Litigiu privind funcționarii publici statutari. Decizia 755/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR.755/ Dosar nr-
Ședința publică de la 11 noiembrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Clara Elena Ciapă JUDECĂTOR 2: Maria Ioniche
- - - - JUDECĂTOR 3: Georgeta
- - - -președinte de secție
Grefier -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursurilor declarate de reclamantul și de pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative, Inspectoratul de Poliție al Județului și Direcția Generală a Finanțelor Publice B reprezentanta în teritoriu a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor împotriva sentinței civile nr. 425/CA din 21 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ în dosarul nr-, având ca obiect litigiu privind funcționari publici.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 28 octombrie 2008, când părțile au fost lipsă, iar instanța în temeiul art.146 Cod procedură civilă pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise și în baza art.260 alin.1 Cod procedură civilă, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru 4 noiembrie 2008, respectiv pentru astăzi 11 noiembrie 2008.
CURTEA
Asupra recursului de față constată că:
La data de 31.10.2008, reclamantul din B, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative, Inspectoratul de Poliție Județean B și Ministerul Economiei și Finanțelor, solicitând admiterea acțiunii și în consecință obligarea pârâților să-i plătească în solidar despăgubiri constând în sporul de 30 % din salariul lunar de bază pentru perioada 1.04.2002 - prezent sumă reactualizată, prima de concediu de odihnă pentru aceeași perioadă, sporul de fidelitate până la 20 % din salarul de bază lunar, pe aceeași perioadă sumei actualizate și cu dobânda legală calculată până la data achitării efective și a obligării pârâtei MEF să vireze fondurile bănești necesare în contul MIRA pentru efectuarea plății solicitate de reclamanți, și obligarea B, să efectueze mențiunile în evidențele de salarizare ale polițiștilor reclamanți pentru perioada precizată în acțiune cu cheltuieli de judecată.
Acțiunea reclamatului a format obiectul dosarului nr- a Tribunalului Brașov.
În acest dosar instanța de fond a soluționat cauza față de actele de la dosar și față de prevederile legale, prin sentința nr. 425/CA din 21.05.2008, în care instanța a dispus următoarele:
A respins excepția prescripției dreptului material la acțiune.
A admis în parte acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE, INSPECTORATUL GENERAL AL POLIȚIEI ROMÂNE, INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI B și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR și în consecință:
A obligat pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative și Inspectoratul de Poliție al Județului B să plătească în solidar reclamatului despăgubiri salariale neacordate, constând în sporul de 30% din salariul de bază lunar, pentru perioada 01.04.2002 - prezent, sume ce urmează a fi actualizate cu rata inflației la data plății efective.
A obligat pârâții Inspectoratul de Poliție al Județului B și Ministerul Internelor și Reformei Administrative să plătească în solidar reclamantului drepturi salariale reprezentând prima de concediu pentru perioada 2004 -2006, sume ce urmează a fi actualizate cu rata inflației la data plății efective.
A obligat pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative și Inspectoratul de Poliție al Județului să plătească în solidar reclamantului sporul de fidelitate pe anul 2005, sumă ce urmează a fi actualizată cu rata inflației la data plății efective.
A obligat pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să vireze pârâtului Ministerul Internelor și Reformei Administrative fondurile bănești necesare acordării drepturilor de mai sus.
A obligat pârâtul Inspectoratul de Poliție al Județului B să efectueze în evidențele privind salarizarea reclamantului cuvenitele mențiunii privind acordarea drepturilor de mai sus.
A respins restul pretențiilor.
A respins acțiunea față de pârâtul Inspectoratul General al Poliției Române ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitatea procesuală pasivă.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamantul își desfășoară activitatea in cadrul Direcției Generale de Combatere a Organizate - de Combatere a Organizate B în funcția de ofițer de poliție judiciară conform adeverinței de la fila 64 din din dosar.
În această funcție reclamantul a fost salarizați în conformitate cu prevederile OG nr.38/2003, act normativ care nu prevede acordarea sporului de 30 % instituit potrivit art.28 alin.5 din nr.OUG43/2002 doar pentru ofițerii si agenții de politie detașați la.
Pe cale de consecință, ofițerii de poliție judiciară care nu au fost detașați la. nu au beneficiat de sporurile prevăzute de lege pentru soluționarea infracțiunilor de corupție, deși în virtutea funcției au desfășurat o muncă egală ce se cuvenea a fi remunerată cu un salariu egal,constatându-se discriminare prin încălcarea principiului egalității intre salariați si aplicarea unui tratament diferențiat față de aceștia.
De altfel, si prin Hotărârea nr.219 din 01.08.2007 al Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării s-a constatat situația discriminatorie față de ofițerii judiciari din cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată si Terorism, reținându-se în considerente ca deși prin aplicarea prevederilor normative în discuție nu s-a vizat aplicarea unui tratament diferit, efectul acestora a dus la nașterea unui tratament diferit implicit care atrage subsecvent excluderea ofițerilor de politie judiciara,alții decât cei care activează in cadrul de la acordarea sporului.
Potrivit dispozițiilor art. 37 alin.2 din nr.OG38/2003,la plecarea în concediu de odihnă polițistul primește o primă de concediu egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, iar potrivit art. 6 din același act normativ,pentru activitatea desfășurată în instituțiile din sectorul de apărare națională,ordine publică și siguranță națională,în calitate de militar,polițist,funcționar public și personal contractual,polițiștilor li se acordă un spor de fidelitate de până la 20% din salariul de bază,în condițiile stabilite prin ordin al ministrului de interne.
În ceea ce privește perioada acordării acestor drepturi,instanța reține că potrivit Deciziei nr. XII din 05.02.2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea recursului în interesul legii s-a stabilit în mod obligatoriu că polițiștii au dreptul la plata primelor de concediu pentru perioada 2004-2006, astfel că instanța de fond a acordat aceste drepturi reclamantului numai pentru această perioadă.
Relativ la cererea reclamantului de acordare sporului de fidelitate pentru anii 2004, 2006, 2007 instanța a reținut că aceste drepturi au fost suspendate numai pentru anul 2005, astfel că cererea este întemeiată pentru această perioadă 01.01.2005-31.12.2005, pentru anii 2004,2006,2007 drepturile au fost deja acordate.
În baza prevederilor art.1082-1084 cod civil a dispus actualizarea drepturilor mai sus acordate cu rata inflației la data plății efective.
Instanța de fond a respins pretenția reclamantului de obligare a pârâților la cheltuieli de judecată, având în vedere că nu se poate reține culpa procesuală a pârâților, neacordarea drepturilor s-a datorat reglementărilor legislative privind salarizarea și suspendării acordării primei de concediu și sporului de fidelitate prin legile anuale bugetare.
Față de aceste considerente de fapt și de drept, a admis acțiunea în parte corespunzător dispozitivului.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul, pârâta Ministerul Economiei și Finanțelor prin reprezentant în teritoriu B, pârâtul MIRA și pârâtul B criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de recurs declarat de reclamantul a invocat următoarele motive de nelegalitate a hotărârii atacate:
Instanța de fond nu a acordat sporul de fidelitate decât pentru anul 2005, motivând că doar pe această perioadă a fost suspendat acest drept.
Instanța nu a acordat dobânda legală pentru perioada cuprinsă între momentul scadenței sumelor și momentul plății efective.
Actualizarea cu rata inflației reprezintă valoarea actuală a sumei datorate în trecut, ca urmare a scăderii valorii reale a acesteia.
II. În dezvoltarea motivelor de recurs declarat de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor prin Bai nvocat următoarele motive de nelegalitate a hotărârii atacate:
În mod greșit instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor.
M F este ordonator principal de credite așa cum este MIRA, Ministerul Economiei și Finanțelor neputând fi obligat la plata și acordarea de drepturi pentru salariații altor instituții.
Atribuții în angajarea, salarizarea, acordarea drepturilor reclamanților are MIRA, raporturile de muncă există între reclamanți și instituțiile pârâte, fără ca MEF să fie implicat în vre-un fel.
Pentru aceste considerente s-a solicitat instanței de judecată admiterea recursului ca fiind fondat, modificarea în parte a sentinței civile în sensul respingerii acțiunii față de pârâtul MEF ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
III. În dezvoltarea motivelor de recurs declarat de pârâtul Ministerul Internei și Reformei Administrative a invocat următoarele motive de nelegalitate a hotărârii atacate:
În privința respingerii excepției prescripției dreptului la acțiune pentru perioada cuprinsă între data 01.04.2002 și momentul anterior cu 3 ani datei introducerii prezentei acțiuni, instanța a reținut faptul că data la care reclamantul a luat la cunoștință de producerea presupusei fapte de discriminare este data pronunțării hotărârii nr. 219/2007 a
Această concluzie este evident eronată întru-cât în primul rând, reclamantul nu a putut invoca necunoașterea legii, în condițiile în care actul normativ care a instituit presupusa stare de discriminare a fost publicat în Monitorul Oficial, iar pentru a dovedi că luarea la cunoștință de prevederile acestuia s-a făcut ulterior, trebuia făcută dovada imposibilității totale de luare la cunoștință de faptul publicării acestui act normativ datorată unor împrejurări extraordinare, care nu au putut fi prevăzute sau înlăturate.
Invocarea faptului că, anterior pronunțării hotărârii nr. 219/2007 a reclamantul nu cunoștea existența faptei de discriminare, reprezintă nu numai o invocare a necunoașterii legii ci și o invocare în apărare a propriei culpe sau incapacității de a sesiza existența unei discriminări, fapt care nu poate fi reținut de instanță în respingerea excepției prescripției dreptului la acțiune.
Pentru aceste motive s-a cerut constatarea că raportul la data introducerii pentru sumele neacordate în perioada 01.04.2002 și momentul anterior cu trei ani datei introducerii acțiunii, a intervenit prescripția și ca atare, s-a cerut admiterea recursului sub acest aspect, urmând ca pentru perioada arătată să se respingă acțiunea ca prescrisă.
În privința modului în care instanța de judecată s-a pronunțat asupra fondului cauzei s-a precizat că potrivit dispozițiilor legale invocate în susținerea pretențiilor reclamantului art. 28 din nr.OUG 43/2002, ofițerii și agenții de poliție detașați în cadrul Direcției Naționale Anticorupție beneficiau de un spor la salariu de 30 % pentru activitatea specializată de combatere a infracțiunilor de corupție.
Pretențiile intimatului recurent își găsesc temei legal în dispozițiile art. 27 din nr.OG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată care permit oricărei persoane care se consideră discriminată să se adreseze instanței de judecată pentru acordarea de despăgubiri și anularea situației create prin discriminare.
Așadar, discriminarea apare atunci când unei persoane nu îi este recunoscu un drept fundamental sau un drept prevăzut de lege, însă în cazul de față este vorba de situația a două categorii de polițiști, din care doar uneia îi este recunoscut un drept printr-un act normativ.
Nu este vorba de nerecunoașterea unui drept fundamental sau instituit de lege, ci de neacordarea unui drept printr-o lege.
Cu alte cuvinte, nu se poate accepta ideea că legea ar putea constitui un criteriu de discriminare, întru-cât existența unei fapte de discriminare se constată tocmai raportat la drepturile fundamentale sau cele recunoscute prin lege.
Diferențierea de tratament aplicată polițiștilor detașați la. are la bază criteriul obiectiv al detașării acestora în cadrul unei instituții care nu face parte din structura MIRA respectiv Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Astfel, diferențierea de tratament la acordarea drepturilor salariale este stabilită în raport cu situația obiectivă diferită în care se află polițiștii care își desfășoară activitatea în cadrul ca urmare a modificării raporturilor de serviciu față de ceilalți polițiști din cadrul MIRA.
Principiul nediscriminării presupune aplicarea unui tratament egal tuturor indivizilor aflată în situații identice.
În susținerea aspectelor expuse mai sus, s-a arătat că organismul abilitat să constate existența faptelor de discriminare - Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a constatat că nu există tratament diferențiat, discriminatoriu, potrivit art. 2 din OG nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată între ofițerii de poliție mutați în cadrul Direcției Generale Anticorupție din cadrul MIRA și ceilalți polițiști din cadrul poliției judiciare.
Față de aceste aspecte învederate, s-a cerut admiterea recursului declarat de instanța și să se dispună modificarea sentinței civile recurate, în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată.
IV. În dezvoltarea motivelor de recurs declarat de pârâtul Inspectoratul de Poliție a Județului Bai nvocat următoarele motive de nelegalitate a hotărârii atacate:
S-a solicitat admiterea recursului, anularea sentinței sus amintite în ce privește acordarea sporului salarial de 30 % ca fiind nelegală și netemeinică în ce privește obligarea MIRA și la plata despăgubirilor reprezentând drepturi salariale, constând în sporul de 30 % din salariul de bază lunar pe perioada 28.05.2004 - 31.03.2006, sume ce urmează a fi actualizate cu indicele de inflație la data efectuării plății, obligarea MIRA de a asigura prin intermediul MEF fondurile bănești necesare achitării acestor drepturi, precum și în ce privește obligarea B la efectuarea mențiunilor în evidențele interne privitor la aceste sporuri.
S-a solicitat de asemenea menținerea dispozițiilor privind acordarea sporului de 30% pe perioada 01.09.2002 - 27.05.2004 ca fiind prescrise și pe cale de consecință respingerea cererii reclamantului ca fiind nefondată.
Salarizarea celor două categorii de polițiști se face în baza a două legislații diferite ( până în 29.03.2006 pentru polițiștii din cadrul A se aplică nr.OUG 43/2002, ulterior anexa 4 din nr.OG 38/2003, iar în ceea ce privește polițiștii din cadrul B salarizarea s-a făcut și se face în baza nr.OG 38/2003).
Dacă se admite discriminarea pe cale de consecință, ar fi trebuit să existe o prevedere legală unică care să reglementeze salarizarea.
Ori, o hotărâre judecătorească nu poate să prevaleze dispozițiile unui text legal.
Sub aspectul emiterii unor reglementări legale într-un sens sau altul, în orice domeniu al vieții sociale, Parlamentul are competență deplină nefiind permisă contestarea legilor în fața instanțelor de judecată sub aspectul oportunității emiterii lor, indiferent de nemulțumirile pe care la produc.
Singurul control la care pot fi supuse legile este cel de constituționalitate.
De asemenea s-a cerut observarea faptului că nu există o motivare clară a instanței în ce privește soluția dată, ci existând doar argumentul că atribuțiile celor două structuri sunt similare, deși din analiza textelor de lege se pot observa clar particularitățile celor două tipuri de activități specificul clar ac acestora.
Ar fi imposibil de admis ipoteza că pot exista două structuri diferite, cu organizare distinctă, dar care să aibă aceleași atribuții.
Recursurile declarate de pârâți au fost legal timbrate, formulate în termenul legal mai puțin recursul prin B care este scutit de la plata taxelor de timbru conform art, 17 din Legea nr. 146/1997 modificată.
Curtea, examinând actele și lucrările dosarului, sentința civilă nr. 425/CA/21.05.2008 a Tribunalului Brașov, prin prisma criticilor formulate de recurenții 1. reclamant, pârâtul MIRA, pârâtul B, pârâtul MEF prin, raportat la prevederile legale aplicabile în cauză, constată recursurile declarate în cauză ca fiind legale și întemeiate în parte pentru următoarele considerente:.
În ce privește criticile formulate de reclamantul, instanța de recurs constată următoarele:
Acesta este întemeiat doar în ce privește dobânda legală și actualizarea sumelor cu indicele de inflație de la data acțiunii 31.10.2007 și până la plata efectivă, urmând a respinge restul criticilor formulate de recurent ca neîntemeiate și nelegale cu privire la sentința atacată.
II.. În ce privește criticile formulate de pârâții B privind excepția lipsei calității procesuale și, instanța de recurs constată că critica adusă pe excepție de pârâtă este neîntemeiată urmând a fi înlăturată sens în care în baza art. 312 Cod proc civ, se va respinge recursul recurentei ca nefondat.
III.. În ce privește criticile formulate de MIRA și IPJ B se vor admite în parte în sensul că referitor la:
Sporul de 30 % solicitat de reclamant pe perioada 1.04. 2002 - prezent acesta va fi respins ca nefiind întemeiată și legală cererea reclamantului, adică implicit se va admite critica pe excepția prescripției dreptului material la acțiune dar și pe fondul cererii ca fiind întemeiate.
Se vor respinge criticele recurentelor pârâte privind acordarea primei de concediu pe perioada 2002 - 2006 la valoare reactualizată cu rata inflației până la data plății efective având în vedere faptul că prima de concediu este un drept câștigat iar suspendarea acestor drepturi prin hotărâri și ordonanțe de Guvern ulterioare Legii nr. 188/1999 privind funcționarii publici, polițiștii, conform Legii nr. 362/2002 modificată, nu conduce la pierderea dreptului la prima de concediu cuvenită legal.
Ca atare se vor respinge aceste critici ca neîntemeiate și nelegale.
În ce privește prima la sporul de fidelitate solicitat de reclamant pentru anii 2004, 2006 și 2007 actualizat cu rata inflației, instanța apreciază că și această critică este neîntemeiată urmând a fi înlăturată, reținând că în mod corect instanța de fond a acordat aceste drepturi în baza nr.OG 38/2003 și în baza deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție, constatând că acest spor a fost deja acordat de pârâte pentru anul 2005.
În ce privește obligarea pârâtului MEF pe fondul cauzei să vireze sumele necesare efectuării plății drepturilor bănești către reclamant se constată că și sub acest aspect hotărârea instanței de fond este întemeiată și legală.
Referitor la criticile formulate de recurentele pârâte MEF prin B și B se reține că acestea sunt întemeiate doar în ce privește acordarea sporului de 30 % pe perioada 1.04.2002 - prezent de către instanța de fond prin hotărârea atacată.
Ca atare, se vor admite în parte aceste recursuri iar în consecință se va modifica în parte sentința instanței de fond, numai în ce privește sporul de 30 % lunar solicitat de reclamant în sensul că se va respinge acest capăt de cerere din acțiunea reclamantului, urmând a fi înlăturat alin. 3 din sentința atacată și va menține restul dispozițiilor din sentință ca legale și temeinice.
În ce privește recursul reclamantului privind sporul de fidelitate solicitat începând cu anul 1.04.2002 - prezent se va respinge ca nefondat reținând că acest spor i se cuvine doar pentru anul 2005 cum în mod corect a reținut instanța de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite în parte recursul declarat de pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative și pârâtul Inspectoratul de Poliție al Județului B împotriva sentinței civile nr. 425/CA/21.05.2008 a Tribunalului Brașov - secția Comercială și de Contencios Administrativ și Fiscal, pe care o modifică în parte în sensul că:
Înlătură din dispozitivul sentinței atacate dispoziția de la alin. 3 cu privire la acordarea sporului de 30 % acordat lunar de către reclamant.
Menține restul dispozițiilor sentinței atacate.
Respinge recursurile formulate de recurentul reclamant și pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor prin B împotriva sentinței civile nr. 425/CA/21.05.2008 a Tribunalului Brașov secția Comercială și de Contencios Administrativ pronunțată în dosarul nr-.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 11 noiembrie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - - -
Grefier,
Red. 11.11.2008/Dact. VP. 24.11.2008/2 ex.
Judecător fond
Președinte:Clara Elena CiapăJudecători:Clara Elena Ciapă, Maria Ioniche, Georgeta
