Obligația de a face. Decizia 791/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - obligația de a face -
R O ÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV
ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 791
Ședința publică din 30 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Hîncu Cezar
JUDECĂTOR 2: Grosu Cristinel
JUDECĂTOR 3: Bratu Ileana
Grefier - -
Pe rol, judecarea recursurilor declarate de pârâtul Inspectorul Teritorial d e Regim Silvic și de Vânătoare S cu sediul în S, str. -, județul S și reclamanta Universitatea cel M S - prin Rector cu sediul în S,-, județul S, împotriva sentinței nr. 3566 din 22 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Suceava - secția comercială, de contencios administrativ și fiscal în dosar nr-.
La apelul nominal a răspuns consilier juridic - pentru secund recurentă, lipsă fiind prim recurentul.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se că, prim recurentul nu a timbrat legal recursul cu suma de 20 lei reprezentând taxă judiciară de timbru și 0,3 lei timbru judiciar mobil, așa cum i s-a pus în vedere și cum rezultă din dovada de îndeplinire a procedurii de citare.
Reprezentanta secund recurentei depune la dosar chitanța nr.- din 30.04.2009 în sumă de 20 lei reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar mobil de 0,3 lei cu care timbrează legal recursul declarat de aceasta.
Instanța constatând că prim recurentul nu a procedat la timbrarea recursului cu suma de 20 lei reprezentând taxă judiciară de timbru și 0,3 lei timbru judiciar mobil, așa cum i s-a pus în vedere și cum rezultă din dovada de îndeplinire a procedurii de citare, a rămas în pronunțare cu privire la excepția netimbrării recursului.
Cu privire la recursul secund recurentei instanța constatând recursul legal timbrat și în stare de judecată acordă cuvântul la dezbateri.
Reprezentanta secund recurentei a solicitat admiterea recursului declarat de aceasta, casarea în parte a sentinței atacate privind capetele de cerere respinse prin care a solicitat ca pârâtul să elimine din actele adiționale nr.8 și 9 la contractele nr.956/2001 și nr.957/2001 mențiunea privind plata tarifului pentru anul 2008 și cea referitoare la nelegalitatea refuzului pârâtei de a încheia actele adiționale în condițiile legale. A arătat că instanța de fond a confundat în mod nejustificat anul de apariție a Legii nr.407/2006 și că în art.56 alin.2 din această lege actele legale anterioare sunt valabile nu mai târziu de 2 ani de la intrarea în vigoare a prezentei legi; că la pagina 3 a sentinței instanței de fond apare că Legea nr.407 a fost emisă în anul 2004 și că perioada de calcul de 2 ani s-a făcut începând din 2004 și nu din 2006 cum era corect; că decizia instanței de fond a fost bazată pe o prezumție eronată în sensul că în anul 2008 nu ne mai aflam sub imperiul vechii legislații. Nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA,
Asupra recursurilor de față, constată:
Prin cererea adresată Tribunalului Suceava și înregistrată sub nr.6328/86 din 1.09.2008, reclamanta Universitatea " cel M" Sas olicitat, în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul Teritorial d e Regim Silvic și de Vânătoare S, să se constate nelegalitatea refuzului pârâtului de a încheia actele adiționale nr.8 și 9 la contractele de gestiune a fondurilor de vânătoare nr.55 și nr.69, contracte cu nr.956/2001 și respectiv 957/2001, în condițiile solicitate și refuzate de către pârât, să fie obligat pârâtul să încheie actele adiționale pentru cele două fonduri de vânătoare atribuite Facultății de Silvicultură prin Ordinul MAAP 167/2001, prin eliminarea tarifelor de la art.9 al.2 lit.b și c și să se constate nelegalitatea pretinderii retroactive de către a tarifului aferent perioadei mai 2007-2008.
În motivarea cererii s-au arătat următoarele:
Universitatea " cel M" S prin Facultatea de Silvicultură gestionează un număr de două fonduri de vânătoare în baza contractelor nr.956/2001 și 957/2001 încheiate în data de 30.03.2001 pentru durata de 10 ani.
În luna decembrie 2007 între reclamantă și pârât au intervenit actele adiționale nr.7 la contractul de gestiune nr.956/2001 și nr.7 la contractul nr.957/2001, acte care au fost semnate cu obiecțiuni, prin care se arată că reclamanta înțelege să beneficieze de dispozițiile art.58 al.4 din Legea nr.407/2006 și să mențină gratuitatea prevăzută de art.9 al contractelor de gestiune.
În luna iunie 2008, Saî naintat actul adițional nr.8 și o factură pentru plata tarifului pentru mai 2007-mai 2008, perioadă în care era în vigoare art.9 al respectivelor contracte.
calculate în actele adiționale nr.7 și 8 la contractele de gestiune nu au temei legal întrucât în conformitate cu art.15 al.2 din Legea nr.407/2006, tarifarea se aplică exclusiv la fondurile de vânătoare atribuite în condițiile art.8 lit.A din Legea nr.407/2006 și nu fondurilor de vânătoare atribuite în condițiile Legii nr.103/1996 și chiar legea nouă este în favoarea menținerii vechilor contracte nu numai prin art.58, dar și prin art.9 din Legea nr.407/2006, care este pus în aplicare în art.2 din actul adițional nr.8 ca temei legal al contractului și care reglementează în mod imperativ încheierea contractelor de gestiune pentru 10 ani.
Termenele respective nu sunt respectate în art.8 din actul adițional nr.8 și astfel acestea sunt întocmite în contra dispozițiilor imperative ale legii, fiind lovite de nulitate.
Factura seria - nr.14/28.07.2008 nu poate fi primită la plată, fiind emisă fără respectarea dispozițiilor legale prin extinderea perioadei de tarifare, începând cu 14.05.2007, retroactiv publicării Ordinului 219/2008.
La data de 6.08.2008, pârâtul transmite adresa nr.10610 prin care înaintează actele adiționale nr.9 la contractele de gestionare a fondurilor de vânătoare, prin care se impune plata tarifelor către bugetul de stat.
S-a efectuat procedura prealabila prevăzută de art.7 din Legea nr.554/2004, dar prin adresa 13549 din 21.08.2008 pârâtul a invocat din nou obligativitatea aplicării legislației, susținând că actele adiționale au fost întocmite în baza art.15 din Legea nr.407/2006.
Universitatea " cel M" S este o instituție publică și nu se justifică plata acestui tarif la bugetul de stat, fondurile de vânătoare fiind folosite pentru instruirea viitorilor specialiști în domeniul cinegetic în cadrul învățământului public.
Legislația trebuie înțeleasă prin interpretarea dispozițiilor unele prin altele prin aplicarea legii în întregul ei, or dispozițiile art.56 al.2 arată că cel puțin 2 ani de la intrarea în vigoare a legii, deci până în ianuarie 2009 contractelor în vigoare, conform art.58 al.4 din aceeași lege trebuie să li se aplice reglementările anterioare Legii nr.407/2006.
În drept și-a întemeiat cererea pe disp. Legii nr.407/2006 a Legii nr.554/2004, OUG 57/2007, Ordinul MAAP nr.167/2001, Ordinul nr.917/2007 și Ordinul nr.1386/2007.
Pârâta, deși legal citată, nu a formulat întâmpinare și nici apărări în cauză.
Prin sentința nr.3566/22.12.2008 Tribunalul Suceava - secția comercială, contencios administrativ și fiscal a admis, în parte, cererea, a constatat că reclamanta nu datorează pârâtei tariful de gestionare fond de vânătoare în sumă de 1374 lei pentru perioada mai 2007- mai 2008 și s-a respins ca nefondat capătul de cerere prin care s-a stabilit să fie obligată pârâta să încheie actele adiționale nr.8 și 9 la contractele 956/2001 și 957/2001 în condițiile solicitate de reclamantă și capătul de cerere prin care s-a solicitat să se constate nelegalitatea refuzului pârâtei de a încheia actele adiționale în condițiile stabilite de reclamantă.
S-a reținut că:
Între reclamantă, în calitate de gestionar și pârât, în calitate de administrator, s-au încheiat contractele nr.956 și 957 de gestionare a fondului de vânătoare nr.55 denumit și respectiv nr.69 denumit din 30.03.2001 (filele 45-56).
La articolul 8 din contractele menționate mai sus se prevede că acestea se încheie pe o perioadă de 10 ani, respectiv de la 30.03.2001 la 30.03.2011.
De asemenea, între părți s-au încheiat și actele adiționale nr.5 din 30.09.2004 la cele două contracte de gestionare (filele 39-44), prin care la art.9 s-a stabilit plata unei sume de bani și anume 46.190 lei corespunzătoare suprafețelor de teren pe care este arondat fondul de vânătoare, altele decât suprafețele de pădure proprietate publică a statului și 0 lei la suprafețele proprietate publică, iar prin actele adiționale nr.6 din 30.09.2005 s-au stabilit ca tarife suma de 50,2 lei corespunzătoare altor suprafețe decât proprietatea publică și 0 lei pentru suprafețele proprietate publică (36-41).
Conform art.9 al.2 din Legea nr.407/2004, gestionarul este obligat să plătească tariful de gestionare anual în două tranșe egale, prima până la 30.XI a anului în curs și a doua până la data de 15 mai a anului următor.
Conform art.56 al.2 din Legea nr.407/2004, strategia cinegetică și actualele regulamente, instrucțiuni și normele tehnice privind vânatul și vânătoarea emise în baza Legii nr.103/1996 rămân în vigoare până la revizuirea celor în concordanță cu regulamentele internaționale la care statul român este parte, dar nu mai târziu de 2 ani de la intrarea în vigoare a legii. Termenul de 2 ani s-a împlinit la 22.12.2006.
Astfel, conform Ordinului Ministrului nr.219/2008, publicat în 297 din 16.04.2008, s-au întocmit actele adiționale nr.8 la contractele de gestionare a fondului de vânătoare nr.956 și 957/2001, prin care s-a stabilit suma de plată de 429,25 Euro și 1918,5 Euro pentru perioada 15.05.2007-14.05.2008 (filele 21-30) și actele adiționale nr.9, prin care s-a stabilit un tarif de gestionare de 407,5 Euro și respectiv 1918,5 Euro pentru perioada 15.05.2008-14.05.2009.
Instanța a constatat astfel că actele adiționale comunicate, conform art.15 al.3 din Legea nr.407/2007, au fost întocmite conform legislației în vigoare care stabilește un tarif de gestionare conform art.15 al.2 din același act normativ pentru fiecare fond de vânătoare.
Faptul că gestionarul este o instituție publică în speță o unitate de învățământ, aceasta beneficiază de facilitate în sensul că primește prin atribuire directă fondurile de vânătoare și nu prin licitație publică, dar nu există nicio prevedere legală că este scutită de tariful de gestionare.
Cât privește factura seria - nr.14 din 28.07.2008, aceasta a fost emisă pentru suma de 1374 lei, o sumă care nu se regăsește în actele adiționale nr.8 la contractul nr.256/2001 sau actul adițional nr.8 la contractul nr.957/2001 (filele 21-36) și astfel suma de 1374 lei reprezentând tarif de gestionare pentru perioada 15.05.2007 -14.05.2008 nu se datorează.
Față de cele de preced, instanța a constatat că în mod legal actele adiționale 8 și 9 au fost încheiate cu stabilirea tarifului de gestionare și astfel refuzul reclamantei Universitatea " cel M" S de a semna aceste acte este nefondat.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Inspectorul Teritorial d e Regim Silvic și de Vânătoare S, recurs care nu a fost timbrat legal, deși citația pârâtului a fost emisă cu această mențiune.
A declarat recurs și reclamanta Universitatea " cel M " S care arată, în esență, că sentința primei instanțe se întemeiază pe susținerea eronată conform căreia Legea nr.407/200 a intrat în vigoare în anul 2004, iar termenul de doi ani prevăzut la art.56(2) expiră la 22.12.2006.
Ori, calculând corect acest termen de doi ani, începând cu 22.12.2006, rezultă că reclamanta beneficiază de prevederile favorabile ale acestei legi.
Recursul pârâtei urmează a fi anulat ca netimbrat, iar recursul reclamantei, care, în drept se încadrează conform art.304 pct.9 Cod proc. civilă, este nefondat.
Astfel atâta timp cât pârâta a fost legal citată cu mențiunea achitării taxei judiciare de timbru până la primul termen de judecată, obligație pe care nu a îndeplinit-o, instanța, în baza art.20 alin.3 din Legea nr.146/1997 va anula recursul pârâtei ca netimbrat.
În ceea ce privește recursul reclamantei, este de observat că, deși sentința primei instanțe cuprinde o eroare materială în ceea ce privește anul intrării în vigoare a Legii nr. 407 ( 2004 în loc de 2006 ), considerentele pentru care pretențiile reclamantei nu au fost satisfăcute în totalitate sunt perfect valide.
Astfel, actele adiționale nr.8 și 9 la contractele nr.956 și 957/2001 au fost încheiate conform ordinului nr.219/2008 care stabilește un tarif de gestionare conform art.15 al.2 din Legea nr.407/2006 pentru fiecare fond de vânătoare.
Singura facilitate de care se bucură reclamanta ca instituție publică, este aceea că primește prin atribuire directă fondurile de vânătoare și nu prin licitație publică, însă, așa cum corect a reținut prima instanță, nici o prevedere legală nu o scutește de plata tarifului de gestionare.
Având în vedere acestea, Curtea, în baza art.312 Cod proc. civilă, va anula recursul pârâtei, ca netimbrat, urmând a respinge recursul reclamantei, ca nefondat.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta Universitatea cel M S - prin Rector cu sediul în S,-, județul S, împotriva sentinței nr. 3566 din 22 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Suceava - secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.
Anulează ca netimbrat recursul declarat de pârâtul Inspectorul Teritorial d e Regim Silvic și de Vânătoare S cu sediul în S, str. -, județul S împotriva sentinței nr. 3566 din 22 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Suceava - secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 30 aprilie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red. Gr.
Tehnored.
2ex/19.05.2009
Președinte:Hîncu CezarJudecători:Hîncu Cezar, Grosu Cristinel, Bratu Ileana
