Obligația de a face. Sentința 84/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR Nr-
SENTINȚA CIVILĂ NR. 84/2009
Ședința publică din 24 februarie 2009
PREȘEDINTE: Axente Irinel Andrei
GREFIER: - -
S-a luat spre examinare - în vederea pronunțării - acțiunea formulată de reclamanta - SRL D, în contradictoriu cu pârâta AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ - DIRECȚIA GENERALĂ DE SOLUȚIONARE A CONTESTAȚIILOR, având ca obiect obligația de a face.
dezbaterilor, susținerile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 10 februarie 2009, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când s-a dispus amânarea pronunțării cauzei pentru data de 17 februarie 2009 și ulterior pentru data de 24 februarie 2009.
CURTEA:
Prin acțiunea înregistrată la data de 23 octombrie 2007, reclamanta D, în contradictoriu cu pârâta AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ - DIRECȚIA GENERALĂ DE SOLUȚIONARE A CONTESTAȚIILOR, a solicitat instanței obligarea pârâtei să-i solutioneze contestatia înregistrată la Directia Generală a Finantelor Publice a Judetului C sub nr. 73.016 din 11.12.2006 si să-i comunice decizia prin care se solutionează contestatia, conform dispozitiilor art. 218 alin. 1.pr.fiscală.
De asemenea, reclamanta a solicitat instanței să dispună obligarea pârâtei să-i plătească suma de 686.347 lei, reprezentând prejudiciul cauzat acesteia prin nesolutionarea în termenul legal a contestației formulate împotriva deciziei de impunere nr. 1262/21.11.2006 precum și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Acțiunea a fost motivată prin invocarea împrejurării că n perioadele 07.07.2006 - 27.07.2006, 25.08.2006 - 05.10.2006 si 13.11.2006 - 15.11.2006 s-a desfășurat controlul fiscal la, control finalizat prin raportul de inspectie fiscală generală nr. 67.501 din 20.11.2006.
In raportul de inspectie fiscală s-au stabilit sume de plată suplimentare în valoare de 778.956 lei, iar după scăderea sumei 93.609 lei achitată în perioada verificată, s-a retinut că au rămas sume suplimentare de plată la terminarea controlului în cuantum de 686.347 lei.
Pe baza raportului de inspectie fiscala înregistrat sub nr. 67.501/22.11.2006 s-a emis decizia de impunere nr. 1.262/21.11.2006.
Impotriva deciziei de impunere nr. 1.262/21.11.2006 a formulat contestatie înregistrată sub nr. 73.016 din 11.12.2006 la Directia Generală a Finantelor Publice C, aceasta fiind înaintată spre solutionare Ministerului Finantelor Publice - Agentia Natională de Administrare Fiscală - Directia Generală de Solutionare a Contestatiilor, potrivit dispozitiilor art. 209 alin. 1 lit. c din pr.fiscală, iar potrivit dispozitiilor art. 70 alin. 1 din același cod, contestatia trebuia solutionată în termen de 45 de zile, cu posibilitate de prelungire a termenului în conformitate cu dispozitiile art. 70 alin. 2 din pr.fiscală.
După înregistrarea contestatiei, pârâta a comunicat reclamantei adresele nr. 340.017/16.01.2007, nr. 340.017/02.02.2007 si nr. 340.017/20.02.2007 prin care s-au solicitat unele documente, acte care au fost trimise în vederea solutionării contestatiei.
Intrucât contestatia nu a fost solutionată în termenul prevăzut de lege, iar împotriva reclamantei au început acte de executare a sumelor mentionate în decizia contestată, prin adresa înregistrată la Agentia Natională de Administrare Fiscală sub. nr. 93.630/13.03.2007 reclamanta a solicitat urgentarea solutionării contestatiei.
Urmare a adresei mentionate, prin adresa nr. 340.609/20.03.2007 pârâta i-a comunicat că actele solicitate au ajuns la Directia Generală de Solutionare Contestatiilor la data de 12.03.2007 si că termenul de solutionare se prelungeste, dar că urmează a se analiza si solutiona contestatia si a se comunica decizia cu celeritate.
Calculând termenul de 45 de zile pentru solutionarea contestatiei începând cu data de 12.03.2007, cu Iuarea în considerare a prevederilor art. 68 si 70 alin. 2 Cod procedură fiscală rezultă că se impunea solutionarea contestatiei până la data de 27.04.2007.
Față de aceste considerente și întrucât nici până la aceasta dată nu a fost solutionată contestatia, iar actele de executare silită pentru sumele mentionate în decizia contestată au continuat, reclamanta a formulat prezenta actiune având în vedere faptul că prin nesolutionarea în termen a contestatiei a suferit prejudicii materiale importante.
Astfel, reclamanta arată că organele fiscale au încasat suma totală 287.075 lei, pe baza deciziei de impunere nr. 1.262/21.11.2006 si pe baza unor alte decizii calculate pentru accesorii; sumele achitate de reclamanta pentru stingerea unor debite curente au fost înregistrate de organele fiscale ca sume plătite pentru stingerea obligatiilor înscrise în decizia de impunere nr. 1.262/21.11.2006, context în care reclamanta a ajuns cu debite restante pentru obligatiile curente, desi a făcut plăți; s-au poprit sumele existente în conturile deschise de reclamanta la unitățile bancare, fapt care a generat blocaje financiare, dificultăți în plata ratelor din contractele de leasing, întârzieri în plata furnizorilor si alte consecinte.
În drept, reclamanta a invocat dispozitiile art. 1 alin. 1, art. 2 alin. 1 litera a si h, art. 8 alin. 1, art. 11 alin. 1 litera c, art. 18 alin. 1 si 3 din Legea nr. 554/2004.
Pârâta MINISTERUL ECONOMIEI SI FINANTELOR - AGENTIA NATIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALA - DIRECTIA GENERALA A FINANTELOR PUBLICE A JUDETULUI Cad epus întâmpinare în cauză, prin care a solicitat respingerea actiunii, ca neîntemeiată si nelegală.
În motivare s-a relevat că prin actiunea formulată, reclamanta a solicitat obligarea sa la solutionarea contestatiei sale, înregistrată la. C sub nr. 73.016/11.12.2007, comunicarea deciziei prin care aceasta a fost solutionată, obligarea sa la plata sumei de 68.6347 lei, reprezentând prejudiciul cauzat prin nesolutionarea contestatiei precum si obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
Față de aceste sustineri ale reclamantei, pârâta a depus intampinare prin care a aratat că ctiunea formulata de către aceasta a rămas fără obiect întrucât contestatia sa a fost solutionată prin decizia nr. 339/29.11.2007 a Agentiei Nationale de Administrare Fiscală în sensul respingerii acesteia pentru unele sume si desfiintarea deciziei nr. 1.262/21.11.2006 pentru suma de 251.615 lei, urmând ca pentru aceste sume organele de inspectie fiscală să întocmească o noua decizie.
Referitor la criticile reclamantei privind nesolutionarea contestatiei în termenul de 45 de zile, pârâta a arătat că aceasta nu se datorează culpei organului investit cu solutionarea contestatiei, ci contestatoarei căreia i s-au cerut date suplimentare, fapt ce a determinat un schimb de adrese și după luna martie 2007, contrar celor sustinute de către contestatoare.
Referitor la solicitarea reclamantei de obligare a institutiei pârâte la plata sumei de 686.347 lei reprezentând prejudiciul pe care aceasta l-ar fi suferit ca urmare a nesolutionării contestatiei, pârâta a susținut că această cerere este neîntemeiată si nedovedită, având în vedere și prevederile art. 215 din pr. fiscală modif. conform cărora introducerea contestatiei pe cale administrativă nu suspendă executarea actului administrativ-fiscal, iar pe de altă parte, reclamanta nu a mentionat nici un act de executare silită prin care a fost prejudiciată si de asemenea nu a prezentat nici o hotărâre judecătorească prin care să fi fost anulat vreun act de executare silită.
Mai mult, arată pârâta, la cererea reclamantei, Judecătoria Dej prin sentinta civilă nr. 421/2007 pronuntată în dosarul nr- a dispus suspendarea provizorie a executării silite până la solutionarea cererii de suspendare a executării formulată de către reclamanta în dosarul nr- al Judecătoriei D e j, având ca obiect contestatie la executare, acest dosar suspendându-se până la solutionarea irevocabilă a exceptiei de nelegalitate a raportului de inspectie fiscală nr. 67.501/22.11.2006 prin încheierea din data de 26.06.2007, exceptie invocată de reclamanta, care încă nu a fost solutionată irvocabil.
Având în vedere cele mentionate mai sus, pârâta sustine ca nu se află în culpă procesuală, motiv pentru care solicită respingerea cererii reclamantei de obligare la plata cheltuielilor de judecată.
Prin concluziile scrise înregistrate la data de 16.02.2009, pârâta, având în vedere, pe de o parte, că reclamanta a renuntat la petitul principal al cererii, respectiv cel prin care a solicitat obligarea sa să-i solutioneze contestatia înregistrată împotriva deciziei nr. 1.262/21.11.2006 sub nr. 73016/11.12.2008, datorită solutionării acesteia la data de 29.11.2006, iar pe de altă parte, având în vedere că reclamanta si-a întemeiat cererea pe dispozitiile art. 8(1) din Legea nr. 554/2004, a apreciat că, raportat la solutiile de care este legată instanta potrivit art. 18(3) din aceiasi lege, este inadmisibilă solicitarea din petitul accesoriu si anume acela de obligare a pârâtei la daune materiale în sumă de 686.347 lei, pe considerentul că, organul competent din cadrul nu i-ar fi solutionat în termenul legal contestatia formulată împotriva dispozitiei de impunere nr. 1.262/21.11. 2008.
In concluzie, raportat la exceptia inadmisibilității petitului 2 al actiunii, pârâta a apreciat că în speță, prin renuntarea reclamantei la solutionarea cererii principale, devin incidente dispozitiile art. 18 alin. 3 din Legea nr. 554/2004, astfel că, instanta nemaifiind investită cu solutionarea cererii nu poate hotărî nici asupra petitului privind despăgubirile solicitate.
A precizat pârâta și împrejurarea că decizia nr. 339/29.11.2007 emisă de Agentia Natională de Administrare Fiscală în solutionarea contestatiei formulate de reclamantă împotriva deciziei de impunere nr. 1.262/21.11.2006 a fost atacată de către aceasta cu actiune în contencios administrativ ce face obiectul dosarului cu nr- aflat pe rolul Curtii de apel Cluj, în curs de solutionare.
Raportat la situatia de fapt, pârâta a apreciat că, actiunea reclamantei nu este fondată, la dosarul cauzei nefiind aduse probe prin care aceasta să-si dovedească pretentiile constând în despăgubirile ce pretinde ca i-au fost cauzate.
Astfel, arată pârâta, nici prin expertiza efectuată în cauză nu s-a stabilit care este prejudiciul cauzat reclamantei datorită nesolutionării în termen a contestatiei sale, iar prin obiectivele încuviintate de instanță asupra cărora s-a exprimat expertul, nu a fost analizat si petitul 2 în sensul stabilirii, calculării de despăgubiri aferente nesolutionării în termen a contestatiei.
În privința acestor aspecte, pârâta relevă că prin decizia de impunere nr. 1.262/21.11.2006, organul fiscal a stabilit în sarcina reclamantei cu titlu de obligatii fiscale suma de 756.732 lei, aceasta fiind atacată de reclamanta cu contestatia înregistrată sub nr. 73.016 la data de 22.11. 2006.
Având în vedere prev. art. 86 din nr.OG 92/2003, reclamanta a solicitat suspendarea executării deciziei nr. 1.262/21.11. 2006 în dosarul Judecătoriei Dej cu nr-.
Cerere reclamantei de suspendare a executării deciziei de impunere a fost admisă prin sentinta civilă nr. 421/2007, cu consecinta suspendării executării deciziei de impunere nr. 1.262/21.11.2006 începând cu data de 17.04.2007, suspendare ce dăinuie si în prezent.
Faptul suspendării executării deciziei de impunere în dicutie în interiorul termenului de solutionare a contestatiei care expira la data 27.04. 2007 duce la concluzia că organul fiscal nu a întreprins nici un act de executare silită în contul deciziei de impunere, după expirarea termenului legal de solutionare a contestatiei.
Asa cum rezultă si din raportul de expertiză, sumele încasate după data de 17.04. 2007 de către organul fiscal în contul deciziei de impunere nr. 1262/21.11. 2006 se datorează plăților voluntare efectuate de către reclamanta în contul obligatiilor curente, iar la obligatiile curente ramase neacoperite nu s-au calculat accesorii, reclamanta nesuferind nici un prejudiciu.
Se putea pune în discutie problema unui eventual prejudiciu doar dacă la obligatiile curente neacoperite prin plățile voluntare efectuate în perioada în cauză, înainte ca situatia să se reglementeze, se calculau majorări de întârziere, dar acest fapt nu s-a întâmplat.
In concluzie, asa cum de altfel retine si raportul de expertiza, pârâta arată că toate plățile făcute de către reclamantă după data de 17 aprilie 2007, sunt voluntare în contul unui titlu de creanță în prezent valabil si nu ca urmare a unei executări silite întreprinse de organul fiscal.
In probatiune, reclamanta a solicitat administrarea probei cu inscrisuri si expertiza tehnica in specialitatea contabilitate fiind depuse in acest sens: adresa catre Directia Generala a Finantelor Publice (4-6), corespondenta purtata intre parti (7-11), certificate de atestare fiscala (13-14), ordine de plata si note privind compensarea obligatiilor fiscale (17-24), copia deciziei 339/29.11.2007 (34-57), copia incheierii sedintei publice din 26.06.2007 (58), copia sentintei civile 421/2007 (59), copia ordonantei nr. 35/S/2007 a Tribunalului Alba (60-61), contract de vanzare-cumparare, act aditional si acte anexa (64-67), facturi fiscale (69-81), aviz de inspectie fiscala (84-85) copia deciziei 86/20.06.2008 (149-155),
A fost efectuat un raport de expertiza in specialitatea contabilitate ( 108-140) de catre expert tehnic judiciar, raport de expertiza la care au fost formulate obiectiuni solutionate de catre expert ( 195-199).
La data de 30.01.2008, reclamanta a depus la dosarul cauzei o cerere de renuntare la judecata (93) prin care a solicitat instantei sa ia act de renuntarea la solutionarea primului capat de cerere, avand ca obiect obligarea paratei la solutionarea contestatiei.
Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarele:
In cursul anului 2006 reclamanta a fost supusa unui control fiscal finalizat prin raportul de inspectie fiscala generala numarul 67501/20.11.2006. Prin acest raport de inspectie fiscala s-au stabilit in sarcina reclamantei sume de plata suplimentare in cuantum de 778.956 Ron, iar dupa scaderea sumelor achitate in perioada verificata (92.609 Ron) s-a retinut faptul ca au ramas sume suplimentare de plata la terminarea controlului in cuantum de 686.347 Ron. Pe baza acestui raport de inspectie fiscala inregistrat sub numarul 67501/22.11.2006 s-a emis decizia de impunere nr. 1262/21.11.2006, pentru suma enuntata.
Impotriva deciziei de impunere a fost formulata contestatie de catre reclamanta, inregistrata sub numarul 73016/11.12.2006, inaintata spre solutionare Ministerului Finantelor Publice, Agentia Nationala de Administrare Fiscala - Directia Generala de Solutionare a Contestatiilor, autoritate competenta sa solutioneze contestatia potrivit dispozitiilor art. 209 alin. 1 litera c din Codul d e Procedura Fiscala.
Intrucat contestatia nu a fost solutionata in termenul prevazut de lege, iar impotriva reclamantei au inceput actele de executare a sumelor mentionate in decizia contestata, prin adresa numarul -/20.03.2007, reclamanta a solicitat urgentarea solutionarii contestatiei.
Dupa inregistrarea contestatiei, parata a comunicat reclamantei adresele nr. -/16.01.2007 (7), nr. -/2.02.2007 (9) si -/20.02.2007 (10), prin care s-au solicitat unele documente. Actele solicitate au fost comunicate si printr-o adresa din data de 20.03.2007 (11), parata a comunicat ca actele au ajuns la Directia Generala de Solutionare a Contestatiilor la data de 12.03.2007 si ca termenul de solutionare al contestatiilor se prelungeste in mod corespunzator.
Reclamanta a calculat termenul de 45 de zile pentru solutionarea contestatiei incepand cu data de 12.03.2007, cu luarea in considerare a prevederilor art. 68 si 70 alin. 2 din Codul d e Procedura Fiscala, rezultand ca termen limita pentru solutionarea contestatiei data de 27.04.2007. Contestatia a fost insa solutionata doar la data de 29.11.2007, dupa introducerea cererii de chemare in judecata.
Aceasta stare de fapt este pe deplin probata prin inscrisurile aflate la dosar si nu este contestata de vreuna dintre parti. Instanta a fost investita ca, in baza acestei stari de fapt sa stabileasca daca prin solutionarea cu intarziere a contestatatiei, reclamantei i s-a produs un prejudiciu si daca acest prejudiciu este in cuantumul solicitat prin cererea de chemare in judecata. Inaintea acestui demers insa, trebuie analizata solicitarea paratei de respingere a cererii de chemare in judecata ca inadmisibila (157), cu argumentul ca a fost solutionata contestatia introdusa de catre reclamanta, situatie in care aceasta a si renuntat la primul petit dedus judecatii.
Interpretarea data de catre parata art. 8 din Legea 554/2008 este inacceptabila si nu poate fi avuta in vedere de catre instanta la solutionarea cauzei. In opinia instantei, reclamanta are deplinul acces la justitie pentru a solicita repararea prejudiciului cauzat prin solutionarea cu intarziere a cererii sale, cu atat mai mult cu cat contestatia a fost solutionata doar dupa introducerea cererii de chemare in judecata analizata prin prezenta hotarare judecatoreasca. Sunt pe deplin incidente dispozitiile art. 8 alin. 1 teza a doua din legea 554/2004 conform carora,. e asemenea, se poate adresa instanței de contencios administrativ și cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al săuprin nesoluționarea în termensau prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri, precum și prin refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim, In consecință, reclamanta are posibilitatea procedurala sa solicite despăgubiri in temeiul art. 8 din Legea 554/2004, mai ales in condițiile in care actul administrativ a fost emis cu întârziere, sub presiunea existentei pe rolul instanțelor judecătorești a unei cereri de chemare in judecata întemeiata pe dispozițiile art. 8 alin. 1 prima teza a art. 8 din Legea 554/2004.
Temeinicia demersului dedus judecății va fi desigur analizata in considerentele ce urmează.
Prin decizia nr. 339/29.11.2007, contestatia debitoarei a fost partial admisa (34-57) si din suma totala contestata de 756.732 Ron stabilita prin decizia de impunere 1262/21.11.2006 precum si din suma de 41.063 Ron reprezentând majorări de întârziere impozit pe profit (34) au fost anulate sumele de 43.733 Ron Impozit pe profit si 48.876 Ron impozit pe venitul persoanelor nerezidente, suma înscrisă eronat (57), a fost desființată decizia de impunere nr. 1262/21.11.2006 pentru suma de 202.739 Ron si a fost respinsa contestația pentru suma de 461.384 Ron. In consecința, obligația de plata stabilita in favoarea reclamantei a fost diminuata la suma de 461.384 Ron, subsecvent admiterii in parte a contestației de către parata din prezenta cauza.
Angajarea raspunderii autoritatii administrative pentru repararea prejudiciului in conditiile art. 8 din Legea 554/2004 presupune indeplinirii conditiei unui prejudiciu cert si a raportului de cauzalitate intre nesolutionarea cererii in termenul legal si producerea acestui prejudiciu. In acest context trebuie precizat ca nesolutionarea cererii de catre organul administrativ competent in termenul legal reprezinta o fapta ilicita pe deplin imputabila.
In analizarea existentei si a caracterului cert al prejudiciului produs, instanta remarca,ab initio, faptul ca, prin chiar cererea de chemare in judecata, cuantumul prejudiciului pretins savarsit reclamanteiprin solutionarea cu intarziere a contestatieieste de 686.347 Ron, suma identica cu cea stabilita casuma suplimentara la platain urma controlului fiscal derulat la reclamanta in cursul anului 2006, in urma scaderii sumelor achitate in perioada verificata.
Reclamanta nu detaliaza cum a ajuns la cuantificarea acestui prejudiciu si in ce conditii prejudiciul produs prin solutionarea cu intarziere a contestatiei este absolut identic cu suma stabilita ca obligatie de plata in sarcina sa in urma controlului fiscal.
Desi contestatia formulata de catre reclamanta nu a suspendat executarea deciziei de impunere 1262/21.11.2006, nici un act de executare nu a fost finalizat impotriva reclamantei, deoarece prin incheierea pronuntata la data de 17.04.2007, Judecatoria Deja suspendat in mod provizoriu executarea silita a deciziei de impunere nr. 1262/21.10.2006 ( 59). In consecinta, suspendarea executarii a fost dispusa anterior termenului limita de solutionare a contestatiei, indicat chiar de catre reclamanta ca fiind 29.11.2007.
Din raportul de expertiza efectuat in cauza, invocat de catre reclamanta in sustinerea temeinicie demersului dedus judecatii, pot fi retinute urmatoarele concluzii lipsite de echivoc. In primul rand, Expertul retine ca obligatiile fiscale suplimentare ramase neanulate din decizia 1262/21.11.2006 produc efecte in continuare, cu precizarea ca nu pot fi executate silit, deoarece executarea silita este suspendata inca din 17.04.2007. Prin adresa nr. 8601/30.03.2007 Dac omunicat reclamantei ca s-a luat masura indisponibilizarii sumelor existente precum si a celor viitoare provenite din incasarile zilnice in conturile reclamnatei deschise la BRD SA, BCR SA, si Banca Transilvania SA, penrtu recuperarea sumei totale de - Ron. Ulterior suspendarii executarii silite prin incheierea anterior enuntata a Judecatoriei Dej din 17.04.2007, aceleasi conturi au fost din nou poprite, insa in baza unor alte titluri executorii.
In consecinta, anterior suspendarii executarii silite blocarea conturilor reclamantei in baza deciziei 1262/21.10.2006 a fost legala si temeinica deoarece contestatia nu suspenda executarea, iar ulterior suspendarii executarii silite aceleasi conturi ale debitoarei reclamante au fost poprite in baza unor alte titluri executorii, aspect retinut expres in raportul de expertiza efectuat in cauza (120).
Plecand de la aceasta constatare de netagaduit, instanta apreciaza total neintemeiata cererea de obligare a paratei la despagubiri nascute din blocarea conturilor, desi astfel de,daune, au fost calculate de catre expert.
Cu privire la somatia de plata pronuntata de catre Tribunalul Alba, sectia comerciala si de contencios administrativ in dosar - in data de 9.10.2007, instanta apreciaza ca nu exista nici un raport de cauzalitate intre pronuntarea acestei hotarari judecatoresti, obligarea reclamantei la plata sumei de 130.000 Ron reprezentand debit restant si 92.834, 73 Ron penalitati de intarziere si solutionarea cu intarziere a contestatiei de catre parata. Nu exista vreo certitudine ca acest debit ar fi fost achitat in conditiile in care contestatia ar fi fost solutionata in termen si nici o dovada ca solutionarea cu intarziere a contestatiei a generat vreo imposibilitate obiectiva de achitare a debitului. Raportul de expertiza cuprinde cu privire la acest aspect simple aprecieri de ordin personal ale expertului care nu pot fi acceptate de catre instanta (175).
Prin decizia 339/29.11.2007 a fost mentinuta obligatia reclamantei de a achita catre bugetul de stat suma de 461.384 Ron. In perioada 21.11.2006 - 27.04.2007 in baza acestei decizii a fost achitata suma de 493.189, iar ulterior datei de 27.04.2007 (data la care trebuia solutionata contestatia) a fost achitata suma de 79.115 Ron (122-123). Aceasta suma a fost insa achitata benevol de catre reclamanta, deoarece asa cum am aratat anterior, impotriva reclamantei nu a fost finalizat nici un act de executare in baza deciziei 1262/21.10.2006 (124 - mentiune expresa a expertului).
Expertul concluzioneaza ca,obligatiile de plata stinse in baza deciziei 1262/21.10.2006, in suma totala de 468.697 Ron au afectat fondurile societatii, (123). In opinia instantei, desigur ca o plata de 468.697 Ron in favoarea bugetului de stat afecteaza fondurile societatii, insa in nici un caz aceasta suma nu poate fi catalogata drept,prejudiciu, mai ales in conditiile in care desi contestatia a fost partial admisa, a ramas in datorata suma de 461.384 Ron (57). In consecinta, doar suma de 7.300 Ron a fost achitata in plus. O plata datorata nu poate afecta fondurile societati si nu poate da nastere vreunei obligatii de despagubire.
Prin raportul de expertiza, sunt calculate cu titlul de prejudiciu si sumele de 48.182 Ron, respectiv 25.109,8 Ron, achitate de catre reclamanta cu titlul de cautiune. Incadrarea acestor sume in categoria daunelor materiale nu are nici o legatura cu realitatea juridica, deoarece este vorba despre o obligatie procedurala stabilita de catre instantele de judecata in sarcina reclamantei in baza normelor procedurale incidente. Suspendarea executarii silite a impus achitarea unor cautiuni, masura a fost obtinuta de catre reclamanta si isi produce in continuare efectele. Conform naturii cautiunii, suma va fi restituita sau va constitui sursa repararii unui pretins prejudiciu produs ca efect al suspendarii actelor de executare, in nici un caz nu poate fi calificata drept un prejudiciu cert produs reclamantei.
In consecinta, probele administrate in cauza nu dovedesc producerea unui prejudiciu cert, nascut si actual produs exclusiv prin intarzierea solutionarii contestatiei (un interval de aproximativ 7 luni) introduse de catre reclamanta, aceasta fiind cauza cererii de chemare in judecata. Altfel spus, reclamanta nu a dovedit in nici un fel faptul ca, prin solutionarea la termen a contestatiei reclamanta ar fi evitat producerea unui prejudiciu material in patrimoniul sau. Cu privire la prejudiciul moral, instanta apreciaza sustinerile reclamantei ca fiind neintemeiate, deoarece nu exista un prejudiciu de imagine determinat de solutionarea cu intarziere a contestatiei, mai ales in conditiile in care mare parte din obligatiile fiscale stabilite in sarcina sa sunt considerate in continuare datorate, subsecvent admiterii doar in parte a contestatiei.
Singurul prejudiciu pe care l-ar putea invoca reclamanta ar fi putut fi produs prin calcularea unor majorari de intarziere la obligatiile curente neacoperite prin platile voluntare efectuate in perioada in cauza, inainte ca situatia sa se reglementeze prin solutionarea contestatiei. Prin raportul de expertiza, expertul face trimitere al acest aspect (121) si in privinta penalitatilor de intarziere face urmatoarele nuantari: 1) obligatiile de plata care au generat majorari insa au fost achitate nu mai produc astfel de majorari, 2) majorarile inregistrate nu produc allte majorari chiar daca nu sunt achitate la scadenta, 3) obligatiile curente ale societatii neachitate la scadenta produc majorari, societatea neavand posibilitatea sa obligatiile curente incepand cu cele aferente lunii noiembrie 2006 cu scadenta in 25.12.2006, inaintea celor din decizia 1262/21.11.2006.
Insa, conform celor sutinute de catre parata, astfel de penalitati de intarziere nu au fost calculate ( 186 verso) situatie in care reclamanta nu a suferit nici un prejudiciu. Aceasta afirmatie nu este contrazisa nici de catre reclamanta si nici prin raportul de expertiza, nefiind indicat vreun cuantum al acestor penalitati care sa cosntituie un prejudiciu cert.
In baza art. 274 alin. 1 Cpc, cererea de obligare a paratei la plata cheltuielilor de judecata va fi respinsa ca neintemeiata, deoarece parata nu a cazut in pretentii.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată precizată introdusă de către reclamanta D, cu sediul în D,- A, jud. C, în contradictoriu cu pârâta AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ - DIRECȚIA GENERALĂ DE SOLUȚIONARE A CONTESTAȚIILOR B, cu sediul în B, sector 5,-, având ca obiect obligarea pârâtei la plata sumei de 686.347 RON.
Respinge ca neîntemeiată cererea de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 24 februarie 2009.
PREȘEDINTE, GREFIER,
- - - - -
Red.
Dact./4 ex.
Președinte:Axente Irinel AndreiJudecători:Axente Irinel Andrei
