Obligația de a face. Decizia 5098/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 5098
Ședința publică de la 02 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gabriel Viziru Judecător
- - - - Judecător
- - - - Judecător
Grefier: -
XXXXX
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul Cabinet Individual Avocat, împotriva sentinței nr. 1405 din data de 07 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții DGFP D, Administrația Finanțelor Publice C și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
La apelul nominal s-a prezentat avocat pentru recurentul reclamant Cabinet Individual Avocat, lipsind intimații pârâți DGFP D, Administrația Finanțelor Publice C și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
Procedura legal îndeplinită.
S-a prezentat referatul cauzei, arătându-se că recursul a fost declarat în termenul legal și s-a timbrat.
Nemaifiind alte cereri, Curtea apreciind cauza în stare de soluționare a acordat cuvântul părții prezente pentru a pune concluzii punând în discuție ca motiv de recurs de ordine publică calitatea procesuală pasivă a Administrației Fondului pentru Mediu în raport de dispozițiile în art. 3 alin. 6 din Normele Metodologice de aplicare a OUG nr. 50/2008 aprobate prin HG nr. 686/24.06.2008.
Avocat pentru recurentul reclamant Cabinet Individual Avocat solicită admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin Sentința nr. 1405 din data de 07 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, s-a respins acțiunea formulată de reclamantul CABINET INDIVIDUAL AVOCAT, în contradictoriu cu pârâții DIRECȚIA GENERALĂ FINANȚELOR PUBLICE D, ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE C și CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că reclamantul a achiziționat un autoturism marca BMW dintr-un stat membru al Uniunii Europene iar cu ocazia înmatriculării acestuia în România a achitat taxa de poluare în cuantum de 23948 lei. Taxa de poluare a fost achitată în vederea înmatriculării in România a unui autovehicul din categoria Auto Ml și a fost stabilită prin aplicarea dispozițiilor legale referitoare la modul de calcul al acesteia, reglementat prin art. 3, 4 și 5 din nr.OUG 50/2008.
La data plății taxei de poluare de către reclamant intrase în vigoare nr.OUG 50 din data de 21 aprilie 2008, modificată prin OUG 218/2008 și respectiv OUG 7/2009, pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule.
Reclamantul contestă taxa de poluare achitată din punctul de vedere al compatibilității acesteia cu normele comunitare, precizând că, prin art. 148 alin. 2 din Constituția României astfel cum a fost revizuită în anul 2003, în cazul existenței unor norme de drept intern contrare legislației comunitare, se aplică în mod direct normele comunitare.
Analizând aceste susțineri, instanța de judecată reține în primul rând faptul că potrivit art. 23 din Tratatul de instituire a Comunității Europene Comunitatea se va baza pe o uniune vamală care va cuprinde comerțul cu mărfuri în ansamblu și care va presupune interzicerea între statele membre a taxelor vamale la importuri și exporturi și a tuturor tarifelor cu efect echivalent și adoptarea unui tarif vamal comun în relațiile lor cu țări terțe iar potrivit art. 25 taxele vamale la importuri și exporturi și tarifele cu efect echivalent sunt interzise între statele membre; de asemenea, această interdicție se va aplica taxelor vamale de natură fiscală.
Totodată potrivit disp. art. 90 nici un stat membru nu poate să impună, în mod direct sau indirect, asupra produselor altor state membre, impozite interne de orice natură în plus față de cele impuse direct sau indirect asupra produselor interne similare. Mai mult, nici un stat membru nu poate să impună asupra produselor altor state membre impozite interne de natură să acorde protecție indirectă altor produse.
Prin dispozițiile amintite au fost instituite principiile liberei circulații a mărfurilor fiind stabilită o comunitate bazată pe o uniune vamală, al liberei concurențe în interiorul Pieței Comune și al neutralității impozitării interne.
Pe de altă parte prin același Tratat se stabilește prin art. 30 că restricțiile calitative sau cantitative la importuri și exporturi nu exclud posibilitatea impunerii de interdicții și restricții la importuri, exporturi sau mărfuri în tranzit care ar putea fi justificată de considerente de moralitate publică, politică publică sau securitate publică; protejarea sănătății și vieții oamenilor, animalelor sau a plantelor; protejarea comorilor naționale cu valoare artistică, istorică sau arheologică sau protejarea proprietății industriale și comerciale. Cu toate acestea, astfel de interdicții și restricții nu constituie un mijloc de discriminare arbitrară sau o restricție mascată privind relațiile comerciale dintre statele membre.
Această normă comunitară este interpretată de instanța de judecată, ca reglementând o situație juridic reglementată, de diferență, lipsind astfel prima condiție a existenței discriminării regimului de taxare fiscală și anume existența unor situații analoage și comparabile din punct de vedere al conținutului și efectelor juridice.
De asemenea, art. 174 pct. 2 din Tratat stabilește faptul că politica comunitară privind mediul urmărește un înalt nivel de protecție luând în considerarea varietatea situațiilor în diverse regiuni ale Comunității. Aceasta se va baza pe principiul precauției și a acțiunii preventive, pe principiul de corectare în mod prioritar la sursă a prejudiciilor provocate mediului și pe principiul că poluatorul trebuie să plătească.
Aceste dispoziții stabilesc faptul că un stat membru are posibilitatea de a impune interdicții și restricții la importuri, exporturi sau mărfuri în tranzit pentru protejarea sănătății și vieții oamenilor, animalelor sau a plantelor în realizarea politicii comunitare privind mediul pentru respectarea principiului precauției și a acțiunii preventive și principiului că poluatorul trebuie să plătească dar cu condiția ca aceste interdicții și restricții să nu constituie un mijloc de discriminare arbitrară sau o restricție mascată privind relațiile comerciale dintre statele membre.
Plecând de la această premisă instanța de judecată va analiza practica CJCE de la Luxemburg și dispozițiile legale de drept intern pentru a determina dacă actuala taxă de poluare instituită de nr.OUG 50/2008 respectă condițiile mai sus amintite privind existența protecției realizată a sănătății și vieții oamenilor, animalelor sau a plantelor, se respectă principiile precauției și a acțiunii preventive și cel potrivit căruia că poluatorul trebuie să plătească iar interdicțiile și restricțiile să nu constituie un mijloc de discriminare arbitrară sau o restricție mascată privind relațiile comerciale dintre statele membre.
Tribunalul reține astfel că OUG nr. 50/2008 are ca scop principal protecția mediului și potrivit preambulului actului normativ a fost emisă in vederea asigurării protecției mediului prin realizarea unor programe si proiecte pentru îmbunătățirea calității aerului si pentru încadrarea în valorile limită prevăzute de legislația comunitară în acest domeniu, ținând cont de necesitatea adoptării de masuri pentru a asigura respectarea normelor de drept comunitar aplicabile, inclusiv a jurisprudenței Curții Europene de Justiție, având in vedere faptul că aceste măsuri trebuie adoptate in regim de urgentă, pentru evitarea oricăror consecințe juridice negative ale situației actuale, în considerarea faptului că aceste elemente vizează interesul public și constituie situații de urgentă, extraordinare, a căror reglementare nu poate fi amânata.
acestei taxe de poluare reflectă caracterul de protecție a mediului. Cuantumul taxei de poluare se face venit la bugetul Fondului pentru mediu (spre deosebire de vechea taxa speciala care era venit al bugetului de stat) si se gestionează de Administrația fondului pentru mediu, sumele încasate fiind utilizate pentru finanțarea unor proiecte si programe pentru protecția mediului.
Prin urmare, în cazul acestei taxe de poluare este evident scopul ecologic, ce se încearcă a fi atins prin adoptarea ei, atâta timp cat sfera de aplicare a ei cuprinde atât produsele interne cât și cele importate, tocmai pentru a se limita înmatricularea autoturismelor poluante.
Potrivit art. 4 din nr.OUG 50/2008 obligația de plată a taxei de poluare intervine în momentul în care utilizatorul unui autoturism intenționează utilizarea acestuia, plata fiind percepută cu ocazia primei înmatriculări sau la repunerea în circulație a unui autovehicul. Prin urmare se respectă principiile precauției și a acțiunii preventive și cel potrivit căruia că poluatorul trebuie să plătească, taxa de poluare fiind percepută anterior acțiunii de poluare și de către persoana poluatoare.
Taxa de poluare este impusă tuturor autovehiculelor la prima înmatriculare în România, indiferent de vechime sau proveniență. În schimb ea nu se impune autovehiculelor care sunt deja înmatriculate în România.
După cum rezultă din practica CJCE, cea mai mare problemă legată de taxa de primă înmatriculare a fost reprezentată de impunerea acestora autovehiculelor second - hand importate din alte state membre.
Prin urmare Curtea a stabilit că taxa de primă înmatriculare pentru un autovehicul second-hand trebuie să scadă proporțional cu deprecierea acestuia. Cu alte cuvinte scăderea taxei trebuie să aibă loc odată cu creșterea vechimii autovehiculului.
Curtea a mai apreciat că un sistem de taxare ar fi compatibil cu art. 90 din CE doar dacă garantează în absolut toate cazurile, fără nici o excepție, că taxa aplicată nu depășește cuantumul valorii reziduale deja incorporate în valoarea autovehiculelor similare deja înmatriculate în statul respectiv.
Pe cale de consecință, Curtea a mai precizat că un asemenea sistem poate garanta neutralitatea absolută a taxei dacă îndeplinește trei cerințe:
ă nu creeze o discriminare între bunurile importate și cele autohtone;
sistemul să fie suficient de precis, astfel încât în baza acestuia să se poate realiza un calcul al deprecierii autovehiculului mai aproape de realitate;
cel căruia i se impune taxa să aibă la dispoziție o cale de atac în fața instanțelor naționale în ipoteza în care se consideră că valoarea deprecierii calculate în baza grilei fixe de impozitare nu corespunde realității.
Cu privire la existența unei discriminări între bunurile importate și cele autohtone Curtea a stabilit faptul că neimpunerea taxei de primă înmatriculare pentru autovehiculele deja înmatriculate în România, la data intrării în vigoare a dispozițiilor legale ce reglementează taxa de primă înmatriculare, concomitent cu impunerea taxei autovehiculelor second-hand importate din statele membre nu contravine art. 90 CE. Astfel s-a stabilit că "o comparație cu autoturismele second-hand plasate în circulație în statul membru înainte de intrarea în vigoare a legii privind taxele de primă înmatriculare nu este relevantă. Scopul art. 90 nu este acela de a împiedica statele membre să introducă noi impozite și taxe sau să schimbe cota de impunere sau baza de impunere a unor impozite existente".
Prin urmare existența caracterului discriminatoriu se va verifica doar prin raportarea la autovehiculele înmatriculate în România și cu privire la care s-a perceput taxa de primă înmatriculare, iar nu și cu privire la autovehiculele deja înmatriculate în România anterior intrării în vigoare a legii prin care s-a stabilit impunerea, autovehicule cărora nu le-a fost impusă taxa.
Cum se constată, din analiza textului nr.OUG 50/2008 taxa se percepe la prima înmatriculare sau la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri pentru toate tipurile de autovehicule din categoriile M1 - M3 și N1 - N3 indiferent din ce stat comunitar provine autovehiculul, singura condiție esențială fiind aceea de a fi la prima înmatriculare.
Referitor la cerința ca sistemul de calcul să fie suficient de precis, astfel încât în baza acestuia să se poate realiza un calcul al deprecierii autovehiculului mai aproape de realitate instanța de judecată reține faptul că legiuitorul a respectat principiul stabilit de practica CJCE conform căruia taxa de primă înmatriculare pentru un autovehicul second-hand trebuie să scadă proporțional cu deprecierea acestuia.
Astfel se observă la art. 6 din nr.OUG 50/2008 că suma de plată ce se achită drept taxă de poluare se calculează în funcție de trei parametri: valoarea combinată a emisiilor de, capacitatea cilindrică și cota de reducere prevăzută în coloana 2 din anexa 4. Analizând anexa 4 nr.OUG 50/2004 instanța de judecată constată că această cotă de reducere a taxei este cu atât mai mare cu cât vechimea autovehiculului crește.
Potrivit disp. art. 6 alin. 3 din nr.OUG 50/2008 ota fixă de reducere prevăzută în anexa nr. 4 este stabilită în funcție de vechimea autovehiculului, de rulajul mediu anual, de starea tehnică și nivelul de dotare al autovehiculului realizându-se astfel un calcul real al deprecierii autovehiculului.
Prin urmare, formula de calcul a taxei de poluare stabilește că aceasta crește în funcție de nivelul de emisii de și de cilindree și scade odată cu creșterea vechimii autovehiculului, fiind astfel respectat principiul mai sus enunțat acela ca sistemul să fie suficient de precis, astfel încât în baza acestuia să se poate realiza un calcul al deprecierii autovehiculului mai aproape de realitate. De altfel reclamantul nu a criticat cuantumul și modalitatea de calcul a taxei de poluare ci doar compatibilitatea acesteia cu normele comunitare.
De asemenea, în respectarea principiului potrivit căruia scăderea taxei trebuie să aibă loc odată cu creșterea vechimii autovehiculului a fost instituit și art. 10 din nr.OUG 50/2008 prin care s-a stabilit faptul că suma reprezentând taxa poate fi contestată atunci când persoana care urmează să înmatriculeze un autovehicul rulat poate face dovada că autovehiculul său s-a depreciat într-o măsură mai mare decât cea indicată de grila fixă prevăzută în anexa nr. 4.
Nu în ultimul rând, potrivit disp. art. 7 stabilirea, verificarea, colectarea și executarea silită, inclusiv soluționarea contestațiilor privind taxa datorată de către contribuabili, se realizează de către autoritatea fiscală competentă, potrivit prevederilor Ordonanței Guvernului nr. 92/2003 privind Codul d e procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare, fiind prin urmare îndeplinită și condiția ca cel căruia i se impune taxa să aibă la dispoziție o cale de atac în fața instanțelor naționale în ipoteza în care se consideră că valoarea deprecierii calculate în baza grilei fixe de impozitare nu corespunde realității. O altă procedură de contestare a cuantumului taxei de mediu este prevăzută de art. 10 alin. 8 din lege potrivit cărora persoana nemulțumită de răspunsul primit la contestație se poate adresa instanțelor de judecată competente, potrivit legii în situația în care autovehiculul s-a depreciat într-o măsură mai mare decât cea indicată de grila fixă prevăzută în anexa nr. 4 pentru a se calcula cota de reducere reală.
Pe cale de consecință, fiind îndeplinite cele trei condiții enumerate mai sus, Tribunalul apreciază că sistemul privind instituirea taxei de poluare prin nr.OUG 50/2008 garantează neutralitatea absolută a taxei și, deci, restricția impusă nu constituie un mijloc de discriminare arbitrară sau o restricție mascată privind relațiile comerciale dintre statele membre fiind astfel în deplină concordanță cu normele comunitare privind Tratatul de instituire a Comunității Europene.
Tribunalul reține astfel că actuala taxă de poluare instituită de nr.OUG 50/2008 respectă condițiile privind existența protecției realizată a sănătății și vieții oamenilor, animalelor sau a plantelor, respectă principiile precauției și a acțiunii preventive și cel potrivit căruia că poluatorul trebuie să plătească iar restricția impusă nu constituie un mijloc de discriminare arbitrară sau o restricție mascată privind relațiile comerciale dintre statele membre.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului, recurentul, reluând motivele de fapt și de drept din cuprinsul cererii de chemare în judecată, a susținut că în conformitate cu prev. art. 23 (9) din Tratatul UE, cuprins în Titlul I privind libera circulație a mărfurilor, comunitatea se bazează pe o uniune vamală, care cuprinde ansamblul schimburilor de mărfuri și care implică interzicerea între statele membre a tarifelor vamale la import și la export și a tuturor taxelor cu un efect echivalent.
S-a mai criticat soluția instanței de fond susținându-se că art. 2141Cod fiscal, prin care s-a instituit taxa de primă înmatriculare a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2007, adică odată cu aderarea României la UE, până la această dată Codul fiscal necunoscând taxa specială de primă înmatriculare, și că prin introducerea taxei de primă înmatriculare, România a încălcat prevederile art. 90 (86) din Tratatul UE, întrucât statele membre sunt obligate să nu emită și să nu mențină nici o măsură contrarie regulilor Tratatului.
S-a mai susținut că în baza art. 148 alin. 2 din Constituția României, ca urmare a aderării, prevederile Tratatelor constitutive ale, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare cuprinse în legile interne, situație în care prevederile art. 90 din Tratatul Comunitar se aplică cu precădere.
Recursul este fondat și va fi admis, Curtea reținând următoarele aspecte:
Reclamantul a sesizat instanța de fond cu o acțiune având ca obiect obligarea pârâtei C la restituirea sumei achitată cu titlu de taxă de poluare.
OUG nr.50/2008 privind instituirea taxei de poluare pentru autovehicule este actul normativ care reglementează acest tip de taxă și care în art. 5 alin.4 prevede că "taxa se plătește de către contribuabil într-un cont distinct deschis la unitățile Trezoreriei Statului pe numele Administrației Fondului pentru Mediu".
Totodată Normele Metodologice de aplicare a OUG nr.50/2008 aprobate prin HG nr.686/24.06.2008 dispun în art.3 alin.6 că, în ultima zi lucrătoare a lunii, unitățile Trezoreriei Statului transferă în contul 50.17 "Disponibil al fondului pentru mediu" deschis pe numele Administrației Fondului pentru Mediu, sumele colectate cu titlu de taxă de poluare.
Așadar, sumele datorate cu titlu de taxa de poluare se calculează de organul fiscal competent din subordinea ANAF (art.3 alin.1 lit. a din Normele Metodologice), se achită la unitățile Trezoreriei Statului din cadrul organului fiscal competent dar se virează în contul Administrației Fondului pentru Mediu.
În consecință, Administrația Fondului pentru Mediu este autoritatea publică care gestionează sumele colectate cu titlu de taxă de poluare.
Față de obiectul acțiunii cu care reclamantul a investit instanța de fond, respectiv obligarea pârâtei C la restituirea taxei de poluare, dispozițiile art.129 care reglementează rolul activ al judecătorului impuneau instanței de judecată obligația de a pune în discuția părților, completarea sub aspect subiectiv a cadrului procesual, prin introducerea în cauză a Administrației Fondului pentru Mediu având în vedere că, deși taxa de poluare se calculează de organul fiscal competent, sumele percepute sunt colectate în contul acestei autorități publice.
Mai mult, potrivit art.161din Legea nr.554/2004, instanța de contencios administrativ poate introduce în cauză, la cerere, organismele sociale interesate saupoate pune în discuție, din oficiu, necesitatea introducerii în cauză a acestora precum și a altor subiecte de drept.
Neprocedând în acest mod, instanța de fond a pronunțat o hotărâre lovită de nulitate potrivit art.105 alin.2 ce atrage incidența motivului de casare prevăzut de art. 304 pct.5
Față de aceste considerente, Curtea constatând întemeiat recursul declarat, în temeiul disp. art. 312 alin.5 urmează a casa sentința cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul Cabinet Individual Avocat, împotriva sentinței nr. 1405 din data de 07 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții DGFP D, Administrația Finanțelor Publice C și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
Casează sentința, trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 02 2009.
PREȘEDINTE: Gabriel Viziru - - | JUDECĂTOR 2: Carmen Ilie - - | JUDECĂTOR 3: Sanda Lungu - - |
Grefier, |
Red. GV
Tehn. MI 2 ex/18.12.2009
Președinte:Gabriel ViziruJudecători:Gabriel Viziru, Carmen Ilie, Sanda Lungu
