Contestație act administrativ fiscal.
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
Secția Comercială și de contencios Administrativ și Fiscal
DOSAR NR-
D CIZIA nr. 685
Ședința publică din data de 30 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Valentin Niță
JUDECĂTOR 2: Alexandrina Urlețeanu
JUDECĂTOR 3: Maria Pohoață
Grefier - - -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de reclamanta- SRLcu sediul în comuna de, sat, nr. 924, județul P, împotriva sentinței nr. 44 din 10 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâtaDirecția Generală a Finanțelor Publice P-Activitatea de Inspecție Fiscală, cu sediul în P,- județul
Recursul este timbrat cu taxă judiciară de timbru în valoare de 2.00 lei, potrivit chitanței nr. - și timbru judiciar de 0,15 lei.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au răspuns recurenta-reclamantă - SRL de, reprezentată de avocat din Baroul București și intimata-pârâtă P- Activitatea de Inspecție Fiscală P, reprezentată de consilier juridic -.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Părțile având cuvântul prin apărătorii lor, menționează că nu au cereri de formulat și solicită cuvântul în dezbaterea recursului.
Curtea ia act că părțile nu au cereri de formulat și, constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Avocat, având cuvântul pentru recurenta-reclamantă, critică sentința pentru nelegalitate și netemeinicie, deoarece instanța a omis să mai analizeze acțiunea în integralitatea ei, nesocotind motivele invocate clar și expres în cererea de chemare în judecată.
Instanța a încălcat dispozițiile art. 103 alin. 3 și ale art. 112 din nr.OG 92/2003 privind Codul d e procedură fiscală.
Intrucât recurenta a achitat în plus (în viziunea organelor de inspecție fiscală) impozit pe dividente, iar pe de altă parte (în viziunea acelorași organe de inspecție fiscală) datorează impozit pe veniturile persoanelor fizice nerezidente, recurenta consideră că instanța fondului trebuia să aplice dispozițiile art. 112 din nr.OG 92/2003. Datorită neefectuării compensării, recurenta a fost obligată la plata unor sume foarte mari.
Prin respingerea acțiunii, instanța de fond stabilește în sarcina recurentei obligații de plată care reprezintă o dublă impozitare aceluiași venit. Pe de o parte, dividendele obținute de către cei doi asociați nerezidenți - impozitul pe dividende, deja calculat și virat la bugetul de stat și, pe de altă parte, impozitul pe venituri obținute în România de nerezidenți.
Se mai susține de către recurentă că au fost încălcate și prevederile referitoare la evitarea dublei impuneri între România și Turcia - Decretul nr. 331/14.10.1986. Totodată, arată că, deși intimata-pârâtă nu a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză contabilă întocmit în cauză, instanța nu a reținut concluziile acestei expertize.
Potrivit motivelor expuse pe larg în cererea de recurs, solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței în sensul admiterii acțiunii, așa cum a fost formulată.
Consilier juridic -, având cuvântul pentru pârâtă, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței ca fiind temeinică și legală.
În esență, arată că inspecția fiscală anterioară a verificat impozitul pe veniturile din dividende pentru perioada 01.01.2002-31-12.2004, iar în ceea ce privește impozitul pe veniturile obținute din România pentru persoane nerezidente, acesta nu a fost verificat.
Cu privire la compensarea prevăzută de art. 112 din nr.OG 92/2003, arată că aceasta se efectuează la cerere, iar recurenta nu a formulat o astfel de cerere.
Codul fiscal tratează diferit modul de impozitare al veniturilor obținute de persoanele nerezidente de cel al persoanelor rezidente, așa încât, rezultă două categorii de impozite diferite, atât din punct de vedere al calculării lor, cât și al contului bugetar în care se varsă fiecare.
De asemenea, diferă și momentul în care se calculează, reține și se varsă impozitul pe veniturile obținute în România de către nerezidenți.
Se mai susține de către intimată, că societatea recurentă are asociați atât persoane rezidente, cât și nerezidente.
Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal este cea care departajează clar impozitarea veniturilor din dividende obținute de persoane rezidente, față de impozitarea veniturilor din dividende obținute de persoane nerezidente.
Cu privire la obiecțiunile formulate la raportul de expertiză, pârâta arată că acestea au vizat doar fondul cauzei.
Solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței ca fiind legală și temeinică.
CURTEA
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești sub nr-, reclamanta - SRL a solicitat în contradictoriu cu parata DGFP P, anularea deciziei de impunere nr. 3590/ 446/ 17.09.2007 și
a deciziei nr. 87/ 15.10.2007 emisă de pârâtă, solicitând și suspendarea executării deciziei de impunere până la soluționarea prezentei cauze.
În motivarea cererii, reclamanta a aratăt că sumele de plată reținute în sarcina sa, în urma controlului efectuat, sunt eronate, fiind stabilite prin interpretarea eronată asupra modului de calcul, declararea și virarea impozitului pe dividende stabilit de societate ca rezultat al dividendelor brute din repartizarea profiturilor nete, conform bilanțurilor contabile anuale si a hotărârilor adunărilor generale ale asociatilor.
S-a mai susținut că organele de inspecție fiscală au stabilit în mod greșit impunerea dividendelor nete la data ridicării acestora de către asociati, și în cotele corespunzătoare de la data plății acestora către asociati și nu conform prevederilor legale care stabilesc obligația plății impozitului pe dividende, deoarece pentru dividendele plătite în luna în curs impozitul trebuia achitat pâna la data de 25 ale lunii următoare, iar pentru dividendele neplătite asociaților până la 31 decembrie a anului următor exercițiului financiar din care au rezultat aceste dividende.
Soluția dată de organele de control privind constituirea, declararea și virarea impozitului pe dividende pe surse bugetare diferite, împarțite în funcție de calitatea asociaților societăților, este eronată, în opinia reclamantei, și nu se regăsește în dispozițiile Legii 31/1990 care definește participanții la capitalul social al societăților comerciale ca acționari sau asociați.
Prin sentința civilă nr. 38/7.01.2008 s-a admis exceptia de necompetență materială a Judecătoriei Ploiești și s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Prahova -Secția Comercială și de Contencios Administrativ unde cauza a fost înregistrată sub nr-.
La termenul de judecată din data de 11.11.2008, instanța de fond a respins cererea de suspendare a executării deciziei de impunere nr. 3590/446/17.09.2007, ca neîntemeiată.
Prin sentința nr. 44 din 10 februarie 2009 Tribunalul Prahovaa respins acțiunea ca neîntemeiată, reținând că, în ceea ce privește încălcarea prevederilor art.103 alin. 3 din OG92/2003, în fapt, reclamantul a făcut referire la dispozițiile art.105 alin.3 din OG 92/2003, susținerile sale fiind nefondate în conditiile în care inspecția fiscală anterioară a efectuat verificări pentru o perioada anterioară (1.01.2002-31.12.2004), fără verificarea impozitului pe veniturile obținute în Romania de persoane nerezidente, fapt ce rezultă din raportul de inspecție fiscală încheiat la data de 9.06.2005.
Pe fondul cauzei, tribunalul a reținut că obiectul controlului fiscal finalizat prin emiterea deciziei de impunere nr. 3590/446 din 17.09.2007 a fost reprezentat de verificarea modului de calcul, evidențierea, declararea și virarea obligațiilor fiscale datorate de reclamantă în perioada 01.01.2005-26.06.2007 către bugetul general consolidat al statului, reprezentate de impozitul pe veniturile obținute din România de persoane nerezidente și de impozitul pe veniturile din dividende.
În perioada o1.01.2005-26.06.2007, reclamanta a plătit persoanelor fizice nerezidente-asociați, dividende nete în sumă de 2.274.230 lei, sumă pentru care în mod greșit s-au calculat și vărsat la bugetul de stat impozit pe dividende, acest impozit fiind
.//.
declarat numai de persoanele fizice rezidente și fără a calcula și vărsa impozit pe veniturile din dividende plătite nerezidenților, potrivit Titlului
Codul fiscal reglementează diferit impozitarea acestor dividende în cazul persoanelor nerezidente (art.115 alin.1 lit.a si art.116 alin.1, alin.2 lit.c) și alin.5 și art. 118 alin.1 și 2).
Potrivit art. 116 alin.5 Cod fiscal, impozitul pe veniturile obținute din Romania de nerezident se calculează și se reține în momentul plății venitului, vărsându-se la bugetul de stat până la 25 ale lunii următoare celei în care s-a plătit venitul. Impozitul pe veniturile din dividende cât și impozitul pe veniturile obținute din România de nerezidenți, reprezintă surse bugetare distincte și, ca urmare, calcularea, evidențierea, declararea și virarea acestor debite, se impunea a fi efectuate distinct. Declararea a fost efectuată insă numai ca impozit pe dividende cu consecința virării în contul de trezorerie alocat acestui tip de impozit.
Instanța de fond nu a reținut concluziile raportului de expertiza întocmit în cauză, care a făcut aplicarea dispozițiilor art. 115 alin.2 din Codul fiscal coroborat cu prevederile Titlului III, considerând că situația este inaplicabilă speței de față în conditiile în care cei 4 asociați nu sunt angajați ai societății reclamante, nu desfășoară o activitate dependentă, ci sunt deținători de titluri de participare la reclamantă, desfășurând o activitate independentă, fiindu-le deci aplicabile dispozițiile Titlului V și art. 115 alin. 1 lit.a din Legea 571/2003.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru
nelegalitate și netemeinicie.
Recurenta a arătat, după ce a prezentat situația de fapt, că instanța a încălcat dispozițiile art. 103 alin. 3 din OG92/2003 privind Codul d e procedură fiscală în sensul că a nesocotit motivele clar și expres prevăzute în cererea de chemare în judecată, insușindu-și punctul de vedere al pârâtei, precum că recurenta avea obligația să calculeze și să rețină impozitul pe veniturile plătite nerezidenților.
De asemenea, susține recurenta, instanța de fond a nesocotit prevederile art. 112 din nr.OG 92/2003 referitoare la compensare.
Față de împrejurarea că recurenta a achitat în plus impozit pe dividende, deci o creanță fiscală, iar pe de alta parte datorează impozit pe veniturile persoanelor fizice nerezidente, trebuia făcuta aplicarea dispozițiilor art. 112 din nr.OG 92/2003.
Urmare a neaplicarii acestor dispoziții legale recurenta este obligată la sume mai mari de plată, atât datorita neefectuarii compensării, cât și a calculării majorărilor de întarziere în suma de 132.904 lei.
Recurenta consideră că hotararea instanței de fond este nelegală și pentru faptul că respingând acțiunea, stabilește practic în sarcina sa obligații de plată ce reprezintă o dublă impozitare a aceluiași venit- dividendele obținute de cei doi asociați nerezidenți, pe de o parte impozitul pe dividende deja calculat și virat la bugetul de stat și, pe de altă parte, impozitul pe veniturile obținute în România de nerezidenți, stabilite prin decizia a cărei anulare o solicită.
Sentința este criticată și sub aspectul încălcării Decretului 331/1986 referitor la evitarea dublei impuneri între România și Turcia, care definește impozitul
corespunzator dividendelor sub denumirea de impozit pe dividende și în cazul în care se aplică persoanelor fizice nerezidente.
Se solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței și pe fond
admiterea acțiunii așa cum a fost formulată și anularea Deciziei de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată și a Deciziei nr. 87/15.10.2007 emisă de P - Serviciul Soluționare Contestații.
Examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale incidente în cauză, Curtea reține următoarele:
Recurenta critică, în esență, sentința pentru că instanța de fond a aplicat un regim diferit persoanelor nerezidente fața de cele rezidente.
Din actele dosarului reiese că din cei patru cetățeni turci, asociați la societatea recurentă, doi sunt rezidenți și doi sunt nerezidenți, organul de control stabilind că au fost calculate în mod greșit impozitele datorate pentru dividendele încasate de către cei doi asociați nerezidenți.
Intr-adevar, potrivit art. 67 din Legea 31/1990, cu modificarile ulterioare, dividendul este cota parte din profit care se plăteste asociaților, stabilind aceeași semnificație pentru orice fel de asociat, indiferent dacă este persoană fizică sau juridică rezidentă sau nerezidentă.
Modul de impozitare este stabilit de dispozițiile Codului fiscal, care tratează diferit impozitarea acestor venituri în cazul persoanelor nerezidente.
Astfel, pentru persoanele rezidente în România impozitarea veniturilor se face conform dispozitiilor art. 67 alin. 1 din Codul Fiscal, iar pentru persoanele nerezidente impozitarea se face potrivit art. 115 și art.116 din același Cod fiscal, rezultând două categorii de impozite diferite, atât din punct de vedere al calculării lor, cât și al contului bugetar în care se varsă fiecare.
Ultima dispoziție legală invocată prevede și momentul în care se calculează, reține și se varsă impozitul pe veniturile obținute în România de nerezidenți, respectiv atunci când se plătește venitul, urmând a se vărsa la stat pâna în data de 25 a lunii următoare celei în care s-a plătit venitul.
Prin urmare, norma legală care departajează impozitarea veniturilor din dividendele obținute de persoane rezidente de impozitarea veniturilor obținute de persoanele nerezidente este Codul fiscal.
Din cuprinsul deciziei 87/15.10.2007 emisă de Serviciul de Soluționare a Contestațiilor din cadrul Direcției Generale a Finanțelor Publice, rezultă că la stabilirea obligațiilor suplimentare a fost avută în vedere atât prevederea din Codul Fiscal cât și cea din Decretul nr. 331/1986 referitor la Convenția pentru evitarea dublei impuneri între România și Turcia.
Prin urmare, instanța de fond a aplicat în mod corect actele normative situației de fapt.
În ce privește raportul de expertiză, acesta a fost înlaturat de către instanța de fond în mod corect pentru că expertul judiciar nu a avut în vedere toate dispozițiile legale aplicabile în cauză, făcând o interpretare trunchiată a textului de lege.
Ca atare, motivele de recurs sunt nefondate, drept pentru care, în temeiul art. 312 pr.civ, recursul se va respinge ca nefondat, menținandu-se ca legală și temeinică
sentința pronunțată, iî cauză nefiind incidente dispozițiile art. 304 pr. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta - SRL cu sediul în comuna de, sat, nr. 924, județul P, împotriva sentinței nr. 44 din 10 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâtaDirecția Generală a Finanțelor Publice P-Activitatea de Inspecție Fiscală, cu sediul în P,- județul P, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi,30 aprilie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
- - - - - -
GREFIER,
- -
red MP
dact MC/MP
2 ex/28.05.2009
- Trib.
Operator date cu caracter personal
Număr notificare 3120
Președinte:Valentin NițăJudecători:Valentin Niță, Alexandrina Urlețeanu, Maria Pohoață
