Obligația de a face. Decizia 8/2010. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR.8/CA
Ședința publică de la 11 ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Violeta Elena Pinte
JUDECĂTOR 2: Leocadia Roșculeț
JUDECĂTOR 3: Dan
Grefier -
Pe rol judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe recurentul Administrația Finanțelor Publice a Municipiului I, cu sediul în I, str.-, nr.26, județul I, în contradictoriu cu intimații:, Direcția Generală Finanțelor Publice I, Ministerul Finanțelor Publice, având ca obiect - obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă consilier juridic pentru recurenta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului I, lipsă fiind reprezentanții intimaților.
Procedura legal îndeplinită.
Se dă citire referatului cauzei de către grefier care învederează că recursul este formulat în termen procedural și că dosarul se află la primul termen de judecată.
Consilier juridic depune la dosar delegația de reprezentare pentru recurentă și precizează că nu are de formulat cereri.
Instanța, nemaifiind formulate cereri și constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul pentru dezbateri.
Consilier juridic, pentru recurenta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului I, pune concluzii de admitere a recursului așa cum a fost formulat.
Instanța declară închise dezbaterile și rămâne în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA DE APEL,
Asupra recursului de față:
Prin sentința nr.596/ca/16.10.2009, Tribunalul Iașia admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Statul român, prin Ministerul Finanțelor Publice și Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului I, a respins, pentru lipsa calității procesuale pasive, acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâții Statul român, prin Ministerul Finanțelor Publice, cu sediul în B,-, sector 5 și Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului I, cu sediul în I, str. - nr. 26.
A admis excepția inadmisibilității capătului de cerere vizând anularea chitanței seria - nr. - din 14.03.2008 și a adreselor de răspuns ale I și, în consecință, a respins ca inadmisibil acest capăt de cerere în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice a municipiului
A admis în parte acțiunea formulată de reclamanta, cu domiciliul în I, cel M și nr. 4, -uliver,. C,. 7,. 30, în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice a municipiului,cu sediul în I, str. - nr. 26 și a obligat pârâta Administrația Finanțelor Publice a municipiului I la restituirea către reclamantă a taxei auto speciale în cuantum de 5464,07 lei, achitată conform chitanței seria - nr. - din 14.03.2008, precum și la plata dobânzii legale aferente până la momentul despăgubirii efective.
Pârâta Administrația Finanțelor Publice a municipiului Iaf ost obligată și la plata către reclamantă a sumei de 1104,3 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
În motivarea sentinței a reținut instanța că, la data de 14.03.2008, cu chitanța - seria - 3A, emisă de Trezoreria municipiului I, reclamanta a achitat taxa specială de primă înmatriculare pentru autoturismul Skoda, importat din Italia, în sumă de 5464,07 lei, taxa fiind calculată și achitată către Administrația Finanțelor Publice a municipiului
Raportul juridic s-a născut, deci între reclamantă și pârâta Administrația Finanțelor Publice a municipiului I, organ fiscal ce are calitate în ceea ce privește cererea de restituire a taxei, iar Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului I și Statul român, prin Ministerul Finanțelor Publice, nu au calitate procesuală pasivă.
S-a apreciat ca întemeiată acțiunea, în parte, reținându-se că actul intitulat "chitanță", seria - nr.- din 20.07.2008, emis de Administrația Finanțelor Publice I și adresele nr. 38784/19.03.2008 și 45053/08.04.2008, a căror anulare s-a cerut, nu sunt acte administrative de natură a fi cenzurate de instanța de contencios administrativ.
În privința cererii de restituire a taxei de înmatriculare, instanța a reținut că, potrivit dispozițiilor art.148 alin.2 din Constituția României, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne. Aliniatul 4 al aceluiași articol, prevede, că, între alte instituții, autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire obligațiilor rezultate din alin.2 menționat.
Totodată, potrivit art. 90 paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene, invocat de către reclamantă "niciun stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare".
În consecință, prevederile menționate din Tratat limitează libertatea statelor în materie fiscală de restricționa libera circulație mărfurilor prin interzicerea taxelor discriminatorii și protecționiste. Astfel, art. 90(1) interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele provenind de pe piața internă și care sunt de natură similară. Esențialul acestei taxe interzise este că perceperea ei este determinată de traversarea graniței de către autoturismul supus taxei, dintr- țară comunitară, în România.
În privința reglementării interne, s-a remarcat că taxa specială pentru autoturisme și autovehicule a fost introdusă în Codul fiscal prin Legea nr. 343/2006, sub forma unui nou impozit, cu aplicabilitate de la 1 ianuarie 2007, inițial pentru toate autovehiculele, iar după modificarea Legii nr. 343, prin OUG nr. 110/2006, fost restrânsă la toate autoturismele și autovehiculele, inclusiv cele comerciale, prevăzându-se categorii de persoane exceptate (cele cu handicap, misiuni diplomatice, etc.), cât și situații de scutire de la plata taxei, în cazul vehiculelor istorice, etc. Normele instituind această taxă au fost abrogate la data de 1 iulie 2008, prin OUG nr. 50/2008.Potrivit reglementării în vigoare la data importului autoturismului de către reclamantă, taxa specială pentru autoturisme se datora cu ocazia primei înmatriculări în România unui autoturism sau autovehicul comercial, enumerat la art. 2141din Codul fiscal.
Cuantumul taxei speciale, datorată bugetului statului, se calcula după formula prevăzută de art. 2141alin.3 în funcție de capacitatea cilindrică, vechimea autovehiculului și unii coeficienți de corelare ori de reducere taxei prevăzuți în anexele speciale ale legii. Taxa specială nu era percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în România, stat comunitar de la 1 ianuarie 2007, ci doar pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare, și reînmatriculate în România, după aducerea acestora în țară.
Diferența de aplicare taxei sus-menționată introducea un regim juridic fiscal discriminatoriu pentru autovehiculele aduse în România din Comunitatea Europeană în scopul reînmatriculării lor în România, în situația în care acestea au fost deja înmatriculate în țara de proveniență, în timp ce pentru reînmatricularea autovehiculelor înmatriculate deja în România, taxa nu se mai percepea.
Între principiile dreptului comunitar, obligatorii pentru instanțele judecătorești române, astfel cum s- menționat prin referirile la art. 148 alin. 2 și 4 din Constituție, instanța a amintit supremația dreptului comunitar, în speță a art. 90 (1) din Tratat, apreciind că, prin modificarea Codului fiscal și introducerea taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, legiuitorul încălcat în mod direct dispozițiile menționate ale Tratatului.
Ca urmare efectului direct al art. 90 (1) din Tratat pentru ordinea juridică internă României, instanța a constatat că art. 2141- 2143din Codul fiscal, în vigoare la momentul importului și înmatriculării autoturismului reclamantului, erau reglementări contrare dreptului comunitar, taxa specială fiind în mod nelegal percepută, cu încălcarea art. 90 (1) al Tratatului CE și Tratatului de aderare României și Bulgariei la Uniunea Europeană, ratificat de România prin Legea nr. 157/2005, care prevede în art. 2 că, de la data aderării, dispozițiile tratatelor originare sunt obligatorii pentru România și se aplică în condițiile stabilite prin Tratate și prin actul de aderare.
Art. 90 (1) din Tratat face parte, de la data de 1 ianuarie 2007, din ordinea internă de drept României și astfel, reclamantul, se poate adresa autorităților administrative precum și instanțelor judecătorești în scopul de a- restabili drepturile conferite de această reglementare comunitară de bază și care i-au fost încălcate prin aplicarea reglementărilor dreptului național cu caracter contrar de către autoritățile administrative cu ocazia reînmatriculării în România autoturismului cumpărat.
Cu privire la incidența în speță a dispozițiilor OUG nr. 50/1998, instanța a reținut că potrivit art. 11 din acest act normativ, taxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi pentru taxa de poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite prin normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență. Aceste norme au fost aprobate prin HG nr. 686/2008.
Instanța a constatat că taxa specială ce face obiectul prezentei cauze a fost încasată în baza legislației fiscale interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 și care fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare.
Într-o atare ipoteză, se aplică principiul conform căruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia. Din această perspectivă reclamanta are dreptul la restituirea integrală a taxei speciale încasată în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare.
În astfel de situații Curtea de Justiție a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art. 90 din Tratat, cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză. Totodată, a decis că în astfel de cauze pot fi plătite și daune pentru pierderile suferite (CJCE cazul 68/79 I/S contre Ministere danois des impots accises, precum și cauza conexată nr. C-290/05 și C-333/05șiparagraf 61-70).
S-a considerat că nu se poate deci reține că statul român are un temei legal de reținere a unei părți din taxa încasată ilegal anterior datei de 1 iulie 2008, pe care să o compenseze în parte cu o altă taxă ce urmează a fi percepută în temeiul unui alt act normativ, adoptat ulterior raportului de drept material fiscal în baza căruia s-a încasat nelegal taxa specială.
Instanța a mai apreciat că noua taxă instituită de nr.OUG 50/2008 este stabilită pe alte principii decât taxa specială anterioară și are alt mod de calcul și altă destinație. Nu este așadar posibilă, pe de o parte, menținerea ca legală a taxei speciale încasată sub imperiul normelor din Codul fiscal, pe considerentul incidenței și efectelor produse de OUG nr. 50/2008, iar pe de altă parte, nici nu poate fi obligată reclamanta să urmeze procedura în scopul restituirii integrale a taxei prin aplicarea noului act normativ. A admite această teză ar însemna ca soluția dată acțiunii reclamantei să nu fie integrală și eficace, de vreme ce pârâta în continuare că taxa specială s-a perceput în baza unei norme legale interne contrară dreptului comunitar.
Împotriva sentinței nr.596/ca/16.10.2009 a Tribunalului Iași, a declarat recurs Administrația Finanțelor Publice a municipiului
Susține recurenta că, potrivit OUG nr.50/2008, nu există temei legal pentru restituirea taxei speciale pentru autoturisme, soluția fiind cea compensării legale a celor două datorii reciproce( taxa găsită a fi incompatibilă cu Tratatul Comunității europene și taxa de poluare).
Modificarea adusă prin OUG nr.50/2008 a intervenit înainte ca acțiunea reclamantei să fie soluționată irevocabil, iar, prin soluția adoptată, legiuitorul a înțeles să toate situațiile potențial litigioase, născute din încălcarea de către România a prevederilor art.90 din Tratat în perioada 1.01.2007 -30.06.2008, perioadă în care dispozițiile art. 2141- 2143din Codul fiscal au fost în vigoare.Soluția compensării legale este în concordanță cu art.116 Cod procedură fiscală, chiar dacă ea a devenit operațională după data pronunțării hotărârii recurate.
Cu privire la acordarea de către instanță a dobânzii legale, recurenta apreciază că acestea nu sunt aplicabile, în măsura în care OG nr.92/2003 privind Codul d e procedură fiscală, republicat, prevedea în art.124 alin.1 că"pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget, controbuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art.117 alin.2 sau la art.70, după caz". Nefiind îndeplinite condițile pentru restituirea sumelor, dispozițiile legale privind acordarea de dobânzi nu-și au aplicabilitatea în speță.
Analizând actele și lucrările cauzei prin prisma criticilor formulate și în lumina dispozițiilor legale aplicabile, Curtea apreciază că recursul nu este fondat.
Intimata- reclamantă a achiziționat din Italia autoturismul Skoda, iar la data de 14 martie 2008 achitat taxa de primă înmatriculare în România, în sumă de 5464,07 lei.
Astfel precum s-a statuat deja, recunoaște și recurenta, taxa de primă înmatriculare, aplicabilă numai autoturismelor importate din țările comunității europene, aflate la prima înmatriculare în România, a fost găsită a fi incompatibilă cu Tratatul Comunității Europene. Cu intenția remedierii acestei situații, legiuitorul a adoptat OUG nr.50/2008, intrată în vigoare la 1.07.2008, prin care s-a instituit taxa de poluare, datorată cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România, cu soluția compensării legale a celor două datorii reciproce.
Se impune însă a fi subliniat că nu poate opera compensarea legală între o datorie a statului către contribuabil, constând într-o taxă nelegal încasată, și taxa de poluare, instituită prin OUG nr.50/2008, act normativ intrat în vigoare după achiziționarea de către intimată a autoturismului provenit din Italia și după achitarea de către aceasta a taxei de primă înmatriculare. Mai mult, și cererea de chemare în judecată a fost formulată anterior intrării în vigoare a OUG nr.50/2008, respectiv la data de 05.06.2008, ca atare, OUG nr.50/2008, ale cărei dispoziții le invocă recurenta, a fost emisă și a intrat în vigoare în cursul soluționării cauzei, dispozițiile art.11 din acest act normativ nefiind de natură să influiențeze soluționarea litigiului prin limitarea restituirii taxei nelegal încasate doar la diferența dintre suma plătită și cea reprezentând taxa de poluare.
Reglementarea intervenită pe parcursul soluționării cauzei este contrară art.6 din Tratatul Comunității Europene, semnificând, așa precum s-a reținut în cauzaStan Rafineries și Andreatis vs, ingerința puterii legislative, prin intervenția legiuitorului într-un moment în care procedura judiciară în care statul era parte se afla pe rolul instanței, ceea ce ar aduce o gravă atingere dreptului la un proces echitabil.
Nu în ultimul râns, este de menționat că, atât timp cât întreaga taxă de înmatriculare a fost considerată nelegală, nu se justifică restituirea doar a unei părți din această datorie.
Apreciind că instanța de fond a dat o justă soluționare cauzei, dispunând restituirea către reclamantă a sumei achitată cu titlu de taxă de primă înmatriculare, Curtea reține că s-a făcut o corectă aplicare și a dispozițiilor legale ce reglementează obligativitatea plății dobânzilor aferente acestei sume.
În consecință, în temeiul art.312 Cod procedură civilă, instanța va respinge recursul, menținând sentința atacată ca legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul introdus de Administrația Finanțelor Publice a Municipiului I împotriva sentinței nr.596/ca/16.10.2009 a Tribunalului Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 11 ianuarie 2010.
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red.jud./09.02.2010
Tehnored.gref.TN/10.02.2010
Jud. fond - Tribunalul Iași jud.
Președinte:Violeta Elena PinteJudecători:Violeta Elena Pinte, Leocadia Roșculeț, Dan
