Obligația de a face. Decizia 574/2008. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizie nr. 574/
Ședința publică din 19 Iunie 2008
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursului formulat de reclamanta împotriva sentinței nr.94/12.02.2008 pronunțată de Tribunalul Mureș.
La apelul nominal se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, se constată faptul că recursul a fost formulat și motivat în termen legal, fiind achitată taxa de timbru în sumă de 2 lei(2) și timbru judiciar în sumă de 0,15 lei, iar Prefectul Jud.M a depus întâmpinare la dosar.
Față de actele și lucrările dosarului, fiind invocate și disp.art.242 pr.civ. instanța reține prezenta cauză în pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința nr.94/12.02.2008 pronunțată de Tribunalul Mureșs -a respins cererea formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâtul Prefectul Județului M - Serviciul Public Comunitar, Regim de Permise de Conducere și înmatriculare a Vehiculelor Tg.-M, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr- reclamanta, a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Instituția Prefectului Județului M, Serviciul Public Comunitar, Regim de Permise de Conducere și înmatriculare a Vehiculelor, de urgență, înmatricularea provizorie până la soluționarea definitivă și irevocabilă a dosarului de fond, cu plata cheltuielilor de judecată, a autoturismului marca Wolkswagen tipul, cunr.deidentificare -, an de fabricație 2000.
În fapt, în data de 22.01.2008, s-a arătat că a solicitat înmatricularea autoturismului la ghișeul de înmatriculări. A fost refuzat de către reprezentantul instituției care a preluat documentele înscriind pe cerile de înmatriculare la rubrica mențiuni refuzul ca urmare a lipsei taxei speciale, de primă înmatriculare.
La data de 23.02.2008, a formulat plângere prealabilă în conformitate cu prevederile art.7 alin.2 din Legea nr. 554/2004, adresată pârâtei, arătând că la art.148 alin.2 din Constituția României, ca urmare a aderării la prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, acestea au prioritate față de dispozițiile contrare legilor interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare. Astfel, potrivit normelor comunitare la art.25 CE, se prevede că între statele membre sunt interzise taxele vamale la import și la export sau taxele vamale cu caracter fiscal.
Art.28 din CE prevede că între statele membre sunt interzise restricțiile cantitative la import, precum și orice alte măsuri cu efect echivalent.
Art.90 CE este redactat în sensul că nici un stat membru nu aplică direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică direct sau indirect, produselor naționale. De asemenea, nici un stat membru nu aplică produselor altor state membre impozite interne de natură să protejeze indirect ale sectoare de producție.
De altfel din prevederile art.148 alin.2 din Constituția României se constată inapHcabilitatea art.214-1 cap.2-1 Cod fiscal, care stipulează ca taxele speciale pentru autoturisme și autovehicule și aplicarea art.25, art.28 coroborat cu art.3 alin.3 din Directiva 92/12 și art.90 ale CE, așa cum rezultă și din jurisprudența Curții Europene prin deciziile Hotărârii Curții Europene împotriva Poloniei din data de 18.01.2007 din cauza C-313/05 și Hotărârile Curții Europene împotriva Ungariei din data de 13.07.2006 din cauza C-333/05 și din data de 5.11.2006 din cauza C-290/05.
Din art. 9 reiese că nici un stat membru nu aplică produselor altor state membre impozite interne de natură să protejeze indirect alte sectoare de producție.
Astfel se opune ca un stat membru să adopte dispozițiile figurând în art.214-1 cap.2-1 din Legea nr.343/2006 conform căreia persoanele care efectuează achiziții intracomunitare de autoturisme neînmatriculate pentru înmatricularea în România, această taxă fiind o taxă cu efect echivalent în înțelesul art.25 CE.
Noțiunea de taxă cu efect echivalent, rezultă din jurisprudența și se constată că orice taxă pecuniară impusă unilateral asupra mărfurilor în temeiul faptului că trec frontiera, oricare ar fi denumirea și modul de aplicare ale acesteia și care reprezintă o taxă specială de înmatriculare propriu-zisă constituie o taxă cu echivalent în sensul art.23 și art.25 CE (a se vedea în special Hotărârile din 17.07.1997, C-213/96, p 1-4085, punct 20 din 2.04.1998, C-213/96, p 1-1777, punct 20, precum și cea din 5.10.2006 și C-290/05 și C-333/05, încă nepublicată în, punctul 39-.
Taxa specială de primă înmatriculare este instituită asupra autoturismelor înainte de prima înmatriculare în România și se aplică fie la vânzarea autovehiculului, fie în cazul unei achiziții intracomunitare, astfel cum este definită în art.214-1 cap 2-1 din Legea nr.343/2006, la obținerea dreptului de a dispune de un autoturism în calitate de proprietar și cel mai târziu de la înmatricularea sa pe teritoriu național.
După cum deja a statuat Curtea, art.90 CE reprezintă în cadrul Tratatului CE o completare a dispozițiilor privind suprimarea taxelor vamale și a taxelor cu efect echivalent. Această dispoziție are drept obiectiv asigurarea liberei circulație a mărfurilor între statele membre în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție care poate decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din alte state membre.
De asemenea în materie de impozitare a autovehiculelor de ocazie importate, Curtea a constatat, că art.90 CE vizează garantarea neutralității depline a impozitelor interne cu privire la concurența dintre produsele care se află deja pe piața internă și a produselor de import. In acest sens au fost invocate hotărârile din 29.04.2004, C-387/01, p I4 981, punct 66 și jurisprudența citată, precum și și, citată anterior, punct 46.
În vederea garantării neutralității impozitelor interne din perspectiva concurenței dintre autovehiculele de ocazie care se află deja pe piața națională și autovehiculele similare importate dintr-un alt stat membru decât România, trebuie comparate efectele accizelor instituite asupra ultimei categorii cu cele ale accizelor reziduale care se aplică primei categorii de autovehicule, deja supuse acestei taxe la prima lor înmatriculare.
Aplicarea formulei de calcul prevăzută de art.214-1 cap 2-1 c din Legea nr.343/2006, conduce la creșterea nivelului taxei în funcție de vechimea autoturismului.
Într-adevăr, din jurisprudența Curții rezultă că un sistem de taxare nu poate fi considerat compatibil cu art.90 CE dacă este organizat astfel încât să excludă orice posibilitate ca produsele importate să fie supuse unor taxe mai mari decât produsele similare naționale și prin urmare, să nu producă, în nici un caz, efecte discriminatorii, (hotărârile, pct.34 din 23.10.1997, Comisie/, C-375/95, p 1-5981, punct 29).
Prin natura sa autoturismul este destinat utilizării zilnice iar refuzul nejustificat de înmatriculare provizorie este de natură să prejudicieze pe proprietar, astfel trebuie să impună luarea unei măsuri urgente în vederea eliminării prejudiciului. Urgența și prejudiciul sunt evidente ținând cont de obiectul de activitate al societății - consultanță de afaceri și management, pentru mdeplinirea căruia este necesară deplasarea prin țară cu autoturisme menționate și întâlnirea cu diverși agenți economici în vederea îndeplinirii activității.
În conformitate cu prevederile se arată că potrivit art.6 și art. 13 din OUG nr.195/2002, până la judecarea dosarului de fond prin care a solicitat înmatricularea definitivă, solicită cererii formulate admiterea care nu afectează fondul cauzei.
Având în vedere că sunt îndeplinite prevederile art. 14 din Legea nr.554/2004, pentru prevederea unei pagube iminente ca urmare a lipsei de folosință a bunului aflat în proprietate și ținând cont de urgența și prejudiciul amintit, solicită înmatricularea provizorie, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a dosarului de fond.
Instanța a constatat că, în conformitate cu art. 6 alin. 16, 3 și 13 din OUG nr.195/2002, se stipulează că până la clarificarea situațiilor prevăzute la alin.4 și 5, solicitantului i se pot atribui mai multe autorizații de circulație provizorie, astfel alin4 prevede următoarele situații: - în cazul unor indicii cu privire la falsificarea documentelor; - în absența documentelor prevăzute la art.3.
La alin.3 se prevede că în cazul vehiculului de proveniență străină care a mai fost înmatriculat în alt stat și care se înmatriculează pentru prima data în România, solicitantul trebuie să prezinte pe lângă documentele prevăzute la alin.l și documentele de înmatriculare eliberate de autoritățile străine, precum și plăcuțele cu numărul de înmatriculare.
Reclamanta solicită înmatricularea provizorie a autoturismului, care se dispune în conformitate cu prevederile art.16 OUG nr.195/2002, însă se constată că nu au fost încălcate normele legale referitoare la aceste operațiuni, care constituie o obligație de a face, pozitivă din partea autorității competente.
Din cuprinsul prevederilor art 14 din Legea nr.554/2004, se desprinde concluzia situației ce vizează suspendarea executării unui act administrativ fiscal care este emis și produce efecte prejudiciabile pretinse de către reclamant.
Este real faptul că dispozițiile art.2 alin.2 din Legea nr.554/2004 vizează și situația în care organul administrativ refuză să îndeplinească un act administrativ ce constituie practic în accepțiunea legiuitorului tot un act administrativ, atipic însă față de stadiul actual al reglementărilor și anume condițiile de admisibilitate prevăzute de textul invocat se apreciază că cererea formulată nu poate fi admisă, cererea de suspendare fiind o cerere incidentală în raport de un raport juridic administrativ ce a dat naștere unui act emis de o autoritate publică în vederea executării ori a organizării executării legii care dă naștere, modifică sau stinge acest raport.
Potrivit art 14 din Legea nr.554/2004 privind contenciosul administrativ, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, o dată cu sesizarea cu condițiile art.7, a autorității publice care a emis actul, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ până la pronunțarea instanței de fond.
Cererea formulată, nu se încadra în aceste texte de lege, astfel aceasta a fost respinsă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta solicitând modificarea hotărârii în sensul admiterii acțiunii și a se dispune înmatricularea provizorie până la soluționarea definitivă și irevocabilă a dosarului de fond.
În motivarea cererii de recurs se arată că s-a adresat cu o cerere Instituției Prefectului Jud.M - pentru înamtricularea autoturismului marca Volkswagen tip cu nr.de identificare -, această cerere fiind respinsă pe motiv că nu a fost achitată taxa de primă înmatriculare.
La data de 23.02.2008 a formulat plângere prealabilă în conformitate cu art.7 din Legea nr.554/2004, ținând cont de art.148 alin.2 din Constituția României potrivit cărora prevederile tratatelor constitutive ale UE precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne cu respectarea prevederile actului de aderare.
Art.25 din CE prevede că între statele membre sunt interzise taxele vamale la import și la export sau taxele cu efect echivalent iar art.28 din CE prevede că sunt interzise restricțiile cantitative la import precum și orice măsuri cu efect echivalent între statele membre.
Taxa de primă înmatriculare stabilită prin legislația română este în contradicție cu normele europene indicate mai sus, astfel că până la clarificarea situației privind taxa stabilită spre a fi achitată în vederea înmatriculării s-a solicitat înmatricularea provizorie întemeindu-se cererea pe disp.art.14 pe Legea nr.554/2004.
Prima instanță a apreciat aparența dreptului dar a respins acțiunea pe motiv că cererea nu se încadrează în prev.art.14 din Legea nr.554/2004 fără însă să țină seama de disp.art.8 din aceeași lege care stipulează că se poate adresa instanței de contencios administrativ și cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri precum și prin refuzul de efectuare a unei operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim.
Prin acțiunea dedusă judecății a reclamat refuzul autorității administrative de a efectua o operațiune administrativă, aceea de înmatriculare provizorie a autovehiculului importat. Apreciază că în cauză sunt întrunite condițiile prevăzute de art.14 din Legea contenciosului administrativ și art.581 pr.civ.
Prin întâmpinarea depusă la dosar Instituția Prefectului Jud.M solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea soluției primei instanțe ca temeinică și legală, susținând că în cauză nu poate fi vorba de un refuz nejustificat atâta timp cât petiționara nu a respectat normele legale referitoare la operațiunile de înmatriculare(art.16 din OUG nr.195/2002 cu modif. și compl.ult.), mai precis nu a achitat taxa de înmatriculare, condiție esențială pentru înscrierea în circulație a autovehiculelor importate.
Examinând sentința atacată, prin prisma motivelor de recurs invocate și în limitele disp.art.3041pr.civ. Curtea constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Prin acțiunea dedusă judecății reclamanta solicită ca de urgență și cu precădere pârâta Instituția Prefectului Jud.M -, să fie obligată să procedeze la înmatricularea provizorie a autoturismului marca Volkswagen tip cu nr. de identificare -, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a dosarului de fond având ca obiect plata taxei de înmatriculare, reclamând prin această acțiune refuzul nejustificat al autorității administrative printr-un exces de putere de a proceda la efectuarea operațiunii administrative de înmatriculare provizorie a autovehiculului. Invocă în drept dispozițiile cuprinse în art.14 din Legea contenciosului administrativ, art.581 pr.civ. precum și dispozițiile cuprinse în art.6 alin.6 și art.15 din Ordinul nr.1501/2006 privind procedura înmatriculării, înregistrării, radierii și eliberarea autorizației de circulație provizorie sau pentru probe a vehiculelor.
Verificând dacă în speță sunt aplicabile toate aceste dispoziții legale, Curtea constată că art.14 din Legea nr.554/2004 reglementează suspendarea executării actelor administrative a căror legalitate este contestată în instanță, durata suspendării fiind stabilită până la soluționarea acțiunii în anularea actului administrativ.
Această măsură a suspendării se justifică prin aceea că actul administrativ este unul executoriu de drept, punerea lui în executare ar provoca pagube persoanei fizice sau juridice iar prin măsura suspendării s-ar preveni provocarea unor pagube persoanelor fizice sau juridice protejate prin instituția contenciosului administrativ.
În speță, nu este contestat un act administrativ având natura unui titlu executoriu care odată pus în executare ar provoca daune persoanei fizice, pagube ce nu s-ar mai putea recupera ci dimpotrivă se reclamă refuzul autorității administrative de a efectua o operațiune administrativă, aceea a înmatriculării provizorii a autovehiculului importat.
Prin urmare în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile din Legea nr.554/2004 care reglementează suspendarea actului administrativ.
În ceea ce privește îndeplinirea condițiilor prevăzute de art.581 pr.civ. de admisibilitate a ordonanței președințiale în luarea unei măsuri de urgență și cu precădere, se reține că potrivit disp.art.581 pr.civ. instanța va putea să ordone măsuri vremelnice în cazuri grabnice pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.
Din cuprinsul acestui text legal rezultă condițiile de admisibilitate a ordonanței președințiale și anume afirmarea unui drept subiectiv, urgența, vremelnicia măsurii luate și neprejudecarea fondului cauzei, aceste condiții trebuind să fie îndeplinite în mod cumulativ.
În cauză, așa cum s-a arătat mai sus, se reclamă refuzul autorității administrative de a proceda la înmatricularea provizorie a autoturismului proprietate personală până la clarificarea situației privind obligația de plată a taxei de primă înmatriculare.
Cu privire la acest refuz instanța apreciază că nu orice refuz de a rezolva favorabil o cerere este un refuz nejustificat, refuzul are caracter nejustificat numai când se întemeiază pe excesul de putere, bazându-se pe depășirea limitelor dreptului de apreciere. Dacă este sau nu un abuz de putere stabilește numai instanța de judecată în urma soluționării fondului litigiului de contencios administrativ acela având ca obiect aplicarea dispozițiilor din actele normative naționale privind taxa de primă înmatriculare în raport cu dispozițiile dreptului european ca urmare a aderării României la Uniunea Europeană, până la soluționarea pe fond a litigiului, refuzul respectiv apare ca nejustificat doar în estimarea reclamantei.
În condițiile în care instanța, sesizată cu refuzul autorității administrative de a proceda la înmatricularea provizorie a autovehiculului, nu poate stabili dacă în cauză este sau nu un refuz nejustificat, întemeiat pe un exces de putere al autorității administrative, fără a proceda la o verificare pe fond a îndeplinirii condițiilor de înmatriculare, în speță, de achitare a taxei de primă înmatriculare dacă se impune achitarea acestei taxe prevăzute în actele normative naționale în raport de prevederile dreptului european, instanța de control apreciază că în cauză nu sunt întrunite condițiile de admisibilitate a ordonanței președințiale, lipsind una din condiții, aceea a neprejudecării fondului.
Nu în ultimul rând trebuie arătat și faptul că art.15 din Ordinul nr.1501/2006 stabilește modalitatea și condițiile de autorizare provizorie pentru circulația autovehiculelor și remorcilor iar una din condițiile de înmatriculare provizorie prevăzută în acest text legal este și aceea a achitării taxelor legale printre care și taxa de primă înmatriculare. Lipsa acestei taxe nu poate fi echivalată cu lipsa unui act dintre cele prevăzute de art.13 din OUG nr.195/2002, lipsă care ar justifica o înmatriculare provizorie.
Față de cele prezentate mai sus, Curtea în baza disp.art.312 alin.1 pr.civ. rap.la art.316 din același cod, va respinge recursul ca nefondat și va menține soluția primei instanțe ca temeinică și legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de reclamanta, cu domiciliul procesual în Tg.-M,-/7, jud.M împotriva sentinței nr.94/12.02.2008 pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 19 Iunie 2008.
PREȘEDINTE: Nemenționat | Judecător, fiind plecat semnează Vicepreședinte | Judecător, |
Grefier, |
Red./Tehn.
11.07.2008/2 exemplare
Jud.fond.-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
