Obligația de a face. Sentința 6/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- - 19.05.2008
SENTINȚA CIVILĂ NR.6
ȘEDINȚA PĂ DIN 12.01.2009
PREȘEDINTE: Diana Duma
GREFIER:- -
S-a luat în examinare acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul T împotriva pârâților Guvernul României, Prefectul Județului T, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, Ministerul Public - prin Parchetul de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA, Ministerul Economiei și Finanțelor B și Agenția Domeniilor Statului B, având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă avocat în reprezentarea reclamantului, consilier juridic pentru pârâtul Prefectul Județului T, lipsă fiind ceilalți pârâți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că s-a depus la dosar prin registratura instanței, la data de 29.12.2008 un înscris intitulat "Precizare" din partea Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, un exemplar comunicându-se reprezentantului reclamantului.
Reprezentanta pârâtului Prefectul Județului T depune la dosar note de ședință, un exemplar comunicându-se reprezentantului reclamantului.
Instanța, pune în discuția părților excepția necompetenței materiale a Curții de APEL TIMIȘOARA și reține cauza spre soluționare pe excepție.
Reprezentantul reclamantului pune concluzii de respingere a excepției.
Reprezentanta pârâtului Prefectul Județului T solicită admiterea excepției, conform notelor de ședință depuse la dosar.
CURTEA
Asupra acțiunii de contencios administrativ de față constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr- la data de 19.05.2008 reclamantul a chemat în judecată pe pârâții GUVERNUL ROMÂNIEI, PREFECTUL JUDEȚULUI T, AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR, MINISTERUL PUBLIC prin PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL TIMIȘOARA, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR și AGENȚIA DOMENIILOR STATULUI, solicitând pronunțarea unei hotărâri prin care să se constate faptul că terenul solicitat în compensarea și comasarea terenului revendicat, respectiv terenul cu număr cadastral A 519/1 T înscris în nr.18055, nu se mai regăsește în domeniu public al statului, ne mai supunându-se regimului juridic de domeniu public al statului acesta fiind suspendat conform legilor reparatorii din materia fondului funciar; să se dispună obligarea pârâtelor în solidar, potrivit cu obligația ce o are fiecare să întocmească formalitățile legale în vederea punerii la dispoziția Comisiilor de Fond Funciar din T - T, terenul cu număr cadastral A 519/1 T înscris în nr.18055, pentru punerea în posesie a subscrisului conform validării și a dispozițiilor legilor funciare în materie; obligarea pârâtelor să își îndeplinească atribuțiile legale sub sancțiunea unor penalități de 1000 lei pe zi de întârziere pentru fiecare dintre pârâte până la data executării obligației, iar în subsidiar, obligarea pârâtelor în solidar, potrivit cu obligația ce o are fiecare, să treacă terenul cu număr cadastral A 519/1 T înscris în nr.18055, din inventarul domeniului public al statului în inventarul domeniul privat al Statului.
În motivarea acțiunii se arată că T, a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenului mai sus menționat în termenele legale începând cu anul 1991, însă, datorită inadvertențelor, a carențelor legilor în materie funciară și datorită practicii pasive a Comisiilor de Fond Funciar, a Autorităților Române și a Tribunalului Timiș, în general a Reprezentanților Statului Român care stau în pasivitate și refuză să aplice corect dispozițiile legale în materie funciară a promovat prezenta acțiune în vederea recunoașterii dreptului pretins și a apărării interesului legitim al reclamantei raportat la cererea de revendicare ce se judecă în dosarul nr- al Judecătoriei Timișoara.
Se precizează că reclamanta este vătămată în dreptul și interesul legitim de reconstituire a dreptului de proprietate, de către autoritățile publice a Statului prin actele administrative și normative și prin nesoluționarea în termenul legal a cererii reclamantei de reconstituire a dreptului de proprietate. Se învederează că acțiunea se înscrie în dispozițiile art.8 din Legea nr. 544/2004. Se menționează că prin refuzul Statului Român de a efectua operațiunea administrativă de trecere a terenului în speță din domeniul public în domeniul privat a Statului și pentru lipsa efectuării actelor administrative în vederea declarării suspendării acestui regim juridic de domeniu public în baza Legii nr.247/2005, prin refuzul de efectuare a acestei operațiuni administrative necesare pentru exercitarea dreptului, protejarea dreptului și interesului legitim al reclamantului îi sunt încălcate de către Statul Român prin reprezentanții săi toate drepturile instituite și consacrate de către Constituție, legile reparatorii în materia restituirii fondului funciar și de către
Reclamantul învederează că solicită pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună obligarea pârâtului Statul Român prin reprezentanții săi să emită actele administrative potrivit cu competența ce o are fiecare în vederea efectuării operațiunii administrative de trecere a terenului în speță din domeniul public al statului în domeniul privat în vederea respectării dispozițiilor legale în materia fondului funciar și în vederea soluționării cererii de revendicare.
Se arată că este evident faptul că, în prezenta speță reprezentanții Statului Român, au încălcat și depășit cu mult termenele de rezolvare a cererii subscrisei, fiind în acest sens violate și garanțiile generale ale dreptului la rezolvarea cererilor într-un termen rezonabil prevăzute de art.6 din, și de art.21 din Constituția României, raportat la art.4 din același act normativ.
Se învederează că prin prezenta acțiune se urmărește finalizarea reconstituirii dreptului de proprietate asupra terenului preluat de Statul Român în modalitățile descrise în prezenta cerere. Se menționează că nulitatea actelor de preluare este consecința intrinsecă a apariției legilor reparatorii în materia funciară și a constatării nulității deciziei de preluare, conform principiului "ceea ce este nul nu poate produce efecte".
Se mai arată că atât timp cât imobilul a fost preluat fără titlu valabil și legile în materie funciară statuează că se retrocedează, și titlul statului este lovit de nulitate absolută. Se arata că în ceea ce privește acțiunea în revendicare, aceasta trebuie să fie admisă, întrucât titlul de proprietate este preferabil celui deținut de către pârât (Statul Român), care este viciat, fiind incidente dispozițiile art.6 din Legea nr.213/1998. Se învederează că nulitatea actelor de preluare a terenului în speță în domeniul public al Statului este determinată și de încălcarea dispozițiilor art. l din Codul civil care prevăd neretroactivitatea legii civile, a art.481 Cod civil, art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și art.1 din Primul Protocol Adițional la Convenție, care garantează dreptul de proprietate precum și ale Decretului nr. 212/31.10.1974 prin care a fost ratificat pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice, mai mult prevederile Legii nr.18/1991 se contrazic între ele, și se contrazic și cu prevederile Legii nr.1/2000 și ale Legii nr.247/2005, respectiv cu Regulamentul de aplicare a acestora. Se menționează că hotărârile instanțelor judecătorești din T în principal ale Tribunalului Timiș au motivări contradictorii, când vine vorba de domeniul public al Statului în materia retrocedării proprietarilor deoarece considerentele reținute de acestea pentru nevalabilitatea titlului statului reprezintă și premisa care conduce la constatarea nulității a actelor de preluare în domeniul public a terenului în litigiu. Se menționează că soluția Statului, de a nu le retroceda terenul revendicat, este dată cu încălcarea și aplicarea greșită a art.6 din Legea nr.213/1998, a Constituției în vigoare și tratatelor internaționale la care România este parte. Se învederează că măsura de trecere a bunului în patrimoniul statului a avut loc prin expropriere, astfel se pot cerceta și îndeplinirea condițiilor menționate în textul de lege.
Se invocă și prevederile constituționale ale art.16 alin.(1) privind egalitatea în fața legii, ale art.20 referitoare la tratatele internaționale privind drepturile omului, ale art.21 privind liberul acces la justiție, ale art.53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, ale art. 126 privind instanțele judecătorești și ale art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Legal citat, pârâtul Guvernul României a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii.
În considerentele întâmpinării s-a arătat că obiectul acțiunii reclamantului nu este corect precizat, acesta neindicând dovezile pe care se sprijină fiecare capăt din cererea de chemare în judecată, conform art.112 Cod procedură civilă. De asemenea, cererea trebuie motivată în fapt și în drept, reclamantul având obligația de a indica și cauza cererii sale, temeiul juridic al acesteia, actul sau fapta juridică care constituie fundamentul direct și imediat dreptului reclamat.
Se menționează că după cum se poate observa în cuprinsul acțiunii introductive, reclamantul nu indică vreo pretenție concreta față de Guvernul României, ci solicită, la modul general, ca autoritățile chemate în judecată să facă demersuri în vederea restituirii imobilului-teren cu număr cadastral /1 T înscris în nr.18055, aflat, susține reclamantul, fără a face însă și dovada acestei susțineri, în domeniul public al statului.
Pârâtul a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, menționând că potrivit dispozițiilor constituționale și celor ale Legii nr.90/2001 privind organizarea și funcționarea Guvernului României și a ministerelor, cu modificările și completările ulterioare, Guvernul este autoritatea publică a puterii executive, care funcționează în baza votului de încredere acordat de Parlament și care asigură realizarea politicii interne și externe a țării și exercită conducerea generală a administrației publice. În lumina acestor dispoziții, Guvernul este un organ colegial, fără personalitate juridică, a cărui activitate se materializează în adoptarea de hotărâri și ordonanțe, participând în aceste condiții la raporturi juridice supuse regimului special de drept public, administrativ.
Acest organ colegial poate sta în judecată, în calitate de pârât, numai în litigiile de contencios administrativ, atunci când se contestă legalitatea actelor administrative pe care le adoptă; acordând acestui organ al administrației dreptul de a adopta acte administrative, legea îi acordă și capacitatea/calitatea de a sta în judecată atunci când instanțele judecătorești exercită controlul legalității actelor sale, în condițiile Legii nr.554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare. Se menționează că deși reclamantul invocă dispoziții ale Legii contenciosului administrativ, acesta nu se pretinde, în concret, vătămat în drepturi prin emiterea vreunui act administrativ de către Guvern sau prin nesoluționarea în termen legal, de către această autoritate, a unei cereri referitoare la un drept; de altfel reclamantul nici nu menționează că ar fi adresat, în prealabil, Guvernului României, vreo cerere în legătură cu un drept al său. Se arată că este evident astfel că între Executiv și reclamant nu există un raport juridic de drept material, care să poată fi transpus prin prezenta cerere într-un raport de drept procesual. Se învederează că Guvernul nu poate avea calitate procesuală pasivă în cauza dedusă judecății nici în nume propriu (deoarece nu deține, nu posedă și nu folosește imobilul-teren pe care reclamantul îl revendică și nu are atribuții în aplicarea efectivă a dispozițiilor legale speciale meu sus arătate, în sensul punerii efective în posesie a reclamantului) și nici ca reprezentant al Statului român.
În esență, reclamantul solicită constatarea faptului că terenul cu număr cadastral /1 T înscris în nr.18055, nu se mai regăsește în domeniul public al statului ca efect al legilor reparatorii în materia fondului funciar, și obligarea pârâților să îndeplinească formalitățile necesare pentru punerea terenului la dispoziția comisiilor de fond funciar, în vederea retrocedării către reclamant.
Menționează că procedura reconstituirii/constituirii dreptului de proprietate sau revendicarea unor imobile naționalizate sunt reglementate de dispoziții speciale, în speță Legea nr.18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare sau Legea nr.10/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, iar atribuții și competențe în aplicarea efectivă a acestor legi speciale de reparație revin, în special, autorităților locale sau celor centrale astfel cum este reglementat de dispozițiile legale mai sus arătate.
Legal citată pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților a formulat întâmpinare, invocând in cuprinsul acesteia excepția lipsei calității procesuale pasive a, instituția nefiind subiect al raporturilor juridice deduse judecății.
Legal citata, pârâta Agenția Domeniilor Statului a formulat întâmpinare, solicitând admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a Agenției Domeniilor Statului, întrucât nu este îndeplinită condiția primordiala a calității procesuale pasive, și anume nu există identitate între persoana pârâtului și persoana obligată în raportul juridic dedus judecații.
Se menționează că suprafața de teren care face obiectul litigiului, se află în domeniul public al statului și, potrivit nr.HG517/1999 și Legea nr. 290/2002 se află în exploatarea Universității de Științe Agricole și Medicină Veterinară a T - Stațiunea Didactica și este inclusă în necesarul (total suprafața de 1633,77 ha potrivit anexei 5 din Legea nr.290/2002) de teren agricol destinat cercetării științifice, activității didactice și producerii de semințe, material săditor din categoriile biologice superioare, precum și furajării animalelor de rasă destinate reproducerii.
Se învederează că ulterior, prin nr.HG2066/2004 legiuitorul a stabilit trecerea suprafețelor de teren agricol aflate în domeniul public al statului și administrarea Agenției Domeniilor Statului în administrarea unităților de învățământ superior prevăzute în anexă. Astfel, art.2 din nr.HG2066/2004 prevede că "Se aprobă trecerea unor suprafețe de teren agricol aflate în domeniul public al statului și administrarea Agenției Domeniilor Statului în administrarea Universității de Științe Agricole și Medicină Veterinară a T, pentru Stațiunea Didactică, având datele de identificare prevăzute în anexă", iar în anexa (pct. 4) este indicată suprafața totală de teren din domeniul public al statului care urma a fi predat spre administrare acestei unități de învățământ, respectiv 1633,77 ha.
Se arată că în baza dispozițiilor din nr.HG2066/2004 sus amintite, Agenția Domeniilor Statului, prin Protocolul de predare preluare nr.50189/11.01.2005, a transmis în administrarea Universității de Științe Agricole si Medicină Veterinară a T - Stațiunea Didactică suprafața totala de 1633,77 ha teren agricol si neagricol din proprietatea publica a statului.
În drept, au fost invocate dispozițiile Legii nr.268/2001, Legii nr. 290/2002, nr.HG2066/2004, art.115 - 118 din Codul d e procedură civilă.
Legal citat, pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARAa formulat întâmpinare solicitând admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive. S-a arătat că activitățile necesitate de satisfacerea pretențiilor reclamantului nu intră în atribuțiile unității, atribuții prevăzute în art. 63 din Legea nr.304/2004 privind organizarea judiciară. Se menționează că cererea de chemare în judecată nu îndeplinește cerințele prevăzute de art. 112 Cod procedură civilă în privința Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA, deoarece în cerere nu se arată motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază cererea și nici dovezile pe care aceasta se sprijină, precum nici prestația pretinsă de reclamant din partea pârâtului Parchetul de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA.
Legal citat Prefectul Județului Taf ormulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii în contradictoriu cu aceasta instituție întrucât nu are calitate procesuală pasivă în cauză.
Legal citată, pârâta T, în reprezentarea a formulat întâmpinare, solicitând să se constate pe cale de excepție lipsa calității procesuale pasive a Se învederează că în materia cererilor de constituire și reconstituire a dreptului de proprietate competența aparține comisiei locale și județene de fond funciar iar nu altor instituții ale statului, conform nr.HG890/2005.
Se învederează ca soluțiile acestor comisii sunt supuse controlului instanțelor judecătorești pe calea plângerii adresate judecătoriei, conform art. III din Legea nr.169/1997.
Părțile au depus concluzii scrise cu privire la excepția necompetenței materiale a Curții de APEL TIMIȘOARA în soluționarea prezentei cauze.
Reținând cauza spre soluționare asupra excepției necompetenței materiale a Curții de APEL TIMIȘOARA - secția de contencios administrativ și fiscal, Curtea constată următoarele:
Prin acțiunea formulată și precizată reclamantul a solicitat pronunțarea unei hotărâri prin care să se constate faptul că terenul în compensarea și comasarea terenului revendicat, respectiv terenul cu număr cadastral A 519/1 T înscris în nr.18055, nu se mai regăsește în domeniu public al statului, nemaisupunându-se regimului juridic de domeniu public al statului acesta fiind suspendat conform legilor reparatorii din materia fondului funciar; să se dispună obligarea pârâtelor în solidar, potrivit cu obligația ce o are fiecare să întocmească formalitățile legale în vederea punerii la dispoziția Comisiilor de Fond Funciar din T - T, terenul cu număr cadastral A 519/1 T înscris în nr.18055, pentru punerea în posesie a reclamantului conform validării și a dispozițiilor legilor funciare în materie; obligarea pârâtelor să își îndeplinească atribuțiile legale sub sancțiunea unor penalități de 1000 lei pe zi de întârziere pentru fiecare dintre pârâte până la data executării obligației, iar în subsidiar, obligarea pârâtelor în solidar, potrivit cu obligația ce o are fiecare, să treacă terenul cu număr cadastral A 519/1 T înscris în nr.18055, din inventarul domeniului public al statului în inventarul domeniul privat al statului.
Curtea reține că legiuitorul a stabilit în art.8 din Legea nr.554/2004 obiectul acțiunii în contencios administrativ. Astfel fiind, se arată că persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulțumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit nici un răspuns în termenul prevăzut la art.2 alin.(1) lit. h), poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate și, eventual, reparații pentru daune morale. De asemenea, se poate adresa instanței de contencios administrativ și cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri, precum și prin refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului său interesului legitim.
Se menționează în același articol că prin derogare de la dispozițiile alin. (1), acțiunile întemeiate pe încălcarea unui interes legitim public pot avea ca obiect numai anularea actului sau obligarea autorității pârâte să emită un act sau un alt înscris, respectiv să efectueze o anumită operațiune administrativă, sub sancțiunea penalităților de întârziere sau a amenzii, prevăzute la art.24 alin.(2).
Din cuprinsul articolului menționat reținem că legiuitorul s-a referit atât la atacarea în justiție al actului administrativ tipic, adică al manifestării unilaterale exprese de voință, cât și la atacarea în justiție al actului administrativ atipic, adică la tăcerii, respectiv a refuzului nejustificat.
În speța de față reclamantul nu atacă un act administrativ individualizat emis de către o autoritate publică și nici nu face dovada că s-ar fi adresat cu o cerere expresa unei autorități care să nu fi răspuns sau să fi dat reclamantului un răspuns ca să îl nemulțumească și care să fie supus controlului pe calea contenciosului administrativ.
În esență, reclamantul solicită pronunțarea unei hotărâri prin care să se constate că un teren - imobil nu se mai găsește în domeniul public al statului, ci în domeniul privat, să se dispună obligarea pârâtelor în solidar, potrivit cu obligația ce o are fiecare să întocmească formalitățile legale în vederea punerii la dispoziția Comisiilor de Fond Funciar din T - T, terenul cu număr cadastral A 519/1 T înscris în nr.18055, pentru punerea în posesie a reclamantului conform validării și a dispozițiilor legilor funciare în materie; obligarea pârâtelor să își îndeplinească atribuțiile legale sub sancțiunea unor penalități de 1000 lei pe zi de întârziere pentru fiecare dintre pârâte până la data executării obligației, iar în subsidiar, obligarea pârâtelor în solidar, potrivit cu obligația ce o are fiecare, să treacă terenul cu număr cadastral A 519/1 T înscris în nr.18055, din inventarul domeniului public al statului în inventarul domeniul privat al statului.
Curtea constată, că prin raportare la cuprinsul cererii de chemare în judecată reclamantul urmărește obligarea pârâților să îndeplinească formalitățile necesare pentru punerea terenului asupra căruia solicită recunoașterea dreptului de proprietate la dispoziția comisiilor de fond funciar, în vederea retrocedării către reclamant.
vreme, reclamantul nu face dovada că a adresat cereri pârâtelor prin care să le solicite în concret adoptarea unui act administrativ iar aceste autoritatea nu i-ar fi răspuns solicitării formulate, Curtea constată că cererea acestuia nu se înscrie în obiectul acțiunii în contencios administrativ, astfel cum acesta este reglementat prin art.8 din Legea nr.554/2004.
Totodată, reținem că în acord cu nr.HG890/2005 prin care este adoptat Regulamentul privind procedura de constituire, atribuțiile și funcționarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, a modelului și modului de atribuire a titlurilor de proprietate, precum și punerea în posesie a proprietarilor atribuțiile privind stabilirea situării imobilului supus litigiului, cât și punerea în posesie a proprietarilor revin comisiilor locale de fond funciar.
În acord cu prevederile art.44 ind.3 din Legea nr.169/1997 hotărârile comisiei județene asupra contestațiilor persoanelor care au cerut reconstituirea sau constituirea dreptului de proprietate privată asupra terenului, conform dispozițiilor cuprinse în cap. II din lege, și cele asupra măsurilor stabilite de comisiile locale se comunică celor interesați prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire. Totodată se arată că împotriva hotărârii comisiei județene se poate face plângere la judecătoria în a cărei circumscripție este situat terenul, în termen de 30 de zile de la comunicare. Curtea constată ca obiectul acțiunii reclamantului se încadrează în prevederile legale care reglementează constituirea și reconstituirea dreptului de proprietate iar nu în dispozițiile legii contenciosului administrativ.
Menționăm că numai în cadrul procesual stabilit de art.8 din Legea nr. 554/2004 instanța de contencios administrativ poate fi investită să analizeze existența unei atingeri a unui drept ori a unui interes legitim, nefiind de conceput o cerere de chemare în judecată prin care să solicite instanței de contencios administrativ constatarea existentei unui drept de proprietate asupra unui teren sau obligarea unor autorități la îndeplinirea unor formalități, neindividualizate, prin care să i se pună la dispoziție terenul asupra căruia dorește să își reconstituie dreptul de proprietate. Prin urmare, acțiunea formulată de către reclamant nu se încadrează în art.8 din Legea nr.554/2004, reclamantul nefăcând dovada că în speță ar exista o practică administrativă (în sensul mai sus menționat) vătămătoare. Pe calea contenciosului administrativ nu se poate pretinde o conduită generală din partea autorităților publice într-un domeniu de activitate.
Reținând cele expuse, prin raportare la prevederile art.158,159 Cod procedură civilă, coroborate cu prevederile Legii nr.169/1997 Curtea va admite excepția de necompetență materială a Curții de Apel - Secția contencios administrativ și fiscal și va declina competența de soluționare a cauzei către Judecătoria Timișoara, completul specializat de fond funciar.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția de necompetență materială a Curții de APEL TIMIȘOARA.
Declină competența de soluționare a cauzei către Judecătoria Timișoara.
Cu drept de recurs în 5 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședința publică azi 12.01.2009
PREȘEDINTE, GREFIER,
- - - -
RED:/22.01.09
TEHNORED:/23.01.09
2.ex./SM/
Președinte:Diana DumaJudecători:Diana Duma
