Obligația de a face. Decizia 585/2008. Curtea de Apel Bacau

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BACĂU

SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL

Dosar nr-DECIZIE Nr. 585/2008

Ședința publică de la data de 18 2008

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Vera Stănișor

JUDECĂTOR 2: Mona Gabriela Ciopraga

JUDECĂTOR 3: Morina

Grefier -

&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&

Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de intervenienții în nume propriu și împotriva încheierii din 17 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Bacău, în dosarul nr-.

La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurentul-intervenient, lipsă fiind recurenta-intervenientă, intimații- reclamanți, și intimata-pârâtă Primăria Municipiului

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a expus referatul oral al cauzei de către grefier, în sensul că s-au depus prin compartimentul arhivă al instanței, precizări de către recurentul-intervenient privind data pronunțării încheierii atacate și cerere de către intimatul Primarul Municipiului B, prin care solicită acordarea unui nou termen pentru i se comunica un exemplar după motivele de apel pentru a-și formula apărările, după care:

Instanța constată că recursul promovat în cauză de intervenienții și este declarat în termen legal, motivat și legal timbrat. Totodată pune în discuție cererea intimatului Primarul Mun.

Recurentul depune la dosar în xerocopii certificatul de soluție nr- al Tribunalului Bacău și încheierea nr- a Judecătoriei Bacău și consideră că în raport de acestea Primarul Mun.B nu are calitate procesuală, motiv pentru care nu se mai impune acordarea unui nou termen.

Instanța, având în vedere că în raport de dovada de citare aflată la fila 11 dosar, Primăria Municipiului Baf ost citată cu copia motivelor de recurs, respinge cererea de acordare de termen pe care a formulat-o în acest sens.

Nemaifiind cereri de formulat în cauză sau alte chestiuni prealabile, instanța constată recursul în stare de judecată, acordând cuvântul pentru dezbateri.

Recurentul, având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate, cu trimiterea cauzei la Tribunalul Bacău pentru continuarea judecății.

S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.

CURTEA DE APEL

- deliberând -

Asupra recursului în materia contenciosului administrativ de față constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Tribunalul Bacău sub nr. 1947/110/13.03.2007 reclamanții, prin mandatar și au chemat în judecată pârâta Primăria municipiului B în contradictoriu cu care au solicitat următoarele:

- obligarea pârâtei să încheie contract de concesiune pentru terenul în suprafață de 26 mp aferent imobilului deținut în proprietate în blocul de locuințe situat în B,- A;

- obligarea pârâtei la plata de daune interese de 100 lei pentru fiecare zi de întârziere de la data rămânerii definitive a hotărârii până la încheierea contractului;

- obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin întâmpinare - transmisă instanței cu adresa nr. 11723/26.03.2007 - pârâta a invocat lipsa capacității sale de folosință și lipsa calității sale procesuale pasive; în motivarea acestei de-a doua excepții, pârâta a susținut că reclamantul a cumpărat o construcție și nicidecum un teren, iar pe de altă parte, terenul în litigiu nu mai aparține Municipiului B, ci lui, în baza unui contract de vânzare-cumpărare înscris în cartea funciară.

La data de 20.04.2007, prin mandatar a depus la dosar o cerere de intervenție în interes propriu prin care a solicitat respingerea acțiunii și obligarea pârâtei să o repună în situația anterioară. Intervenienta a susținut că este proprietara terenului pe care se află spațiul comercial achiziționat în mod fraudulos de cei doi reclamanți. La data de 3.05.2007 s-a depus la dosar o cerere formulată de prin care au fost formulate o serie de precizări și prin care s-au solicitat contravaloarea chiriei sau a redevenței pentru folosirea de către reclamanți a terenului aferent spațiului comercial.

Prin încheierea din 9.05.2007 Tribunalul Bacăua încuviințat în principiu cererea de intervenție a intervenientului.

La termenul din 9.11.2007 reclamanții au solicita suspendarea judecării cauzei în conformitate cu dispozițiile art. 244 pct. 1 din Codul d e procedură civilă, susținând că soluționarea cauzei depinde de hotărârea care se va da în dosarul nr- care are ca obiect anularea contractului de vânzare-cumpărare încheiat între cei doi intervenienți.

La același termen de judecată intervenientul a precizat că cererea depusă la data de 3.05.2007 - intitulată,precizări" - reprezintă o cerere de intervenție în interes propriu formulată de el și de soția sa,.

La data de 15.09.2007, astfel cum s-a reținut prin sentința civilă nr. 1568/27.02.2008 pronunțată de Judecătoria Bacău, intervenienta a decedat.

La data de 23.11.2007 și au depus o cerere prin care au solicita respingerea acțiunii și obligarea reclamanților la plata redevențelor începând cu anul 2003 și până în prezent, cu dobânzile aferente; valoarea daunelor a fost precizată oral, la termenul din 30.11.2007, la suma de 30.000.000 lei.

Prinîncheierea pronunțată la data de 17.04.2008 Tribunalul Bacăua respins cererea de înscriere în fals a procesului-verbal nr. 150/E/3.11.2008; a admis cererea de suspendare formulată de reclamanți și, în temeiul art. 244 pct. 1 din Codul d e procedură civilă, a suspendat cauza până la soluționarea irevocabilă a dosarului nr-.

Împotriva acestei din urmă încheieri intervenienții și au formulat prezentulrecursîn motivarea căruia au susținut următoarele:

Instanța a dispus suspendarea în totală eroare, acordând ceea ce nu s-a cerut.

Primăria B, prin adresa nr. 11723/26.03.2007, i-a indicat titulari ai dreptului de proprietate; potrivit art. 66 din Codul d e procedură civilă au înlocuit pârâta Primăria mun. B, parte care trebuia scoasă din cauză. au formulat cerere prin care au arătat doar că sunt de acord să primească redevențele ce li se cuvin.

Suspendarea nu se poate admite deoarece acțiunea formulată de debitori este inadmisibilă în dreptul civil român, debitorului nefiindu-i recunoscută posibilitatea tragerii la răspundere a creditorului, ci doar posibilitatea ca, potrivit art. 586 - art. 590 din Codul d e procedură civilă, să facă diligențele de buna lor credință atașând cererii respective dovada plății prin recipise și a depunerii sumei datorate.

Recursul nu este fondat.

Suspendarea nu a fost dispusă de tribunal din oficiu, ci la cererea reclamanților care au solicitat, expres și în scris, la termenul din 9.11.2007, aplicarea dispozițiilor art. 244 pct. 1 din Codul d e procedură civilă.

În cauză pârâta Primăria B nu a formulat o cerere de arătare a titularului dreptului, ci a invocat, ca argument în susținerea excepției lipsei calității sale procesual pasive, faptul că terenul în litigiu nu mai aparține Municipiului B, ci lui, în baza unui contract de vânzare-cumpărare înscris în cartea funciară. În lipsa consimțământului reclamanților, nu putea lua locul pârâtului - situație în care litigiul nu ar mai fi fost de competența instanței de contencios administrativ - astfel că nu puteau fi aplicabile dispozițiile art. 66 alin. 1 din Codul d e procedură civilă. De astfel, prezența în proces a lui nu este urmarea poziției procesuale a pârâtei Primăria B, ci se datorează încuviințării în principiu a cererii sale de intervenție.

Cu privire la regimul juridic al terenului în legătură cu care s-a născut litigiu părțile au formulat susțineri diferite, necesitatea probării acestuia fiind pusă în vedere părților de către instanță încă de la termenul din 18.04.2007. În legătură cu terenul au existat mai multe judecăți inclusiv cu privire la modul de aplicare a dispozițiilor din Legea nr. 10/2001, în privința autoarei, recurenților,. Astfel, nr. 1880/4.08.2003 - prin care Primarul municipiului Baa brogat o dispoziție a sa anterioară (nr. 2299/22.08.2002) și a dispus restituirea către a suprafeței de 844 mp teren situat în B, str. - -, fost nr. 7 - a fost anulată prin decizia civilă nr. 2379/15.09.2004 a Curții de Apel Suceava, irevocabilă prin decizia nr. 4082 din 17.05.2005 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.

După ce i s-a recunoscut dreptul de proprietate în baza Legii nr. 10/2001, a vândut intervenienților și suprafața de 569 mp teren restituită prin dispoziția nr. 1880 din 4.08.2003 a Primarului municipiului B, dispoziție anulată ulterior prin hotărâre judecătorească, astfel cum s-a reținut anterior. Înstrăinarea terenului a avut loc prin încheierea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1151 din 5.09.2003.

Nulitatea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1151 din 5.09.2003 - contract care constituie titlul în baza căruia intervenienții au formulat pretenții în cauză - a fost contestat de reclamanți atât pe cale de excepție, prin întâmpinarea la cererea de intervenție în prezenta cauză, cât și pe cale de acțiune, prin cererea de chemare în judecată care face obiectul dosarului nr-.

Așadar, de existența dreptului de proprietate al intervenienților depinde, în primul rând soluționarea cererii de intervenție, precum și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Primăria municipiului Totodată, dacă se constată că dreptul de proprietate al intervenienților se menține ca urmare a respingerii irevocabile a acțiunii în anulare se impune a fi pusă în discuție natura cererii de intervenție și admisibilitatea soluționării acesteia de către instanța de contencios administrativ având în vedere faptul că pretențiile intervenienților se îndreaptă împotriva unor persoane fizice, iar nu împotriva unei autorități publice. Mai mult, ținând seama de dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. c) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, excepția necompetenței materiale tribunalului ca instanță de contencios administrativ urmează a fi analizată și în ceea ce privește acțiunea principală dacă se dovedește că terenul a cărui concesionare este solicitată de reclamanți face parte din domeniul privat al municipiului, iar nu din domeniul public.

Dispozițiile art. 586 - art. 590 din Codul d e procedură civilă, dispoziții care reglementează procedura specială a ofertei de plată urmată de consemnațiune, nu au nicio relevanță și aplicabilitate în cauză; în cauză și nu au calitatea de debitori, ci de reclamanți, iar (în lipsa unui titlu executoriu împotriva reclamanților) calitatea intervenineților nu este aceea de creditori.

Față de cele ce preced, curtea de apel constată că tribunalul a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 244 pct. 1 din Codul d e procedură civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul contencios administrativ declarat de recurenții-intervenienți în nume propriu și, împotriva încheierii din 17 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Bacău, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, prin mandatar și și cu intimata - pârâtă Primăria Municipiului

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică de la data de18 2008.

Președinte,

- -

Judecător,

- - -

Judecător,

-

Grefier,

Red. înch. / -

Red.

2 ex. 16 oct. 2008

Președinte:Vera Stănișor
Judecători:Vera Stănișor, Mona Gabriela Ciopraga, Morina

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre Obligația de a face. Decizia 585/2008. Curtea de Apel Bacau