Obligația de a face. Decizia 766/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizie nr. 766/
Ședința publică din 26 Iunie 2009
Completul compus din:
- Președinte
- - Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol pronunțarea asupra recursului formulat de pârâta INSTITUȚIA PREFECTULUI - JUDEȚUL, prin Prefect, împotriva Sentinței nr. 137 din 27 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-.
În lipsa părților.
dezbaterilor s-a consemnat în Încheierea ședinței publice din 23 iunie 2009, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, pronunțarea fiind amânată pentru data de astăzi, 26 iunie 2009.
CURTEA,
Asupra recursului de față,
Prin sentința nr. 137/27.02.2009 a Tribunalului Mureș - Secția CAF s-a admis acțiunea reclamantului, formulată în contradictoriu cu pârâta Instituția Prefectului Județului M - Serviciul Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare, fiind obligată pârâta la înmatricularea definitivă fără plata taxei de poluare a autoturismului marca VW tip 1HX0/, nr. identificare -, an de fabricație 1996.
În considerentele hotărârii atacate s-a reținut că reclamantul a invocat în motivarea acțiunii prin care solicita înmatricularea definitivă fără plata taxei de poluare, preeminența dreptului comunitar față de legislația română, potrivit art. 148 alin. 2 din Constituție, respectiv art. 25, 28 și 90 din CE, a căror aplicabilitate înlătură prevederile OUG nr. 50/2008, modificată prin OUG nr. 218/2008. În acest sens, al nelegalității taxei de poluare s-a pronunțat și Curtea Europeană a Drepturilor Omului, statuând că aceasta constituie o taxă cu efect echivalent în sensul art. 23 și 25 din CE, reprezentând o îngrădire a liberei circulației a mărfurilor între statele membre în condiții normale de concurență, prin impunerea unor forme de protecție ca urmare a aplicării acestei taxe.
Prima instanță a reținut în acord cu susținerile reclamantei că dispozițiile din legea internă cuprinse în OUG nr. 50/2008 sunt discriminatorii față de prevederile art. 25, 28 și 90 din CE, apreciind așadar că refuzul nejustificat de autorizare provizorie, determină imposibilitatea folosinței autovehiculului pentru desfășurarea activității societății, reclamantul fiind îndreptățit la obținerea autorizației provizorii, în vederea garantării neutralizării impozitelor interne din perspectiva concurenței pe piața națională între autovehicule aflate deja pe această piață și cele similare dintr-un alt stat membru; și că prin admiterea acestei taxe, s-ar efectua o plată nedatorată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termenul legal pârâta criticând hotărârea atacată ca nelegală, prin prisma disp. art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă,susținând în esență că, în mod eronat prima instanță a reținut refuzul nejustificat al instituției de soluționare a cererii reclamantului, în condițiile în care acesta nu a achitat taxa de poluare, instituită legal prin OUG nr. 50/2008, că dispozițiile acesteia sunt aplicabile, întrucât nu au fost declarate neconstituționale, și că prin această taxă nu se aduce atingere liberei circulații a mărfurilor între statele europene membre, această taxă fiind percepută și în alte state.
Examinând hotărârea atacată prin prisma acestor motive, care de fapt sunt circumscrise motivului de nelegalitate a hotărârii atacate, prev. de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, respectiv hotărârea atacată a fost pronunțată cu aplicarea greșită a legii precum și din oficiu, potrivit art. 304 Cod procedură civilă, Curtea constată următoarele:
Din modul de redactare a acțiunii introductive, rezultă că reclamantul a solicitat instanței înmatricularea definitivă a autovehiculului în cauză, instanța pronunțându-se asupra acestui petit, prin dispozitivul hotărârii atacate.
În considerentele hotărârii însă, se face vorbire despre refuzul nejustificat al autorității pârâte de autorizare provizorie a autovehiculului; susținând că reclamantul este îndreptățit la beneficiul acestei măsuri provizorii de autorizare, lucru care nu a fost cerut însă de reclamant, acesta solicitând înmatricularea definitivă, măsură care produce în plan juridic și fiscal consecințe total diferite de cele aferente măsurii autorizării provizorii.
În aceste condiții, Curtea constată incidența motivului de nelegalitate a hotărârii atacate, prev. de art. 304 pct. 7 Cod procedură civilă, respectiv că hotărârea cuprinde motive contradictorii, contradicția dintre considerentele și dispozitivul acesteia fiind evidente. Astfel, întrucât împotriva acestei hotărâri nu se poate exercita controlul judiciar, pe calea prezentei căi de atac, Curtea constată admisibilitatea recursului, potrivit art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, urmând ca potrivit ca potrivit art. 312 alin. 3 Cod procedură civilă să caseze hotărârea atacată și să dispună trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe. Acest lucru se impune și întrucât instanța de fond a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului, respectiv nu s-a pronunțat cu privire la ceea ce s-a cerut.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de INSTITUȚIA PREFECTULUI - JUDEȚUL, prin Prefect, împotriva Sentinței nr. 137/27 februarie 2009 pronunțată în dosarul nr-.
Casează hotărârea atacată și trimite cauza spre rejudecare.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, din 26 Iunie 2009.
PREȘEDINTE: Nemenționat | Judecător, - | Judecător, |
Grefier, |
fiind în concediu semnează
grefier șef
Red.
Dact. Sz.
2 exemplare
Jud.fond
28 iulie 2009
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
