Obligația de a face. Decizia 768/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-.
DECIZIA CIVILĂ NR. 768
Ședința publică din 26 iunie 2008
PREȘEDINTE: Claudia LIBER
JUDECĂTOR 2: Pătru Răzvan
JUDECĂTOR 3: Mircea Ionel Chiu
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâtul recurent Municipiul T prin Primar împotriva sentinței civile nr. 819/CA/7.11.2007, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanta intimată T, având ca obiect emitere acord funcționare.
La apelul nominal, lipsă părțile.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 12 iunie, 19 iunie și apoi pentru astăzi, parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.819 din 7 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Timiș, în dosarul nr-, s-a admis în parte acțiunea formulată și precizată de reclamanta "" T în contradictoriu cu pârâtul MUNICIPIUL T, prin PRIMARUL MUNICIPIULUI
A obligat pârâtul să emită pe seama reclamantei acordul pentru exerciții comerciale pentru activitățile desfășurate în conformitate cu Cod 7020 - închirierea și subînchirierea bunurilor imobiliare proprii sau închiriate, 7032 - administrarea imobilelor pe baza de tarife sau contract, 5211 - comerț cu amănuntul în magazine nespecializate, cu vânzare predominantă de produse alimentare, băuturi și tutun, în locația din T,-, sub sancțiunea unor penalități de 200 RON/zi de întârziere, cu începere de la data rămânerii irevocabile a hotărârii și până la emiterea acordului.
A respins capătul de cerere din acțiunea reclamantei, ca în caz de refuz, hotărârea pronunțată să țină loc de consimțământ al pârâtului la emiterea acordului, fără cheltuieli de judecată, nesolicitate.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș sub nr- la data de 03.06.2007, reclamanta "" T în contradictoriu cu pârâta PRIMĂRIA MUNICIPIULUI T - DIRECȚIA PATRIMONIU - SERVICIUL DE PUBLICITATE ȘI COMERȚ, prin PRIMARUL MUNICIPIULUI Tas olicitat instanței de judecată ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să constate refuzul nejustificat al pârâtei Primăria Municipiului T prin Primarul Municipiului T, de a emite conform dispozițiilor Legii nr.650/2002 acordul pentru exerciții comerciale către societatea reclamantă pentru activitățile desfășurate în conformitate cu Cod 7020 - închirierea și subînchirierea bunurilor imobiliare proprii sau închiriate, 7032 - administrarea imobilelor pe baza de tarife sau contract, 5211 - comerț cu amănuntul în magazine nespecializate, cu vânzare predominantă de produse alimentare, băuturi și tutun, în locația din T,-; să oblige pârâta la emiterea acordului pentru exerciții comerciale către societatea reclamantă pentru activitățile desfășurate în conformitate cu Cod 7020 - închirierea și subînchirierea bunurilor imobiliare proprii sau închiriate, 7032 - administrarea imobilelor pe baza de tarife sau contract, 5211 - comerț cu amănuntul în magazine nespecializate, cu vânzare predominantă de produse alimentare, băuturi și tutun, sub sancțiunea unor penalități de 200 RON/zi de întârziere, cu începere de la data rămânerii definitive a hotărârii și până la emiterea acordului, iar în caz de refuz hotărârea să suplinească consimțământul pârâtei la emiterea acordului; cu obligarea pârâtei la cheltuieli de judecată în caz de opoziție la admiterea acțiunii.
În motivarea acțiunii, reclamanta a învederat instanței de judecată că potrivit art. 8 alin.1 din Legea nr.554/2004, a adresat o plângere prealabilă pârâtei prin care a solicitat emiterea acordului pentru desfășurarea de exerciții comerciale, căreia nu i s-a dat nici un răspuns, iar din corespondența purtată cu aceasta s-a conturat un refuz indirect de emitere a lui. Astfel, potrivit dispozițiilor Legii nr.26/1990 și Legii nr.31/1990 republicate, Taa utorizat funcționarea societății reclamante, după verificarea condițiilor prealabile impuse pentru recunoașterea ca entitate juridică și desfășurarea activităților comerciale, iar după intrarea în vigoare a nr.OG99/2000 privind comercializarea produselor și a serviciilor de piață, aprobată prin Legea nr.650/2002, în vederea desfășurării activităților comerciale și dezvoltarea rețelei de distribuție a produselor și serviciilor de piață în zone publice, s-a impus emiterea acordului de către autoritățile administrației publice locale, cu respectarea regulamentelor proprii și a planurilor de urbanism. Reclamanta a subliniat astfel că a obținut acordul pentru desfășurarea de exerciții comerciale nr. 671/18.08.2004 pe o durata limitată în timp, până la rezolvarea parcajelor, iar în scopul obținerii acordului definitiv de funcționare în temeiul legii precizate și pe baza cerințelor impuse de pârâtă, societatea a solicitat emiterea acestui acord susținut de documentația legală.
Reclamanta a arătat că în faza prealabilă intentării acțiunii, pârâta nu a stabilit cadrul de condiționare a emiterii acordului pe bază unor documente concrete și clar explicitate, ci prin adrese diferite a completat permanent documentele însoțitoare pe care sa se bazeze emiterea acordului. Astfel au fost depuse:: - adresa --/2006 prin care s-a solicitat releveul spatiilor comerciale; - adresa PC 20006-1123/2006 prin care s-a solicitat clarificarea asupra modului de preluare a activelor fostei; - adresa PC 2006-1204/25.10.2006 prin care s-au solicitat clarificări în privința planurilor de situație; - adresa PC 2006-- prin care s-a solicitat statutul societății, memoriu tehnic cu locurile de parcare, extrasul de pentru spatiile deținute; - adresa PC 2006-1962/2006 prin care s-a solicitat memoriul privind locurile de parcare, extras cu intabularea spatiilor comerciale. S-a arătat că la aceste cerințe, societatea a răspuns cu documentele corespunzătoare prin adresele nr. 1365/2006, 1441/2006, 1534/2006. În cadrul procedurii prealabile s-a învederat pârâtei că din conținutul documentelor anexate cererii pentru obținerea acordului rezultă îndeplinirea cerințelor impuse de prevederile legale pentru emiterea acestuia. eliberării acestui acord este consecința activității concurențiale desfășurata de Primăria Municipiului T contrare prevederilor legale art. 9 din Legea nr.21/1996 republicată privind concurența neloială, care statuează că "sunt interzise orice acțiuni ale organelor publice locale, având ca obiect sau putând avea ca efect, restrângerea, împiedicarea sau denaturarea concurentei, fie prin decizii care limitează activitatea agenților economici, fie prin stabilirea unor condiții discriminatorii pentru activitatea acestora".
Reclamanta a arătat că acesta este motivul real pentru care pârâta, sub pretextul solicitării a unor documente suplimentare și a încălcării unor reglementari legale, evită emiterea acordului pentru desfășurarea exercițiilor comerciale către societatea reclamantă la care se adaugă masurile imediate și concomitent acestora, prin sancționarea societății de către Primăria Municipiului T pentru lipsa acordului.
Reclamanta a mai arătat că ncertitudinea creată de pârâtă cu privire la emiterea acestui acord a creat serioase prejudicii, atât de imagine în relațiile de parteneriat cu partenerii de afaceri, cât și de imagine prin faptul ca activitatea pe care o desfășoară nu s-ar cantona în reglementările legale, tocmai din lipsa acestui acord, dar și sub aspect concurențial din perspectiva argumentelor invocate.
Astfel, reclamanta a subliniat că, în virtutea prevederilor art. 18 alin 1,4 și 5 din Legea nr.554/2004 privind contenciosul administrativ, instanța de contencios este abilitată să oblige administrația locala la emiterea acordului, pentru exerciții comerciale, iar în caz de refuz hotărârea pe care o va pronunța sa suplinească consimțământul acesteia la emiterea acordului. Pentru conformarea pârâtei obligațiilor care-i revin, față de refuzul practicat la emiterea acordului, se impune luarea masurilor de constrângere pecuniară, prin plata unor penalități pentru fiecare zi de întârziere, pana la conformarea acesteia dispozițiilor instanței.
În drept, reclamanta a invocat dispozițiile Legii nr.650/2002, Legea nr. 31/1990 modificată și art. 18 alin 1,4 și 5 din Legea nr.554/2004 privind contenciosul administrativ.
Prin precizarea de acțiune aflată la fila 43 din dosar, reclamanta a învederat instanței de judecată că înțelege să se judece în contradictoriu cu Municipiul T prin Primarul Municipiul
La data de 11.11.2007 pârâta PRIMĂRIA MUNICIPIULUI T - prin PRIMAR a depus la dosarul cauzei întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamantei, în principal ca tardiv formulată și în subsidiar ca netemeinică, nelegală și nefondată, iar pe cale de consecință menținerea răspunsurilor pârâtei.
Pârâta a arătat că invocă excepția peremtorie și absolută a tardivității acțiunii, conform dispozițiilor art. 11 alin. 1 din Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ, care menționează. "Termenul de introducere a acțiunii (1) Cererile prin care se solicită anularea unui act administrativ individual sau recunoașterea dreptului pretins și repararea pagubei cauzate se pot introduce în termen de 6 luni de la: a) data primirii răspunsului la plângerea prealabilă sau, după caz, data comunicării refuzului, considerat nejustificat, de soluționare a cererii". S-a arătat că reclamanta "" a luat la cunoștință pentru prima dată de refuzul autorității publice locale de a emite acordul pentru exerciții comerciale la data de 21.09.2006 ca urmare a comunicării răspunsului nr. - -/21.09.2006, iar actul prin care a sesizat instanța de judecată este înregistrat la data de 05.06.2007, la 8 luni de când a luat act de motivele pentru care nu i se poate acorda avizul solicitat, motiv pentru care - sunt aplicabile dispozițiile invocate - acțiunea fiind tardiv formulată.
Pârâta a arătat că 21.09.2006 este data de la care curge termenul prevăzut de art. 11 din Legea nr.554/2004 și față de care trebuie analizată excepția tardivității acțiunii, atâta timp cât plângere prealabilă nu a fost depusă în termenul de 30 de zile, stipulat în mod expres de art. 7 din Legea nr.554/2004. Față de aceste considerente, pârâta a invocat excepția neîndeplinirii procedurii prealabile, conform dispozițiilor art. 7 alin. 1 din Legea nr.554/2004, conform cărora: "înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se considera vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ unilateral, trebuie să solicite autorității publice emitente, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia. Plângerea se poate adresa în egala măsura organului ierarhic superior, dacă acesta există", astfel reclamanta nu a făcut nici dovada îndeplinirii procedurii prealabile în sensul dispozițiilor legale, iar la momentul depunerii acțiunii era decăzută din dreptul de a mai formula plângere prealabilă.
S-a mai arătat că prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș sub nr- reclamanta a solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate refuzul nejustificat al instituției privind emiterea acordului pentru exerciții comerciale iar pe cale de consecință să se dispună obligarea Primarului Municipiului T la eliberarea acordului. Față de aceste considerente, pârâta a învederat că reclamanta a depus prin registratura instituției noastre o serie de cereri la data de 31.05.2006, 03.11.2006, 28.11.2006 înregistrate sub nr. --, PC-2006-1123, PC-2006-1369,1370 și PC-2006-1962 în vederea obținerii acordului pentru exerciții comerciale în locația din T --, înscris în CF nr. - T, CF - T, -
Pârâta a arătat că urmare a analizării actelor anexate cererilor, persoanele abilitate din cadrul instituției a comunicat reclamantei, de fiecare data același răspuns ca și conținut, prin care i s-a transmis că cererea nu poate fi soluționată atâta timp cât în extrasul nu apare nici în prezent destinația spațiilor ca fiind de natură comercială, întrucât s-ar încălca dispozițiile art. 8 alin. 1 din Legea nr.650/2002 pentru aprobarea nr.OG99/2000 privind comercializarea produselor și serviciilor de piață ce dispun că acordul pentru desfășurarea exercițiilor comerciale nu se eliberează în următoarele cazuri: c) exercițiul comercial se face în spații improvizate.
S-a mai arătat că instituția pârâtă prin răspunsurile comunicate reclamantei nu a făcut altceva decât să respecte dispozițiile legale aplicabile, raportat la faptul că acordul pentru desfășurarea exercițiilor comerciale reprezintă un act administrativ de autoritate emis dă către Primarul Municipiului T, a cărui eliberare se poate face doar pe baza actelor emise la rândul lor, în concordanță cu legislația care le guvernează. Astfel, extrasul se eliberează de către Oficiile de cadastru și Publicitate Imobiliară în temeiul art. 1 pct. 1 și 5 din Legea nr.7/1996, că sistemul de evidență al Cadastrului general are ca finalitate înscrierea în registrul de publicitate imobiliară. Potrivit art. 19 din Legea nr.7/1996 ce stipulează: "cartea funciară este alcătuită din titlu indicând numărul ei și numele localității în care este situat imobilul precum și din trei părți - partea I referitoare la descrierea imobilelor care va cuprinde: numărul de ordine și cel cadastral al imobilului; suprafața imobilului, destinația, categoriile de folosință și după caz construcțiile; planul imobilului cu vecinătăți." Raportat la considerentele expuse, pârâta a solicitat ca instanța să aprecieze că persoanele abilitate din cadrul instituției au analizat în mod corect și legal solicitarea reclamantei privind obținerea acordului și au respins cererea având în vedere tocmai principiul legalității ce guvernează emiterea actelor administrative de autoritate, întrucât în cartea funciară a imobilului trebuie să existe o concordanță deplină între folosința de fapt a imobilului și mențiune înscrisă în ori "" nu deține un astfel de
La data de 07.11.2007 reclamanta a depus al dosarul cauzei note de ședință, prin care a solicitat instanței de judecată respingerea excepțiilor invocate de pârâtă.
Conform art. 137 Cod procedură civilă "instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii".
Analizând excepția tardivității acțiunii reclamantei, excepție invocată de pârât în raport de dispozițiile art. 11 alin. 1 din Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ, instanța a respins-o ca neîntemeiată, întrucât prin răspunsul cu nr. --/21.09.2006, pârâta nu a comunicat refuzul său neechivoc de emitere a acordului solicitat, ci s-a învederat reclamantei că spațiul comercial nu era evidențiat distinct în cartea funciară și nu era depus la dosarul administrativ releveul spațiului comercial.
Mai mult, dispozițiile art. 11 alin. 2 din Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ, cu privire la termenul de introducere a acțiunii, atunci când se solicită anularea unui act administrativ prevăd că, (2) Pentru motive temeinice, în cazul actului administrativ individual, cererea poate fi introdusă și peste termenul prevăzut la alin. (1), dar nu mai târziu de un an de la data comunicării actului, data luării la cunoștință, data introducerii cererii sau data încheierii procesului-verbal de conciliere, după caz.
Analizând excepția neîndeplinirii procedurii administrative prealabile prevăzute de art. 7 din Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ, excepție invocată de pârât, instanța a respins-o ca neîntemeiată, întrucât obligativitatea recursului administrativ prealabil este impusă numai în cazul acțiunilor în anularea unui act administrativ, nu și în cazul acțiunilor întemeiate pe tăcerea sau refuzul administrației sau instituției publice, deoarece în asemenea cazuri persoana fizică sau juridică nu mai trebuie supusă încă o dată unui refuz, aceasta având posibilitatea de a înainta direct acțiune în instanță.
În speță, este vorba de neemiterea acordului de funcționare, iar la fila 13 din dosar se află plângerea prealabilă înaintată de reclamantă pârâtului împotriva refuzului de emitere a acestui acord.
Pe de altă parte, art. 21 din Constituția României prevede că orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor sale, nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept, jurisdicțiile speciale administrative fiind facultative și gratuite, iar art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, ratificată de România prin Legea nr.30/1994, prevede că, orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public și într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanță independentă și imparțială, instituită de lege, care va hotărî asupra încălcării drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil.
În ceea ce privește fondul acțiunii reclamantei, instanța analizând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Potrivit dispozițiilor Legii nr.26/1990 și Legii nr.31/1990 republicate, Taa utorizat funcționarea societății reclamante, după verificarea condițiilor prealabile impuse pentru recunoașterea ca entitate juridică și desfășurarea activităților comerciale, iar după intrarea în vigoare a nr.OG99/2000 privind comercializarea produselor și a serviciilor de piață, aprobată prin Legea nr.650/2002, în vederea desfășurării activităților comerciale și dezvoltarea rețelei de distribuție a produselor și serviciilor de piață în zone publice, s-a impus emiterea acordului de către autoritățile administrației publice locale, cu respectarea regulamentelor proprii și a planurilor de urbanism.
La fila 30 din dosar se află Acordul pentru desfășurarea exercițiilor comerciale nr.671/18.08.2004, emis de Primăria T pe seama reclamantei, acordul fiind valabil 18 luni sau până la rezolvarea parcajelor conform anexei 2 din nr.157/2002.
Reclamanta în scopul obținerii acordului definitiv de funcționare în temeiul Legii nr.650/2002, a solicitat emiterea acestui acord, în acest sens fiind adresele înregistrate la pârât conform dovezilor existente la filele 15, 17, 21, 27, solicitări la care pârâtul a răspuns prin adresele existente la filele 16, 19, 20, 24, 28, adrese prin care pârâtul a solicitat succesiv completarea documentației reclamantei cu mai multe acte, respectiv; extras cu individualizarea separată a spațiului, comercial (adresa nr. --/2006 ), adresa PC 20006-1123/2006 prin care s-a solicitat clarificarea asupra modului de preluare a activelor fostei, adresa PC 2006-1204/25.10.2006 prin care s-au solicitat clarificări în privința planurilor de situație, - adresa PC 2006-- prin care s-a solicitat statutul societății, memoriu tehnic cu locurile de parcare, extrasul de pentru spatiile deținute; - adresa PC 2006-1962/2006 prin care s-a solicitat memoriul privind locurile de parcare, extras cu intabularea spatiilor comerciale.
Reclamanta a răspuns, depunând documentele solicitate, prin adresele nr. 1365/2006 (fila 18 din dosar), 1441/2006 (fila 21), 1534/2006 (fila 25).
La fila 26 din dosar se află și memoriul întocmit de reclamantă, privind necesarul de locuri de parcare în incinta "" T, din care reiese că locurile de parcare amenajate sunt 166, peste necesar, în conformitate cu schița anexată, întocmită de " ".
Din conținutul documentelor anexate cererii pentru obținerea acordului, rezultă îndeplinirea de către reclamantă a cerințelor impuse de prevederile legale pentru emiterea acestuia, iar tergiversarea eliberării acestui acord încalcă prevederilor art. 9 din Legea nr.21/1996, republicată, privind concurența neloială.
Pentru considerentele arătate și având în vedere dispozițiile art. 18 alin 1 și 5 din Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ, instanța a admis în parte acțiunea precizată formulată de reclamantă, considerând-o a fi întemeiată numai sub această formă, în sensul că a obligat pârâtul să emită pe seama reclamantei acordul pentru exerciții comerciale pentru activitățile desfășurate în conformitate cu Cod 7020 - închirierea și subînchirierea bunurilor imobiliare proprii sau închiriate, 7032 - administrarea imobilelor pe baza de tarife sau contract, 5211 - comerț cu amănuntul în magazine nespecializate, cu vânzare predominantă de produse alimentare, băuturi și tutun, în locația din T,-, sub sancțiunea unor penalități de 200 RON/zi de întârziere, cu începere de la data rămânerii irevocabile a hotărârii și până la emiterea acordului.
Instanța a respins ca nefondat, capătul de cerere din acțiunea reclamantei, ca în caz de refuz, hotărârea pronunțată să țină loc de consimțământ al pârâtului la emiterea acordului, întrucât în speță nu sunt întrunite dispozițiile art. 18 alin. 4 lit. d) din Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ, acestea referindu-se numai la contracte administrative, ceea ce nu este cazul în speță.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul Municipiul T, prin primar și a solicitat modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii formulată de reclamanta "" T, în principal ca tardiv formulată, iar în subsidiar ca netemeinică și nefondată.
În motivarea recursului, se arată următoarele:
În primul rând, se invocă excepția peremtorie și absolută a tardivității prezentei acțiuni.
În susținerea acestei excepții au avut în vedere dispozițiile art. 11 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, care menționează: "Termenul de introducere a acțiunii (1) Cererile prin care se solicită anularea unui act administrativ individual sau recunoașterea dreptului pretins și repararea pagubei cauzate se pot introduce în termen de 6 luni de la: a) data primirii răspunsului la plângerea prealabilă sau, după caz, data comunicării refuzului, considerat nejustificat, de soluționare a cererii".
În virtutea acestor dispoziții legale, se solicită a se constata decăderea reclamantului din dreptul de a sesiza instanța având în vedere faptul că "" a luat la cunoștință pentru prima dată de refuzul autorității publice locale de a emite acordul pentru exerciții comerciale la data de 21.09.2006 ca urmare a comunicării răspunsului nr. - -/21.09.2006, iar actul prin care a sesizat instanța de judecată este înregistrat la data de 05.06.2007, la 8 luni de când a luat act de motivele pentru care nu i se poate acorda avizul solicitat, motiv pentru care solicită a se observa că în prezenta cauză sunt aplicabile dispozițiile invocate mai sus acțiunea fiind tardiv formulată.
Tribunalul Timiș în analizarea excepției tardivității a reținut doar susținerile reclamantei intimate și a respins excepția concluzionând că adresa nr. --/21.09.2006 nu reprezintă un refuz ci doar o comunicare ceea ce este total fals deoarece din simpla lecturare atât a adresei indicate mai sus cât si din toate celelalte rezultă că instituția a menținut același punct de vedere în mod repetat și anume: "nu se poate emite acordul de funcționare deoarece în extrasul de carte funciară depus cu nr. - nu apare distinct spațiul comercial", deci refuzul era evident de la prima adresa ce conține sintagma nu se poate emite acordul astfel că instanța de fond ar fi trebuit să se raporteze și la reaua credință a intimaților care în mod repetat au ignorat solicitarea autorității publice si nu au depus nici chiar în fața instanței un extras din care să rezulte destinația de "spațiu comercial".
În concluzie apreciază că instanța de fond a analizat cu superficialitate excepția invocată și a dispus respingerea acesteia reținând în mod cu totul eronat faptul că intimata s-ar fi conformat solicitărilor autorității publice și ignorând certitudinea că 21.09.2006 este data de la care curge termenul prevăzut de art. 11 din Legea nr.554/2004 și față de care trebuie analizată excepția tardivității acțiunii atâta timp cât plângere prealabilă nu a fost depusă în termenul de 30 de zile, stipulat în mod expres de art. 7 din Legea nr. 554/2004.
Chiar celălalt acord nr. 671/18.08.2004 a fost dat provizoriu, pe o perioadă limitată de timp - 18 luni (18.02.2006) - până la rezolvarea spațiilor cu destinația de parcare. Deci, reclamanta intimată știa despre faptul că documentația sa nu este în regulă încă de la data de 18.08.2004, însă a preferat să rămână în pasivitate perioadă de peste 2 ani de zile fără să-și rezolve problemele urbanistice ale imobilului în cauză.
Reclamanta intimată a indus în eroare prima instanță ascunzând în cuprinsul acțiunii data primirii răspunsurilor negative de la instituția noastră, menționând doar anul 2006 nu și ziua și luna aferentă, tocmai pentru a eluda dispozițiile legii privind excepția tardivității invocată în fața primei instanțe și respinsă în mod cu totul eronat și nelegal de către instanța de fond, aceasta săvârșind practic un grav abuz în detrimentul municipalității T și al neaplicării legii.
Prima instanță a respins în mod eronat excepția tardivității și a reținut aplicarea dispozițiilor art. 11 alin. 2 din Legea nr. 554/2004, însă fără a arăta care au fost motivele temeinice la care face referire Legea nr. 554/2004, reclamanta intimată nedepunând în acest sens nici o dovadă pertinentă și credibilă.
Raportat la cele de mai sus, s-a invocat și excepția neîndeplinirii procedurii prealabile.
În susținerea acestei excepții a avut în vedere dispozițiile art. 7 alin. 1 din Legea 554/2004, conform cărora: "înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se considera vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ unilateral, trebuie sa solicite autorității publice emitente, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului,revocarea, în tot sau în parte, a acestuia. Plângerea se poate adresa în egala măsura organului ierarhic superior, dacă acesta exista", or, se solicită a se constata că reclamanta nu face nici dovada îndeplinirii procedurii prealabile în sensul dispozițiilor citate mai sus, iar la momentul depunerii acțiunii era decăzută din dreptul de a mai formula plângere prealabilă.
Față de această excepție arată de asemenea că instanța a respins-o pe motive cu totul străine de obiectul cauzei și ignorând faptul că această procedură prealabilă, denumită și recurs grațios sau administrativ, este o condiție imperativ obligatorie pentru declanșarea procedurii judiciare, acest aspect rezultând din însăși formularea folosită: "înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente.".
Deci este evident faptul că legiuitorul nu a lăsat la latitudinea părții interesate, dacă efectuează sau nu procedura prealabilă ci a condiționat sesizarea instanței de împlinirea ei raportat la faptul că excepția lipsei procedurii prealabile este o excepție de fond peremtorie și dirimantă și pentru a da eficiență procedura prealabilă trebuie îndeplinită în termen.
În fapt: prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș sub nr- reclamanta "" cu sediul în T --, a solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate refuzul nejustificat al instituției privind emiterea acordului pentru exerciții comerciale iar pe cale de consecință să se dispună obligarea Primarului Municipiului T la eliberarea acordului.
Instanța de fond a admis în parte acțiunea prin Sentința civilă nr. 819/CA/ 07.11.2007 pe care o consideră netemeinică și nelegală întrucât face o eronată interpretare a dispozițiilor legale aplicabile în speță cât și a probatoriului administrat în cauză.
Față de cele de mai sus învederează că reclamanta a depus prin registratura instituției o serie de cereri la data de 31.05.2006, 03.11.2006, 28.11.2006 înregistrate sub nr. --, PC-2006-1123, PC-2006-1369,1370 și PC-2006-1962 în vederea obținerii acordului pentru exerciții comerciale în locația din T --, înscris în nr. - T, - T, -
Urmare a analizării actelor anexate cererilor persoanele abilitate din cadrul instituției au comunicat reclamantei intimate, de fiecare data același răspuns ca si conținut, prin care i s-a transmis că cererea nu poate fi soluționată atâta timp cât în extrasul nu apare nici în prezent destinația spațiilor ca fiind de natură comercială întrucât s-ar încălca dispozițiile art. 8 alin. 1 din Legea nr. 650/2002 pentru aprobarea OG nr. 99/2000 privind comercializarea produselor și serviciilor de piață ce dispune că acordul pentru desfășurarea exercițiilor comerciale nu se eliberează în următoarele cazuri: c) exercițiul comercial se face în spații improvizate.
Astfel, în loc să-și reglementeze situația raportat la solicitarea autorității publice locale, reclamanta a ales să formuleze prezenta acțiune cu toate că aspectele ce le-a prezentat mai sus au determinat ca persoanele abilitate din cadrul instituției noastre să nu poată da curs solicitării reclamantei, din culpa exclusivă a acesteia care în mod constant a refuzat să pună la dispoziția autorității administrației publice locale actele solicitate prin nenumăratele adrese comunicate către "" și pe care le anexează prezentei.
Mai mult decât atât, învederează faptul că potrivit extrasului nr. 2436 T, nr. cadastral 1748/1, 1749 și 1750/2/1, proprietar asupra terenului este STATUL ROMÂN și nu "", solicitând a se aprecia că reclamanta intimată nu are nici un drept să solicite acord privind desfășurarea de exerciții comerciale pe un teren asupra căruia nu deține nici un fel de titlu și nici nu are încheiat vreun contract de concesiune cu proprietarul - Municipiul T.
Acest aspect este confirmat de însăși reclamanta intimata ce a promovat acțiune în contradictoriu cu instituția, înregistrată pe rolul Judecătoriei Timișoara sub nr- prin care a solicitat instanței dreptul de folosință gratuită în baza Deciziei nr. 656/28.10,1969 emisă de fostul Consiliu popular al Județului T asupra terenului înscris nr. 2436 T, nr. cadastral 1748/1, 1749 și 1750/2/1 aferent construcțiilor cu denumirea de Complex prelucrare -par, compus din doua corpuri, situat administrativ in T --
În concluzie se solicită a se reține că instituția pârâtă prin răspunsurile comunicate reclamantei nu a făcut altceva decât să respecte dispozițiile legale aplicabile raportat la faptul că acordul pentru desfășurarea exercițiilor comerciale reprezintă un act administrativ de autoritate emis de către Primarul Municipiului Tac ărui eliberare se poate face doar pe baza actelor emise la rândul lor, în concordanță cu legislația care le guvernează, astfel că invocarea de către instanță în motivarea hotărârii a dispozițiilor art. 9 din Legea nr. 21/1996, republicată, privind concurența neloială nu-și au aplicabilitatea atâta timp cât tuturor solicitanților de acorduri pentru desfășurarea de exerciții comerciale li se solicită îndeplinirea acelorași cerințe ce au la bază legislația în vigoare.
Prin întâmpinarea depusă la dosar la termenul de judecată din data de 6 martie 2008, intimata a solicitat respingerea recursului ca nefondat (filele 25 - 29 dosar).
În motivarea întâmpinării, intimata susține următoarele:
Cu privire la excepția tardivității acțiunii în contencios administrativ demersul său judiciar a fost declanșat în cadrul și cu respectarea procedurii instituite de contenciosul administrativ, respectiv după momentul în care poziția exprimată de recurent a putut fi apreciată ca un răspuns nejustificat în accepțiunea Legii nr. 554/2004 republicată.
Răspunsul respectiv, comunicat ca un refuz neechivoc de emitere a acordului pentru desfășurarea de activități comerciale solicitat se regăsește în adresa nr. -1962/12.12.2006, emisă de Primăria Mun. T, în care se specifică: dosarul nu poate fi avizat în mod favorabil până la rezolvarea anumitor aspecte pe care aceasta le apreciază ca fiind obligatorii și pretins neîndeplinite în cauză.
Raportat la acest răspuns, societatea a declanșat în termenul legal prevăzut de art. l 1 alin. (1) și (2) din Legea nr.554/2004, acțiunea în contencios administrativ.
În scopul argumentării excepției invocate, recurentul a calificat în mod eronat adresa Primăriei Mun. T nr.--/21.09.2006 drept răspuns nejustificat în sensul Legii nr.554/2004 rep. și, în același mod, a calculat termenul de 6 luni, pentru declanșarea litigiului, prevalându-se de prevederile art. l 1 alin.(l) din Legea nr.554/2004 rep. potrivit cărora cererile prin care se solicită anularea unui act administrativ individual se pot introduce în termen de 6 luni de la data comunicării refuzului nejustificat de soluționare a cererii.
Or, din corespondența purtată de societatea noastră cu Primăria Mun. T, rezultă că prin adresa nr.--/21.09.2006 nu s-a comunicat un refuz neechivoc de emitere a acordului pentru desfășurarea de activități comerciale solicitat, ci i s-a învederat doar că emiterea acordului nu era la momentul respectiv posibilă, întrucât spațiul comercial nu era evidențiat distinct în cartea funciară și nu era depus releveul spațiului comercial.
Urmare a adresei menționate, cu adresa "" nr.1368/18.10.2006 a depus în completarea dosarului administrativ releveul imobilului înscris în nr. - T, astfel cum i s-a solicitat.
Prin adresa nr.-l 123/20.10.2006 Primăria Mun. T le-a adus la cunoștință că acordul solicitat se eliberează numai dacă spațiul comercial este intabulat în cartea funciară și i-a invitat la sediul instituției în vederea clarificării modului de preluare a activelor fostei întreprinderi Centrale pentru Valorificarea Produselor de către ""
În consecință, cu adresa nr. 1441/02.11.2006 a depus la registratura Primăriei Mun. T adeverința nr. 1567/01.11.2006 eliberată de B și Decizia B nr.58/30.06.1971.
De asemenea, prin adresa nr.-1204/25.10.2006, Primăria Mun. T i-a invitat la sediul instituției în vederea clarificării neconcordantelor existente în planurile de situație.
Prin adresa nr.-1369, 1370/14.11.2006 pârâtul recurent i-a invitat din nou la sediul instituției în vederea completării dosarului administrativ cu alte documente, pe care le-a depus cu adresa "" nr. 1534/23.11.2006.
Adresele anterioare celei datate 12.12.2006 menționate mai sus ale Primăriei Mun. T, reprezintă corespondență de specialitate și nu se circumscriu unui refuz nejustificat în sensul art.2 alin.(l) lit. i) din Legea nr.554/2004 rep. potrivit cărora prin refuz nejustificat de a soluționa o cerere se înțelege exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinței de a nu rezolva cererea unei persoane.
Astfel cum s-a statuat în literatura de specialitate și practica judiciară, îndeplinirea procedurii prealabile prevăzute de art.7 din Legea nr.554/2004 nu este obligatorie în cazul acțiunilor promovate de persoana care se consideră vătămată, în sensul art. 1 din aceeași lege, prin refuzul nejustificat al autorității publice de a-i rezolva o cerere referitoare la un drept sau interes legitim.
Cu privire la procedura prealabilă inițierii litigiului grațios, arată că, în cazul în care o persoană se consideră vătămată prin tăcerea autorității administrative ori prin refuzul nejustificat al acesteia de a-i rezolva o cerere, se poate adresa direct cu acțiune instanței de contencios administrativ competente.
Deși procedura prealabilă nu era obligatorie, în considerarea refuzului nejustificat al Primăriei Mun. T de a-i emite acordul solicitat, conturat prin adresa nr. -1962/12.12.2006, în mod facultativ, a depus în data de 16.05.2007 plângere prealabilă, în vederea soluționării grațioase a litigiului și realizării dreptului nostru legitim.
Din acest punct de vedere, susținerea recurentului pârât făcută asupra neinițierii procedurii prealabile, în raport de prev. art. 7 alin.(l) din Legea nr. 554/2004 rep. care stabilește că înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său, sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ unilateral, trebuie să solicite autorității publice emitente, în termen de 30 zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia. Plângerea se poate adresa, în egală măsură, organului ierarhic superior, dacă acesta există, este neîntemeiată ( a se vedea plângerea prealabilă înregistrată Ia Primăria Mun. T sub nr. --/16.05.2007 și depusă la fila 13, dosar de fond).
De altfel, prin art. 21 din Constituție României, s-a stabilit că orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor sale și nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept, jurisdicțiile speciale administrative fiind facultative și gratuite.
Demersul său facultativ și grațios, însă, nu a avut o finalitate reparatorie, întrucât cu adresa nr.-2215/01.06.2007 comunicată în data de 05.06.2007 Primăria Mun. T i-a învederat în mod evaziv că a răspuns tuturor adreselor noastre și i-a asigurat de întreg sprijinul său în vederea obținerii acordului, enumerând întreaga corespondență purtată.
În raport cu situația expusă mai sus, în data de 05.06.2007, respectiv în termenul legal de 6 luni de la data comunicării refuzului nejustificat de către autoritatea publică cu adresa nr. -1962/12.12.2006, a inițiat prezentul demers judiciar, pentru ca instanța de contencios administrativ să cenzureze existența întregii documentații necesare și să oblige pe pârâtul recurent la emiterea acordului.
Referitor la procedura prealabilă la care face trimitere pârâtul-recurent, instanța de fond a reținut că excepția invocată de acesta este neîntemeiată, întrucât "obligativitatea recursului administrativ prealabil este impusă numai în cazul acțiunilor în anularea unui act administrativ, nu și în cazul unei acțiuni întemeiate pe tăcerea sau refuzul administrației sau instituției publice, deoarece în asemenea cazuri, persoana fizică sau juridică nu mai trebuie supusă încă o dată unui refuz, aceasta având posibilitatea de a înainta direct acțiuni în instanță."
Cu privire la condițiile de obținere a acordului de funcționare se observă că din întreaga documentație care a stat la baza obținerii acordului de funcționare pentru exercițiile comerciale solicitate, în raport cu prev. nr.OG 99/2000 privind comercializarea produselor și a serviciilor de piață, aprobată prin Legea nr. 650/2002, rezultă îndeplinirea condițiilor de eliberare a acordului de funcționare, iar tergiversarea eliberării lui încalcă, corespunzător celor reținute de instanța de fond, prev. art. 9 din Legea nr. 21/1996 rep. privind concurența neloială, care stabilește că "sunt interzise orice acțiuni ale organelor publice locale, având ca obiect sau putând avea ca efect, restrângerea, împiedicarea sau denaturarea concurenței, fie prin decizii care limitează activitatea agenților economici, fie prin stabilirea unor condiții discriminatorii pentru activitatea acestora".
Este de notorietate că Primăria Mun. Tai nvestit în crearea unui alt spațiu pentru comercializarea produselor și a serviciilor de piață, în -, pentru deplasarea vadului comercial în această direcție și eliminarea concurenței, adică a societății noastre.
În scopul justificării poziției negativiste manifestată de pârâtul-recurent, acesta a motivat în exercitarea căii de atac, pe lângă nespecificarea în cartea funciară a destinației imobilului în care ne desfășurăm activitatea de spațiu comercial și lipsa vreunui titlu asupra terenului aferent, care constituie proprietatea Statului român.
Or, societatea reclamantă este proprietara tabulară a construcțiilor cu denumirea de Complex comercial d e prelucrare pene-păr, având un drept de folosință gratuită, stabilit prin Decizia nr.656/28.10.1969, emisă de fostul Consiliu Popular al Județului T și, oricum, acest aspect este lipsit de relevanță pentru eliberarea acordului de funcționare, câtă vreme societatea noastră este în posesia unui titlu legal, atât asupra construcțiilor, cât și asupra terenului, care datează din anul 1969.
Recursul este nefondat.
Din examinarea hotărârii instanței de fond, prin prisma criticilor formulate în recurs și din oficiu, conform art.306 alin.2 Cod procedură civilă, rezultă că prima instanță a reținut corect starea de fapt, pe baza actelor și probelor de la dosar, și că în mod legal a admis în parte acțiunea reclamantei, și a obligat pârâtul să-i emită acordul pentru exerciții comerciale pentru activitățile desfășurate în conformitate cu Codul.
Prima instanță, a respins, în mod corect excepțiile invocate de pârât, privind tardivitatea formulării acțiunii în contencios administrativ și neîndeplinirea procedurii prealabile, având în vedere că urmare a solicitărilor reclamantei de emitere a acordului pentru desfășurarea de activități comerciale, pârâtul a emis mai multe adrese de răspuns - vezi ultima adresă nr. PC 2006-1962 din 12 decembrie 2006, prin care și-a exprimat refuzul de emitere a acordului ceea ce a determinat formularea prezentei acțiunii în contencios - administrativ, conform art.11 alin.1 și 2 din Legea nr.554/2004, privind contenciosul administrativ. Ca urmare a acestui refuz din partea pârâtului, reclamanta a depus la data de 16 mai 2007, plângerea prealabilă, conform art.7 alin.1 din Legea nr.554/2004, dar întrucât nu a primit nici un răspuns, s-a adresat instanței de contencios administrativ la data de 5 iunie 2007 (filele 3 și 13 din dosarul tribunalului).
Referitor la criticile formulate de pârât, prin motivele de recurs, la fondul litigiului, instanța va reține că sunt neîntemeiate, având în vedere că reclamanta a depus la dosar, documentația necesară pentru obținerea din partea pârâtului a acordului de funcționare, pentru exercițiile comerciale solicitate conform nr.OG99/2000, privind comercializarea produselor și a serviciilor de piață, aprobată prin Legea nr.650/2002, dar cu toate acestea pârâtul a refuzat în mod nejustificat eliberarea acordului de funcționare, cu încălcarea dispozițiilor prevăzute de art.9 din Legea nr.21/1996 privind concurența neloială.
Având în vedere considerentele expuse mai sus, instanța va reține că motivele de recurs invocate de pârât sunt neîntemeiate, astfel că în temeiul prevederilor art.312 pct.1 din Codul d e procedură civilă, va respinge recursul ca nefondat
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâtul Municipiul T prin Primar, împotriva sentinței civile nr. 819 din 7 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Timiș, în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 26 iunie 2008.
PREȘEDINTE, PT. JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- LIBER - - - - -
aflat în
semnează,
PREȘEDINTE SECȚIE,
-
GREFIER,
- -
Red./23.07.2008
Tehnodact / 2 ex./24.07.2008
Prima instanță: Tribunalul Timiș - Judecători,
Președinte:ClaudiaJudecători:Claudia, Pătru Răzvan, Mircea Ionel Chiu
