Obligația de a face. Decizia 64/2010. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 64/2010
Ședința publică de la 14 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Radu Rareș Dușa
JUDECĂTOR 2: Liviu Ungur
JUDECĂTOR 3: Monica
Grefier
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamantul, împotriva sentinței civile nr. 2174/2009, pronunțată de Tribunalul Maramureș, în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâtul PRIMARUL COMUNEI și intimatul BAROUL MARAMUREȘ, având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul personal, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că recursul nu este motivat și timbrat, deși recurentul a fost citat cu mențiunea timbrării pentru acest termen.
Curtea pune în discuția recurentului să precizeze dacă dorește să formuleze cerere de ajutori public judiciar.
Față de acest aspect, recurentul răspunde afirmativ, în sensul de a fi scutit de la plata taxelor judiciare de timbru, motivat de faptul că se află deținut în penitenciar și nu are posibilitatea de a achita taxa judiciară de timbru instituită de instanță în sarcina sa. Arată de asemenea faptul că nu solicită numirea unui apărător din oficiu.
Curtea, după deliberare, urmează a încuviința cererea de ajutor public judiciar, în sensul scutirii reclamantului-recurent de la plata taxelor judiciare de timbru aferente recursului.
De asemenea, Curtea apreciază că, din conținutul scriptului de recurs se conturează o critică asupra legalității hotărârii atacate, raportat la prevederile art. 3041Pr. Civ.
În aceeași ordine de idei, în temeiul prevederilor art. 306, alin. 2 Pr. Civ. pune în discuția recurentului motivele de casare prevăzute de art. 304 pct. 3 Pr. Civ. în sensul de a preciza dacă, în opinia sa, prima instanță a fost competentă să pronunțe hotărârea atacată cu recurs în prezenta cauză.
Față de acest aspect, recurentul arată că lasă la aprecierea instanței.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr. 2174/24.06.2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș, s-a respins acțiunea formulată de reclamantul născut la 29.06.1951, fiul lui și, deținut în Penitenciarul Baia Mare, împotriva pârâtului Primarul Comunei având ca obiect contencios administrativ.
A fost obligat reclamantul să plătească pârâtului 800 (optsute) lei cheltuieli de judecată.
Pentru hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Contractul încheiat la 12.06.2007 între Primarul Comunei și reclamant, având ca obiect administrarea pășunii " " ( 11 dosar atașat) a fost perfectat pentru perioadă determinată, mai - noiembrie 2007. Nicăieri în cuprinsul contractului Primarul nu și-a asumat obligația de a prelungi contractul și ulterior datei de 30 decembrie 2007. O atare obligație nu rezultă nici din vreo dispoziție legală, situație în care acțiunea nu este întemeiată.
Prin HCL 4/15.02.2008 ( 19) s-a aprobat înființarea SC SRL, având ca asociat unic Consiliul Local al Comunei.
Administrarea pășunii în litigiu a fost atribuită SC SA prin contractul 990/04.08.2008 ( 23), a cărui nulitate nu s-a cerut a se constata nici pe cale principală și nici accesorie.
Au fost dovedite cheltuieli de judecată din partea pârâtului la nivelul sumei de 800 lei, reprezentând onorar de avocat cu chitanța din 25.04.2009 ( 17). Reclamantul a fost obligat la plata acestei sume în temeiul art. 274.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul, solicitând verificarea legalității contractului nr.990/04.08.2008 între SC SA și Primăria și totodată anularea acestui contract.
Asupra recursului declarat, Curtea va reține următoarele:
Reclamantul a solicitat obligarea pârâtului Primarul com. la încheierea unui contract de închiriere pentru anul 2008, cu privire la terenul pășune de la locul numit "" și să i se acorde subvenții pentru acest teren.
Competența instanței de contencios administrativ este atrasă în condițiile art. 8 din Legea nr. 554/2004, relevante în soluționarea speței fiind dispozițiile art. 8 alin. 2 din același act normativ, potrivit cărora instanța de contencios administrativ este competentă să soluționeze litigiile care apar în fazele premergătoare încheierii unui contract administrativ, precum și orice litigii legate de încheierea, modificarea, interpretarea, executarea și încetarea contractului administrativ.
Dispozițiile legale menționate anterior trebuie coroborate cu dispozițiile art. 2 alin. 1 lit. c din Legea nr. 554/2004, care definesc actul administrativ și care precizează că sunt asimilate actelor administrative, în sensul prezentei legi, și contractele încheiate de autoritățile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achizițiile publice.
Rezultă din dispozițiile legale citate anterior că, pentru a atrage competența instanței de contencios administrativ, contractul care se solicită a se încheia de către autoritatea publică, în speță Primarul com., trebuie să aibă ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică.
Or, potrivit dispozițiilor art. 33 din Legea nr. 18/1991, republicată, terenurile provenite din fostele izlazuri comunale - pajiști si arabil - care s-au aflat in folosința cooperativelor agricole de producție - trec in proprietatea privata a comunelor, orașelor sau, după caz, a municipiilor si in administrarea primăriilor, urmând a fi folosite ca pășuni comunale si pentru producerea de furaje si semințe pentru culturi furajere.
Prin urmare, pășunea comunală făcând parte din proprietatea privată a comunei, contractul încheiat cu privire la aceasta nu poate fi calificat drept un contract administrativ, ci unul civil, care atrage competența instanței de drept comun, în speță a Judecătoriei Sighetu Marmației. În aceste condiții, Curtea constată că în mod greșit litigiul a fost tranșat de Tribunalul Maramureș, ca instanță de contencios administrativ.
În consecință, pentru considerentele expuse anterior, Curtea apreciază recursul declarat de reclamant este întemeiat, fiind incident motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 3 Cod procedură civilă, care atrage casarea în întregime a sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței competente, respectiv Judecătoriei Sighetu Marmației.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul, împotriva sentinței civile nr. 2174/24.06.2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș, pe care o casează în întregime și trimite cauza spre soluționare Judecătoriei Sighetu -
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 14 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE, - | JUDECĂTOR, | JUDECĂTOR, |
GREFIER, |
Red./Dact.
4 ex/19.01.2010
Jud.fond:
Președinte:Radu Rareș DușaJudecători:Radu Rareș Dușa, Liviu Ungur, Monica
