Acțiuni împotriva ordonanțelor guvernului. Sentința 80/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALA,DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV SI FISCAL
DOSAR NR -
SENTINȚĂ CIVILĂ NR. 80/2009
Ședința publică din data de 23 februarie 2009
Instanța constituita din:
JUDECĂTOR 1: Nemenționat
GREFIER:
S-a luat în examinare acțiunea în contencios administrativ formulată de FEDERAȚIA NAȚIONALĂ A SINDICATELOR DIN ADMINISTRAȚIE în contradictoriu cu pârâtul GUVERNUL ROMÂNIEI și intervenienții în interesul pârâtului Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse, Ministerul Internelor și Reformei Administrative, având ca obiect acțiuni împotriva ordonanțelor guvernului.
La apelul nominal făcut în cauză s-a prezentat consilier juridic - pentru reclamantă, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Acțiunea promovată este legal timbrată cu suma de 12 lei reprezentând taxă judiciară de timbru și are aplicat timbru judiciar în valoare de 0,3 lei.
S-a făcut referatul cauzei ocazie, după care, reprezentanta reclamantei arată că nu mai are de invocat excepții prealabile sau de formulat cereri în probațiune și solicită cuvântul pe fond.
Curtea, în urma deliberării, constată că, există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul reprezentantei reclamantei pe fondul cauzei.
Reprezentanta reclamantei solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată în scris, în acțiunea introductivă, în notele de ședință și în întâmpinarea depusă la cererile de intervenție accesorie în interesul pârâtului ale Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse și Ministerul Internelor și Reformei Administrative.
CURTEA
deliberând reține că,
Prin acțiunea în contencios administrativ reclamanta FEDERAȚIA NAȚIONALĂ A SINDICATELOR DIN ADMINISTRAȚIE a solicitat instanței ca în contradictoriu cu pârâtul GUVERNUL ROMÂNIEI prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună:
- anularea totală a OG nr. 9 din 2008 pentru modificarea OG nr. 6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare și alte drepturi ale funcționarilor publici precum și creșterile salariale care se acordă funcționarilor publici în anul 2007, aprobată cu modificări prin Legea nr. 232/2007, și pentru acordarea unor creșteri salariale pentru funcționarii publici în anul 2008;
- anularea parțială a art. 24 al OG nr. 6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare și alte drepturi ale funcționarilor publici, precum și creșterile salariale care se acordă funcționarilor publici în anul 2007, aprobată cu modificări prin Legea nr. 232/2007, și pentru acordarea unor creșteri salariale pentru funcționarii publici în anul 2008, și obligarea pârâtei la reformularea lui și emiterea în formă modificată;
- anularea parțială a Capitolului II din OG nr. 6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare și alte drepturi ale funcționarilor publici, precum și creșterile salariale care se acordă funcționarilor publici în anul 2007, aprobată cu modificări prin Legea nr. 232/2007, și pentru acordarea unor creșteri salariale pentru funcționarii publici în anul 2008, și obligarea pârâtei la emiterea prevederii în formă modificată și completată în concordanță cu prevederile minimale ale Contractului Colectiv de Muncă Unic la nivel Național;
- anularea totală a OG nr. 10/ 2008 privind nivelul salariilor de bază și al altor drepturi ale personalului bugetar salarizat potrivit Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar și personalului salarizat potrivit anexelor nr. II și III la Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică, precum și unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale personalului contractual salarizat prin legi speciale;
- anularea parțială art. 1 lit a și b ale OG nr. 10 din 2008 privind nivelul salariilor de bază și al altor drepturi ale personalului bugetar salarizat potrivit OUG nr. 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar și personalului salarizat potrivit anexelor nr.II și III la Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică, precum și unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale personalului contractual salarizat prin legi speciale, și obligarea pârâtei la emiterea în formă modificată a textului;
- anularea parțială capitolului II din OG nr. 10 din 2008 privind nivelul salariilor de bază și al altor drepturi ale personalului bugetar salarizat potrivit OUG nr. 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar și personalului salarizat potrivit anexelor nr. II și III la Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică, precum și unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale personalului contractual salarizat prin legi speciale, și obligarea pârâtei la emiterea actului în formă modificată și completată în concordanță cu prevederile minimale ale Contractului Colectiv de Muncă Unic la nivel Național.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat, în esență, că se impune obligarea pârâtului la modificarea actelor normative amintite mai sus întrucât în forma lor actuală nesocotesc Constituția României precum și o serie de dispoziții comunitare.
MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI și EGALITĂȚII de ȘANSE la data de 21 mai 2008 depus o cerere de intervenție în interesul pârâtului GUVERNUL ROMÂNIEI fiind justificată de calitatea de contrasemnatar al actelor normative contestate.
În dezvoltarea motivelor cererii de intervenție, se arată că prin cererea de chemare în judecată formulată de FEDERAȚIA NAȚIONALĂ A SINDICATELOR DIN ADMINISTRAȚIE împotriva GUVERNULUI ROMÂNIEI prin care solicită anularea, totală sau parțială, a Ordonanțelor Guvernului numerele: 6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare și alte drepturi ale funcționarilor publici, precum și creșterile salariale care se acordă funcționarilor publici în anul 2007, aprobată cu modificări prin Legea nr. 232/2007, 9/2008 pentru modificarea OG nr. 6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici până la intrarea în vigoare a Legii privind sistemul unitar de salarizare și alte drepturi ale funcționarilor publici, precum și creșterile salariale care se acordă funcționarilor publici în anul 2008 și 10/2008 privind nivelul salariilor de bază și a altor drepturi ale personalului bugetar salarizat potrivit OUG nr. 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar și personalului salarizat potrivit anexelor II și III la Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor precum persoane care funcții de demnitate publică, precum și unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale personalului contractual salarizat prin legi speciale este nefondată.
Potrivit art. 12 din Legea nr. 130/1996 privind contractele colective de muncă, republicată, acestea se pot încheia și pentru salariații instituțiilor bugetare, dar prin acestea nu se pot negocia clauze referitoare la drepturi a căror acordare și cuantum sunt stabilite prin legi, ordonanțe sau hotărâri ale Guvernului.
AGENȚIA NAȚIONALĂ A FUNCȚIONARILOR PUBLICI la data de 22 mai 2008 depus o cerere de intervenție în favoarea pârâtului GUVERNUL ROMÂNIEI prin care solicită admiterea în principiu a acestei cereri, dispunerea comunicării ei părților, iar pe fondul cauzei, respingerea capetelor de cerere privind anularea totală a OG nr. 9/2008 pentru modificarea OG nr. 6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare și alte drepturi ale funcționarilor publici, precum și creșterile salariale care se acordă funcționarilor publici în anul 2007, aprobată cu modificări prin Legea nr. 232/2007 și pentru acordarea unor creșteri salariale pentru funcționarii publici în anul 2008, anularea parțială a art. 24 din capitolul II din OG nr. 6/2007 astfel cum a fost modificată și completată prin OG nr. 9/2008.
MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE la data de 23 mai 2008 depus cerere de intervenție în interesul pârâtului GUVERNUL ROMÂNIEI solicitând admiterea acesteia și respingerea acțiunii reclamantei ca fiind neîntemeiată.(78-79)
Prin încheierea de ședință din data de 23 mai 2008, instanța a încuviințat în principiu cererile de intervenție accesorie formulate de intervenienții MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE și MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI și EGALITĂȚII de ȘANSE și a respins cererea de intervenție accesorie formulată de AGENȚIA NAȚIONALĂ A FUNCȚIONARILOR PUBLICI.
Examinând acțiunea prin prisma motivelor invocate și a actelor atașate la dosar Curtea constată următoarele:
Demersul judiciar al reclamantei vizează anularea totală sau parțială a Ordonanței Guvernului nr.9/2008, 10/2008 respectiv 6/2007, obligarea emitentului la elaborarea respectiv corelarea actelor normative, subsecvent efectuării controlului de conformitate cu Constituția României prin sesizarea Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a acestora.
Potrivit art.9 alin.1 din Legea nr.554/2004, persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe poate introduce acțiune la instanța de contencios administrativ, însoțită de excepția de neconstituționalitate, în măsura în care obiectul principal nu este constatarea neconstituționalității ordonanței sau a dispoziției din ordonanță.
În speță se constată că ipoteza normei legale instituită de legiuitor prin dispozițiile legale enunțate este întrunită, reclamanta solicitând instanței anularea actelor normative pretins vătămătoare într-un drept sau interes legitim, însoțită de constatarea neconstituționalității lor.
La data de 20 iunie 2008, instanța a sesizat Curtea Constituțională cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a ordonanțelor contestate.
Prin decizia nr.1179 pronunțată la data de 06 noiembrie 2008, Curtea Constituțională a respins ca fiind inadmisibilă excepția de neconstituționalitate invocată.
Pentru a dispune astfel instanța de contencios constituțional a reținut că verificarea constituționalității externe a unor ordonanțe ale Guvernului presupune compararea lor cu formele de adoptare a ordonanțelor prevăzute de Constituție și constă în verificarea îndeplinirii în mod efectiv a condițiilor de ordin constituțional pentru adoptarea actelor normative examinate iar din acest punct de vedere atât dispozițiile art.9 din Constituție cât și art.41 alin.5 nu reprezintă norme privind procedura de adoptare a ordonanțelor Guvernului și de aceea dacă legiuitorul respectă normele de adoptare, legitimitatea constituțională a dispoziției controlate nu poate fi negată. De asemenea, s-a statuat că în ceea ce privește reglementările cuprinse în tratatele internaționale, aceste texte nu au nici o legătură cu procedura adoptării ordonanțelor și nici cu conținutul lor astfel că excepția invocată este inadmisibilă.
Este cunoscut faptul că potrivit art.9 alin.3 din Legea nr.554/2004, după pronunțarea Curții Constituționale, instanța de contencios administrativ repune cauza pe rol iar dacă ordonanța sau o dispoziție a acesteia a fost declarată neconstituțională, instanța soluționează fondul cauzei, în caz contrar, acțiunea se respinge cainadmisibilă.
În speță, Curtea Costituțională a apreciat că excepția de neconstituționalitate invocată de către reclamantă se impune a fi respinsă ca inadmisibilă și prin urmare, devin incidente prevederile legale enunțate anterior în sensul că, potrivit art.9 alin.3 fraza finală din Legea nr.554/2004, acțiunea reclamantei este inadmisibilă constatând că atât dispozițiile ordonanțelor contestate cât și ordonanțele în întregime nu au fost declarate neconstituționale.
Nu se poate susține cu temei că prin această soluție Curtea înlătură liberul acces al reclamantei la justiție, făcând astfel imposibilă cenzurarea pe fond a unui act administrativ care pretinde că îi vatămă drepturile sau interesele legitime.
Curtea reține că dreptul consacrat de art.21 din Constituția României și cel prevăzut de art.6 paragr.1 din Convenția Europeană pentru apărarea drepturilor omului nu este absolut însă trebuie să fie efectiv deoarece Convenția apărădrepturi concrete și efectivenu drepturi teoretice și iluzorii ( CauzaArtico împotriva Italiei,Hotărârea din 13 mai 1980, seria A nr. 37, p. 16, paragraful 33).
Cu toate acestea, jurisprudența constantă a CEDO recunoaște că una dintre limitările dreptului de acces la o instanță vizează reglementarea condițiilor procedurale ale acțiunii în justiție prin stabilirea unor termene de efectuare a diferitelor acte de procedură, termene de prescripție, de decădere, etc. (cauza Golder Marea Britanie, cauza Stubbings Marea Britanie). Între aceste restricții se regăsesc și dispozițiile art.9 din Legea nr.554/2004 referitoare la condițiile de exercitare a acțiunii în contencios administrativ care vizează drepturile vătămate prin ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe.
Trebuie reținut, de asemenea, că în jurisprudența sa constantă, Curtea Europeană a Drepturilor Omului amintește că revine în primul rând instanțelor naționale competența de a interpreta legislația internă, fiind vorba în special de reguli de natură procedurală, rolul său limitându-se la a verifica compatibilitatea cu Convenția a efectelor unei asemenea interpretări (CauzaTejedor împotriva Spaniei,Hotărârea din 16 decembrie 1997,de hotărâri și decizii1997-VIII, paragraful 31, p. 2.796). Cu toate acestea, având în vedere că reglementarea privind formalitățile și termenele ce trebuie respectate este menită să asigurebuna administrare a justiției și respectul principiului securității juridice,cei interesați trebuie să se poată aștepta ca aceste reguli să fie puse în aplicare (CauzaStone Court împotriva Spaniei,Cererea nr. 55.524/2000, paragraful 34, 28 octombrie 2003).
Pentru toate aceste considerente, Curtea va aprecia acțiunea reclamantei ca fiind inadmisibilă iar în temeiul art.10 din Legea nr.554/2004 raportat la art.9 din același act normativ va respinge acțiunea și pe cale de consecință va admite cererile de intervenție accesorie formulate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge acțiunea formulată de reclamantul FEDERAȚIA NAȚIONALĂ A SINDICATELOR DIN ADMINISTRAȚIE cu sediul în C-N- județul C în contradictoriu cu pârâtul GUVERNUL ROMÂNIEI cu sediul în B nr. 1 sector 1 și admite cererile de intervenție accesorie ale MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE cu sediul în B, nr. 1A sector 1 și MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI și EGALITĂȚII de ȘANSE cu sediul în B str. nr. 2-4 sector 1.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 23 februarie 2009.
PREȘEDINTE GREFIER
- -
Red./
7 ex./11.03.2009
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
