Obligația de a face. Sentința 82/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV SI FISCAL
DOSAR NR-
SENTINȚĂ CIVILĂ NR. 82/2009
Ședința publică din 23 februarie 2009
Instanța constituită din:
JUDECĂTOR 1: Nemenționat
GREFIER:
S-a luat în examinare acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta COMISIA CENTRALĂ PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR DIN CADRUL AUTORITĂȚII NAȚIONALE PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR având ca obiect obligația de a face - emitere titlu de despăgubiri.
La apelul nominal făcut în cauză s-a prezentat reclamanta însoțită de soțul acesteia, - avocat pensionar - și arată că dorește să o reprezinte în toate fazele procesului, lipsă fiind pârâta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că, în data de 18 februarie 2009 s-a depus la dosar întâmpinare din partea pârâtei, la care a anexat un set de înscrisuri în justificarea poziției procesuale, din care un exemplar se comunică cu reprezentantul reclamantei.
Reprezentantul reclamantei depune la dosar un înscris (55) arată că, actele solicitate de pârâta, în întâmpinarea depusă la dosar, au fost comunicate acesteia odată cu memoriu și scurt istoric (23 -24).
La solicitarea instanței de a-și preciza poziția cu privire la excepțiile invocate de pârâta prin întâmpinare,respectiv excepția lipsei calității procesuale pasive a Comisiei Centrale Pentru Stabilirea Despăgubirilor și excepția prematurității solicitării reclamantei privind emiterea titlului de conversie, reprezentantul reclamantei susține că, potrivit dispozițiilor G nr.81/2007, pârâta are calitatea procesuală pasivă iar cu privire la cea de-a doua excepție invocată acesta arată că, există o hotărâre a Curții de Apel care o obligă pe pârâtă la emiterea deciziei și la soluționarea dosarului cu prioritate, Curtea Europeană stabilind un termen rezonabil pentru soluționare.
La solicitarea instanței de a preciza dacă, cererea nu trebuia adresată Direcției pentru Acordarea Despăgubirilor în, direcție înființată în cadrul Autorității Naționale Pentru Restituirea Proprietăților, reprezentantul reclamantei arată că nu cunoaște dacă există o asemenea direcție și ca atare nu dorește să-și extindă acțiunea și asupra acestei direcții.
Reprezentantul reclamantei arată că nu mai are de invocat excepții prealabile sau de formulat cereri în probațiune și solicită cuvântul pe fond.
Curtea, în urma deliberării, constată că, nu mai sunt de invocat excepții prealabile sau de formulat cereri în probațiune, apreciază că, prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul pe fond.
Reprezentantul reclamantei solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
CURTEA
deliberând reține că,
Prin acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta a chemat în judecată pârâta COMISIA CENTRALĂ PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR din cadrul solicitând obligarea pârâtei să reanalizeze dosarul 19355/CC/2006, după care să-l trimită unui evaluator autorizat pentru stabilirea valorii de circulație a terenului de 314 mp situat în municipiul T-, înscris în CF nr. 22712 T top 17044/2/1, (anexa nr. 1), obligând-o totodată să emită în favoarea reclamantei, în condițiile Titlului VII, art. 13 alin 1 și art. 16, alin 7 din Legea nr. 247/2005, decizia de acordare a despăgubirilor ce i se cuvin pentru acest teren ce nu poate fi restituit în natură și totodată să emită titlu de conversie;
- în temeiul art. 24 alin 1 din Legea nr. 554/2004, solicită să se dispună amendarea conducătorului unității pârâte cu 20 % din salariul mediu pe economie, pentru fiecare zi de întârziere începând cu 20 ianuarie 2009 și până la emiterea Titlului (deciziei) de Conversie.
- pentru refuzul de a-i soluționa dosarul privind acordarea despăgubirilor la care are dreptul pentru cei 314 mp teren nerestituibil în natură, în temeiul art. 24 alin 2 din Legea nr. 554/2004, pârâta să fie obligată să îi plătească despăgubiri constând din penalități de câte 100 Euro pentru fiecare zi de întârziere începând cu data de 20 ianuarie 2009 și până la emiterea Titlului (deciziei) de conversie și daune morale în sumă de 100.000 Euro.
În dezvoltarea motivelor acțiunii reclamanta arată că, prin sentința civilă nr. 653/28 mai 2004 irevocabilă și investită cu formulă executorie pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr. 2437/2004 instanța a obligat pe Primarul municipiului T să îi facă o ofertă de despăgubiri conform art. 24 alin 1 și 2 din Legea nr. 10/2001, pentru imobilul înscris în CF 22713 T apartamentele 1-5 și terenul aferent (835 mp).
Primarul Municipiului Tae mis dispoziția nr. 1042 din 25 aprilie 2006 în care a propus să i se acorde despăgubiri în condițiile art. 16 Titlul VII din Legea nr. 247/2005 pentru construcțiile demolate (5 apartamente) și terenul aferent de 835 mp situate în T- înscrise în CF nr. 22712, top vechi 17044/2.
Potrivit procedurii prevăzute de Legea nr. 247/2005, dosarul primăriei, ce cuprindea toate actele doveditoare a dreptului său de a fi despăgubită a fost transmis Comisiei Centrale spre soluționare, întocmindu-se dosarul nr. 19355/CC/2006.
Prin sentința civilă nr. 322 din 6 iunie 2007, pronunțată în dosarul nr- definitivă și irevocabilă și investită cu formulă executorie Curtea de APEL CLUJ, a obligat Comisia Centrală, să îi soluționeze dosarul nr. 19355/CC cu prioritate.
Urmare a cererii formulate de reclamantă Comisia Centrală reanalizând dosarul a dispus evaluatorului să excludă din evaluare cei 314 mp teren și să evalueze numai diferența de 521 mp astfel că s-au evaluat numai cele 5 apartamente și 521 mp teren.
Comisia Centrală pentru acordarea despăgubirilor i-a eliberat Decizia nr. 2840/16 septembrie 2008 pentru acordarea de despăgubiri în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005 cât și Titlul de Conversie nr. 1616/16 octombrie 2008.
În scopul întabulării dreptului reclamantei de proprietate asupra celor 314 mp a depus cererea de întabulare prin poștă la Oficiul de Cadastru
Fiind îndreptățită să primească despăgubiri și pentru cei 314 mp teren, neluați în calcul datorită unor funcționari indolenți de la Tribunalul Timiș, care au învestit o decizie casată de, a depus o cerere-memoriu la Comisia Centrală înregistrată potrivit confirmării de primire la 27 octombrie 2008, solicitând reanalizarea dosarului nr. 19355/CC/2006 și emiterea unei decizii de despăgubiri pentru cei 314 mp teren.
La data de 19 decembrie 2008 la Comisia Centrală s-a înregistrat plângerea sa prealabilă în temeiul Legii nr. 554/2004 care trebuia soluționată în 30 de zile.
În privința despăgubirilor solicitate, arată că penalitățile pretinse pentru fiecare zi de întârziere le cere pe de o parte, pentru a mobiliza funcționarii din Comisia Centrală care îi tărăgănează soluționarea dosarului, iar pe de altă parte le merită pentru tracasările la care a fost supusă.
Daunele morale i se cuvin având în vedere că de la apariția Legii nr. 10/2001 a fost antrenată permanent într-o serie de procese, zeci de drumuri costisitoare la T și multe alte obstrucții ce o obligau la alte cheltuieli substanțiale pe parcursul a 8 ani de zile care i-au distrus sănătatea.
Pârâta COMISIA CENTRALĂ pentru STABILIREA DESPĂGUBIRILOR prin întâmpinarea depusă la data de 18 februarie 2009 invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a acesteia față de solicitarea reclamantei privind emiterea titlului de conversie și excepția prematurității solicitării reclamantei privind emiterea titlului de conversie (29-36).
În dezvoltarea motivelor expuse prin întâmpinarea depusă la dosar pârâta arată că, eferitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubiriior față de solicitarea reclamantului privind emiterea titlului de plată și de conversie prin Titlul VII din Legea nr. 247/2005 privind reforma n domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, se impune admiterea acesteia întrucât au fost reglementate atât sursele de finanțare, cuantumul și procedura de acordare a despăgubirilor aferente imobilelor care nu pot fi restituite în natură, rezultate din aplicarea Legii nr. 10/2001, cât și înființarea unei entități, respectiv Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, cu atribuții în privința emiterii deciziilor conținând titlurile de despăgubire, atribuții care sunt exercitate în cadrul și după urmarea procedurilor administrative pentru acordarea despăgubirilor, prevăzute în Cap. V Titlul VII al actului normativ menționat.
Arată, de asemenea, că odată cu adoptarea nr.OUG 81/2007, atribuția achitării despăgubirilor în numerar către persoanele îndreptățite revine Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, prin noua Direcție pentru Acordarea Despăgubirilor în, și nu Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Prin urmare, învederează instanței faptul că nu Comisia Centrală are atribuții de a acorda despăgubiri în numerar, ci Autoritatea, care în baza deciziilor conținând titlul de despăgubire emis de către Comisia Centrală și a opțiunilor persoanelor îndreptățite, va emite un titlu de conversie și/sau un titlu de plată, în condițiile prevăzute de Capitolul VI din nr.OUG81/2007, act normativ care a modificat și completat Titlul VII din Legea nr.247/2005.
Pentru toate aceste considerente, solicită admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor cât privește solicitarea reclamantei în legătură cu emiterea titlului de conversie și respingerea ei ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Referitor la excepția prematurității solicitării reclamantei privind emiterea titlului de conversie arată următoarele:
În cuprinsul Cap.V Titlul VII din Legea nr. 247/2005 este reglementată procedura administrativă de acordare a despăgubiri lor aferente imobilelor care nu pot fi restituite în natură, rezultate din aplicarea Legii nr. 10/2001.
Procedura administrativă prevăzută de actul normativ amintit presupune parcurgerea mai multor etape și anume: - etapa transmiterii și a înregistrării dosarelor, prevăzută de dispozițiile art.16 alin. 1 și 2 Capitolul V Titlul VII, modificat și completat prin G nr.81/2007 pentru accelerarea procedurii de acordare a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, - etapa analizării dosarelor de către Secretariatul Comisiei Centrale sub aspectul posibilității restituirii în natură a imobilului ce face obiectul notificării și etapa evaluării, etapă în care, dacă după analizarea dosarului se constată că, în mod întemeiat cererea de restituire în natură a fost respinsă, dosarul va fi transmis, evaluatorului sau societății de evaluatori desemnate, în vederea întocmirii raportului de evaluare, procedura finalizându-se prin emiterea de către Comisia Centrală a deciziei reprezentând titlul de despăgubire și valorificarea acestui titlul în condițiile prevăzute de pct.26 din UG nr.81/2007, prin care este introdus, în cuprinsul Titlului VII din Legea nr.247/2005, Capitolul VI, Secțiunea 1 intitulată" Valorificarea titlurilor de despăgubire".
În baza deciziilor conținând titlul de despăgubire emise de către Comisia Centrală și a opțiunilor persoanelor îndreptățite, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților va emite un titlu de conversie și/sau un titlu de plată, potrivit dispozițiilor prevăzute în nr.OUG 81/2007.
Potrivit noilor reglementări, titlul de despăgubire emis de Comisia Centrală, în urma procedurii administrative prevăzute de Titlul VII din Legea nr.247/2005, poate fi valorificat de deținătorul acestui a după cum urmează:
- dacă titlul de despăgubire individual este emis pentru o sumă de maxim 500.000. lei, titularul poate solicita fie realizarea conversiei titlului în acțiuni emise de Fondul Proprietate, fie acordarea de despăgubiri în numerar, fie parte în acțiuni, parte în numerar,
- dacă titlul de despăgubire este emis pentru o sumă mai mare decât 500.000 lei, titularul are două posibilități de valorificare a titlului de despăgubire, în sensul că poate solicita fie primirea exclusiv de acțiuni emise de Fondul Proprietatea, fie primirea de titluri de plată în cuantumul și condițiile prevăzute de noile reglementări privind acordarea despăgubirilor în numerar, iar, până la concurența sumei consemnate în titlul de despăgubire, de acțiuni emise de Fondul Proprietatea.
In speță, în favoarea reclamantei, a fost emisă Decizia nr. nr.2840/16.09.2008 conținând titlul de despăgubire în cuantum de 2.846.144 RON (pentru imobilul-construcții demolate și teren în suprafață de 524 mp situat în situat în Municipiul T,-, înscris în CF nr.22712 T top 17044/2/1) și astfel, aceasta a urmat procedura de valorificare a titlurilor de despăgubire prevăzută de nr.OUG81/2007, în sensul că a formulat cererea de opțiune nr.6915/13.1O.2008, căreia a fost emis Titlul de conversie nr.1616/16.10.2008.
Prin cererea introductivă de instanță, reclamanta solicită atât emiterea unei decizii conținând titlul de despăgubire referitor diferența de teren de 314 mp, cât și emiterea titlului de conversie aferent unei astfel de decizii.
Solicitarea reclamantei privind emiterea titlului de conversie este prematur formulată, întrucât reclamanta nu este titulara unei decizii conținând titlul de despăgubire emisă de Comisia Centrală în completare pentru suprafața de teren de 314 mp, și astfel nu poate fi parcursă nici procedura referitoare la alorificarea titlului de despăgubire, la care am făcut referire mai sus, în vederea emiterii unui nou titlu de conversie.
Consideră solicitările reclamantei privind trimiterea dosarului la evaluator a dosarului nr.19355/ CC, în vederea stabilirii valorii de circulație a terenului de 314 mp, situat in Municipiul T,-, înscris în CF nr.22712 T top 17044/2/1, precum și emiterea deciziei conținând titlul de despăgubire pentru terenul amintit, ca fiind neîntemeiate.
Examinând acțiunea prin prisma motivelor invocate și a actelor atașate la dosar, Curtea constată următoarele:
Printr-o cerere formulată în temeiul Legii nr. 10/2001, reclamanta a solicitat restituirea în natură a imobilului-teren în suprafață de 837,70 mp și construcție, situat în municipiul T,-, înscris în F.nr.22712 T, nr.top vechi 17044/2.
Prin Dispoziția nr.l042/25.04.2006, Primăria Municipiului T, în calitate de entitate notificată, a propus acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru imobilul notificat.
Ulterior, dosarul aferent dispoziției amintite, a fost transmis Secretariatului Comisiei Centrale și înregistrat sub nr.19355/CC, în vederea soluționării acestuia potrivit procedurii administrative prevăzute de Titlul VII din Legea nr. 247/2005.
Prin sentința civilă nr.322/06.06.2007, irevocabilă, Curtea de APEL CLUJa obligat Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor la emiterea, în favoarea reclamantei, a deciziei conținând titlul de despăgubire pentru imobilul, ce formează obiectul dosarului nr.19355/CC; ulterior, dosarul amintit a fost înaintat societății de evaluatori în vederea evaluării imobilului - construcție și teren în suprafață de 835,70 mp.
Prin adresa nr.-/04.02.2008, reclamanta a informat Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor că, prin decizia nr.34/17.03.2003 a Curții de Apel Timișoara, i-a fost restituită în natură o suprafață de 314 mp, din totalul de 837,70 mp și astfel a solicitat ca raportul de evaluare să aibă în vedere doar diferența de 524 mp, în acest sens a anexat declarația notarială nr.14/29.01.2008, precum și copia deciziei nr.34/17.03.2003 a Curții de Apel Timișoara.
Prin raportul de evaluare efectuat, s-a stabilit valoarea terenului în suprafață de 521 mp, precum și a construcției demolate, situate în Municipiul T,-, înscris în F.nr.227 1 2 T, nr.top vechi 17044/2; în ședința din data de 16.09.2008, pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a aprobat raportul de evaluare astfel efectuat, fiind emisă, în favoarea reclamantei, decizia nr.2840/16.09.2008 conținând titlul de despăgubire în cuantum de 2.846.144 RON.
Ulterior, reclamanta a urmat procedura de valorificare a titlurilor de despăgubire prevăzută de nr.OUG81/2007, în sensul că, prin cererea nr.6915/13.10.2008, și-a exprimat opțiunea cu privire la modalitatea de valorificare a titlului de despăgubire conținut de decizia nr.2840/16.09.2008.
Ulterior comunicării deciziei amintite, reclamanta, printr-un memoriu adresat Secretariatului Comisiei Centrale, ne aduce la cunoștiință faptul că decizia nr.34/2003 a Curții de Apel Timișoara prin care i se restituise suprafața de 314 mp, a fost recurată de Primarul Municipiului T și Consiliul Local T, iar Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia nr.4814/25.06.2004, a modificat decizia Curții de Apel Timișoara în sensul respingerii apelului reclamantei, cu solicitarea efectuării unui raport de evaluare și cu privire la suprafață de 314 mp.
În ședința Comisiei Centrale din data de 04.12.2008, au fost analizate cererea reclamantei, precum și noile aspecte apărute în dosarul nr.19355/CC și s-a hotărât ca reclamantei să-i fie solicitate copii conforme cu originalul de pe toate hotărârile judecătorești, la care face referire, urmând ca, ulterior depunerii acestor documente, să se solicite SC SRL efectuarea unui raport de evaluare suplimentar pentru suprafată de 314 mp.
Prin adresele nr.l9355/CC/19.12.2008, respectivnr.-/-/16.01.2009, reclamantei i-au fost comunicate cele hotărâte de Comisia Centrală, cu mențiunea că, până în prezent, aceasta nu a depus, în copie conformă cu originalul, decizia nr.34/2003 a Curtii de Apel Timișoara și nici decizia nr. 4814/2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, așa cu i s-a solicitat.
Conform jurisprudenței constante a Curții Europene a Drepturilor Omului, executarea unei sentințe sau unei hotărâri, indiferent de la ce instanță ar proveni, trebuie considerată ca făcând parte integrantă din proces în sensul în care a fost astfel calificat de Convenție.
Dreptul la o instanță ar fi iluzoriu dacă dispozițiile juridice interne ale unui stat contractant ar permite ca o decizie judiciară definitivă și obligatorie să rămână fără efect în detrimentul unei părți ( Imobiliara împotriva Italiei ) sau să se bucure de efect parțial.
Curtea a admis că dreptul de acces la o instanță nu poate obliga un stat să execute fiecare sentință de natură civilă indiferent care ar fi ea și indiferent care ar fi împrejurările însă dacă administrația refuză sau omite să se conformeze, sau întârzie să o facă, garanțiile art. 6 de care a beneficiat justițiabilul în timpul fazei judiciare a procedurii pierd orice rațiune de a fi.
procedurii instituite de TITLUL VII din Legea nr. 247/2005 care reglementează regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv poate fi echivalată cu o modalitate de punere în executare a drepturilor stabilite printr-o hotărâre judecătorească.
Curtea de la Strasbourg amintește în mod constant în jurisprudența sa că ea a considerat deja că omisiunea autorităților de a se conforma într-un termen rezonabil unei decizii definitive poate antrena o încălcare a art. 6 alin. 1 din Convenție, mai ales când obligația de a executa decizia în cauză revine unei autorități administrative.
Noțiunea de bunuri poate cuprinde atât bunurile actuale cât și valorile patrimoniale, inclusiv creanțele în baza cărora reclamantul poate pretinde că a avut cel puțin o speranță legitimă de a beneficia efectiv de un drept de proprietate.
Curtea reține astfel că reclamantul este în posesia unui bun în sensul art.1 din Primul protocol adițional la Convenția pentru asigurarea drepturilor omului și libertăților fundamentale ratificată de România prin Legea nr.30/1994.
Prin urmare, reclamantul poate invoca dreptul la respectarea proprietății așa cum rezultă din jurisprudența pertinentă a Curții Europene a Drepturilor Omului. In acest sens, conform art.11 și art.20 din Constituția României, Curtea are în vedere hotărârile de condamnare a României în cauzele și și Jujescu contra României, ca și cele din hotărâri anterioare pronunțate în cauzele, și, Curtea reține că este necesar a da eficiență acțiunii reclamantului prin pronunțarea unei hotărâri judecătorești coercitivă pentru autoritatea administrativă în vederea îndeplinirii în cel mai scurt timp și eficient a atribuțiilor sale tocmai pentru a nu expune reclamantul arbitrariului și hazardului cu consecințe grave asupra drepturilor și intereselor legitime de care acesta se prevalează.
Curtea reține că are prerogativa ca în virtutea principiului subsidiarității în materia protecției internaționale a drepturilor omului, să prevină încălcarea drepturilor de care se prevalează reclamantul și să nu expună astfel România la o nouă condamnare previzibilă în fața jurisdicției internaționale în materia Drepturilor Omului de la Strasbourg astfel că va admite acțiunea și în temeiul dispozițiilor legale amintite mai sus va obliga pârâta să procedeze la soluționarea cererii formulate de reclamant.
Este cunoscut faptul că potrivit art. 21 alin. 2 din Constituția României, dacă există neconcordanțe între normele interne privitoare la protecția drepturilor omului și prevederile convenției, acestea din urmă au prioritate.
De altfel, în cauza Dumitru împotriva României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a arătat că un asemenea sistem "bazat pe prioritatea Convenției și a jurisprudenței sale asupra sistemelor naționale de drept are menirea de a asigura în mod direct buna funcționare a mecanismului de garantarea a apărării drepturilor omului instituit de Convenție și de protocoalele sale adiționale."
S-a mai precizat că, din moment ce Convenția face parte din ordinea juridică internă, acest lucru are drept consecință "obligația pentru judecătorul național de a asigura punerea în aplicare efectivă a dispozițiilor sale, făcându-le astfel să treacă, la nevoie, înaintea oricăror dispoziții contrare din legislația națională, fără a aștepta abrogarea acestora de către legislator."
În privința caracterului rezonabil al duratei unei proceduri, în jurisprudența Curții Europene a fost consacrat principiul conform căruia el se apreciază în funcție "de împrejurările cauzei și criteriile consacrate în jurisprudența curții, privitoare la complexitatea cauzei, comportamentul reclamanților și cel al autorităților competente, precum și procesului pentru cei interesați" (cauza și împotriva României).
În privința duratei procedurii, s-a consacrat și principiul conform căruia acest concept cuprinde și fazele administrative ale soluționării unei pretenții legate de exercițiul unui drept civil, astfel încât procedura de acordare a măsurilor reparatorii trebuie considerată în cauză că a fost inițiată încă în cursul anului 2001, prin emiterea notificării în temeiul legii nr. 10/2001.
Luând în considerare intervalul de timp scurs de atunci, precum și faptul că, în baza legislației interne, reclamantul este ținut să mai aștepte încă 2 ani, fiind condiționat și de existența disponibilităților bănești, o durată totală a procedurii de 8 - 9 ani este considerată de către instanță ca nefiind rezonabilă.
Pentru a dispune astfel, s-a luat în considerare și faptul că reclamanta a fost lipsită în mod arbitrar de atributele dreptului său de proprietate asupra imobilului preluat în mod abuziv de către Statul Român încă din perioada comunistă, fiind necesară instituirea unei proceduri rapide și eficiente care să permită o reparație echitabilă.
De altfel, în cauza Belasin împotriva României, Curtea a statuat că nr.OUG 81/2007 vizează accelerarea procedurii de indemnizare pentru bunurile preluate abuziv de stat dar cu toate acestea, până în prezent, Fondul Proprietatea nu funcționează încă într-o manieră susceptibilă a îndeplini efectiv scopul acordării despăgubirilor.
Deși speța nu era identică, instanța apreciază că rațiunile pentru care Curtea a apreciat că se impune ca Statul Român să ia toate măsurile necesare pentru repararea prejudiciului suferit de cei ale căror imobile au fost preluate în mod abuziv, inclusiv prin obligația impusă de către instanțe autorităților competente de a respecta durata rezonabilă a procedurii, sunt prezente și în această cauză.
În consecință, Curtea în temeiul art.18 alin.1 din Legea nr.554/2004 raportat la dispozițiile de ansamblu ale Titlului VII al Legii nr.247/2005 va admite acțiunea reclamantei așa cum se va regăsi în dispozitivul prezentei sentințe.
Este de principiu că soluția stabilită de instanță în aplicarea art.18 alin.1 din Legea nr.554/2004 poate să fie însoțită de sancțiunea penalității în sarcina părții obligate, pentru fiecare zi de întârziere. În baza considerentelor de fapt și de drept ale speței, Curtea apreciază că stabilirea penalităților de întârziere - ca măsură coercitivă a autorității în exercitarea prerogativelor legale care-i revin - nu este necesară și ca atare nu va da satisfacția cuvenită reclamantei obligând pârâta la plata unor penalități de întârziere pentru fiecare zi de întârziere de la data rămânerii irevocabile a hotărârii și până la îndeplinirea obligației.
Este cunoscut faptul că potrivit normelor juridice instituite prin Codul d e procedură civilă, calitatea procesuală pasivă presupune existența unei identități între persoana pârâtului și cel despre care se pretinde că este obligat în raportul juridic dedus judecății, iar în situațiile juridice pentru a căror realizare calea justiției este obligatorie, calitatea procesuală pasivă aparține celui față de care se poate realiza interesul respectiv, reclamantul fiind obligat să justifice atât calitatea procesuală activă cât și pe cea pasivă, prin indicarea obiectului cererii și a motivelor de fapt și de drept pe care se întemeiază pretenția sa.
În speță, se poate observa că pârâta COMISIA CENTRALĂ pentru STABILIREA DESPĂGUBIRILOR nu are calitate procesuală pasivă în demersul judiciar al reclamantei care vizează obținerea titlului de conversie respectiv aplicarea unor sancțiuni conducătorului pârâtei pentru neemiterea acestuia.
Astfel, potrivit pct.20 din OUG nr.81/2007, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților coordonează procesul de acordare a despăgubirilor realizând activitățile prevăzute în acte normative speciale, precum și activitățile necesare implementării prezentei legi, incluzândemiterea titlurilor de plată, titlurilor de conversie, realizarea conversiei în acțiuni și achitarea despăgubirilor în numerar.
Conform prevedeilor cuprinse în pct.22 din același act normativ, se înființează Direcția pentru Acordarea Despăgubirilor în în structura Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților - tribuția principală a Direcției fiind acordarea de despăgubiri în numerar persoanelor îndreptățite cărora li s-au emis titluri de plată, conform prezentei legi și normelor emise în aplicarea acesteia.
Se poate observa, așadar, că în etapa emiterii titlului de conversie, ulterior emiterii titlului de despăgubire, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților prin Direcția pentru Acordarea Despăgubirilor în este pârâtul despre care se pretinde că este obligat în raportul juridic dedus judecății fiind cel față de care se poate realiza interesul respectiv.
Întrucât, însă, reclamanta nu a dorit extinderea cadrului procesual față de această parte, reținând că procesul civil este guvernat de principiul disponibilității părților, instanța va admite excepția invocată și va respinge acțiunea în aceste limite.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte acțiunea formulată de reclamanta cu domiciliul în C-N- județul
Obligă pârâta COMISIA CENTRALĂ PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR din cadrul cu sediul în B sector I Calea nr. 202 să reanalizeze dosarul reclamantei înregistrat sub nr. 19355/CC/2006 și să emită titlul de despăgubire aferent imobilului situat în T,-, înscris în nr. 22712, nr.top 17044/2/1, teren în suprafață de 314 mp.
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei pentru petitele privind obligarea pârâtei la emiterea titlului de conversie și a amendării conducătorului acesteia pentru fiecare zi de întârziere până la emiterea titlului de conversie și respinge acțiunea pentru acestea.
Respinge capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata despăgubirilor materiale și morale.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 23 februarie 2009.
PREȘEDINTE GREFIER
- -
Red./
4 ex./12.03.2009
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
