Obligația de a face. Decizia 467/2010. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 467
Ședința publică din 24 februarie 2010
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Gabriel Adrian Năsui
JUDECĂTOR 2: Maria Hrudei
JUDECĂTOR 3: Floarea
GREFIER: -
S-a luat spre examinare cererea de revizuire formulată de SC SRL, împotriva Deciziei civile nr. 2863 din 12 noiembrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Cluj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR -INSTITUȚIA PREFECTULUI JUDEȚULUI M-SERVICIUL PUBLIC COMUNITAR REGIM PERMISE DE CONDUCERE ȘI ÎNMATRICULARE A VEHICULELOR, având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal se prezintă reprezentantul revizuientei SC SRL, administrator care depune delegație la dosar, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că cererea de revizuire se află la primul termen de judecată, nu este timbrată lipsind 10 lei taxă judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar, precum și că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, potrivit art. 242 alin. 2.pr.civ.
Reprezentantul revizuientei SC SRL face dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 10 lei, cu chitanță în original pe care o depune la dosar și un timbru judiciar mobil de 0,15 lei, astfel încât cererea de revizuire este legal timbrată.
Raportat la cauza dedusă judecății se reține că la data de 27 ianuarie 2010 s-a înregistrat la dosar o întâmpinare din partea intimatului Ministerul Administrației și Internelor - Instituția Prefectului Județului M - Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor, prin intermediul căreia arată că, în principiu, nu se opune admiterii acțiunii și lasă la aprecierea instanței soluția ce urmează a fi pronunțată.
Reprezentantul revizuientei SC SRL depune la dosar o simulare de calcul a taxei de poluare și 3 hotărâri judecătorești, cu titlu de practică judiciară.
La solicitarea instanței de a preciza care este temeiul de drept, reprezentantul revizuientei SC SRL la acest termen de judecată arătă că temeiul corect este art. 318.pr.civ. și că cererea formulată este o contestație în anulare. Mai arată că nu are alte cereri sau probe.
Curtea, în temeiul art. 150.pr.civ. declară închise dezbaterile și acordă cuvântul în susținerea contestației în anulare.
Reprezentantul contestatoarei SC SRL solicită admiterea contestației în anulare referitor la încălcarea dreptului comunitar în raport de art. 90 din Tratatul CE.
Întrebat fiind care este greșeala materială a instanței reprezentantul contestatoarei SC SRL arată că nici la fond și nici la recurs nu s-au cercetat cu atenție motivele expuse, așa cum a detaliat în scris.
Curtea, în raport de obiectul cauzei, înscrisurile existente la dosar și susținerile părții, reține cauza în pronunțare.
CURTEA:
Prin decizia civilă nr. 2.863 din data de 12.11.2009 pronunțată în dosarul nr- de Curtea de Apel Cluj, s-a espins recursul declarat de împotriva sentinței civile nr. 2.281 din 29.06.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș și a fost menținută în întregime sentința recurată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de recurs a reținut că eclamanta a solicitat înmatricularea unui autoturism achiziționat din Italia, fără achitarea taxei de poluare prevăzută de nr.OUG 50/2008, arătând că această taxă este contrară normelor comunitare și ilegală raportat la prevederile art. 4 Cod fiscal.
Din punctul de vedere al Curții de Apel, noul act normativ, respectiv nr.OUG 50/2008 (în forma sa inițială) nu este contrar legislației comunitare.
Nu se poate omite că în urma notificărilor emise de Comisia Europeană către Guvernul României, nu au avut loc consultări pentru alinierea noului act normativ legislației comunitare, astfel încât noua taxă să nu fie contrară acesteia, o primă chestiune fiind atribuirea unei noi calificări juridice acesteia, drept taxă de mediu, care să confere legitimitate reglementărilor naționale în raport cu dispozițiile dreptului comunitar, având în vedere că în domeniul mediului, Comunitatea Europeană exercită doar competențe de coordonare, statele membre putând să adopte reglementări proprii derogatorii de la normele dreptului comunitar.
Totodată, în nota de fundamentare a noului act normativ s-a arătat că din perspectiva dreptului european, taxarea autovehiculelor este un domeniu nearmonizat, iar această realitate juridică are drept implicație la nivel național faptul că fiecare stat membru își poate institui în mod independent propriul sistem de taxare.
Cu toate acestea, art. 90 din Tratat prevede că statele membre au obligația de a nu impune asupra unui produs din import o taxă în exces față de un produs autohton.
Având în vedere cele de mai sus, instanța a apreciat că evaluarea conformității unui act normativ național de taxare a autovehiculelor trebuie efectuată nu prin raportare la un anumit model european de reglementare sau altul, ci prin raportare la articolul din tratat citat mai sus și la jurisprudența Curții de Justiție a Comunității Europene, așa încât taxarea autovehiculelor trebuie analizată în lumina unor principii generale de drept comunitar precum transparența, neutralitatea fiscală sau taxarea excesivă, criteriile obiective, caracterul adecvat și proporțional sau poluatorul plătește.
Conform dispozițiilor cuprinse în art. 1 din nr.OUG 50/2008 sunt stabilite coordonatele pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule care constituie venit la bugetul Fondului pentru mediu și se gestionează de Administrația Fondului pentru Mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului care încep cu programe de înnoire a parcului auto național și continuă cu o serie de alte programe în acest domeniu, inclusiv împădurirea terenurilor degradate sau defrișate.
Totodată, adoptarea ordonanței a creat posibilitatea restituirii sumelor în plus pentru taxa de primă înmatriculare față de valoarea relativ redusă a taxei de poluare, așa încât, în baza unei cereri de restituire și a chitanțelor care dovedesc plata taxei în perioada 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2008, plătitorii își pot recupera diferența dintre cele două taxe.
Așadar, Curtea Europeană de Justiție a arătat în mod constant că o consecință a dreptului comunitar actual este aceea că statele membre pot să impună asupra mărfurilor precum autovehiculele un sistem de taxă al cărui cuantum crește progresiv, în conformitate cu un criteriu obiectiv (deciziile în cauzele nr. 112/84 Humblot Directorului serviciilor fiscale, parag. 12; cauza C-132/88. Comisiei Europene parag. 17).
De asemenea, Curtea Europeană de Justiție a arătat că sunt criterii obiective cele precum capacitatea cilindrică sau clasificarea în funcție de performanțele de mediu, iar în condițiile în care taxa de poluare este bazată pe elemente precum cilindreea, normele de poluare chimică sau emisiile de dioxid de carbon, este evident că aceste criterii de impunere sunt obiective și nu lasă loc unei decizii arbitrare.
Apoi, obiectivul taxei este de protejare a mediului atât prin modul de utilizare a resurselor constituite cât și prin modul de impunere, ținând cont că elementele care stau la baza acestuia sunt emisiile de noxe și de dioxid de carbon, criteriile care stau la baza taxei având deci un caracter adecvat scopului propus.
Principala critică adusă noului sistem de taxare este acea că, în realitate, nu s-a schimbat decât denumirea taxei, sistemul fiind în continuare discriminatoriu față de autovehiculele deja existente în parcul auto național.
Sub acest aspect, instanța de recurs a arătat că este relevantă decizia în cauza C-345/93, parag. 20, din care rezultă că un sistem de impozitare a autovehiculelor este discriminatoriu față de autovehiculele de ocazie din import atunci când în calculul taxei nu se ia în considerare deprecierea reală a acestui autovehicul de import și în consecință, se impune o taxă mai mare decât valoarea reziduală a taxei rămase neamortizată, incorporată într-un autovehicul național similar.
Or, actualul act normativ este în conformitate cu principiile jurisprudenței europene prin prevederea unei grile de depreciere ce corespunde unor valori reale de piață și care, în plus, pot fi contestate de contribuabil dacă autovehiculul său s-a depreciat într-o măsură mai mare decât cea indicată de grila fixă.
Tot în privința comparației cu autovehiculele deja existente în parcul auto național, Curtea Europeană de Justiție s-a pronunțat că o atare comparație nu este relevantă sub aspectul discriminării fiscale, deoarece art. 90 din Tratatul Comunității Europene nu este menit să împiedice un stat membru de a introduce taxe noi sau să schimbe cota sau baza de impunere a unor taxe deja existente.
Pe de altă parte, este respectat și principiul transparenței, deoarece taxa de poluare este așezată pe baza unor criterii cunoscute de contribuabil prin omologarea de tip, fiind instituite valorile limită pentru încadrarea unui autovehicul în diverse clase de poluare, astfel încât se poate cunoaște pe baza documentelor mașinii, cuantumul posibil al taxei pentru un autovehicul de tipul celui pe care contribuabilul și-l dorește.
Se poate așadar concluziona că nr.OUG 50/2008 (varianta în vigoare la momentul solicitării formulate de reclamant) respectă exigențele de compatibilitate cu art. 90 parag. 1 din Tratatul Comunității Europene.
Astfel, după cum se poate constata, determinarea taxei de poluare se realizează conform art. 6 pe baza unor criterii obiective (tipul motorului, capacitatea cilindrică) și capacitatea din punct de vedere al poluării, luându-se în considerare și deprecierea autoturismului conform coeficienților descriși în anexa 4. Cota fixă de reducere prev. în anexa 4 este stabilită în funcție de vechimea autovehiculului, de rulajul mediu anual, de starea tehnică și nivelul de dotare al autovehiculului.
Cu ocazia calculului taxei, a mai menționat instanța de recurs, pot fi acordate reduceri suplimentare față de cota fixă, în funcție de abaterea de la situația standard a elementelor care au stat la baza stabilirii cotei fixe în condițiile prev. de normele metodologice de aplicare a ordonanței de urgență.
Așadar, a concluzionat instanța de recurs, atâta timp cât taxa de poluare percepută pentru prima înmatriculare se restituie atunci când autoturismul respectiv este scos din parcul auto național, nu se poate pretinde o discriminare față de autoturismele pentru care această taxă nu s-a perceput deoarece existau în parcul auto național la data adoptării actului normativ, atâta timp cât pentru acestea taxa nu a fost plătită și evident nici nu se poate pune problema restituirii ei.
În privința ilegalității prevederilor nr.OUG 50/2008 raportat la art. 4 Cod fiscal, Curtea a apreciat că ilegalitatea poate privi doar abrogarea sau modificarea Codului fiscal privind taxa de primă înmatriculare, nu și instituirea unei noi taxe de poluare printr-un nou act normativ, separat de Codul fiscal.
În consecință, față cele menționat anterior, în condițiile art. 304 pct. 9 și art. 312.pr.civ. s-a respins recursul declarat și s-a menținut în totalitate hotărârea atacată.
Împotriva acestei decizii, întemeiat pe dispozițiile art. 322 alin. 2.pr.civ. reclamanta a formulat cerere de revizuire solicitând casarea în tot a acesteia și obligarea pârâtei la înmatricularea autoturismului marca Mercedes cu nr. de identificare -, fără plata taxei de poluare prev. de nr.OUG 50/2008, așa cum a fost modificată, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată la fond și în recurs.
În motivarea cererii de revizuire, reclamanta a reiterat cele menționate în cuprinsul recursului formulat, exprimând considerente de fond referitoare la nelegalitatea nr.OUG 50/2007 astfel cum a fost modificată prin nr.OG 208/2008 și nr.OG 218/2008, menționând că taxa de primă înmatriculare încalcă prev. art. 90 din Tratatul Comunității Europene și exercită o discriminare pe criteriul provenienței unui autoturism, respectiv achiziționat pe teritoriul României sau din țările
Prin întâmpinare, intimatul MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR -INSTITUȚIA PREFECTULUI JUDEȚULUI M-SERVICIUL PUBLIC COMUNITAR REGIM PERMISE DE CONDUCERE ȘI ÎNMATRICULARE A VEHICULELOR, în principiu, s-a opus admiterii acțiunii, arătând că a respectat actele normative în vigoare din dreptul intern, respectiv art. 4 lit. a din nr.OUG 50/2008, iar pe de altă parte, reclamantul nu se încadrează în situațiile expres prev. de art. 9 alin. 1 lit. a, b, c sau d din aceeași ordonanță, situație în care refuzul de înmatriculare fără prezentarea dovezii de achitare a acestei taxe nu poate fi considerat un refuz nejustificat.
Din această perspectivă, intimatul a solicitat și exonerarea Instituției Prefectului Județului M de la plata cheltuielilor de judecată nefiind în culpă, având în vedere faptul că are obligația respectării actelor normative în vigoare din dreptul intern care reglementează acest domeniu de activitate.
La prima zi de înfățișare, la solicitarea de a preciza care este temeiul de drept al cererii cu a cărei judecată a fost investită instanța de judecată, reprezentantul reclamantei SC SRL a arătat că temeiul corect este art. 318.pr.civ. și că cererea formulată este o contestație în anulare.
Analizând cererea cu care a fost sesizată prin prisma acestei precizări, formulate în condițiile art. 132 Cod procedură civilă, Curtea reține următoarele:
Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare, care poate fi exercitată pentru motivele strict și limitativ prevăzute de lege.
Articolul 318 alin. 1 Cod procedură civilă reglementează cele două cazuri când poate fi introdusă contestația în anulare specială, având ca obiect hotărârile pronunțate de instanțele de recurs.
Astfel, pot fi atacate pe calea contestației în anulare aceste hotărâri atunci când dezlegarea dată este rezultatul unei erori materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să analizeze unul din motivele de modificare sau de casare.
Constituie eroare materială, în accepțiunea art. 318 alin. 1 Cod procedură civilă, o eroare de ordin procedural, cum ar fi ignorarea dovezii de achitare a taxei judiciare de timbru aflate la dosar sau a dovezii de comunicare a hotărârii recurate, raportat la care calea de atac a recursului a fost exercitată în termenul prevăzut de lege.
În speța dedusă judecății, nu se invocă o astfel de greșeală, ci se critică omisiunea instanțelor din ambele cicluri procesuale de a analiza susținerile reclamantului și probele depuse la dosarul cauzei în dovedirea cererii sale.
Aceste critici se pot circumscrie motivului prevăzut de art. 318 alin. 1 teza a II a Cod procedură civilă, constând în omisiunea instanței de recurs de a cerceta motivele de modificare sau de casare.
Referitor la acest caz de exercitare a contestației în anulare speciale, se impune a se sublinia faptul că instanța de recurs este ținută a se pronunța asupra motivelor de modificare sau de casare și nu în legătură cu fiecare din argumentele invocate de recurent, putând grupa criticile formulate pentru a le răspunde printr-un considerent comun.
Decizia nr. 2863 din 12 noiembrie 2009 pronunțată în dosarul nr- al Curții de Apel Cluj răspunde acestor exigențe, nefiind așadar dată omisiunea de analizare a motivelor de recurs invocată în prezenta cale extraordinară de atac.
Ca urmare, va fi respinsă contestația în anulare exercitată împotriva acestei decizii, care va fi menținută în întregime.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge contestația în anulare declarată de împotriva deciziei civile nr. 2.863 din 12 noiembrie 2009 pronunțată în dosarul nr- al Curții de Apel Cluj pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 24 februarie 2010
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
--- - - - -
GREFIER,
Red.
Dact./5 ex./.2010.
Președinte:Gabriel Adrian NăsuiJudecători:Gabriel Adrian Năsui, Maria Hrudei, Floarea
