Obligația de a face. Sentința 636/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Sentința civilă nr.636/CA
Ședința publică de la 16 decembrie 2009
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Kamelia Vlad
Grefier - -
S-a luat în examinare acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta - VINURI SRL - cu sediul în mun. T,-, județul T, în contradictoriu cu pârâta AGENȚIA DOMENIILOR STATULUI - cu sediul în-, sector 2, B, având ca obiect obligația de a face Legea 554/2004.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din 16.XII.2009, și au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Instanța, pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise și având nevoie de timp pentru a delibera, în conformitate cu disp. art. 260 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea la data de 7.XII.2009; 14.XII.2009, când a pronunțat următoarea hotărâre.
CURTEA
Asupra acțiunii în contencios administrativ de față:
1. Obiectul și părțile litigiului
La 18.XII.2008, reclamanta - Vinuri SRL a învestit Curtea de Apel Constanța cu o acțiune formulată în contradictoriu cu Agenția Domeniilor Statului având ca obiect obligarea pârâtei să încheie contractul de concesiune prin atribuire directă a suprafeței totale de 283,85 ha teren arabil ocupat de plantație de de vie pe rol.
În fapt
S-a arătat de către reclamantă că pârâta este instituția specializată ce realizează privatizarea societăților comerciale cu profil agricol constituite conform Legii 15/90 și concesionarea terenului cu destinație agricolă proprietate publică privată a statului.
În anul 2003, la 27.01. prin contractul de vânzare-cumpărare nr.10 s-a dobândit de la - SA în proprietate, investiția " plantație în rod" de pe suprafața de 779,17 ha - teren agricol, situată în extravilanul Municipiului T, situația pe tarlale fiind prezentată în anexa la procesul-verbal de inventariere suprafețelor plantație de de vie anexă la acest contract.
În considerarea calității sale de proprietar al plantației de de vie, cu cererea nr.25427/4.08.2003 a solicitat concesionarea prin atribuire directă a terenului agricol aferent activelor dobândite în proprietate, teren în baza căruia s-a încheiat contractul de concesiune nr.7/2005.
Procesul verbal de predare-primire din 20.05.2005 consemnează predarea către reclamantă a unei suprafețe efective de 932,31 ha teren agricol din care 31,24 teren arabil, 168,26 ha pășuni, 733,48 ha teren de sub vie și 57,41 ha teren neagricol.
Susține reclamanta că din compararea situației efective pe tarlale, cu anexa la procesual verbal de inventariere a suprafețelor de plantație de de vie ce face obiectul contractului său de vânzare-cumpărare 10/27.01.2003 a reieșit că tarlalele prezentate în situația anexată prezentei acțiunii, totalizând 283,85 ha teren agricol au făcut obiectul concesiunii inițiale deși sunt ocupate de plantația de vie dobândită în patrimoniul său în baza contractului încheiat cu - SA, fiind absolut necesare exploatării plantațiilor sale de de vie.
Deși a înregistrat la 14.07.2008, sub nr.76975 o cerere la pârâtă solicitând extinderea concesiunii prin atribuire directă pentru 283,85 ha teren agricol, totuși nu a primit răspuns.
În drept, s-au invocat dispozițiile art.2111 - 2113 din Legea 268/2001 astfel cum a fost completată prin Legea 249/2003, Legea 554/2004 - art.1, 2 și 18.
Pârâta a formulat întâmpinare invocând pe cale de excepție necompetența materială a Curții de Apel Constanța apreciind că obiectul acțiunii îl constituie obligarea la încheierea unui contract de natură comercială și nu de contencios administrativ.
Prin încheierea pronunțată la 27.04.2009 instanța a respins excepția necompetenței sale materiale pentru considerentele expuse la acel moment.
Pe fondul pricinii a arătat pârâta că deși a solicitat reclamantei să completeze documentația anexată la cererea formulată, cu dovezi ale achiziționării plantației în plus față de cea menționată în contractul de vânzare-cumpărare a activului, nu s-a conformat astfel că cererea formulată nu este una întemeiată.
La 7.08.2009 față de reclamantă se deschide procedura insolvenței în formă generală, fiind desemnat administrator judiciar
Deși citat în cauză reprezentantul legal al reclamantei nu și-a precizat poziția procesuală.
În susținerea cererii sale reclamanta s-a prevalat de proba cu înscrisurile, anexând la dosarul cauzei următoarele înscrisuri: contractul de vânzare-cumpărare nr.10/27.01.2003 încheind cu - SA anexe la procesual verbal de inventariere a suprafeței plantației de - de - vie ce fac obiectul contractului de vânzare - cumpărare nr.10/2003, anexa 1 la același contract, procesul - verbal de predare -primire conform contractului nr.10/2003, act adițional nr.1/28.01.2003 la contractul nr.10/2003, procesul - verbal de inventariere a suprafeței plantației de - de - vie se face obiectul contractului de vânzare-cumpărare nr.10/2003 act adițional 2/16.02.2003 la contractul vânzare-cumpărare 10/2003, act adițional 3/2003, contract de concesiune atribuire directă 7/2005 cu anexe, situații ale fondului funciar predat reclamanta de la - SA, conform contractului de concesiune 7/2005, contractul de vânzare-cumpărare de acțiunii nr.98/22.XII.2000 încheiat cu și Asociația Agricolă Poșta, cererea reclamantei de concesionare prin atribuire directă înregistrată la pârâtă sub nr. 76925/14.07.2008.
Pentru determinarea regimului juridic a suprafeței de teren vizate de acțiunea reclamantei s-au solicitat Oficiului de cadastru și Publicitate Imobiliară C relații.
În raport de răspunsurile furnizate de Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară C (filele 127 - 131) instanța a solicitat reclamantei să facă precizări la obiectul acțiunii iar pârâta să clarifice situația juridică a acestor terenuri.
Urmare a relațiilor furnizate de Oficiul de Cadastru C în legătură cu regimul juridic al terenului vizat reclamanta și-a precizat obiectul acțiunii arătând că:
- în referire la parcelele ce există în patrimoniul ADS / 557, 558, 560, 563, 566, 568, 570, 574, 576, 578, 580, 582, 584, 960, 961, 965, 1140, 1764, 1848, 1188, 3304, 3306, 3308, 3310, 3312, 3314, 3316, 3318 și 3332) solicită obligarea pârâtei la încheierea contractului de concesiune directă;
- în referire la celelalte parcele neinventariate în patrimoniul ADS solicită obligarea acesteia la inventarierea și pe cale de consecință încheierea în favoarea sa a contractului de concesiune prin atribuire directă.
Temeiul juridic a fost indicat ca fiind art.7 alin.1 din Legea 268/2001.
Deși întrebate părțile au arătat că nu înțeleg să se prevaleze de proba cu expertiza de specialitate.
Referitor la cererea de obligarea sa la inventariere a arătat pârâta că cererea este inadmisibilă prin prisma procedurii instituite de lege în acest sens ce presupune angrenarea mai multor instituții și parcurgerea anumitor etape.
În plus, s- mai arătat că preluarea în patrimoniul său terenurilor inventariate ar presupune ca fostul IAS ce le avea în administrare de la - SA T să le predea prin protocol pârâtei.
Prin adresa nr. 21894/08.10.2009, pârâta a comunicat instanței că potrivit anexei la procesul-verbal de inventariere a suprafeței plantație - de - vie ce face obiectul contractului de vânzare-cumpărare nr.10/2003 doar o suprafață de 27, 14 ha - teren de sub vii se mai află în prezent în administrarea
La 7.12.2009, pârâta a invocat excepția inadmisibilității acțiunii reclamantei motivat de faptul că se solicită pârâtei să procedeze la inventarierea unor suprafețe de teren ce nu se află în patrimoniul ADS fiind deci imposibilă încheierea contractului de concesiune prin atribuire directă.
Pârâta a anexat la dosar concluzii scrise.
2. Curtea
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea va reține următoarele:
În ceea ce privește excepțiile invocate instanța urmează a le respinge neputându-se vorbi despre faptul că, calea aleasă de reclamantă la instanță nu ar exista sau despre faptul că aceasta a fost exercitată prea devreme.
Pe fondul cererii se rețin următoarele:
La 27.01.2003, reclamanta a cumpărat de la - - SA investiția " plantația vie rod" de pe suprafața de 779,17 ha; în anexa 1 întocmită cu ocazia încheierii contractului se menționează împărțirea terenului cumpărat în raport de soiul viței de vie și valoarea în lei.
Potrivit contractului de vânzare se va preda suprafața de teren vândută în baza unui proces-verbal de predare-primire.
La 28.01.2003 se încheie proces-verbal de predare primire unde se constată că plantația de vie ocupă o suprafață mai mică decât cea menționată în contract anume 736,77 ha (față de 779,17 ha) urmare a faptului că vânzătorului i s-a predat mai puțin de ADS ca urmare retrocedărilor efectuate în baza Legii 1/2000.
Urmare a acestor constatări s-a încheiat la 28 01 2003 actul adițional nr.1 la contractul de vânzare-cumpărare prin care se menționează că vânzătorul vinde iar cumpărătorul cumpără plantație vie pe rod de pe suprafața de 736,77 ha.
Cu ocazia inventarierii suprafeței plantației de - de - vie ce făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare 10/2003 s-a constatat, în urma verificării acestor suprafețe că acesteaau în fapt788,79 ha.
Urmare a celor constatate în teren se încheie actul adițional nr.2/16.02.2003 potrivit cu care vânzătorul vinde iar cumpărătorul cumpără 788,79 ha, act semnat de părțile contractante.
În considerarea calității sale de proprietar a 788,79 ha teren agricol aferent activelor dobândite în proprietate reclamanta a solicitat atribuirea în concesiune a acestuia situație în care la 7.03.2005 pârâta îi concesionează reclamantei, în temeiul legii 268/2001, Legea 549/2002 și Legea 249/2003 dreptul și obligația de exploatare a terenului cu destinație agricolă în suprafața totală de 926, 31 ha din care teren sub vie 724,34 ha, în perimetrul localității T pe perioada existenței activului.
Perioada de concesionare vizează perioada existenței activului dar nu mai mult de 49 de ani.
Reclamanta a susținut că suprafața de teren agricol ce i-a fost efectiv predată, urmare încheierii contractului de concesiune fost de 932,31 ha teren agricol din care 733,48 ha teren sub vie, și nu cea menționată în contractul de concesiune ( mai mare decât cea menționată în contract).
Din întâmpinarea sau notele scrise formulate de pârâtă nu reiese că această afirmație ar fi fost contestată de aceasta.
Ulterior încheierii concesiunii, comparând situația și procesul verbal de predare primire întocmite ca urmare a încheierii concesiunii, cu anexa la procesul verbal de inventariere a suprafețelor de plantație de - de - vie ce a făcut obiectul contractului de vânzare cumpărare nr. 10/2003, s-a constatat de către reclamantă că, faptic, există o suprafață de teren agricol de 283,85 ha (identificată pe tarlale - în anexa la acțiune formulată - filele 7-8), ocupată de - de - vie pe rod, absolut necesar exploatării plantațiilor dobândite în patrimoniul său și care nu au fost cuprinsă în contractul de concesiune.
Constatând această stare de fapt și drept la 14.07.2008, reclamanta s-a adresat pârâtei în temeiul disp. art. 211- 23din Legea 268/2001 astfel cum a fost completată prin Legea 249/2003, solicitând concesionarea prin atribuire directă a suprafeței totale de 283,85 ha teren arabil despre care reclamanta susține că este ocupat în totalitate cu - de - vie, cerere la care nu a primit însă vreun răspuns.
Analizând materialul probatoriu administrat în cauză instanța reține că acțiunea formulată de reclamantă, astfel cum a fost precizată la 21.10.2009 este întemeiată în parte pentru considerentele:
În considerarea relațiilor furnizate de Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară T reclamanta a precizat acțiunea în sensul că solicită obligarea pârâtei la încheierea contractului de concesiune prin atribuire directă, pentru acele parcele ce se află în exploatarea sa ( cumpărate de la - SA) și existente în patrimoniul, potrivit lucrărilor de inventariere terenurilor agricole și neagricole; în legătură cu celelalte parcele neinventariate ca fiind în patrimoniul în vederea punerii în posesie a locatorilor și acționarilor la - SA a solicitat reclamanta obligarea pârâtei la inventarierea și mai departe la încheierea în favoarea sa contractului de concesiune prin atribuire directă ( a se vedea filele 145 - 146).
Pârâta s-a apărat arătând că deși inițial a concesionat reclamantei suprafața de 720 ha teren sub vii, întrucât aceasta a îndeplinit condițiile prevăzute de lege art.211din Legea 249/2003 totuși nu poate să concesioneze prin atribuire directă suprafața cerută de reclamantă întrucât, pe de o parte, doar suprafața de 27,14 ha teren se mai regăsește în prezent în administrarea sa, iar pe de altă parte, reclamanta nu a făcut dovada achiziționării plantației, în plus față de cea care a făcut obiectul contractului de vânzare cumpărare a actului sau prin prezentarea unui nou contract de vânzare cumpărare sau a unui act adițional de vânzare la contractul deja existent, pentru a se putea concluziona că poate beneficia de prevederile Legii nr.249/2003modificată și completată de Legea. 268/2008.
Ori din actele și lucrările cauzei a rezultat că, potrivit actului de vânzare-cumpărare nr. 10/2003, la care s-a întocmit actul adițional nr.2/10.02.2003, (act adițional semnat de ambele părți contractate, fila 15) reclamantaeste proprietara plantației de vie pe rod de pe suprafața de teren de 788,79 ha.
În considerarea calității sale de proprietar a plantației de vie, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de legea specială nr.268/2001, privind privatizarea societăților comerciale ce dețin în administrare terenuri cu destinație agricolă și Normele metodologice de aplicare a acestui a acestei legi, Legii 549/2001 de modificare și completare a Legii 268/2001 și Legea 249/2003,pârâta aconcesionat prin atribuire directă la 7.03.2005 reclamantei, dreptul și obligația de a exploata terenul cu destinație agricolă aferent viei, în suprafață de 724,34 ha, pe perioada existenței activului dar nu mai mult de 49 ani.
Relevant pentru situația părților este și faptul că, deși contractul de concesiune a vizat suprafața de teren de sub vii de 724,34 ha, reclamantei i-a fost predată efectiv o suprafață de 733,48 ha teren, mai mare decât cea din contract, aspect necontestat de către pârâtă.
Ori, față de împrejurarea că reclamanta a dovedit ea este proprietara activului plantației de de vie, aflată pe terenul de 788 ha teren (conform contractului de vânzare-cumpărare 10/2003 șaa ctului adițional nr. 2 la contractul de vânzare-cumpărare),că nu s-a contestat împrejurarea cumpărării și achitării prețului activului, că terenul pentru care solicită concesionarea dreptului și obligației de exploatare este unul agricol și este absolut necesar exploatării plantației de de vie, că deși s-a adresat pârâtei cu o cerere însoțită de documentația doveditoare aceasta nu a dat curs solicitării sale, instanța reține că reclamanta este îndreptățită la exploatarea suprafeței de 64,45 harezultată ca diferență între 788,79 ha teren pe care este proprietar și cea concesionată conform contractului de 724,34 ha.
Însă, față de împrejurarea că potrivit relațiilor furnizate de pârâtă (fila 130) doar suprafața de 27,14 ha se mai găsește în administrarea pârâtei, instanța va reține că obligația pârâtei de a încheia contractul de concesiune prin atribuire directă vizează doar această suprafață de teren de 27,14 ha teren, cu respectarea dispozițiilor /2001, astfel cum a fost ulterior modificată și completată privind condițiile de acordare a concesiunii.
Referitor la cererea privind obligarea pârâtei la inventarierea și apoi încheierea în favoarea reclamantei a contractului de concesiune prin atribuire directă, pentru parcelele de teren care nu sunt în patrimoniul, Curtea reține că aceasta nu este întemeiată motivat de faptul că nu s-a făcut dovada parcurgerii etapelor prealabile instituite de dispozițiile Legii 268/2001 referitoare la încheierea protocolului de preluare a terenurilor, între fostul ce avea în administrare aceste terenuri și pârâtă, și pe cale de consecință nici preluarea în patrimoniul pârâtei a acestor terenuri, neputându-se institui în sarcina pârâtei o obligație ce vizează terenuri ce nu se află în patrimoniul acesteia.
Față de cele arătate Curtea va reține că acțiunea precizată este fondată în parte.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca nefondate excepțiile inadmisibilității și prematurității invocate în apărare de pârâta Agenția Domeniilor Statului.
Admite în parte acțiunea precizată în contencios administrativ de reclamanta - VINURI SRL - cu sediul în mun. T,-, județul T, în contradictoriu cu pârâta AGENȚIA DOMENIILOR STATULUI - cu sediul în-, sector 2, B, având ca obiect obligația de a face Legea 554/2004.
Recunoaște reclamantei dreptul de a solicita încheierea contractului de concesiune prin atribuire directă a suprafeței de 27,14 ha teren sub vii.
Obligă pârâta să procedeze la încheierea acestui contract în conformitate cu disp. Legii 268/2001 așa cum a fost completată prin Legea 249/2003.
Definitivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi 16 decembrie 2009.
Președinte, - - |
Grefier, - - |
17 decembrie 2009
red.hot.- 12.02.2010
tehnored. Gref.
4ex/16.02.02.2010
Președinte:Kamelia VladJudecători:Kamelia Vlad
