Anulare act administrativ . Decizia 5097/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 5097
Ședința publică de la 02 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gabriel Viziru Judecător
- - - - Judecător
- - - - Judecător
Grefier: -
XXXXX
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta Administrația Finanțelor Publice Tg. J, împotriva sentinței nr. 2000 din data de 14 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr- în contradictoriu cu reclamanta - SRL.
La apelul nominal au lipsit recurenta pârâtă Administrația Finanțelor Publice Tg. J și reclamanta - SRL.
Procedura legal îndeplinită.
S-a prezentat referatul cauzei, arătându-se că recursul a fost declarat în termenul legal și a fost scutit de plata taxei de timbru.
S-a arătat că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă conform dispozițiilor art. 242 pct. 2 Cod procedură civilă.
S-a referit că intimata reclamantă - SRL a depus la dosarul cauzei concluzii scrise.
Nemaifiind alte cereri, Curtea apreciind cauza în stare de soluționare a trecut la deliberări:
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin Sentința nr. 2000 din data de 14 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, s-a admis acțiunea formulată de reclamanta - SRL cu sediul în Tg J, str. 22 2.. 32,. 2,.3,jud. G, în contradictoriu cu Administrația Finanțelor Publice a Mun. M, cu sediul in-, jud. G.
A fost obligată instituția pârâtă să restituie reclamantei suma de 3.478 lei reprezentând taxă de primă înmatriculare, ce va fi actualizată cu rata dobânzii legale la data plății efective.
S-a luat act că reclamanta nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că potrivit disp.art.148 al.2 din Constituția României, "prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne ".
Alineatul 4 al aceluiași articol prevede că între alte instituții, autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din alineatul 2 menționat.
Analizând dispozițiile art. 90 paragraf 1 din Tratatul Comunității Europene instanța constată că se stipulează in mod clar că"nici un stat membru nu aplică direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect produselor naționale similare".
De asemenea, potrivit art. 3 lit. din Tratatul de instituire Comunității Europene, este prevăzută "eliminarea dintre statele membre a taxelor vamale si a restricțiilor cantitative la intrarea și ieșirea mărfurilor, precum și a oricăror alte măsuri cu efect echivalent".
În acest sens, Tratatul acordă importanță deosebită reglementării liberei circulații a mărfurilor, stipulând in art. 12- 37 că această libertate presupune realizarea unei Uniuni vamale care să se refere la toate categoriile de mărfuri.
În baza Tratatului, Uniunea vamală ar trebui să implice interzicerea între statele membre a taxelor vamale a supra importurilor si exporturilor, ori a altor taxe cu efect echivalent.
Mai mult, in jurisprudența comunitară s-a subliniat că, "orice sarcină fiscală oricât de mică si indiferent de destinația și modul său de aplicare care este impusă in mod unilateral asupra mărfurilor, ca urmare a trecerii frontierei, ce nu reprezintă o taxă vamală in sens strict, constitui o taxă cu efect echivalent". (CJCE, cauza C - 517/04 & Zn./ ).
În consecință, prevederile menționate in Tratat,limitează libertatea statelor in materie fiscală de a restricționa libera circulație a mărfurilor prin interzicerea taxelor discriminatorii si protecționiste.
Astfel, art. 90 al.1 interzice discriminarea fiscală între produsele importate si cele provenind de pe piața internă care sunt de natură similară.
Esențialul a cestei taxe interzise este că perceperea ei este determinată de traversarea graniței de către autoturismul supus taxei, dintr- țară comunitară in România
În privința reglementării interne, se remarcă faptul că taxa specială pentru autoturisme si autovehicule a fost introdusă in Codul fiscal prin 343/2006 sub forma unui nou impozit, cu aplicabilitate de la 01 ian. 2007, inițial pentru toate autovehiculele, iar după modificarea Legii 343 prin OUG 110/2006, a fost restrânsă la toate autoturismele si autovehiculele, inclusiv cele comerciale, prevăzându-se categorii de persoane exceptate cele cu handicap, misiuni diplomatice etc. ), cât și situații de scutire de la plata taxei, in cazul vehiculelor istorice etc.
Potrivit reglementării in vigoare la data importului autoturismului de către reclamantă, taxa specială pentru autovehicul se datorează cu ocazia primei înmatriculări in România unui autoturism sau autovehicul comercial, enumerat la art. 214/1 din fiscal.
Cuantumul taxei speciale datorate bugetului statului se calculează după formula prevăzută la art. 214 /1 al.3 in funcție de capacitatea cilindrică, vechimea autovehiculului si unii coeficienți de corelare ori de reducere a taxei prevăzuți in anexele speciale ale legii.
Esențial rămâne că taxa specială nu este percepută pentru autoturismele deja înmatriculate in România, stat comunitar din 1 ian.2007, fiind percepută numai pentru autoturismele înmatriculate in celelalte state comunitare, și reînmatriculată în România, după aducerea acestora in țară.
Diferența de aplicare a taxei demonstrată in modul arătat, introduce un regim juridic fiscal discriminatoriu pentru autovehiculele aduse in România, din comunitatea europeană, în scopul reînmatriculării lor in România, in situația in care acestea au fost deja înmatriculate in țara de proveniență, în timp ce pentru reînmatricularea autovehiculelor înmatriculate deja in România, taxa nu se mai percepe.
Între principiile dreptului comunitar, obligatorii pentru instanțele judecătorești române, astfel cum s-a menționat prin referiri la art. 148 al.2 și 4 din Constituție, de o deosebită importanță este cel supremației dreptului comunitar, in speță art. 90 al.1 din Tratat, situație in care modificarea Codului fiscal și introducerea taxei speciale pentru autoturisme si autovehicule a încălcat in mod direct dispozițiile menționate ale Tratatului.
În caz de conflict intre dreptul național și legea comunitară, aceasta din urmă trebuie aplicată cu prioritate.
Curtea de Justiție a Comunității Europene a dezvoltat principul supremației sau preeminenței dreptului comunitar in raport cu dreptul intern ca urmare firească a recunoașterii principiului efectului direct.
Astfel s- stabilit că până și legislația secundară comunitară se aplică cu prioritate față de cea mai importantă de dispoziție de drept național, fie ea chiar o prevedere constituțională.
În consecință, in cazul in care există un asemenea conflict, judecătorul național este obligat să aplice dispozițiile de drept comunitar, fără a mai aștepta ca acele dispoziții de drept intern să fie declarate neconstituționale de către instanțele competente sau să fie abrogate de legiuitorul național.
Pe de altă parte trebuie avut in vedere că dreptul comunitar are aplicabilitate directă in România potrivit principiului efectului direct al dreptului comunitar care este consacrat si de Constituția României, care la art. 148 al.2 prevede că in urma aderării "prevederile Tratatelor constitutive ale Uniunii Europen, precum si celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne".
Ca urmare a efectului direct art. 90 al.1 din Tratat, pentru ordinea juridică internă României, instanța constată că art. 214/1 - 214/3 fiscal sun reglementări contrare si nu pot fi menținute in continuare ca aplicabile in cazul de față.
Neputând fi aplicabile in dreptul interne, aceste reglementări impun concluzia că taxa specială achitată pentru reînmatricularea autoturismului de către reclamant, in cuantum 650 lei a fost încasată in contul bugetului statului cu încălcarea art.90 al.1 al Tratatului, inclusiv al Tratatului de aderare a României si Bulgariei la Uniunea Europeană, ratificat de România prin Legea 157/2005, care prevede că de la data aderării, dispozițiile tratatelor originare înainte de aderare, sunt obligatorii pentru România și se aplică in condițiile stabilite prin tratate și prin actul de aderare.
Art. 90 al.1 din Tratat face parte de la data de 01 ianuarie 2007, din ordinea internă de drept a României și astfel reclamantul, cetățean român, se poate adresa autorităților a administrative si instanțelor judecătorești in scopul restabilirii drepturilor conferite de această reglementare comunitară de bază și care i-au fost încălcate prin aplicarea reglementărilor dreptului național cu caracter contrar de către autoritățile administrative cu ocazia reînmatriculării in România a autoturismului cumpărat in cursul anului 2008 dintr-un stat membru, autoturism second - hand.
Prin urmare actul administrativ fiscal vătămător pentru reclamantă, îl constituie însăși plata taxei speciale pentru autoturism.
În situația reglementării taxei de primă înmatriculare, România a stabilit în mod indirect impuneri interne pentru produsele provenind dintr-un alt stat membru, superioare celor stabilite pentru produsele naționale similare.
Astfel, în situația în care un autoturism second-hand înmatriculat în România este vândut, nu se percepe taxă de primă înmatriculare.
De altfel, însăși denumirea acestei taxe demonstrează caracterul contrar tratatului, pentru că se referă la taxa de primă înmatriculare în România.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta DGFP
În motivele de recurs s-a arătat că instanța de fond a dat o soluție greșită excepțiilor invocate, întrucât adresele organului fiscal nu pot fi considerate mai mult decât corespondență cu solicitantul, iar prevederile art.214 din Codul Fiscal, referitor la taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, nu au avut regim imperativ, deci nu reprezintă o obligație în înțelesul dat de către instanța de fond, ci o condiție determinată de un fapt aleatoriu al cetățeanului.
Pe fondul cauzei, s-a precizat că suma a fost plătită conform dreptului intern, al legii fundamentale(art.56), fără a încălca dispozițiile comunitare, căci nu reprezintă o taxă cu efect echivalent și nu se aplică discriminator.
S-a mai arătat că dispozițiile comunitare sunt prioritare dreptului intern, dacă acesta conține reglementări vădit contrare și în măsura în care dreptul comunitar este direct aplicabil.
Ulterior, pentru a asigura compatibilitatea legii interne cu dreptul comunitar, în urma avizului favorabil al Comunității Europene, s-a emis OUG 50/2008 ce a modificat taxa de primă înmatriculare și stabilește cadrul legal pentru instituirea taxei de poluare aplicabilă de la 01.07.2008.
După emiterea acestui act normativ, dacă există diferențe între suma achitată de contribuabil în perioada 01.01.2007 - 30.06.2008 și cuantumul rezultat prin aplicarea prevederilor OUG 50/2008, aceste sume se vor restitui potrivit art. 11 din acest act normativ.
S-a apreciat că acțiunea pentru restituirea taxei de primă înmatriculare nu poate fi decât parțial admisibilă, prin reducerea substanțială a cuantumului taxei, dar nu eliminarea integrală a acesteia.
Examinând motivele de recurs, precum și legislația aplicabilă în speță și situația de fapt dovedită cu probele administrate la instanța de fond, Curtea reține următoarele:
Reclamanta a importat un autoturism second- hand.
După introducerea bunului în țară, în vederea înmatriculării, acesta a achitat taxa de primă înmatriculare în sumă de 3478 lei.
Reclamanta s-a adresat Administrației Finanțelor Publice Tg. și Ministerului Economiei și Finanțelor, solicitând restituirea taxei de primă înmatriculare, motivând că aceasta este încasată nelegal cu nesocotirea prevederilor art. 90 din Tratatul Comunității Europene.
Cu adresa nr. 48699 din data de 13.08. 2009, Administrația Finanțelor Publice Tg. a răspuns reclamantei, în sensul că taxa de primă înmatriculare este percepută legal și că la nivelul Comisiei Europene a fost inițiat un proiect de directivă, care are ca scop armonizarea sistemului de taxare a autoturismelor, cu ocazia primei înmatriculări.
S-a arătat de asemenea că, potrivit reglementărilor legale în vigoare în România, MEF nu are competența de a acorda sau aproba exceptări sau scutiri de la plata impozitelor și taxelor prevăzute în legi, așa încât nu se poate soluționa favorabil cererea sa.
În raport de situația de fapt expusă, rezultă că prima instanță a soluționat excepția inadmisibilității acțiunii, cu respectarea prevederilor cuprinse în art.88 și 205 din Codul d e procedură fiscală, dar și ale Legii 554/2004.
Procedura restituirii sumelor încasate fără temei legal la bugetul de stat era reglementată la data formulării cererii de restituire în cuprinsul art. 113 Cod pr. fiscală, în prezent art. 117 Cod pr.fiscală.
Astfel, conform textului menționat, sumele plătite ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale se restituie debitorului la cerere.
În consecință, cererea debitorului este cea care declanșează procedura restituirii sumelor apreciate ca fiind încasate nelegal la bugetul de stat.
Potrivit art. 70 alin. 1 Cod procedură fiscală, organul fiscal trebuia să se pronunțe asupra cererii de restituire, în termen de 45 de zile.
În speță, organul fiscal s-a pronunțat asupra cererii de restituire prin respingerea acesteia.
De precizat este că reclamantul a depus toate actele prevăzute de Ordinul 1899/2004, însă s-a refuzat restituirea pe motiv că taxa a fost încasată legal.
Reclamanta a parcurs procedura prealabilă, aceea de a depune cerere de restituire a sumelor, iar organul fiscal a refuzat să restituie sumele respective.
În speța de față nu sunt aplicabile prevederile art. 205 Cod pr. fiscală, deoarece acest text de lege se referă la posibilitatea de contestare a titlului de creanță sau altor acte administrative fiscale, iar reclamantul a solicitat să fie cenzurat refuzul organului fiscal de a-i restitui sumele plătite fără titlu.
Așa cum s-a arătat în literatura și practica de specialitate, în cazul refuzului de a emite un act, nu se mai impune să se formuleze o nouă cerere, pentru că autoritatea nu a emis un act administrativ pe care să-l poată eventual revoca.
Legiuitorul a asimilat, conform prevederilor art. 2 alin. 2, actelor administrative unilaterale și refuzul de a rezolva o cerere, referitoare la un drept sau un interes legitim.
Practic refuzul de a emite actul, de a soluționa cererea, se circumscrie sferei controlului instanței de contencios administrativ, iar asimilarea a avut ca scop instituirea pentru persoana respectivă, căreia i s-a refuzat emiterea unui act, a dreptului de acces la justiție.
Mai trebuie precizat că în conformitate cu prevederile art. 7 din Legea 554/2004, procedura prealabilă, respectiv obligativitatea plângerii prealabile, sub forma recursului grațios sau a recursului ierarhic este prevăzută numai în situația vătămării dreptului sau interesului printr-un act administrativ individual.
Astfel fiind, critica formulată de recurentă este neîntemeiată, corect prima instanță a apreciat că acțiunea este admisibilă.
Pe fondul cauzei, se reține că soluția primei instanțe este legală și temeinică, deoarece art. 2141Cod fiscal, care reglementează taxa de primă înmatriculare, nesocotește prevederile art. 90 (86) din Tratatul Uniunii Europene, întrucât România, ca stat membru al acestei comunități a ignorat la adoptarea textului respectiv prevederile Tratatului care sunt obligatorii pentru statele membre.
Astfel, conform textului citat din Tratat, țările membre sunt obligate să nu emită și să nu mențină nici o măsură contrarie regulilor Tratatului.
Ori, în situația reglementării taxei de primă înmatriculare, România a stabilit în mod indirect impuneri interne, pentru produsele provenind dintr-un alt stat membru, superioare celor stabilite pentru produsele naționale similare.
Astfel, în situația în care un autoturism second hand înmatriculat în România este vândut, nu se percepe taxă de primă înmatriculare.
De altfel, însăși denumirea acestei taxe demonstrează caracterul contrar tratatului, pentru că se referă la taxa de primă înmatriculare în România.
Adoptarea OUG 50/2008, privind taxa de poluare nu produce consecințe, în sensul asanării neconformității taxei de primă înmatriculare cu legislația comunitară.
OUG nr. 50 din 21 aprilie 2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule invocată de recurent prin motivele de recurs, ulterioară plății de către recurent a taxei de primă înmatriculare, anterior reglementată, nu poate susține retroactiv teza conformității taxei suportate de reclamant cu prevederile art. 90 din Tratat.
Așa cum s-a mai arătat în cuprinsul acestei hotărâri, taxa de primă înmatriculare, prevăzută de art. 2141Cod fiscal, este o taxă fiscală contrară art. 90 din tratat, caracter pe care îl menține în continuare; motiv pentru care trebuie restituită în integralitate contribuabilului.
În raport de cele mai sus prezentate, nu se poate reține nici argumentul potrivit căruia prin aplicarea principiului neretroactivității legii prima instanță ar fi nesocotit voința legiuitorului, deoarece în acest fel s-a făcut o interpretare sistematică a dispoziției cuprinsă în art. 11 din OUG 50/2008 în raport de un principiu fundamental de drept ce își găsește reglementarea și prin art. 15 alin. 2 din Constituție, interpretare ce are prioritate față de cea teleologică argumentată de recurentă prin invocarea voinței legiuitorului.
Așa cum s-a mai arătat în cuprinsul acestei hotărâri, taxa de primă înmatriculare, prevăzută de art.2141Cod fiscal, este o taxă fiscală contrară art. 90 din tratat, caracter pe care îl menține în continuare; motiv pentru care trebuie restituită în integralitate, contribuabilului.
Instanța de fond a dat o corectă și justă aplicare prevederilor art. 148 alin. 4 din Constituția României, în sensul că autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării, așa încât judecătorul național trebuie să aplice, în caz de conflict între norma națională și norma comunitară, textul din dreptul comunitar.
Având în vedere motivele expuse mai sus, în baza art. 312 Cod pr.civilă, se va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice G în nume propriu și în numele Tg. J, împotriva sentinței nr. 2000 din data de 14 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă - SRL.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 02 2009.
PREȘEDINTE: Gabriel Viziru - - | JUDECĂTOR 2: Carmen Ilie - - | JUDECĂTOR 3: Sanda Lungu - - |
Grefier, |
Red. SL
Tehn. MI 2 ex/18.12.2009
Președinte:Gabriel ViziruJudecători:Gabriel Viziru, Carmen Ilie, Sanda Lungu
