Obligația de a face. Decizia 524/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ,
CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 524/CA
Ședința publică de la 22 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Elena Carina Gheorma
JUDECĂTOR 2: Nastasia Cuculis
JUDECĂTOR 3: Mihaela Davidencu Șerban
Grefier - - -
Pe rol judecarea recursului în contencios administrativ declarat de recurenta reclamantă - - SRL, cu sediul ales la și Asociații, din C,-,.1, împotrivaSentinței civile nr. 936/10.04.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-în contradictoriu cu intimata pârâtă - DIRECȚIA APELOR D, cu sediul în C,-, având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns pentru recurenta reclamantă av. în baza împuternicirii avocațiale nr. 22049/2008 depusă la dosar, pentru intimata pârâtă a răspuns av. în baza împuternicirii avocațiale nr. 52239/2008.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
În referatul oral făcut asupra cauzei grefierul de ședință învederează că recursul formulat de reclamantă este motivat.
Pentru recurenta reclamantă apărătorul ales depune la dosar taxa judiciară de timbru în sumă de 4 lei conform chitanței nr. -/17.10.2008, timbru judiciar de 0,30 lei.
Pentru intimată apărătorul ales consideră că se impune ca recurenta să timbreze la valoarea pretențiilor.
Pentru recurenta reclamantă apărătorul ales învederează că taxa judiciară de timbru este stabilită corect, față de soluția instanței de fond care a soluționat cererea pe excepție, taxa judiciară de timbru datorată pentru calea de atac este în sumă fixă.
Curtea constată că taxa de timbru a fost achitată în cuantumul prevăzut de art.11 2 din Legea nr. 146/1997.
Pentru recurenta reclamantă apărătorul ales arată că nu mai are alte cereri de formulat, probe de administrat solicită cuvântul pentru dezbateri.
De asemenea apărătorul intimatei pârâte arată că nu mai are alte cereri de formulat, probe de administrat solicită cuvântul pentru dezbateri.
Curtea ia act că nu mai sunt cereri prealabile de formulat, probe de administrat constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Pentru recurenta reclamantă av. solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, respingerea excepției inadmisibilității invocată de intimată ca neîntemeiată, urmarea constatării îndeplinirii de către societatea reclamantă a procedurii prealabile de conciliere, cu consecința trimiterii cauzei pentru soluționarea fondului la Tribunalul Constanța.
Susține motivele de recurs arătând în esență că reclamanta a îndeplinit procedura prealabilă prevăzută de art. 7.1 din Legea nr. 554/2004. Anterior promovării cererii ce face obiectul prezentului litigiu s-a purtat o vastă corespondență între societatea reclamantă și intimată cu privire la sectorul de plajă închiriat, modalitatea de desfășurare a raporturilor contractuale, neîndeplinirea obligațiilor contractuale de către intimata și a solicitării de acoperire a prejudiciului cauzat.
Aspectul reținut de instanța de fond că adresele de conciliere nu conțin nicio referire cu privire la cuantumul pretențiilor formulate, pentru ca pârâta să-și poată exprima poziția și punctul de vedere, în opinia reclamantei nu are relevanță întrucât dispozițiile legale nu prevăd a astfel de condiție, respectiv precizarea cuantumului sumei solicitate.
Mai mult, arată că intimata a fost încunoștințată despre pretențiile reclamantei, i s-a adus la cunoștință atât temeiul juridic pe care și-a întemeiat cererea reclamanta cât și obligațiile nerespectate, situație în care nu i s-a produs acesteia nici un prejudiciu. De asemenea arată că există exprimată și poziția intimatei, prin răspunsul dat în sensul că nu recunoaște nicio obligație și combate fiecare pretenție pe care reclamanta a formulat-o, astfel că nu se poate reține că nu există o poziție sau un punct de vedere exprimat din partea intimatei pârâte.
Pentru intimata pârâtă av. solicită respingerea recursului declarat de reclamantă ca nefondat și menținerea sentinței pronunțată de instanța de fond ca fiind legală și temeinică.
În mod corect s-a reținut de instanța de fond că în cauză nu s-a făcut dovada că reclamanta a încercat soluționarea pe cale amiabilă a litigiului apărut, respectiv nu a făcut dovada comunicării către pârâtă a pretențiilor bănești cât și temeiul juridic al acestora.
Corespondența invocată de reclamantă nu conține nicio referire la cuantumul pretențiilor formulate pentru ca pârâta să fie în măsură să-și exprime punctul de vedere.
Solicită respingerea recursului cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
CURTEA,
Asupra recursului în contencios administrativ de față:
Prin cererea adresată Tribunalul Constanța - secția contencios administrativ și fiscal și înregistrată sub nr.87/118/9.01.2008, reclamanta - C & D SRL în contradictoriu cu pârâta Direcția Apelor Das olicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună obligarea pârâtei la îndeplinirea sarcinilor asumate prin semnarea contractului de închiriere, pe de o parte și a celor legale (art.4 1 lit.b) - nr.OUG19/2006), pe de altă parte, în sensul asigurării lucrărilor de canalizare și alimentare cu apă, până în zona limitrofă plajei cu destinație turistică, în conformitate cu autorizația de gospodărire a apelor până la data începerii sezonului turistic estival pe ul Mării Negre, conform art.3 din nr.OUG19/2006.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că între societate și pârâta Direcția Apelor D s-a încheiat contractul de închiriere nr.588/17.04.2006 ce are ca obiect transmiterea dreptului de folosință asupra sectorului de plajă II.
În conformitate cu clauzele contractuale, respectiv art.13 locatorul este obligat să execute lucrări de pregătire a plajei, iar în temeiul art.4 lit.b) din nr.OUG19/2006, pârâta este obligată să asigure lucrările de canalizare și alimentare cu apă până în zona limitrofă plajei cu destinație turistică.
Întrucât pe sectorul de plajă închiriat nu au fost asigurate lucrări de canalizare și alimentare cu apă, societatea a fost prejudiciată, în sensul că, deși plătea chiria prin contract nu beneficia de drepturile recunoscute prin lege.
A învederat reclamanta că legea permite stabilirea unui termen de executare la cererea expresă a pârâtei interesate (art.18 6 din Legea nr.554/2004) și solicită să se pună în vedere pârâții să îndeplinească lucrările de canalizare și alimentare cu apă pentru sectorul de plajă II până la data de 01.05.2008.
Reclamanta a susținut că Direcția Apelor D nu a făcut demersurile necesare în vederea obținerii certificatului de urbanism, fapt ce a determinat o serie de evenimente prejudiciabile, încălcându-se dispozițiile legale.
Astfel, nu a fost reactualizat planul urbanistic zonal, situație în care nu au putut fi emise autorizațiile de construire, certificate de urbanism, iar întreaga activitate de asigurare a canalizării și alimentării cu apă este blocată.
Având în vedere că elementele răspunderii contractuale, respectiv existența contractului, părților, cât și faptul neexecutării obligației de către pârâtă sunt probate, apreciază reclamanta că în sarcina pârâtei operează prezumția de culpă, angajând răspunderea în privința obligării acesteia de a executa lucrările în sectorul de plajă închiriat de societate.
În probațiune reclamanta a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, interogatoriul pârâtei, expertiză.
În drept au fost invocate - art.112 Cod pr. civilă, art.3 și 4 lit.b) din nr.OUG19/2006, art.1073, 1420, 1424 cod civil și art.18 din Legea nr.554/2004.
La data de 06.03.2008 reclamanta a formulat cerere de modificare a obiectului acțiunii, solicitând obligarea pârâtei Direcția Apelor D la repararea prejudiciului în cuantum de 500.000 lei cauzat ca urmare a neîndeplinirii de către aceasta a sarcinilor asumate prin contractul de închiriere nr.588/17.04.2006 și a disp. nr.OUG19/2006.
Legal citată, Direcția Apelor D și-a precizat poziția procesuală și a solicitat pe calea întâmpinării respingerea acțiunii introductive ca netemeinică, invocând faptul că nu are calitate de autoritate publică astfel încât nu îi incumbă nici obligațiile legale la care face referire, respectiv art.4 lit."b" din nr.OUG19/2006.
A mai susținut pârâta că, deși în punctul 1 al motivării în fapt, reclamanta a precizat că, în sezonul estival 2007 s-a aflat în imposibilitatea de a utiliza sectorul de plaja, în realitate acest lucru s-a întâmplat, aspect rezultat din contractele de colaborare încheiate cu suboperatorii care exploatau efectiv plaja și plăteau beneficiul acestui drept către reclamantă.
A mai arătat că reclamanta nu și-a îndeplinit obligațiile privind plata prețului chiriei, situație în care pârâta a introdus acțiune în justiție, iar referitor la aplicabilitatea art.18 4 lit."c" din Legea nr.554/2004 textul nu are aplicabilitate întrucât pârâta și-a respectat toate obligațiile asumate.
De asemenea, Direcția Apelor Daf ăcut toate demersurile pentru ca instituțiile administrației publice locale indicate să emită actele de urbanism, iar disp. art.86 din OUG2002/2002 nu are aplicabilitate în speță, întrucât actul invocat stabilește atribuții în elaborarea planului de gospodărire integrată a zonei costiere în sarcina ministerului d e resort.
La termenul din data de 10.04.2008, instanța a respins excepția tardivității modificării acțiunii iar pârâta Direcția Apelor Dai nvocat excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost modificată, motivat de faptul că nu a fost îndeplinită procedura concilierii prealabile.
Prin Sentința civilă nr. 936/10.04.2008 Tribunalul Constanțaa admis excepția inadmisibilității invocată de pârâta Direcția Apelor D C, cu consecința respingerii acțiunii ca inadmisibilă. Reclamanta a fost obligată la plata sumei de 2.750 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că excepția invocată este întemeiată întrucât, prin cererea adresată instanței (fila 15 din dosar), reclamanta - C & D SRL a solicitat obligarea pârâtei la repararea prejudiciului în cuantum de 500.000 lei, cauzat societății urmare neîndeplinirii sarcinilor asumate prin contractul de închiriere nr.588/17.04.2006.
Din perspectiva dispozițiilor art.7 (1) din Legea nr.554/2004, înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său, ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual, trebuie să solicite autorității publice emitente, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea în tot sau în parte a acestuia.
(6) dispune că plângerea prealabilă în cazul acțiunilor care au ca obiect contracte administrative are semnificația concilierii în cazul litigiilor comerciale, dispozițiile Codului d e procedură civilă fiind aplicabile în mod corespunzător.
Constatând natura administrativă a contractului încheiat între părți la data de 17.04.2006 înregistrat sub nr.588 din care derivă pretenții bănești ce formează obiectul acțiunii, și în considerarea art.7 (6) din Legea nr.554/2004 instanța de fond reține că procedura prealabilă ce urmează a fi îndeplinită îmbracă forma concilierii în cazul litigiilor comerciale fiind aplicabile în mod corespunzător prevederile art.7201pr.civ.
Potrivit acestui din urmă text de lege, în materie comercială înainte de introducerea cererii de chemare în judecată, reclamantul trebuie să încerce soluționarea litigiului prin conciliere directă cu cealaltă parte.
În acest scop, reclamantul trebuie să convoace partea adversă, comunicându-i pretențiile sale și temeiul legal, precum și actele pe care se întemeiază, urmând ca rezultatul concilierii să fie consemnat într-un înscris cu arătarea pretențiilor reciproce și a punctelor de vedere ale părților referitoare la obiectul litigiului.
Or, din înscrisurile depuse la dosar, instanța a apreciat că nu rezultă încercarea reclamantului de a soluționa pe cale amiabilă litigiul apărut, respectiv comunicarea către pârâtă a pretențiilor bănești formulate ca și temeiul juridic al acestora. Astfel, adresa invocată de reclamantă (fila 22 din dosar) nu reprezintă echivalentul îndeplinirii procedurii prealabile, ca și condiție de admisibilitate a acțiunii în contencios administrativ, în condițiile în care conține doar o serie de nemulțumiri ale reclamantei privind îndeplinirea obligațiilor ce-i revin celeilalte părți contractante.
Chiar și în condițiile în care corespondența purtată între cele două părți ar prezenta modalitatea de soluționare amiabilă a litigiului, adresa nu conține nicio referire la cuantumul pretențiilor formulate de reclamantă pentru ca pârâta să poată exprima poziția și punctul său de vedere față de acestea.
Împotriva acestei hotărâri în termen legal a declarat recurs reclamanta - C & D SRL, care a criticat-o ca fiind nelegală și netemeinică.
În motivarea recursului s-a arătat că cerința legală privind încercarea înțelegerii părților pe cale amiabilă a fost îndeplinită de reclamantă, întrucât anterior promovării cererii s-a purtat o vastă corespondență între părți cu privire la sectorul de plajă închiriat, modalitatea de desfășurare a raporturilor contractuale, neîndeplinirea obligațiilor contractuale de către intimată și a solicitării de acoperire a prejudiciului.
În conformitate cu adresa de conciliere, pe lângă pretențiile cu privire la asigurarea îndeplinirii de către intimată a obligațiilor contractuale, reclamanta a menționat în mod expres că solicită acoperirea prejudiciului suferit, dat fiind faptul că se afla în imposibilitatea utilizării sectoarelor de plajă, datorită lipsei complete a utilităților. Reclamanta a mai solicitat o analizare și o eventuală recalculare a cuantumului chiriei anuale, datorită nerespectării de către intimată a obligațiilor pe care legea și contractul le-au instituit în sarcina acesteia, precum și datorită prejudiciului pe care societatea l-a suferit urmarea lipsei utilităților aferente.
A mai arătat recurenta că în mod eronat a reținut instanța de fond că adresele de conciliere nu conțin nicio referire la cuantumul pretențiilor formulate pentru ca pârâta să-și exprime punctul de vedere, deoarece aceste aspecte nu au relevanță, în condițiile în care nu se precizează în nici un text de lege că ar trebui să se arate cuantumul sumei solicitate.
Recurenta a mai învederat că în temeiul dispozițiilor art. 12 din Legea nr. 554/2004, proba îndeplinirii procedurii prealabile se face prin "orice înscris care face dovada îndeplinirii procedurii prealabile", astfel încât și din punct de vedere legal, consideră că a îndeplinit această obligație.
Intimata pârâtă legal citată nu a formulat întâmpinare însă a fost reprezentată la termen de apărătorul ales care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței pronunțată de instanța de fond ca fiind legală și temeinică.
Examinând cauza prin prisma argumentelor invocate în susținerea motivului de recurs ce poate fi încadrat la dispozițiile art.304 pct.9 pr.civ. Curtea constată că recursul nu este fondat.
Conform art.7(1) din Legea nr.554/2004, înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia.
Potrivit 6 al aceluiași articol, plângerea prealabilă în cazul acțiunilor care au ca obiect contracte administrative are semnificația concilierii în cazul litigiilor comerciale, dispozițiileCodului d e procedură civilăfiind aplicabile în mod corespunzător.
Concilierea la care face trimitere 6 este prevăzută de art.720^1 pr.civ. potrivit căruia,
În procesele și cererile în materie comercială evaluabile în bani, înainte de introducerea cererii de chemare în judecată, reclamantul va încerca soluționarea litigiului prin conciliere directă cu cealaltă parte.
În scopul arătat la 1, reclamantul va convoca partea adversă, comunicându-i în scris pretențiile sale și temeiul lor legal, precum și toate actele doveditoare pe care se sprijină acestea. Convocarea se va face prin scrisoare recomandată cu dovadă de primire, prin telegramă, telex, fax sau orice alt mijloc de comunicare care asigură transmiterea textului actului și confirmarea primirii acestuia. Convocarea se poate face și prin înmânarea înscrisurilor sub semnătură de primire.
Data convocării pentru conciliere nu se va fixa mai devreme de 15 zile de la data primirii actelor comunicate potrivit 2.
Rezultatul concilierii se va consemna într-un înscris cu arătarea pretențiilor reciproce referitoare la obiectul litigiului și a punctului de vedere al fiecărei părți.
Înscrisul despre rezultatul concilierii ori, în cazul în care pârâtul nu a dat curs convocării prevăzute la 2, dovada că de la data primirii acestei convocări au trecut 30 de zile se anexează la cererea de chemare în judecată.
În speță, prin înscrisul depus de reclamantă la dosar ( fila 22 ) aceasta a adresat o invitație pârâtei pentru data de 16.07.2007 în vederea stabilirii modalității în care pârâta va asigura pe sectorul de plaja II și VII realizarea lucrărilor de canalizare și alimentare cu apă curentă precum și racordarea la sursa de energie electrică. Totodată i s-a cerut pârâtei să analizeze și o eventuală recalculare a cuantumului chiriei datorită prejudiciului pe care societatea reclamantă l-a suferit ca urmare a lipsei utilităților aferente.
Examinând conținutul acestui înscris, Curtea constată că în mod corect prima instanță a constatat că reclamanta nu a făcut dovada îndeplinirii concilierii prevăzută de art.720^1 pr.civ.
În sensul acestor dispoziții legale, reclamanta trebuia să- comunice pârâtei în scris pretențiile sale și temeiul lor legal, precum și toate actele doveditoare pe care se sprijină acestea.
Obiectul cererii de chemare în judecată, așa cum a fost modificat, îl constituie obligarea pârâtei la plata sumei de 500.000 lei reprezentând prejudiciu suferit ca urmare a nerespectării de către aceasta a sarcinilor asumate prin contract.
Nu poate fi reținut punctul de vedere al recurentei potrivit căruia nici un text legal nu prevede obligația de a preciza cuantumul sumei solicitate întrucât această prevedere ar fi fost de prisos în condițiile în care această cerință se subînțelege din logica formulării textelor aliniatelor 1 și 2 ale art.720 ^1 pr.civ -pretențiile, temeiul lor legal, precum și toate actele doveditoare pe care se sprijină acestea vor fi comunicate în încercarea soluționării litigiului prin conciliere directă în procesele și cererile în materie comercială evaluabile în bani.
Pe cale de consecință, neexistând motive de nelegalitate a hotărârii atacate, Curtea apreciază că recursul este nefondat, urmând ca în temeiul art.312 Cod pr.civilă să fie respins.
În temeiul dispozițiilor art.274 pr.civ. recurenta va fi obligată în favoarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 2.750 lei ( onorariu avocat ).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul în contencios administrativdeclarat de recurenta reclamantă - - SRL, cu sediul ales la și Asociații, din C,-,.1, împotrivaSentinței civile nr. 936/10.04.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-în contradictoriu cu intimata pârâtă - DIRECȚIA APELOR D, cu sediul în C,-.
Obligă recurenta la plata sumei de 2.750 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către intimată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședințăpublicăastăzi, 22 Octombrie 2008.
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - - - |
Grefier, - - |
Jud.fond
tehnored.dec.jud. - -
2 ex./05.12.2008
Președinte:Elena Carina GheormaJudecători:Elena Carina Gheorma, Nastasia Cuculis, Mihaela Davidencu Șerban
