Obligația de a face. Decizia 474/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 474/CA
Ședința publică de la 29 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Georgiana Pulbere
JUDECĂTOR 2: Claudiu Răpeanu
JUDECĂTOR 3: Adriana Pintea
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul promovat în contencios administrativ de pârâtul Consiliul Local, cu sediul în Nord, județ C, împotriva sentinței civile nr.123/12.02.2009, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant, din Nord,-, județ C, având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat, pentru recurentul pârât Consiliul Local, în baza împuternicirii avocațiale nr.72210 și avocat, pentru intimatul, în baza împuternicirii avocațiale nr.48425.
Procedura de citare este legal îndeplinită, potrivit art.87 și urm. cod pr. civilă.
Avocat, pentru recurentul pârât Consiliul Local, precizează că nu are alte cereri de formulat în cauză.
Avocat, pentru intimatul, precizează că nu are alte cereri de formulat în cauză.
Curtea constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Avocat, pentru recurentul pârât Consiliul Local, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat.
Avocat, pentru intimatul, solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea hotărârii Tribunalului Constanța ca legală și temeinică.
CURTEA:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Constanța sub nr- reclamantul a chemat în judecată pârâtul Consiliul Local pentru a fi obligat pârâtul să-i respecte drepturile conferite prin Legea nr.341/2004 respectiv cele prevăzute la at.5 lit.c și g:
- cumpărarea sau închirierea cu prioritate de către reclamant, fără
licitație, din fondul statului, a unui spațiu comercial sau de prestări servicii corespunzătoare, cu o suprafață utilă de până la 1002inclusiv în indiviziune sau comercializarea ori închirierea cu prioritate, fără licitație, a unei suprafețe de teren de până la 1002din domeniul public pentru construirea unui spațiu comercial sau de prestări servicii;
- atribuirea către reclamant în proprietate și cu clauză de neînstrăinare
timp de 10 ani de la data dobândirii, a 10.000 mp teren extravilan și 5002teren intravilan.
În subsidiar solicită atribuirea către reclamant a terenului în suprafață de 5102situat în Nord, deținut de reclamant potrivit contractului de concesiune.
Tribunalul Constanța prin sentința civilă nr.381/02.04.2007 a respins acțiunea ca nefondată, motivat de faptul că răspunsurile primite cererilor sale nu constituie un refuz nejustificat în sensul prevăzut de art.1 din Legea nr.554/2004.
Curtea de APEL CONSTANȚA prin decizia civilă nr.355/CA/12.09.2007 a admis recursul formulat de reclamant împotriva acestei sentințe, a casat hotărârea recurată și a trimis cauza spre rejudecare în vederea suplimentării probatoriului.
La Tribunalul Constanța -Secția Comercială și Contencios Administrativ cauza a fost înregistrată sub nr-.
Prin sent.civ.nr.123/12.02.2009 Tribunalul Constanța -Secția Comercială, Contencios Administrativ și Fiscal a admis, în parte, acțiunea, a obligat pârâtul la emiterea unui act administrativ prin care să-i acorde reclamantului dreptul prevăzut de art.5 lit.c din Legea nr.341/2004, au fost respinse celelalte cereri, ca nefondate, iar pârâtul a fost obligat la plata către reclamant a sumei de 750 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond, în baza materialului probator administrat în cauză, a reținut următoarele, obiectul prezentei acțiuni îl reprezintă obligarea pârâtului de a respecta drepturile conferite reclamantului de art.5 lit.c și g din Legea nr.341/2004, iar în subsidiar atribuirea către reclamant a terenului în suprafață de 5102situat în Nord deținut în baza contractului de concesiune nr.25/18.11.2008.
Prin cererea nr.5787/14.03.2006 reclamantul a solicitat acordarea unui teren în suprafață de 1002pentru construirea unui spațiu comercial, în baza Legii nr.341/2004 art.5 lit.c și acordarea terenului concesionat în suprafață de 5002cu titlu de proprietate.
Pârâtul i-a comunicat reclamantului că nu beneficiază de atribuirea unui teren de 5002în proprietate deoarece are edificată construcția cu destinație de locuință pe terenul concesionat, iar Legea nr.341/2004 acordă acest drept persoanelor care nu au avut sau nu au în proprietate un alt spațiu locativ.
Pârâtul i-a comunicat reclamantului la 10.05.2006 referitor la cererea privind atribuirea unui teren în suprafață de 1002pentru construirea spațiului comercial că este necesar a depune documentația, iar după completare va fi analizată de comisia astfel constituită.
Din înscrisurile depuse s-a reținut că reclamantul a completat ulterior dosarul.
Prin adresa nr.1203/20.10.2006 (fila 28 dosar -) i s-a comunicat reclamantului că-i sunt recunoscute drepturile prevăzute de Legea nr.341/2004.
S-a arătat că, dacă se va identifica o suprafață de 1002pentru construirea spațiului comercial se va întocmi proiect de hotărâre și se va supune aprobării Consiliului Local.
Totodată, s-a arătat că suprafața solicitată conform planului anexat la cererea 5789/2006 a fost transmisă în administrarea Bisericii Creștine pentru care s-a emis și autorizație de construire.
Cu privire la dreptul conferit de art.5 alin.1 lit.g din Legea nr.341/2004 s-a arătat că reclamantul are în proprietate locuință edificată pe teren concesionat.
În 1999 i s-a atribuit un teren în folosință pe care a edificat o construcție și care în 2004 fost vândută domnului De asemenea, reclamantul mai are în proprietate 1712pe-.
În cauză s-au depus înscrisuri respectiv cererile adresate pârâtului de reclamant, răspunsurile primite, contractul de concesiune, autorizația de construire, procesul verbal de recepție, proiect de hotărâre etc.
De asemenea, a fost administrată proba cu interogatoriu și expertiză topografică.
În ceea ce privește cererea reclamantului privind obligarea pârâtului să-i acorde dreptul conferit de art.5 lit.g din Legea nr.341/2004 respectiv atribuirea, în limita posibilităților, în proprietate cu clauză de neînstrăinare timp de 10 ani de la data dobândirii, a 10.0002teren extravilan și 5002teren intravilan - acesta din urmă pentru destinație de locuință dacă nu a avut sau nu are în proprietate un alt spațiu locativ se reține:
Reclamantul a făcut cerere privind acordarea acestui drept, iar autoritatea i-a răspuns că pe raza localității nu există teren extravilan disponibil, iar pentru terenul intravilan reclamantul nu a îndeplinit condițiile prevăzute de lege întrucât a avut și are spațiu locativ.
Din probele administrate, respectiv înscrisuri și expertiză topografică se reține că răspunsul dat reclamantului de autoritate nu reprezintă un refuz nejustificat.
Legea reglementează acordarea acestui drept în limita posibilităților, iar în ceea ce privește terenul intravilan se arată că nu beneficiază de acest drept cei ce au avut sau are în proprietate un alt spațiu locativ.
Din raportul de expertiză însușit de părți se reține că nu s-a putut identifica teren extravilan disponibil pe raza localității.
De asemenea, se reține că reclamantul are în proprietate un spațiu locativ edificat pe terenul concesionat de la autoritate.
Faptul că prin refuzul autorității nu a soluționat favorabil cererea reclamantului, nu reprezintă automat un refuz nejustificat.
Refuzul autorității de a atribui reclamantului teren extravilan și teren intravilan în condițiile art.5 lit.g din Legea nr.341/2004 nu reprezintă unul emis cu exces de putere, ilegal prin raportare la drepturile reclamantului.
Pentru aceste considerente instanța a respins cererea reclamantului privind obligarea pârâtului la respectarea drepturilor prevăzute de art.5 lit.g din Legea nr.341/2004 ca nefondată.
Prin prezenta acțiune reclamantul a solicitat obligarea pârâtului la acordarea dreptului prevăzut de art.5 lit.c din Legea nr.341/2004.
S-a reținut că, inițial autoritatea a emis răspunsul nr.1203/20.10.2006 (fila 28) prin care a arătat că în ceea ce privește acordarea acestui drept în cazul în care se va identifica o suprafață de teren în suprafață de 1002din domeniul public pentru construirea unui spațiu comercial, se va întocmi un proiect de hotărâre și se va supune aprobării.
De asemenea, s-a arătat că pentru suprafața solicitată conform planului anexat la cereri prin Decretul nr.410/1991 a Prefecturii Caf ost transmisă în administrarea Bisericii Creștine de ziua a șaptea suprafața de 12252pentru care s-a emis autorizație de construire.
Ulterior, în iunie 2007 s-a emis un proiect de hotărâre înregistrat la Primăria sub nr.14630/22.06.2007 (fila 11 dosar -) prin care se aproba închirierea fără licitație a suprafeței de 1002situată în Nord str.23 August pentru construcție spațiu comercial.
La 31.10.2007 a fost înregistrat la Primăriei un alt proiect de hotărâre cu același obiect (fila 23 dosar -).
Ambele proiecte de hotărâri nu s-au concretizat, astfel că cererea reclamantului nu a fost soluționată.
Expertul ce a întocmit expertiza topografică în prezenta cauză a identificat două variante pentru suprafața de 1002.
Examinând planul de situație al proiectelor de hotărâri din iunie și octombrie 2007 (filele 12 și 13 din dosar) și planul de situație al expertizei (anexa 1 fila 53) instanța a reținut că este vorba despre aceleași suprafețe de teren.
Astfel, instanța reține din probatoriile administrate că autoritatea refuză nejustificat soluționarea cererii reclamantului privind acordarea dreptului prevăzut de art.5 lit.c din Legea nr.341/2004.
Refuzul autorității este considerat nejustificat deoarece este întemeiat pe exces de putere motivat de faptul că, refuză să dea un răspuns concret, deși legea îi permite să adopte o soluție oarecare.
Hotărârea judecătorească în acest caz nu poate însă, ține loc de act administrativ, iar în conformitate cu art.18 din Legea nr.554/2004 instanța constatând refuzul nejustificat va obliga pârâta să emită actul administrativ prin care să-i acorde reclamantului dreptul prevăzut de art.5 lit.c din Legea nr.341/2004.
Cererea reclamantului de a fi obligat pârâtul la atribuirea variantei 2 din raportul de expertiză contravine dispozițiilor legale din materia contenciosului administrativ.
Astfel, instanța nu se poate substitui autorității și să pronunțe o hotărâre care să țină loc de act administrativ.
În sistemul nostru de drept, principiul separației puterilor în stat este incompatibil cu eventuala posibilitate a instanței judecătorești de a se pune în locul autorității publice pentru a aprecia chestiunile care exced legalității acțiunii administrative.
Instanța judecătorească poate obliga administrația exclusiv să răspundă la cerere.
În ceea ce privește cererea subsidiară privind atribuirea către reclamant a terenului în suprafață de 5102, teren deținut de reclamant conform contractului de concesiune nr.25/2002 instanța a apreciat-o nefondată.
Contractul de concesiune nr.25/2002 nu a fost încheiat în temeiul Legii nr.341/2004.
Vânzarea acestui teren, aflat în domeniul privat al Orașului și asupra căruia reclamantul are un drept de folosință, se poate face în temeiul art.123 din Legea nr.215/2001.
Față de aceste dispoziții legale s-a apreciat că refuzul autorității cu privire la această cerere nu reprezintă un refuz nejustificat cu exces de putere, astfel cum e reglementat de art.2 din Legea nr.554/2004.
Pentru aceste considerente, instanța a respins cererea subsidiară ca nefondată.
În baza art.274 Cod proc. civilă instanța a obligat pârâtul către reclamant la plata sumei de 750 lei cheltuieli de judecată (parte onorariu expert).
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâtul Consiliul Local al Orașului solicitând modificarea în parte a sentinței, în sensul respingerii cererii ca nefondate.
Recurentul a criticat sentința atacată ca fiind netemeinică și nelegală întrucât, a fost dată cu aplicarea greșită a legii, situație prev. de art.304 pct.9 pr.civ.
Pentru aplicarea dispozițiilor art.5 lit.c din Legea 341/2004, principiul care urmează a fi respectat îl reprezintă acordarea terenurilor în limita posibilităților unităților administrativ teritoriale.
Prin adresa nr.852/25.06.2008 s-a adus la cunoștința reclamantului faptul că nu este adoptată o documentație urbanistică în vederea aplicării acestui text de lege; s-a adoptat HCL 19/12.03.2008 prin care s-a aprobat documentația de urbanism PUZ A 290/1 în ceea ce privește aplicarea lit.g din lege.
Astfel până nu se finalizează analizarea și întocmirea unei astfel de documentații urbanistice nu se poate face aplicarea lit.c, întrucât ulterior, când vor începe demersurile pentru obținerea autorizației de construire sau exploatare propriu-zisă se va afla în imposibilitatea de a folosi acest teren datorită situației juridice.
Instanța a reținut în mod greșit faptul că s-a refuzat a se da un răspuns concret și în contradicție cu limita casării, care prevede că, nu se poate reține existența unui refuz din partea autorităților, ci s-a comunicat de fiecare dată faptul că este necesar să se întocmească o serie de documentații pentru a se putea face aplicarea corectă a legii.
Intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Examinând legalitatea și temeinicia hotărârii primei instanțe, din perspectiva criticilor formulate, Curtea va respinge recursul ca nefondat, motivat de următoarele considerente,
Potrivit art.5 din Legii 341/12.07.2004 privind recunoștinței față de eroii-martiri și luptătorii care au contribuit la române din 1989, precum și față de persoanele care și-au jertfit viața sau au avut de suferit în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la B din noiembrie 1987, persoanele prevăzute la art.3 alin. (1) lit. b), precum și la art.4 alin. (1) beneficiază, pe lângă indemnizația calculată conform prevederilor art.4, și de următoarele drepturi:
c) cumpărarea sau închirierea cu prioritate, fără licitație, din fondul de stat, a unui spațiu comercial sau de prestări servicii corespunzător, cu o suprafață utilă de până la 100 mp, inclusiv în indiviziune, sau concesionarea ori închirierea cu prioritate, fără licitație, a unei suprafețe de teren de până la 100 mp din domeniul public pentru construirea unui spațiu comercial sau de prestări servicii, cu o clauză de neînstrăinare timp de 10 ani de la data dobândirii;
.
g) atribuirea, în limita posibilităților, în proprietate și cu clauză de neînstrăinare timp de 10 ani de la data dobândirii, a 10.000 mp de teren în extravilan și 500 mp de teren în intravilan - acesta din urmă pentru destinația de locuință, dacă nu a avut sau nu are în proprietate un alt spațiu locativ;
Se observă, așadar, din conținutul textelor de lege prezentate mai sus faptul că, recunoșterea unor drepturi reale sau de creanță nu se realizează pur și simplu ci numai după îndeplinirea unor condiții premiză.
Prima condiție, prev. de art.3 alin.1 lit.b, care reprezintă și esența acestui act normativ, o reprezintă calitatea solicitantului de luptător pentru din 1989, prin aceasta înțelegându-se:
1. Luptător Rănit - atribuit celor care au fost răniți în luptele pentru din 1989 sau în legătură cu aceasta;
2. Luptător Reținut - atribuit celor care au fost reținuți de forțele de represiune ca urmare a participării la acțiunile pentru;
3. Luptător prin Fapte Deosebite - atribuit celor care, în perioada 14 - 25 1989, au mobilizat și au condus grupuri sau mulțimi de oameni, au construit și au menținut baricade împotriva forțelor de represiune ale regimului totalitar comunist, au ocupat obiective de importanță vitală pentru rezistența regimului totalitar și le-au apărat până la data judecării dictatorului, în localitățile unde au luptat pentru române din 1989, precum și celor care au avut acțiuni dovedite împotriva regimului și însemnelor comunismului între 14 - 22 1989, apoi cea prev. de art.4 alin.1, respectiv aceea de urmaș de erou-martir prin aceasta înțelegându-se persoanele îndreptățite să beneficieze de prevederile prezentei legi, și anume soțul supraviețuitor, părinții celui decedat și fiecare dintre copiii acestuia.
Dacă în ce privește situația prevăzută la lit.g s-a apreciat corect că intimatul reclamant nu poate beneficia datorită faptului că are în proprietate un alt teren intravilan cât și o locuință construită pe un teren intravilan deținut de acesta în baza unui contract de concesiune, în situația prevăzută la lit.a, legiuitorul nu mai impune nici o condiție în privința cumpărării sau închirierii; doar după cumpărare se impune o interdicție de înstrăinare pe parcursul a 10 ani.
Astfel, în condițiile în care expertul desemnat de prima instanță a identificat două variante pentru suprafața de 1002, Curtea consideră că refuzul recurentei pârâte de a-i acorda dreptul prevăzut la art.5 lit.c este considerat nejustificat deoarece, este întemeiat pe exces de putere motivat de faptul că refuză a se da un răspuns concret, chiar dacă acesta era considerat nefavorabil solicitantului.
Din cele prezentate mai sus Curtea în temeiul art.312 alin.1 pr.civ. va dispune respingerea recursului ca nefondat, menținând sentința primei instanțe ca temeinică și legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul promovat în contencios administrativ de pârâtul Consiliul Local, cu sediul în Nord, județ C, împotriva sentinței civile nr.123/12.02.2009, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant, din Nord,-, județ C, având ca obiect obligația de a face.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 29 Octombrie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Jud.fond-
Jud.red-- -/14.01.2010
Președinte:Georgiana PulbereJudecători:Georgiana Pulbere, Claudiu Răpeanu, Adriana Pintea
