Obligația de a face. Sentința 724/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
SENTINȚA CIVILĂ NR.724/2008
Ședința publică din 20 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Lucia Brehar
GREFIER: - -
S-a luat în examinare acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul - împotriva pârâtului STATUL ROMÂN - COMISIA CENTRALĂ PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR, având ca obiect
obligația de a face-numire evaluator.
Se constată că la data de 19 2008 reclamantul a depus la dosar concluzii scrise.
Dezbaterea pe fond a cauzei a avut loc în ședința publică din 13 2008, mersul dezbaterilor și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA
Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la data de 13 oct.2008, reclamantul a chemat în judecată STATUL ROMÂN prin COMISIA CENTRALĂ PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR aflată în subordinea CANCELARIEI PRIMULUI MINISTRU, solicitând ca în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii judecătorești să numească un evaluator autorizat care să efectueze lucrarea de specialitate în vederea stabilirii cuantumului măsurilor reparatorii pentru apartamentul nr.16 din imobilul situat în C-N- -.4. jud.C, înscris în CF 42179 nr.top.11701/2/S/XVI și să emită în favoarea reclamantului o decizie reprezentând titlul de despăgubire pentru imobilul de mai sus, ținând cont de valoarea stabilită prin raportul de evaluare.
În motivarea acțiunii reclamantul arată că, prin sentința civilă nr.1129/09.11.2005 a Tribunalului Cluj, rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr.9958/05.12.2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Primarul municipiului C-N a fost obligat să emită dispoziție de admitere a notificării, prin acordarea de măsuri reparatorii sub formă de despăgubiri pentru apartamentul nr.16 din imobilul situat în C-N- -.4. jud.C, înscris în CF 42179 nr.top.11701/2/S/XVI.
În acest sens, Primarul a emis Dispoziția nr.395/10.01.208 prin care a propus acordarea de despăgubiri bănești în cuantum de 55.000 Euro, din care să fie dedusă despăgubirea de 80.000 lei încasată, actualizată cu rata inflației.
Reclamantul menționează că din anul 2005, când s-a efectuat expertiza prin care apartamentul a fost evaluat la suma de 55.000 Euro, valorile pieței imobiliare s-au modificat și se impune reevaluarea, iar întrucât pârâta refuză acest lucru, a fost nevoit să se adreseze instanței de contencios administrativ,
pe care îl consideră nelegal având în vedere prevederile art.2 alin.1 lit.g și h din Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ, conform cărora, în termen de 30 de zile de la înregistrare, cererile se soluționează, acest termen general de 30 de zile fiind aplicabil tuturor autorităților publice, cu excepția situației când, chiar prin lege specială se derogă de la acesta, stabilindu-se un alt termen.
Arată că înțelege că procedura de emitere a deciziei conținând titlul de despăgubire este dificil a fi parcursă în termenul general de 30 de zile, însă, a solicitat ca în acest termen autoritatea pârâtă măcar să numească un evaluator, aceasta fiind prima etapă a procedurii, întreaga procedură fiind necesar a fi parcursă într-un termen rezonabil și previzibil.
Pârâta COMISIA CENTRALĂ PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR, prin întâmpinarea înregistrată la 13.11.2008 (23-26), solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În apărare invocă decizia nr. 2815/16.09.2008 a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, care a stabilit ordinea soluționării dosarelor privind acordarea de despăgubiri aferente imobilelor preluate în mod abuziv și care urmează a fi transmise spre evaluare în ordinea înregistrării, la secretariatul comisiei centrale.
Cu privire la solicitarea de reevaluare formulată de reclamant pârâta susține că este neîntemeiată, deoarece o consideră neaplicabilă în situația în care există hotărâri definitive prin care cuantumul despăgubirilor a fost deja stabilit.
Din actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
Prin dispoziția nr.395/10.01.2008 Primarul mun. C a admis cererea formulată de și s-au acordat măsuri reparatorii prin echivalent pentru apartamentul nr. 16 din imobilul situat în C N- -.1. S-a propus acordarea de despăgubiri bănești în cuantum de 55.000 Euro, sumă din care să fie dedusă suma de 80.000 lei încasată, actualizată cu rata inflației.
Întrucât valoarea pieței imobiliare s-a modificat, reclamantul a solicitat reevaluarea imobilului și emiterea unei decizii de către pârâtă reprezentând titlul de despăgubire pentru imobilul sus menționat, ținând cont de valoarea stabilită prin raportul de evaluare.
Reclamantul s-a adresat Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor în vederea numirii unui evaluator pentru stabilirea cuantumului despăgubirilor, măsurilor reparatorii și emiterea deciziei corespunzătoare.
Curtea urmează să rețină că cererea de chemare în judecată este întemeiată, reclamantul fiind lezat în dreptul său de a încasa despăgubiri pentru apartamentul nr.16 situat în C-N- - 4 1 prin refuzul nejustificat al autorității pârâte de a-i soluționa cererea într-un termen rezonabil, respectiv prin neemiterea deciziei în termenul menționat.
Legea specială în Titlul VII din Legea nr. 247/2005 nu prevede în corpul ei un alt termen care să deroge de la regula generală, aceea că rezolvarea cererii formulată de către reclamant trebuia săvârșită cu respectarea termenului de 30 de zile.
Prin Titlul VII al Legii nr.247/2005, privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente adoptată în forma și cu procedura prevăzută la art.114 al.1 din Constituție, s-a reglementat regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, statuându-se între altele, că legea se aplică și despăgubirilor propuse prin decizia motivată, a conducătorului instituției publice implicate în privatizare sau, după caz, prin ordinul Ministrului Finanțelor Publice, în temeiul art.32 alin.3 din Legea nr. 10/2001.
Pentru analizarea și stabilirea cuantumului final al despăgubirilor care se acordă potrivit Titlului VII al Legii nr. 247/2005, s-a constituit în subordinea Cancelariei primului Ministru o autoritate administrativă distinctă cu denumirea Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor care conform art.13 alin.1 lit.a și b are în principal două atribuții principale: dispune emiterea deciziilor referitoare la acordarea de titluri de despăgubire și ia alte măsuri legale, necesare aplicării acestei legi.
In cuprinsul Cap. al Titlului VII din Legea nr.247/2005 se reglementează procedurile administrative pentru acordarea despăgubirilor pe larg evocate și detaliate de ambele părți litigante.
Legea are în vedere ca în termen de cel mult 60 de zile de la intrarea ei în vigoare să se predea pe bază de proces-verbal de predare-primire noii entități deciziile/dispozițiile emise de entitățile învestite cu soluționarea notificărilor iar cele privitoare la propunerea motivată de acordare a despăgubirilor însoțite de întreaga documentație, cum este cazul în speță, în termen de 10 zile de la data adoptării deciziilor/dispozițiilor sau, după caz, a ordinelor (art.16 alin.1 și 2 din Titlul VII al legii nr. 247/2005). Odată primit dosarul atribuția Comisiei Centrale prin Secretariatul acesteia constă în analizarea situației juridice a imobilului pentru care s-a propus acordarea de despăgubiri în privința verificării legalității respingerii cererii de restituire în natură după care această entitate va proceda la centralizarea dosarelor pentru care, în mod întârziat cererea de restituire în natură a fost respinsă, și le va transmite evaluatorului sau societății de evaluatori desemnate, în vederea întocmirii raportului de evaluare (art.16 alin.4 și 5 din Titlul VII al Legii nr.247/2005).
În speță, reclamantul atacă actul administrativ atipic constând în refuzul nejustificat al autorității administrative de a elibera actul administrativ în termenul prevăzut de dispozițiile generale aplicabile în materie, acela de 30 de zile de la data înregistrării cererii.
Așa cum învederează și reclamantul, justificarea autorității prin invocarea caracterului aleatoriu al soluționării dosarelor nu este întemeiată, necesară, legală și proporțională cu scopul urmărit. Deși decizia autorității administrative de opțiune a soluționării dosarelor ar putea fi justificată de un scop legitim, metodele și mijloacele de soluționare prin introducerea elementului aleatoriu nu sunt adecvate și necesare. Curtea are în vedere că odată ce titularul notificării a fost înștiințat de autoritatea competentă cu privire la dreptul său de a obține despăgubiri pentru imobilul ce a fost preluat abuziv în proprietatea statului și ulterior înregistrării dosarului la autoritatea administrativă în vederea demarării procedurilor administrative de stabilire a despăgubirilor se creează reclamantului convingerea și legitimă că cererea lor va fi rezolvată într-un termen rezonabil și previzibil. A condiționa soluționarea dosarelor de elementul aleatoriu introdus de comisie, ceea ce implică imposibilitatea definirii cel puțin a unui criteriu obiectiv de previzibilitate a soluționării cererii, nu este o justificare pertinentă pentru a fi opusă cu succes reclamantului ca temei pentru nesoluționarea cererii ce are ca obiect stabilirea și concretizarea în final a dreptului la despăgubire la care aceștia sunt îndreptățiți potrivit legii.
Conform prevederile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public și într-un termen rezonabil a cauzei sale de către o instanță independentă și imparțială instituită de lege, care va hotărî asupra încălcării drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil.
Art. 1 din Protocolul 1 adițional la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, statuează că orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. El a fost redactat în așa fel încât să rezulte limitări minime ale puterii discreționare a statelor în domeniul reglementării, recunoașterii și apărării dreptului de proprietate.
Cu privire la drepturile de creanță, Curtea a decis, cu valoare de principiu, că acestea constituie un bun în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1.
Prin nesoluționarea într-un termen rezonabil a cererii privitoare la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire autoritatea administrativă încalcă reclamantului dreptul la respectarea bunurilor lor.
Reclamantul deși este îndreptățit în a avea o speranță legitimă la obținerea unei indemnizații, interesul său patrimonial suficient de important și recunoscut pentru a constitui un bun aflat sub protecția instituită de art. 1 din Protocolul nr. 1 este în mod vădit încălcat prin decizia autorității administrative.
În considerarea art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, precum și a dispozițiilor art. 1 din Protocolul nr. 1, autoritatea administrativă abilitată să statueze și să concretizeze dreptul subiectiv dedus judecății de reclamant are obligația legală de a găsi toate mijloacele necesare soluționării cererilor și de a exercita dreptul de apreciere privitor la procedura de soluționare a cererilor în cadrul legii dat de limitele drepturilor fundamentale ale cetățenilor.
Emiterea actului administrativ atipic (refuzul) pe ideea dreptului de apreciere, dar prin care se încalcă dreptul reclamantului la respectarea bunurilor lor în sensul definit de art. 1 din Protocolul nr. 1 al Convenției, reprezintă un abuz de drept care, evident, nu poate fi tolerat.
Dreptul la reparație, întemeiat pe atingerile aduse dreptului de proprietate reprezintă drepturi și obligații cu caracter civil, în sensul art. 6 paragraful 1.
Dreptul la soluționarea în termen rezonabil a cauzei statuat în art. 6 al Convenției Europene a Drepturilor Omului, garanție a unui proces echitabil trebuie să fie prezent nu numai în procedura contencioasă ci și în procedura prealabilă, întrucât durata procedurii și trebuie să includă și întârzierile imputabile autorităților administrative, când fără intervenția acestora nu se poate asigura realizarea dreptului alegat.
Reclamantul utilizând de posibilitățile oferite de normele interne a întreprins demersurile legale pentru realizarea dreptului său.
Termenul rezonabil în procedurile civile nu poate să excludă și durata procedurii administrative prealabile, fiindcă sesizarea jurisdicției este condiționată de normele de drept intern, de parcurgerea acestei proceduri.
Se observă că cererea privitoare la dreptul invocat de reclamant nu poate fi soluționată cu respectarea principiului celerității procedurilor, ca și garanție de ordin general înscrisă în art. 6 paragraful 1 al Convenției.
Această întârziere imputabilă autorității administrative, care intenționează să folosească un criteriu aleatoriu de soluționare a cererilor, poate să conducă la depășirea termenului rezonabil în care trebuie să fie judecată orice cauză, depășire contrară dispozițiilor Convenției, chiar dacă în speță vorbim de durata unei proceduri administrative preliminare.
De aceea, Curtea în temeiul art.18 alin.1 din Legea nr.554/2004 corelat cu art.2 alin.1 lit.g, h și m din aceeași lege raportat la dispozițiile de ansamblu ale Titlului VII al Legii nr.247/2005,în vederea restabilirii dreptului subiectiv civil încălcat reclamantului prin refuzul său nejustificat, va obliga autoritatea pârâtă ca, în 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii judecătorești să numească un evaluator autorizat care să efectueze lucrarea de specialitate în vederea stabilirii cuantumului măsurilor reparatorii pentru imobilul în litigiu, înscris în CF nr. 42179, nr.top. 11701/2/S/XIV, urmând totodată ca pârâta să fie obligată să emită în favoarea reclamantului o decizie reprezentând titlul de despăgubire pentru imobilul mai sus identificat, ținând cont de valoarea stabilită prin raportul de evaluare.
Nefiind dovedită, cererea reclamantului pentru obligarea pârâtei la suportarea la cheltuieli de judecată urmează să fie respinsă, potrivit art. 1169 Cod civil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea formulată de reclamantul, cu domiciliul ales în C-N-.1, în contradictoriu cu pârâta STATUL ROMÂN - COMISIA CENTRALĂ PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR, cu sediul în B, Calea nr.202.
Obligă pârâta ca, în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii judecătorești să numească un evaluator autorizat care să efectueze lucrarea de specialitate în vederea stabilirii cuantumului măsurilor reparatorii pentru. 16 din imobilul situat în C-N,-, -.1, înscris în CF nr.42179, nr.top. 11701/2/S/XVI.
Obligă pârâta să emită în favoarea reclamantului o decizie reprezentând titlul de despăgubire pentru imobilul de mai sus, ținând cont de valoarea stabilită prin raportul de evaluare.
Respinge petitul privind obligarea pârâtei la cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 20 2008.
PREȘEDINTE GREFIER
- - - -
Red./
4 ex.
Președinte:Lucia BreharJudecători:Lucia Brehar
