Suspendare executare act administrativ fiscal. Decizia 6/2010. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 6/CA
Ședința publică de la 11 ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Violeta Elena Pinte
JUDECĂTOR 2: Leocadia Roșculeț
JUDECĂTOR 3: Dan
Grefier -
Pe rol judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe recurenții:, în contradictoriu cu intimata Universitatea " " din I, având ca obiect - suspendare executare act administrativ (Decizia nr.26/12.11.2008), recurs împotriva sentinței numărul 536/08.07.2009 a Tribunalului Iași.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă avocat, ce substituie pe avocat, pentru toți recurenții, lipsă fiind reprezentantul intimatei.
Procedura legal îndeplinită.
Se dă citire referatului cauzei de către grefier.
Avocat depune la dosar împuternicirea avocațială și susține că dosarul nr-, având ca obiect anularea Deciziei nr.26/12.11.2008, act a cărui suspendare a executării face obiectul acestei cauze, s-a soluționat, astfel că prezenta cauză a rămas fără obiect.
Instanța, nemaifiind formulate cereri și constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul pentru dezbateri.
Avocat, pentru recurenți, solicită a se constata că, urmare soluționării dosarului de fond, vizând anularea actului a cărui suspendare a executării face obiectul acestui dosar, cauza a rămas fără obiect.
Instanța declară închise dezbaterile și rămâne în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA DE APEL,
Asupra recursului în contencios administrativ de față:
Prin sentința civilă nr.536/CA din 08.07.2009, pronunțată de Tribunalul Iași, fost respinsă cererea formulată de pârâta Universitatea " " din I privind sesizarea Curții Constituționale.
fost respinsă excepția lipsei calității procesuale active și excepția lipsei calității de reprezentant a numitului în calitate de rector.
S-a respins acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanții, în nume propriu și în calitate de decan al Facultății de Psihologie și Asistență Socială, în nume propriu și în calitate de decan al Facultății de Științe Politice, cu domiciliul ales la Societatea Civilă Profesională de avocați, în contradictoriu cu pârâta Universitatea " " din I.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că, potrivit art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acesteia.
Dispozițiile art. 74 alin 1 din Legea nr. 128/1997 privind statutul personalului didactic " Funcțiile de conducere din instituția de învățământ superior, cu excepția rectorului, se confirmă de senatul universitar. Rectorul, ales de senatul universitar, se confirmă prin ordinal Ministrului Educației, Cercetării și În caz de neconfirmare, se aplică în mod corespunzător prevederile alin 3 din prezentul articol.
A 2-a dispoziție legală este cea prevăzută de art. 93 alin 2 din Legea nr. 84/1995 privind legea învățământului potrivit căreia "organele alese cu excepția rectorului se confirmă de către senatul universitar. Rectorul se alege de către senat și se confirmă prin Ordin al Ministrului Educației, Cercetării și O persoană nu poate ocupa funcție de decan sau rector mai mult de 2 mandate succesive complete".
Prin Ordinul nr. 4320 din 21.07.2004 emis de Ministerul Educației și Cercetării nu s-a confirmat în funcția de rector al Universității " " din I, prof. univ. dr..
Înalta Curte de Casație și Justiție a decis la data de 20.07.2007 prin Decizia nr. 12072 că reclamantul nu a probat și nu a demonstrat caracterul nelegal al ordinului nr. 4320 emis la data de 21.07.2004.
În cauza de față, reclamanții în nume propriu și în calitate de decan al Facultății de Psihologie și Asistență Socială, în nume propriu și în calitate de decan al Facultății de Științe Politice, solicită suspendarea deciziei nr. 26/12.11.2008 emisă în numele universității de pârâtul, în procedura prevăzută de dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004.
Potrivit art.14 din Legea nr. 554/2004, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea în condițiile prevăzute de art. 7 autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhice superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond.
În această procedură a suspendării actului administrativ, excepția invocată este inadmisibilă, întrucât criticile formulate se referă la calitatea sau lipsa calității de reprezentant a Universității din Dacă s-ar admite această excepție a lipsei calității de reprezentant în această procedură, urmarea imediată ar fi anularea actului contestat.
Or, în procedura suspendării instanța verifică îndeplinirea celor 2 condiții prevăzute de art. 14 alin 1 din Legea nr. 554/2004, respectiv:1) existența unui caz bine justificat; 2) prevenirea producerii unei pagube iminente, definită în art. 2 alin 1 lit. s din Legea nr. 554/2004, condiție a cărei îndeplinire poate fi reținută în situația în care executarea actului administrativ i-ar produce reclamantului un prejudiciu grav sau imposibil de înlăturat în ipoteza anulării actului.
Prima instanță a reținut că soluționarea acestei excepții de neconstituționalitate nu influențează soluția pe fondul cauzei, motiv pentru care s- respins sesizarea formulată.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale active și a lipsei calității de reprezentant al lui, instanța a constatat că aceste excepții sunt neîntemeiate.
Reclamanții au dovedit calitatea procesuală activă, întrucât au justificat că interesele legitime ale acestora au fost vătămate prin actul administrativ contestat, respectiv decizia nr. 26/12.11.2008 emisă de Universitatea din
Chiar din actul contestat instanța a reținut că Facultatea de Psihologie și Asistență Socială aflată în lichidare, împreună cu specializările Psihologie, Asistență Socială, și Științe Politice și-a desfășurat activitatea în sediul Universității situat în I, strada - nr. 13 și în imobilul situat în I, Bd. - C M și nr. 10 până la data de 20.11.2008.
De la această dată, s-a decis că personalului didactic și administrativ care deservește specializările menționate la art. 1 din decizie, îi este interzis accesul în incinta societății.
Din actele dosarului, instanța a reținut că reclamantul este decan al Facultății de Psihologie și Asistență Socială.
De asemenea, în procesul - verbal de ședință încheiat la data de 23.10.2008 - în ședința Universității din I, senatul a apreciat că Facultatea de Psihologie și Asistență Socială nu a achitat cu rea credință o datorie de 1.007.507 lei, astfel încât au propus interzicerea desfășurării activității de către și specializările Psihologie, Asistență Socială, și Științe politice, Facultății de științe Politice fiind .
Pe fondul cauzei, instanța a constatat că acțiunea este nefondată, că nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute cumulativ de art. 14 din Legea nr. 554/2004 pentru suspendarea executării actului administrativ cazul bine justificat și prevenirea producerii unei pagube iminente.
Astfel, existența unui caz bine justificat poate fi reținută dacă, din împrejurările cauzei ar rezulta o îndoială puternică și evidentă asupra prezumției de legalitate care constituie unul dintre fundamentele caracterului executoriu al actelor administrative.
În această procedură, instanța are doar posibilitatea efectuării unei cercetări sumare a aparenței dreptului, întrucât, în cadrul procedurii prevăzute de lege, pentru suspendarea executării actului administrativ, nu poate fi prejudecat fondul litigiului.
Natura măsurii dispuse prin actul contestat, respectiv că Facultatea de Psihologie și Asistență Socială nu și mai desfășoară activitatea în cele 2 imobile interzicerea accesului personalului în incinta universității, nu constituie prin ea însăși un caz bine justificat, iar motivele de nelegalitate ale deciziei ar presupune cercetarea în profunzime a fondului cauzei și nu se circumscriu condiției prevăzute de art. 14 alin 1 din Legea nr. 554/2004. Încetarea sau nu a activității celor 2 facultăți nu a fost dovedită în cauză, iar reclamanții nu au făcut dovada cu înscrisuri din care să rezulte susținerile. Reclamanții nu au depus contracte de închiriere pentru cele 2 spații sau alte acte din care să rezulte dreptul de proprietate la adresele din I,- și respectiv - cel M și nr. 10, iar pentru studenți, că ar fi fost înscriși în anul școlar 2008-2009 la facultățile menționate, reclamanții nu au depus înscrisuri doveditoare.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții, și, care consideră sentința civilă nr.536 din 8 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul Iași, ca fiind nelegală și netemeinică, deoarece a fost pronunțată cu aplicarea greșită a legii.
Astfel, conform dispozițiilor art.29 din Legea nr.47/1992, părțile sau instanța din oficiu pot invoca neconstituționalitatea unei legi sau a unei ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau ordonanță în vigoare, care au legătură cu soluționarea cauzei, în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acesteia.
Textele de lege cu privire la care s-a invocat neconstituționalitatea constituiau temeiul legal al excepției lipsei de reprezentant al semnatarului actului administrativ criticat, având deci importanță atât în ceea ce privește tranșarea acestei probleme incidentale, cât și cu privire la fondul pricinii.
Odată îndeplinită această primă condiție, instanței, anterior dispoziției de sesizare a Curții Constituționale, îi revenea doar obligația de a verifica îndeplinirea condițiilor precizate de art.29 alin(3) din Lega nr.47/1992, respectiv o eventuală constatare ca neconstituțională a textului criticat în cauza pendinte.
În condițiile în care, deși cu privire la art.74 alin.1 din Legea nr.128/1997 au mai fost formulate critici, acest text de lege este în vigoare, iar constituționalitatea dispozițiilor art.93 alin(2) din Legea nr.128/1997 nu a fost supusă dezbaterii până la acest moment, instanța trebuia să dea eficiență textului precizat de art.29 alin.(4) din Legea 47/1992 și să dispună trimiterea cauzei Curții Constituționale spre soluționarea excepției.
În precizările la cererea de recurs, se susține că instanța de fond nu a cercetat, în nici un mod susținerile reclamanților, ba mai mult se observă contradicții în motivarea sentinței, care au produs reclamanților grave prejudicii.
Precizează recurenții că la dosar exista întreaga documentație, astfel că instanța avea posibilitatea de aoa naliza, situație care însă nu se regăsește în considerentele sentinței.
Intimata, deși legal citată, nu a depus întâmpinare.
La termenul din 11 ianuarie 2010, fost depus certificatul emis de Tribunalul Iași, din care rezultă că a fost admisă acțiunea formulată de reclamanții și alții și a fost anulată Decizia nr.26 din 12 noiembrie 2008.
Curtea, examinând cererea de recurs și dosarul de fond reține următoarele:
La data de 12 noiembrie 2008 fost emisă Decizia nr.26 de către Universitatea
din I; împotriva acestei decizii, reclamanții-recurenți au formulat cerere de suspendare a executării acesteia în condițiile art.14 din Legea nr.554/2004.
Având în vedere că prin Certificatul, depus în recurs, se face dovada că Decizia nr.26 din 12 noiembrie 2008, emisă de Universitatea din Iaf ost anulată, se va reține că prezentul recurs va fi considerat a fi rămas fără obiect, urmând a fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca rămas fără obiect recursul introdus de reclamanții, și împotriva sentinței nr.536/CA/08.07.2009 a Tribunalului Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 11 ianuarie 2010.
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - |
Grefier, |
Red.jud.RL/19.01.2010
Tehnored.gref.TN/22.01.2010
Jud.fond - -Tribunal I
Președinte:Violeta Elena PinteJudecători:Violeta Elena Pinte, Leocadia Roșculeț, Dan
