Obligația de a face. Decizia 684/2009. Curtea de Apel Ploiesti

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI

Secția Comercială și de contencios Administrativ și Fiscal

DOSAR NR-

DECIZIA nr. 684

Ședința publică din data de 30 aprilie 2009

PREȘEDINTE: Valentin Niță

JUDECĂTOR 2: Alexandrina Urlețeanu

JUDECĂTOR 3: Maria Pohoață

Grefier - - -

Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâtulServiciul Public Finanțe Locale, cu sediul în P,- județul P, împotriva sentinței nr. 53 din 17 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamanta, domiciliată în P,- județul

Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru.

La apelul nominal, făcut în ședință publică, a răspuns recurentul-pârât Serviciul Public Finanțe Locale P, reprezentat de consilier juridic, lipsind intimata-reclamantă.

Procedura îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se că la dosarul cauzei s-au depus,prin serviciul registratură, motivele de recurs formulate de recurent, în dublu exemplar. Tot prin serviciul registratură, intimata-reclamantă a depus cerere prin care solicită acordarea unui termen pentru a-și angaja apărător.

Consilier juridic, pentru recurentul-pârât, este de acord cu admiterea cererii pentru lipsă de apărare formulată de intimată, urmând să-i fie comunicate si motivele de recurs.

Curtea invocă, din oficiu, în temeiul disp.art. 306 alin. 1 Cod proc. civ. excepția nulității recursului, deoarece acesta a fost motivat la data de 28.04.2009, motivele fiind înregistrate la registratura instanței de recurs la numărul 9062/28.04.2009, iar hotărârea recurată i-a fost comunicată recurentului la data de 23.03.2009, așa cum rezultă din dovada de comunicare aflată la fila 75 din dosarul de fond.

Consilier juridic, având cuvântul pentru recurentul-pârât solicită respingerea excepției ca nefondată, deoarece recursul a fost declarat pe data de 01.04.2009, iar motivele de recurs au fost formulate în termen legal, fiind depuse până la primul termen de judecată. Hotărârea atacată cu prezentul recurs i-a fost comunicată la data de 23.03.2009. În opinia sa, motivele de recurs au fost formulate în termen legal.

Curtea rămâne în pronunțare asupra excepției nulității recursului, invocată din oficiu și,față de această situație,cererea pentru lipsă de apărare formulată de intimată

nu va mai fi luată în considerare.

CURTEA

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr-, reclamanta a chemat în judecată Consiliul Local al Municipiului P, solicitând obligarea acestuia să-i acorde scutirea de la plata impozitului pe cladire pe durata creditului contractat pentru modernizarea termica locuintei sale.

In motivarea cererii, reclamanta a învederat ca la data de 27.04.2007 a încheiat contractul de credit nr. - cu BRD -, în vederea achizitionarii si instalării unei centrale termice pentru locuința sa, consilierul bancar oferindu-i un credit de nevoi personale.

Ulterior, a achitat SC SRL pretul lucrarii, care a fost finalizată în februarie 2008, iar în martie 2008 depus la pârât cererea nr. - prin care a solicitat scutirea de la plata impozitului pe cladire pe durata achitarii creditului, însă pârâtul a refuzat, motivând că reclamanta nu indeplineste condițiile 128/2007.

Reclamanta a mai arătat că a îndeplinit procedura prealabilă, precum și că nu îi este aplicabilă hotararea precizată, intrucât acesta a fost adoptată după incheierea contractului de credit, moment la care nu exista condiția ca în contractul de credit să se prevadă expres scopul reabilitării termice.

Pârâtul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, motivat de faptul că reclamanta nu îndeplinește condiția prevăzută în Anexa HCL 128/2007, respectiv că în contractul de credit al acesteia nu se specifică în mod expres scopul acordării creditului ca fiind de reabilitare termică, rezultând ca fiind luat pentru nevoi personale.

Prin sentința nr. 53 din 17 februarie 2009, Tribunalul Prahovaa admis acțiunea formulată de reclamantă, obligând pârâtul să-i acorde reclamantei scutirea de la plata impozitului pe cladire, solicitată prin cererea nr. -/2008.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că la data de 27.04.2007 reclamanta a încheiat contractul de credit pentru nevoi personale nr. - cu BRD -, iar banii obținuti i-a folosit pentru montarea unei centrale termice in apartamentul proprietate personală, lucrare realizată de catre SC SRL.

In luna martie 2008, reclamanta a depus la pârât cererea nr.-, prin care a solicitat scutirea de la plata impozitului pe apartament, pe toată durata achitării creditului, considerând că acesta a fost obținut pentru reabilitarea termică a apartamentului, potrivit dispozițiilor OG29/2000, însa prin adresa din data de 11.03.2008 i se comunica refuzul de acordare a scutirii solicitate, motivând că nu îndeplinește condițiile prevăzute de HCL P nr.128/2007,respectiv că în contractul său de credit nu se precizează expres scopul acordării creditului bancar, ca fiind de reabilitare termică.

Ulterior, reclamanta a urmat procedura prealabilă, prin adresa nr. -/2008, la care pârâtul i-a comunicat răspuns la data de 30.04.2008, mentinându-și punctul de

vedere exprimat anterior.

Instanța a mai reținut ca în OG 29/2000, privind reabilitarea termică a fondului construit existent și stimularea economisirii energiei termice, în vigoare la data obținerii creditului de către reclamantă, nu se prevedea expres condiția ca în contractul de credit să se menționeze în mod expres scopul acordării, respectiv acela de reabilitare termică.

De asemenea, această condiție nu este prevazută expres nici de către dispozitiile art. 284 al.9 din Codul fiscal, si nici de normele metodologice de aplicare a acestor dispozitii, aprobate prin HG 44/2004- unde se arata numai că scutirea se aprobă pe perioada de rambursare a creditului obținut pentru reabilitare.

S-a mai reținut de prima instanță că la data contractarii creditului de către reclamantă, erau în vigoare dispozitiile P nr.260/2006, care nu prevedeau condiția precizată, precum și că la acel moment BRD - nu dispunea de un tip de credit specializat exclusiv pentru reabilitare termică, aspect consemnat în adresa nr. 14606/2008.

Tribunalul a mai retinut că necesitatea ca în contractul de credit să se prevadă în mod expres scopul de reabilitare termică a fost introdusă abia prin Anexa nr. 5 HCL P nr. 128/29.06.2007, hotarâre care a fost adoptată ulterior obținerii creditului de către reclamanta.

Instanța a apreciat ca nefiind relevantă împrejurarea invocată de pârât, conform careia au existat persoane care au obținut de la alte credite în care scopul de reabilitare termică este prevăzut în mod expres. De altfel, în contractul depus la dosar de pârât nici nu se prevede expres scopul menționat, ci se prevede că scopul contractului este de achizitionare a bunurilor de consum descrise intr-o factură.

Câtă vreme reclamanta a dovedit că scopul creditului obținut l-a constituit reabilitarea termică a apartamentului sau, iar condiția restrictivă menționată de către pârât nu îi putea fi opusă, ca temei pentru respingerea solicitării sale, instanța de fond reținut că reclamanta era îndreptățită să obțină facilitatea fiscală solicitată prin cererea înregistrată la nr. -/2008.

Împotriva sentinței pronunțată de instanța de fond a declarat recurs pârâtul Consiliul Local al Municipiului P -Serviciul Public Finanțe Locale P, prin care solicită modificarea în tot a sentinței și pe fond respingerea acțiunii formulată de reclamantă.

În susținerea recursului, pârâta arată că instanța de fond a interpretat greșit dispozițiile OG29/2000 privind reabilitarea termică a fondului construit existent si stimularea economisirii energiei termice în sensul că în acest act normativ nu se prevede expres că în contractul de credit trebuie arătat scopul pentru care s-a acordat creditul și anume pentru reabilitarea termică.

Acest lucru rezultă, arată recurenta, chiar din titlul actului normativ în cauză, precum și din dispozițiile art. 12 care se coroborează cu dispozițiile art. 284 alin. 9 din Legea 571/2003 privind Codul Fiscal și art 14 din 128/2007.

Instanța de fond, mai susține recurentul, în mod greșit a reținut și faptul că la data contractării creditului de către reclamantă erau în vigoare dispozițiile HCL P nr. 260/2006.Din actele dosarului rezultă că, de fapt, creditul a fost contractat de reclamantă pentru nevoi personale și nu pentru reabilitarea termică a locuinței și scutirea de impozit care a fost solicitată începând cu anul 2008.

Curtea, analizând recursul declarat de pârâtă constată că în cauză sunt

incidente dispozițiile art. 306.Pr.Civ în raport cu care recursul este nul

Art. 306 od proc.Civ arată că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal cu excepția cazurilor prevăzute în alin. 2, în sensul că motivele de recurs de ordine publică pot fi invocate și din oficiu.

Cum potrivit art. 303 alin. 1 și 2 din Pr.Civ recursul se motivează prin însăși cererea de recurs sau înlăuntrul termenului de recurs și acesta este potrivit art. 301 din acelasi act normativ de 15 zile de la comunicarea hotărârii, recursul motivat cu depșirea termenului mai sus-citat este lovit de nulitate.

In cauză, sentința recurată a fost comunicată recurentului la data de 23 martie 2009, potrivit dovezii de comunicare existentă la fila 76 dosar, iar motivele de recurs au fost depuse la data de 28 aprilie 2004, cu depasirea termenului de 15 zile de la comunicare, așa cum prevăd dispozitiile art. 301.Proc.Civ motiv pentru care, în raport cu art. 306.Pr.Civ, recursul va fi declarat nul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Constată nulitatea recursului declarat de pârâtul Serviciul Public Finanțe Locale, cu sediul în P,- județul P, împotriva sentinței nr. 53 din 17 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamanta, domiciliată în P,- județul

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică azi, 30 aprilie 2009.

PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,

- - - - - -

GREFIER,

- -

red AU

dact MC/AU

2 ex/15.05.2009

f- Trib.

Operator date cu caracter personal

Număr notificare 3120

Președinte:Valentin Niță
Judecători:Valentin Niță, Alexandrina Urlețeanu, Maria Pohoață

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre Obligația de a face. Decizia 684/2009. Curtea de Apel Ploiesti