat la modul în care s-a încheiat contractul de rezervare pentru servicii viitoare, astfel că nu sunt îndeplinite cerințele art.379 Cod procedură civilă privind caracterul unei creanțe ce poate face obiectul unei judecății.
Întrucât prin motivele cuprinse în cererea de recurs, nu s-au invocat împrejurări care să facă aplicabilă dispoziția legală suscitată, recursul se respinge ca nefondat.
În privința recursului pârâtului se constată că este de asemenea neîntemeiat față de dispoziția cuprinsă în Legea nr.234/2008 prin care s-a aprobat OUG nr.56/2007, în sensul că în art.9, termenul de supralegalizat a fost înlocuit cu cel de legalizat, ceea ce demonstrează că actul de studii al cetățeanului străin a fost depus în formă legală la pârât.
În privința criticii legate de modul de efectuare a selecției forței de muncă, pârâtul nu invocă prin recurs, nicio dispoziție legală încălcată de reclamantă cu privire la acest aspect, recursul rezumându-se la enumerarea dispozițiilor art.44 alin.2 lit.a din OUG nr.194/2002 modificată care însă nu evidențiază în ce constă nelegalitatea procedurii de selecție.
În consecință și recursul pârâtului se respinge ca neîntemeiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamanta SRL T și pârâtul Oficiul Român pentru -Servciul pentru imigrări
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică 25.III.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
Red.--30.III.2009
Tehnored. /1.04.2009/ 2 ex.
Prima instanță: Tribunalul Timiș
Judecător:
Președinte:Rodica OlaruJudecători:Rodica Olaru, Ionel Barbă, Răzvan Pătru
