Obligația de a face. Decizia 470/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA nr. 470/
Ședința publică din 12 mai 2009
Completul compus din:
- - Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursului formulat de, cu domiciliul ales la Cabinet individual de avocat din Târgu-M-, împotriva sentinței nr.748/17.11.2008 pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-.
La apelul nominal se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că recursul este declarat și motivat în termenul procedural, fiind timbrat cu o taxă judiciară de timbru în sumă de 2,00 lei și cu un timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, recurentul-reclamant depunând concluzii scrise, iar intimatul-pârât - întâmpinare, ambele părți solicitând judecarea cauzei și în lipsă, conform art.242 alin.2 Cod procedură civilă.
În raport de actele și lucrările dosarului, instanța reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr.748 din 17 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Mureș, s-a respins ca rămasă fără obiect acțiunea reclamantului, formulată în contradictoriu cu pârâta Instituția Prefectului M - Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor.
Prima instanță a reținut că reclamantul a achiziționat din Germania un autovehicul, iar pentru înmatriculare în România i-a fost impusă condiția plății taxei speciale, dar că i s-a refuzat înmatricularea, pentru că, la rândul său, a refuzat plata acestei taxe.
Pentru aceste motive, a formulat plângere prealabilă, soluționată nefavorabil, după care s-a adresat instanței de judecată, solicitând înmatricularea fără plata acestei taxe, susținând că taxa nu ar fi datorată, în raport de prevederile art. 148 alin. 2 din Constituție, vizând prioritatea dreptului comunitar față de dreptul intern, apreciind că dispozițiile art. 214 ind.1 cap 2 ind.1 din Codul fiscal sunt inaplicabile.
Prima instanță a considerat că acțiunea a rămas fără obiect, ca urmare a abrogării art. 214 ind.1 - 214 ind.3 din Codul fiscal de către art. 14 din nr.OUG 50/2008.
Împotriva acestei sentinței a formulat recurs reclamantul, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe, susținând în esență că încasarea taxei de primă înmatriculare s-a făcut fără temei legal în perioada 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2008, cu nesocotirea dispozițiilor comunitare (art. 25, 28 și 29 din Tratatul CE).
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate, precum și prin prisma prevederilor art. 304 ind.1 Cod procedură civilă, instanța constată următoarele:
speciale pentru autoturisme și autovehicule au fost introduse în Codul fiscal prin Legea nr. 343/2006, ca fiind datorate bugetului de stat cu ocazia primei înmatriculări în România, scutirile fiind expres și limitativ prevăzute de art. 314/3, cu mențiunea că art. 214/1 - 214/3 au fost cuprinse în Cap. II/1, capitol nou introdus în Codul fiscal. Aceste dispoziții nou introduse în Codul fiscal reglementează, în opinia instanței, practic un nou impozit.
Pe de altă parte, în cauză este vorba despre produse comunitare provenind din state diferite, în contextul în care, pentru autovehiculele similare vândute pe teritoriul României și deja înmatriculate în România nu se percepe aceeași taxă intervenind astfel caracterul său discriminatoriu.
Sub acest aspect, România fiind stat membru al Uniunii Europene, prin perceperea acestei taxe speciale în condițiile arătate, se încalcă tocmai principiul discriminării, în pofida faptului că a stabilit că statele au libertatea taxării autovehiculelor care circulă pe teritoriul lor sub condiția ca sistemul de taxare să nu fie discriminatoriu. astfel prevederile art. 90 din Tratatul Comunității Europene. Întrucât prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, prevederile dreptului comunitar, prevalează, au prioritate față de dreptul intern în situația în care în legislațiile interne sunt cuprinse reglementări care contravin dreptului comunitar, este de remarcat că nu se pot aplica în cazul dedus judecății prevederile art. 214/1-214/3 din Codul fiscal, astfel că taxa specială solicitată a fi plătită nu se impune a fi percepută.
Prin nr.OUG 50/2008 s-au abrogat prevederile art. 214/1-214/2 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal. În preambulul acestei ordonanțe se reține printre altele și necesitatea adoptării de măsuri pentru a se asigura respectarea normelor de drept comunitar aplicabile, inclusiv a jurisprudenței Curții de Justiție a Comunităților Europene. Acest act normativ instituie taxa de poluare pentru autovehicule, care constituie venit la bugetul Fondului pentru mediu și se gestionează de Administrația Fondului pentru Mediu (art. 1 alin. 1) iar potrivit art. 4, obligația de plată a taxei de poluare intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România. Este adevărat că prevederile art. 11 din OUG nr. 50/2008 reglementează restituirea diferenței între suma achitată de contribuabili în perioada 1 ianuarie 2007 - 31 iunie 2008 cu titlu de taxă specială autoturisme și autovehicule și cuantumul rezultat din aplicarea prevederilor privind taxa de poluare, dar, la aplicarea în cazul dedus judecății a acestui articol, se constată următoarele:
Prevederile art. 214/1-214/3 din Legea nr. 571/2003 (în prezent abrogate), pe de o parte și, prevederile nr.OUG 50/2008, pe de altă parte, reglementează două taxe distincte.
OUG nr. 50/2008 nu poate fi considerată o lege de procedură care să se aplice din momentul intrării în vigoare și procesului în curs de judecată început sub vechea lege. OUG este un act normativ care se aplică, așa cum se și prevede în
art. 14 alin. 1, la data de 1 iulie 2008. Dacă am admite că acest act normativ ar retroactiva și cu privire la cauzele înregistrate anterior intrării lui în vigoare, pe lângă faptul că s-ar încălca principiul neretroactivității legii civile, s-ar ajunge la situația ca pentru cauze similare soluționate irevocabil până la 1 iulie 2008 nu s-au aplicat prevederile art. 11 din nr.OUG 50/2008, în timp ce, pentru cele care au fost soluționate doar în primă instanță, din motive care nu țin de titularul cererii de chemare în judecată, se aplică articolul menționat, situație discriminatorie.
Nu este de neglijat un alt aspect care s-ar pune în discuție dacă s-ar accepta în cazul dedus judecății compensarea. În înțelesul său juridic, compensarea este un mijloc de stingere a două obligații reciproce, compensația legală presupunând îndeplinirea unor condiții. Pornind de la faptul că un organul fiscal ar avea obligația de restituire a taxei speciale corelată cu pretinsa obligație a contribuabilului de a plăti taxa de poluare, înseamnă că acesta din urmă ar datora taxa de poluare introdusă la 1 iulie 2008, retroactiv, anterior intrării ei în vigoare pentru un autoturism deja înmatriculat, în pofida faptului că taxa de poluare, potrivit nr.OUG 50/2008 se datorează cu ocazia primei înmatriculări.
În plus, se face trimitere la art. 116 din nr.OG 92/2003 care reglementează procedura compensării, compensare care se poate efectua de organul fiscal și din oficiu, potrivit alin. 4 din articolul menționat, dacă se constată existența unor creanțe reciproce.
În consecință, Curtea apreciază că, așa cum în mod just a precizat și reclamantul, pentru perioada cuprinsă între 1 ianuarie 2007 si 30 iunie 2008, nu se datorează taxă de primă înmatriculare pentru autovehiculele importate în perioada de referință, motiv pentru care, prin prisma acestor considerente hotărârea atacată este nelegală, fiind realizat motivul de nelegalitate a hotărârii prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, ceea ce atrage admiterea recursului, potrivit art. 312 alin.1,3 Cod procedură civilă și casarea hotărârii atacate, cu trimiterea cauzei spre soluționare primei instanțe.
Aceasta întrucât prima instanță a soluționat pricina fără a intra în cercetarea fondului pricinii, constatând că acțiunea ar fi rămasă fără obiect și dacă s-ar admite soluționarea de către instanța de recurs a cauzei pe fond, s-ar răpi părților un grad de jurisdicție, ceea ce ar conduce la o altă nelegalitate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de, cu domiciliul procesual ales în Târgu-M- cam.7, împotriva sentinței nr.748/17.11.2008 pronunțată de Tribunalul Mureș, în dosarul nr-.
Casează hotărârea atacată și trimite cauza spre rejudecare primei instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 12 mai 2009.
PRESEDINTE JUDECĂTORI: Nemenționat
-
ptr.,
fiind în concediu, semnează
președintele instanței
GREFIER
Red.
Tehnored.
2 exp.
18.06.2009.
Jud.fond:
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
