Obligația de a face. Sentința 61/2009. Curtea de Apel Cluj

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS

ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr-

SENTINȚA CIVILĂ Nr. 61/2009

Ședința publică de la 12 Februarie 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Liviu Ungur

GREFIER: - -

S-a luat în examinare cauza în contencios administrativ formulată de reclamanții și, în contradictoriu cu pârâta COMISIA CENTRALĂ PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR, având ca obiect obligația de a face desemnare evaluator.

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentanta reclamanților, avocat, lipsă fiind pârâta.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că la data de 05.02.2009 s-a depus la dosar, de către pârâtă întâmpinare, din care un exemplar se comunică cu reprezentanta reclamanților.

La data de 09.02.2009, reclamanții au depus la dosar un script cuprinzând răspunsul cu privire la precizările depuse de către pârâtă la data de 12.01.2009.

Reprezentanta reclamanților arată că prezenta acțiune a rămas fără obiect, raportat la acest moment și nu la data introducerii acțiunii, datorită faptului că pârâta a dat curs solicitărilor clienților săi, însă nu mai devreme de data de 21 ianuarie 2009.

Arată că reclamanții nu au avut cunoștință de aspectul referitor la desemnarea evaluatorului, arătând că acesta nu s-a prezentat la fața locului pentru efectuarea evaluării, ci acest demers s-a efectuat având la baza alte criterii. De asemenea arată că deține raportul de expertiză, care a fost comunicat clienților săi la data de 22.01.2009.

Față de această precizare, Curtea pune în vedere reprezentantei reclamanților să depună la dosar în copie certificată raportul de expertiză, împreună cu dovada comunicării acestuia către reclamanți.

Reprezentanta reclamanților arată că va depune la dosar actele solicitate, Arată că deși pârâta a dat curs solicitărilor clienților săi, înțelege să solicite acordarea cheltuielilor de judecată, raportat la faptul că desemnarea unui evaluatori se putea face mai repede de 3 ani.

Curtea pune în vedere reprezentantei reclamanților să se pronunțe asupra conținutul formulării din precizarea de acțiune depusă la data de 12.01.2009, în sensul de a preciza semnificația conjuncției copulative "și", din cadrul frazei referitoare la solicitările reclamanților.

Reprezentanta acestora arată că după formularea prezentei acțiuni a apreciat că până la finalizarea procesului există posibilitatea ca pârâta să-și execute benevol obligația, cu consecința rămânerii fără obiect a prezentei cauze.

Față de excepția tardivității, invocată de pârâtă prin întâmpinare, apreciază că acest aspect ar putea face eventual obiect al disjungerii prezentului dosar și formarea unuia nou, având ca obiect solicitările cuprinse în precizarea de acțiune. Sub această rezervă apreciază că prezentul dosar se poate disjunge și acorda un nou termen.

Curtea învederează reprezentantei reclamanților faptul că temeiul juridic al excepției tardivității îl constituie art. 132. Pr. Civ. și, raportat la conținutul susținerilor orale ale reprezentantei reclamanților de la acest termen, consideră că acestea sunt plauzibile.

De asemenea, din oficiul, Curtea pune în discuția părții prezente admisibilitatea acțiunii, raportat la faptul că nu există un refuz explicit al pârâtei la solicitările reclamanților.

Reprezentanta reclamanților arată că, extrapolând, a mers pe ideea, în conformitate cu care a apreciat că până la crearea prezentului dosar există un interval de timp, înlăuntrul căruia clienții săi putea efectua cererea către comisie, însă a fost sigură că aceștia nu vor primi vreun răspuns.

Curtea pune în vedere părții prezente să se pronunțe - în baza datelor de la dosar - dacă apreciază că și în ipoteza parcurgerii procedurii legale ar ajunge la același rezultat.

Reprezentanta reclamanților arată că nu există contestație la raportul de expertiză efectuat, iar în ceea ce privește chestiunea pusă în discuție de către instanță, apreciază că la dosar nu există nici o dovadă în acel sens. Apreciază că din conduita pârâtei nu rezultă faptul că aceasta ar fi de rea-credință.

Arată că deține - cu titlu de practică judiciară - două hotărâri pronunțate de către Curtea de APEL CLUJ, pe probleme asemănătoare, hotărâri pe care le depune la dosar și față de care apreciază că sunt elocvente în ceea ce privește aspectul pus în discuție de către instanță.

Curtea, după deliberare, respinge excepția tardivității cererii deprecizare a acțiunii, formulată de către reclamanți, având în vedere faptul că, deși dispozițiile art. 132. Pr. Civ. sunt norme cu caracter dispozitiv, această modificare de acțiune în urma precizării ar putea avea loc, dacă pârâta ar achiesa la aceasta.

De asemenea, având în vedere poziția părților, apreciază că aceasta se obiectivează printr-o conduită care nu este conformă cu dreptul, motiv pentru care reține că necesitatea modificării acțiunii, prin precizarea de acțiune a fost generată chiar de către pârâtă, prin conduita acesteia. Se reține totodată aplicabilitatea art. 108, alin. 4,. Pr. Civ, apreciind că judecata în acest dosar se poate continua.

De asemenea, reținând că prin modificarea de acțiune Curtea este pusă în fața soluționării unui nou contencios administrativ, cu un obiect diferit, în temeiul art. 19 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, care trimite la condițiile Legii nr. 554/2004 și nu în mod selectiv ci tocmai la condițiile de exercitare a acțiunii în contencios administrativ, urmează a invoca din oficiu - raportat la art. 7 din Legea nr. 554/2004 - excepția inadmisibilității precizării de acțiune, având în vedere faptul că nu s-a făcut dovada parcurgerii procedurii prealabile, excepția fiind oblindită de altfel și în prevederile art. 109. Pr. Civ.

Reprezentanta reclamanților solicită admiterea excepției, solicitând de asemenea cheltuieli de judecată, raportat la maniera de soluționare a primului petit de către pârâtă.

CURTEA

Prin acțiunea înregistrată la data de 9 noiembrie 2008 reclamanții și au chemat în judecată pe pârâta COMISIA CENTRALĂ PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR B solicitând admiterea acțiunii; să fie obligată pârâta la desemnarea unui evaluator autorizat pentru întocmirea raportului de evaluare privind imobilul construcție situat în Mun. T,-, -.41, jud. C, imobil identificat în CF 2505 nr.1181/44/S/XLI, ce a format obiectul dosarului nr.6154/CC, înregistrat la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, precum și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, conform înscrisurilor justificative.

În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că prin Dispoziția 530/ 22.04.2005 emisă de Primarul mun. T, nu le-a fost admisă cererea de despăgubiri bănești pentru valoarea de 290.678.913 lei vechi (ROL) cu privire la imobilul descris mai sus. În cursul anului 2005, pârâtei i-au fost înaintate toate actele necesare, urmând a li se emite despăgubirile solicitate, în numerar, actualizate la zi.

Deși au trecut mai bine de 3 ani de la data emiterii dispoziției mai sus amintite, reclamanților nu le-au fost acordate despăgubirile cuvenite. Astfel, au formulat că pârâtă cererile din 18.06.2008, respectiv 17.07.2008, prin care au solicitat să se comunice stadiul în care se afla procedura de soluționare a dosarului lor și implicit să le fie acordate sumele actualizate la zi. Astfel, stabilirea evaluatorului ce efectuează lucrarea de specialitate, precum și dosarul ce se înaintează acestuia se face în baza unui program de calculator ce utilizează funcția random (aleatoriu). Prin răspunsurile identice primire în data de 04.08.2008, respectiv în 17.10.2008 pârâta i-a informat în principal cu la conținutul Deciziei nr. 2/28.02.2006 adoptată de către pârâtă. Prin același răspuns li s-a adus la cunoștință faptul că dosarul reclamanților nu a fost selectat în condițiile mai sus amintite, fără a li se comunica alte detalii.

În mod evident, răspunsul pârâtei constituia refuzul de a demara procedura administrativă de soluționare a dosarului reclamanților.

Prevalându-se de Legea nr.247/2005 și de procedura instituită prin Decizia nr.2/28.02.2006, pârâta tergiversat nejustificat soluționarea dosarului reclamanților. Mai mult decât atât, sistemul aleatoriu de selectare a dosarului încalcă în mod fragrant dreptul la soluționarea în termen rezonabil, garantat de însuși art.6 Convenția Drepturilor Omului potrivit căruia "Orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public, și într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instituție independentă și parțială".

Intenția de tergiversare a pârâtei rezultă și din împrejurarea că de la data emiterii dispoziției nr.530/22.04.2005 a Primarului mun.T, au trecut mai bine de trei ani, în decursul cărora dosarul reclamanților nu a parcurs nicio etapă din procedura administrativă.

Ținând cont de aspectele învederate, reclamanții solicită să se admită acțiunea, cu cheltuieli de judecată.

Prin întâmpinarea formulat de pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea despăgubirilor B, s-a arătat că cererea formulată de către reclamanți este neîntemeiată și solicită respingerea acțiunii.

Ulterior printr-un script separat ( 42-44), pârâta a invocat incidența rămânerii fără obiect a acțiunii introductive având în vedere că aceasta a dat curs solicitării formulate pe calea acțiunii întrucât în ședința Comisiei Centrale din data de 04.12.2008 a fost desemnată societatea de evaluatori în vederea efectuării raportului de evaluare a imobilului din litigiu sens în care s-a anexat dovada în acest sens ( 47).

Reclamanta a răspuns la întâmpinarea inițială ( 49-51) și mai apoi a depus o precizare de acțiune solicitând ca pe lângă petitul principal pârâta să fie obligată și la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire, în dosarul ne. 6154/CC conform dispozițiilor art. 16 alin. 7 din Titlul nr. VII din Legea nr. 247/2005.

Prin întâmpinare, pârâta a invocat pe cale de excepție tardivitatea intentării precizării de acțiune întemeiată pe dispozițiile art. 132.pr.civ.( 56-59).

Ulterior în răspunsul său cu privire la precizările și întâmpinarea depuse de pârâtă reclamanții arată că acțiunea introductivă a rămas într-adevăr fără obiect dar solicită ca odată cu rezolvarea acestei excepții pârâta să fie obligată la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu acest litigiu, menținându-se petitul formulat pe calea precizării de acțiune ( 64-65)-

Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:

1. În ceea ce privește acțiunea introductivă de instanță, Curtea observă că pe parcursul litigiului pârâta a executat obligația ce forma petitul cererii introductive.

Din această perspectivă acțiunea reclamanților a rămas fără obiect. Cu toate acestea, Curtea constată că abia după intentarea acțiunii și după exprimarea poziției de respingere a acțiunii ca neîntemeiată, pârâta a pășit voluntar la îndeplinirea atribuțiilor sale și la asanarea refuzului de a rezolva temeinic și legal cererea adresată de reclamanți. De aceea, Curtea reține că pârâtei nu-i sunt aplicabile dispozițiile art. 275.pr.civ. sub aspectul exonerării acesteia de plata cheltuielilor de judecată suportate de reclamante cu procesul.

Și este așa, deoarece este irelevantă poziția pârâtului în sensul că este de acord cu acțiunea ori execută voluntar obiectul material al acțiunii pe parcursul litigiului de contencios administrativ, poziție exprimată ulterior intentării acțiunii, după ce anterior intentării acțiunii reclamanta a urmat procedura prealabilă soldată cu eșec.

Așa fiind, în materia contenciosului administrativ, dispozițiile art. 275.pr.civ. nu-și găsesc aplicare de vreme ce pârâta a fost pusă legal în întârziere prin plângerea prealabilă formulată de reclamante și la care pârâta a formulat un răspuns care nu se corelează cu cererea formulată.

De aceea, Curtea urmează să respingă acțiunea principală, introductivă de instanță, ca rămasă fără obiect, și conform art. 274.pr.civ. va obliga pârâta să plătească reclamantelor suma de 3.574,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocațial ( 75), taxă judiciară de timbru ( 3) și timbru mobil judiciar( 1 verso).

2. Cât privește precizarea de acțiune, Curtea a răspuns excepției privind tardivitatea intentării acesteia sub unghiul art. 132.pr.civ. în practicaua prezentei sentințe.

Astfel, Curtea a avut în vedere că norma procesuală consacrată de art. 132.pr.civ. are caracter dispozitiv, că dacă pârâtul consimte modificarea acțiunii se poate face și ulterior primului termen de înfățișare.

Cu toate că formal, condițiile privind ineficacitatea acestui text sub aspectul inadmisibilității modificării acțiunii erau îndeplinite în speță, având în vedere mai ales poziția tranșantă a pârâtei, Curtea procedat la respingerea excepției.

Pentru a statua astfel, a reținut că necesitatea modificării acțiunii cu obiectul adăugat în precizarea de acțiune s-a datorat în principal conduitei culpabile a pârâtei, or conform art. 108 alin. 4.pr.civ. aceasta nu-și poate invoca propria conduită ilicită pentru a triumfa în proces.

De aceea, Curtea a respins conform art. 132 și art. 137 alin. 1.pr.civ. excepția tardivității precizării de acțiune.

Pe fond, Curtea reține că obiectul acțiunii formulat pe calea precizării este supus acelorași condiții prealabile privind regularitatea învestirii instanței prevăzute de art. 19 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 normă care trimite expres la condițiile prevăzute de Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.

Astfel, n temeiul art. 137 alin. 1.pr.civ. se va soluționa mai întâi excepția lipsei procedurii administrative prealabile invocată de instanță din oficu, având în vedere că din economia dispozițiilor art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 corelat cu art. 109 alin. 2.pr.civ. acestă excepție nu are natură dilatorie ci este o excepție absolută, peremtorie, dirimantă.

Potrivit dispozițiilor art. 19 alin. 1 din Titlului VII -Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuzivdin Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente,deciziile adoptate de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor pot fi atacate în condițiile <LLNK 12004 554 10 201 0 47>Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, în contradictoriu cu statul, reprezentat prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor. Plângerea suspendă exercițiul dreptului de opțiune asupra titlului de despăgubire al titularului.

Curtea observă că legea specială trimite pentru sesizarea instanței judecătorești competente să soluționeze contestația la condițiile de exercițiu a acțiunii de contencios administrativ prevăzute de Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.

Ca atare, Curtea reține că potrivit dispozițiilor art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 prealabil sesizării instanței de contencios administrativ reclamantul trebuie să facă dovada parcurgerii procedurii prealabile în forma și cu procedura prevăzută de textul de lege precitat.

Curtea constată că recursul administrativ prealabil sesizării instanței este obligatoriu de parcurs pentru reclamante iar acest demers trebuie să facă obiectul unei examinări atente și să conducă la o decizie din partea autorității administrative competente iar din perspectiva manierei de examinare a actului administrativ de către autoritatea emitentă se poate aprecia că recursul administrativ prealabil se localizează ca o dimensiune a bunei administrații.

Dreptul la o bună administrație este recunoscut ca principiu de Legea nr. 571/2004 privind protecția personalului din autoritățile publice, instituțiile publice și din alte unități care semnalează încălcări ale legii și care la art. 4 lit. e) dispune, între altele, că principiul bunei administrări presupune ca autoritățile publice, instituțiile publice din cadrul administrației publice centrale, administrației publice locale, aparatului Parlamentului, aparatului de lucru al Administrației Prezidențiale, aparatului de lucru al Guvernului, autorităților administrative autonome, instituțiilor publice de cultură, educație, sănătate și asistență socială, companiilor naționale, regiilor autonome de interes național și local, precum și societăților naționale cu capital de stat sunt datoare să își desfășoare activitatea în realizarea interesului general, cu un grad ridicat de profesionalism, în condiții de eficiență, eficacitate și economicitate a folosirii resurselor. Trebuie amintit în context și faptul că dreptul la o bună administrare este recunoscut ca drept fundamental în art. 41 din Carta Drepturilor Fundamentale ale Uniunii Europene semnată la la data de 07.12.2000 ca anexă la Tratatul d l Nisa din anul 2000. De asemenea, asupra dreptului la o bună administrație s-a adoptat și la nivelul Consiliului Europei.(2007)7 Comitetului de Miniștri ai statelor membre privitoare la buna administrație, adoptată la data de 20 iunie 2007 la a cea de a 999 reuniune a.

Pe de altă parte, în cuprinsul dispozițiilor art. 19 alin. 2 și 3 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 se precizează expres faptul căalorificarea titlurilor de despăgubire se face numai după finalizarea procedurii administrative prealabile sau, după caz, după rămânerea definitivă și irevocabilă a hotărârii judecătorești prin care plângerea formulată în temeiul alin. (1) a fost respinsă, în cazul în care procedura administrativă a fost urmată de o procedură judecătorească. De asemena, legea dispune că,În cazul în care, după parcurgerea procedurii administrative prealabile sau, după caz, după parcurgerea procedurii în fața instanței judecătorești, a fost acordată o sumă mai mare decât cea stabilită în titlul de despăgubire inițial emis, decizia reprezentând titlul de despăgubire aferent diferenței cuvenite se emite de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor. După emiterea respectivei decizii, reprezentând titlul de despăgubire emis în completare, se urmează procedura prevăzută la capitolul V^1.

Față de cele ce preced, Curtea urmează să constate că sesizarea instanței nu se poate face decât după îndeplinirea procedurii prealabile în condițiile prevăzute de Legea contenciosului administrativ, dovada urmând a fi atașată la cererea de chemare în judecată.

În lipsa parcurgerii acestei procedurii și a dovezii aferente, cererea ce face obiectul precizării de acțiune urmează a se respinge ca inadmisibilă incidente fiind astfel dispozițiile art. 109 alin. 2.pr.civ. corelat cu prevederile art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 și art. 19 alin. 1 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

1. Respinge ca rămasă fără obiect acțiunea introductivă de instanță formulată de reclamanții și ambii cu domiciliul procesual ales la Cabinetul av. din C-N-, jud.C în contradictoriu cu pârâta COMISIA CENTRALĂ PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR B cu sediul în B, Calea nr.202, sector 1.

2. Respinge ca inadmisibilă precizarea de acțiune formulată de reclamanți, în contradictoriu cu aceeași pârâtă.

3. Obligă pârâta să plătească reclamanților suma de 3.574,3 lei cheltuieli de judecată.

Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică din 12 februarie 2009.

PREȘEDINTE GREFIER

- - - -

Red.LU/Dact.SM

5 ex./20.02.2009

Președinte:Liviu Ungur
Judecători:Liviu Ungur

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre Obligația de a face. Sentința 61/2009. Curtea de Apel Cluj