Obligația de a face. Decizia 752/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR.752/ Dosar nr-
Ședința publică de la 11 noiembrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Clara Elena Ciapă JUDECĂTOR 2: Maria Ioniche Judcător
- - - - -
- - -- președinte de secție
Grefier -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat pârâtul Municipiul B prin Primar împotriva sentinței nr.442/CA/27.05.2008 pronunțată de Tribunalul Brașov secția comercială și de contencios administrativ în dosarul nr-, având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 28 octombrie 2008, când părțile prezente au pus concluzii, în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța în temeiul art.146 Cod procedură civilă pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise și în baza art.260 alin.1 Cod procedură civilă, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru 4 noiembrie 2008, respectiv pentru astăzi 11 noiembrie 2008.
CURTEA
Asupra recursului declarat de reclamanta A în cauza de față constată că:
La data de 20.09.2006 reclamanta Aac hemat în judecată pe pârâtul Municipiul B, solicitând instanței de judecată ca prin hotărârea ce se va pronunța în cauză să fie obligat pârâtul să-și dea acordul pentru stabilirea vecinătăților cu terenurile folosite în mod legitim de către reclamantă, iar în caz contrar să fie obligat pârâtul la plata de daune combinatorii în cuantum de 1000 RON pentru fiecare zi de întârziere.
Acțiunea reclamantei a formulat obiectul dosarului nr- a Tribunalului Brașov în care instanța a înaintat dosarul prin încheiere pentru repartizarea ciclică a cauzei spre soluționare la secția contencios administrativ și fiscal față de obiectul cauzei.
Ca urmare, cauza a fost înregistrată sub nr-.
În acest dosar instanța în baza probelor administrate a pronunțat sentința civilă nr. 442 din 27 mai 2008, prin care a dispus următoarele:
A admis acțiunea formulată de reclamanta - - cu sediul în B,- în contradictoriul cu pârâtul Municipiul B prin primar cu sediul în B,-.
A obligat pârâtul să își dea acordul pentru stabilirea vecinătăților cu terenurile folosite de reclamantă.
A obligat pârâtul să plătească reclamantei daune cominatorii în cuantum de 1.000 RON pentru fiecare zi de întârziere începând cu data pronunțării prezentei hotărâri și până la încetarea obligației.
A obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 5.823,46 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut în fapt și în drept următoarele:
În anul 1991 în baza dispozițiilor Legii nr.15/1990 Baf ost reorganizat prin transformare fără lichidare în
Pentru terenul din-, reclamanta a întocmit documentație prevăzută de nr.HG 834/1991 în vederea obținerii certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra acestuia.
Din această documentație lipsește acordul vecinătate al Municipiului B în calitate de titular al dreptului de proprietate asupra imobilelor învecinate.
Instanța de fond a apreciat că în speță sunt incidente dispozițiile nr.HG 834/1991 având în vedere că la data intrării în vigoare a acesteia, reclamanta era o societate cu capital de stat.
În baza acestei două hotărâri de guvern, reclamanta are vocația de a obține certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului din B,-
Organele abilitate să emită certificatul de atestare, analizând documentația depusă de reclamantă, va stabili dacă aceasta îndeplinește sau nu condițiile pentru obținerea certificatului.
În speță reclamanta a solicitat obligarea pârâtului de a-și da acordul pentru stabilirea vecinătăților cu terenurile folosite de aceasta, terenuri care conform expertizei întocmită în cauză deservesc obiectului de activitate al reclamantei, acordul fiind necesar pentru valorificarea vocației prevăzută de HG831/1991.
Față de aceste considerente, instanța de fond a înlăturat apărările formulate de pârât și pe cale de consecință a admis acțiunea astfel cum a fost formulată.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă instanța a dispus obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 5823,46 lei.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal pârâtul Municipiul B, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând instanței de recurs, admiterea recursului și modificarea sentinței atacate în sensul respingerii cererii de chemare în judecată promovată de reclamanta
În dezvoltarea motivelor de recurs recurenta pârâtă a arătat următoarele:
1. Judecătorul fondului a făcut o motivare sumară și confuză a sentinței recurate, critică întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 7 Cod procedură civilă, și că instanța a admis cererea reclamantei fără a motiva înlăturarea apărării formulate de pârât.
2. Sentința recurată este dată cu încălcarea competenței altei instanțe, motiv de drept prevăzut de art. 304 pct. 3 Cod procedură civilă.
În acest sens recurenta a susținut că obiectul litigiului îl reprezintă
, obligația a face, și că competența de soluționare a cauzei revine instanței comerciale a Tribunalului Brașov pe fondul cauzei.
3. Instanța de fond a nesocotit dispozițiile art. 12 din Legea nr. 137/2002, în sensul că cererea de chemare în judecată a fost înregistrată tardiv la 10 septembrie 2006 iar Legea nr. 137/2002 prevedea un termen de 60 de zile de a se depune documentația necesară în vederea emiterii certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului ( art. 12 din Legea de privatizare)
În esență, recurenta a susținut că reclamanta tinde să obțină un certificat de atestare a dreptului de proprietate și că față de prevederile art. 112 și art. 139 din Legea nr. 137/2002 cererea reclamantei este tardivă urmând a fi respinsă.
4. Instanța de fond nu a avut în vedere dispozițiile legale privind regimul juridic a terenurilor disponibilizate, că potrivit dispozițiilor art. 1 din nr.HG 834/1991 și art. 4 din această hotărâre terenul respectiv aparține autorității publice administrative locale, astfel încât nu poate fi admisă acțiunea reclamantei deoarece trenul este al statului român și că el se poate utiliza doar pe baza acordului dat de Agenția Națională pentru Privatizare.
În acest sens se arată că nu poate fi determinantă expertiza topografică efectuată în cauză deoarece expertul nu a răspuns la întrebările referitoare la:
, Care este terenul necesar desfășurării activității societății comerciale și acre este terenul ce se disponibilizează .
5. Instanța de fond a nesocotit dispozițiile art. 137 din nr.HG 577/2002, de aplicare a legi privatizării, recurenta susținând că în condițiile în care reclamanta nu a obținut certificatul de atestare a dreptului de proprietate în termenul prevăzut de art. 12 din Legea nr. 137/2002 colaborat cu nr.HG 834/1991, are posibilitatea în condițiile art. 137 din nr.HG 577/2002 să concesioneze, să închirieze sau să cumpere trenurile pe care le deține în prezent.
6. Instanța de fond nu a avut în vedere faptul că recunoașterea limitei incintei reclamantei revine Comisiei și nu vecinilor.
În acest sens recurenta a invocat faptul că potrivit dispozițiilor legale respectiv capitolul 3 din anexa 1 pct. 9 criteriilor nr. 2665 din 28.02.1992 de aplicare a nr.HG 834/1991 emise de Ministerul d e Finanțe, recurenta a considerat că recunoașterea limitei suprfeței incintei de către comisie în prezența vecinilor societății comerciale cu capital de stat nu echivalează cu obligația de a da acordul privind vecinătatea.
De asemenea recurenta a arătat că din documentația cadastrală proiect nr. 1 art. 254/12.01.2006 documentație însușită de comisie rezultă o valoare de 1.361.445.000 lei RON, valoarea de bază de 495 lei/mp, pentru o suprafață de 5,4 ha teren în intravilanul Municipiului
La acest preț evident că oricine este interesat să cumpere prin reprezentant legal.
Pârâtul Municipiului B în lipsa unei sentințe judecătorești care să îl oblige nu înțelege să fie părtaș la o astfel de majorare de capital, la o astfel de dobândire la un preț derizoriu a peste 5 hectare de teren în intravilanul Municipiului
În concluzie, recurentul pârât Municipiul Bas olicitat admiterea recursului și respingerea cererii ca neîntemeiate și nelegale.
Recursul a fost legal timbrat fila 9 dosar și depus în termen legal.
În cauză, față de recursul declarat de pârât, reclamanta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat precizând că instanța de fond a fost competentă să soluționeze cauza deoarece obiectul litigiului reprezintă refuzul nejustificat al unei autorități publice de a emite un act administrativ.
În ce privește termenul de 60 de zile invocat de recurentă pentru întocmirea documentației prevăzută de nr.HG 834/1991 intimata reclamanta arată că termenul respectiv este de recomandare și că prin lege nu se prevederi nici o sancțiune pentru depășirea acestui termen iar sus HG menționată este încă în vigoare și se aplică.
Ca atare, nu se poate spune că este tardivă acțiunea reclamantei și că nu mai poate fi validată cererea de emitere a certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra trenurilor astfel încât se impune ca pârâtul (recurentul) să-și îndeplinească obligația legală de a fi de acord cu limitele de vecinătate.
Intimatul reclamant susține că referitor la critica recurentului că în cuprinsul suprafeței în litigiu nu se regăsește terenul disponibilizat acest lucru este contrazis de concluziile expertului topo și că terenul delimitat de gardul reclamantei este folosit integral pentru realizarea obiectului de activitate al firmei reclamante încât nu poate fi vorba de terenuri neexploatate, respectiv disponibilizate.
Intimata a arătat că întregul teren este necesar pentru desfășurarea obiectului de activitate a reclamantei și că aceasta se încadrează în prevederile art. 1 din nr.HG 834/1991.
Intimata reclamantă arată că terenul în discuție nu se poate confunda cu domeniul privat al Municipiului B și că recurentul nu are nici o calitate și nici un interes ci ele este proprietar asupra unor terenuri învecinate pentru care trebuie să-și dea acordul de limitare a vecinătăților trenului aflat în folosința reclamantului.
Referitor la obligația legală ca recurentul să-și dea acordul de vecinătate, aspect solicitat de reclamantă prin acțiunea formulată în cauză, se susține că pârâtul recurent este ultimul și singurul dintre vecini reclamantei care nu a semnat procesul verbal de vecinătate și că potrivit art. 9 din anexa 1 la criteriile Ministerului Finanțelor de aplicare a nr.HG 834/1991 ea poate fi obligată prin instanță de a-și da acordul întrucât refuzul pârâtului este nejustificat de a emite actul solicitat de reclamantă.
Prin urmare, recurentul pârât nu este proprietarul terenului deținut de reclamantă ci este vorba de terenul vecin cu acesta încât nu se pune problema ca recurentul să poată aprecia și să aibă dreptul să aprecieze legalitatea operațiunilor și evaluărilor terenului cu privire la care reclamanta a încercat să întocmească documentația pentru obținerea certificatul de atestare a dreptului de proprietate, dosar ce este incomplet prin nesemnarea procesului verbal de vecinătate de către recurentul pârât.
În esență intimata reclamantă a solicitat respingerea recursului ca nefondat, menținerea sentinței civile atacate ca temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată în recurs conform facturii și chitanței de la filele 18-19 dosar.
Curtea,examinând lucrările și probele dosarului, sentința civilă atacată sub nr. 442/27.05.2008 a Tribunalului Brașov, prin prisma criticilor formulate de pârât, raportat dispozițiile nr.HG 834/1991, constată că recursul recurentei este întemeiat în parte în ce privește doar cuantumul daunelor cominatorii solicitate de reclamantă de 1000 de RON pentru fiecare zi de întârziere începând cu data pronunțării hotărârii de la fond adică cu data de 27.05.2008.
Ca atare, criticile recurentei referitoare la respingerea cererii reclamantei de a-și da acordul de vecinătate cu privire la terenul în discuție, recurentul fiind proprietarul terenului învecinat cu terenul deținut de societatea reclamantă și necesar desfășurării obiectului acestuia, instanța apreciază că refuzul pârâtului în acest sens este nejustificat și ca atare în mod corect instanța de fond a obligat pârâtul să-și da acordul pentru stabilirea vecinătăților cu terenurile folosite de reclamantă.
Având în vedere faptul că daunele cominatorii solicitate de reclamantă sunt foarte mari corelativ cu obligația de a face, urmează a fi admise în parte în cuantum de câte 50 lei pe zi de întârziere începând cu data pronunțării prezentei decizii 11.11.2008 și până la semnarea procesului - verbal de vecinătate și va respinge restul daunelor cominatorii ca nejustificate.
Instanța apreciază că și cheltuielile de judecată acordate la fond și în recurs trebuie stabilite în mod proporțional cu partea din acțiunea admisă astfel încât recursul fiind admis în parte va admite în parte și cheltuielile ocazionate în recurs, respectiv onorariu avocat pentru intimată în sumă de 2175, 5 lei, iar în ce privește cheltuielile de judecată de la fondul cauzei acestea vor fi reduse de la suma de 5823,46 lei la suma de 2923,4 lei cheltuieli parțiale de judecată, instanța apreciind că ele sunt proporționale cu petitul admis din acțiune respectiv obligația de a face.
Așa fiind, se vor respinge criticile formulate de recurentă cu privire la nelegalitatea în totalitate a sentinței atacate, cu privire la motivul tardivității acțiunii reclamantei raportat la prevederile art. 12 din nr.HG 834/1991 și art. 137 din nr.HG 577/2002, cât și cu privire la netemeinicia cererii reclamantei pe motivul că aceasta poate cumpăra, concesiona sau cumpăra terenul pentru care cere acordul de vecinătate instanța de recurs reținând că aceste critici sunt nelegale urmând a fi înlăturate.
Față de considerentele de drept și de fapt reținute mai sus instanța de recurs va admite recursul în cauză și va modifica în parte sentința atacată în sensul celor cuprinse în dispozitivul prezentei decizii obligarea pârâtului la plata daunelor combinatorii de câte 50 lei zi întârziere începând cu data de 11.11.2008 apreciind că aceste daune cominatorii acordate de instanța de fond de la data pronunțării și până la data efectuării obligației de a-și da acordul de vecinătate sunt nejustificat de mari, cu atât mai mult cu cât hotărârea instanței de fond nu era irevocabilă, iar pârâtul a declarat recurs, astfel încât va fi obligat pârâtul să-și dea acordul de vecinătate sub sancțiunea de daune cominatorii de câte 50 lei pe zi de la data rămânerii irevocabile a hotărârii instanței de fond, adică de la data pronunțării prezentei și până la semnarea efectivă a procesului verbal de vecinătate de către pârât.
În ce privește susținerea și apărarea formulată de intimata în recurs aceasta urmează a fi înlăturată reținând că recursul este fondat în parte.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
ECIDE
Admite în parte recursul declarat de recurentul pârât Municipiul B prin Primar împotriva sentinței civile împotriva sentinței civile nr. 442/CA/27.05.2008 a Tribunalului Brașov secția comercială și de contencios administrativ pronunțată în dosarul - pe care o modifică în parte în sensul că:
Admite în parte acțiunea formulată de reclamanta - - în contradictoriu cu pârâtul Municipiul B prin Primar și în consecință:
Obligă pârâtul să plătească reclamantei daune cominatorii începând cu data pronunțării prezentei DECIZII - 11.11.2008 și până la semnarea procesului verbal de vecinătate de către pârât, în cuantum de 50 lei pe zi de întârziere și respinge restul daunelor cominatorii solicitate de reclamantă în contradictoriu cu pârâtul.
Menține restul dispozițiilor sentinței atacate.
Obligă pârâtul să plătească reclamantei suma de 2923,4 lei cheltuieli parțiale de judecată și respinge restul cheltuielilor de judecată.
Obligă recurentul Municipiul B prin Primar să plătească intimatei - - suma de 2175,5 lei cheltuieli de judecată parțiale în recurs.
Respinge restul cheltuielilor de judecată solicitate de intimată.
- act că recurentul pârâtul nu solicită cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi 11.11.2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - - -
Grefier,
Red.MI 11.11.2008/dact.VP 24.11.2008
Judecător fond -
Președinte:Clara Elena CiapăJudecători:Clara Elena Ciapă, Maria Ioniche Judcător
