Obligația de a face. Decizia 862/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 862
Ședința publică din 4 martie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Floarea Tămaș
JUDECĂTORI: Floarea Tămaș, Mirela Budiu Eleonora Gheța
- - - Președintele secției
GREFIER: -
S-a luat spre examinare, în vederea pronunțării, recursul formulat de către reclamantul -, împotriva Sentinței civile nr. 2830 din 4 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâtul intimat INSPECTORATUL ȘCOLAR JUDEȚEAN S, având ca obiect obligația de a face.
dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință a termenului din 25 februarie 2009, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA:
Din examinarea actelor dosarului constată următoarele:
Prin sentința nr.45 pronunțată la data de 04.12.2008 în dosar nr- al Tribunalului Sălaja fost respinsă ca neregulat formulată acțiunea reclamantului împotriva pârâtului Inspectoratul Școlar Județean S; s-a luat act de renunțarea la capătul de cerere privind obligarea la despăgubiri și daune morale.
Pentru a dispune astfel instanța a reținut următoarele:
Contenciosul administrativ de față poartă asupra verificării legalității modului de desfășurare a concursului organizat de pârât la data de 22 august 2008, în urma căruia postul vizat de reclamant a fost adjudecat de o altă persoană, d-na.
În temeiul art. 129 alin. 4 Cod procedură civilă - potrivit căruia judecătorul este în drept să pună în discuția părților orice împrejurări de fapt ori de drept, chiar dacă nu sunt menționate în cerere sau întâmpinare - în ședința publică de astăzi instanța pus în discuție oportunitatea introducerii în cauză și celeilalte persoane, față de care decizia pârâtului este opozabilă.
Mandatarul reclamantei declarat expres că nu înțelege să atragă în judecată și pe numita.
Această atitudine procesuală contravine principiului contradictorialității. Fără contradictorialitate nu pot exista dezbateri, iar în lipsa unei dezbateri în contradictoriu cu persoana care a primit repartizarea solicitată de reclamant cauza nu poate fi corect soluționată.
O altfel de abordare, respectiv judecarea pe fond litigiului de față ar avea drept consecință verificarea legalității și temeiniciei unor acte privind statutul profesional al unei persoane, fără ca acesta să aibă cunoștință despre existența unui proces și deci, fără a-și putea exercita dreptul la apărare, garanție procesuală fundamentală în dreptul nostru.
Nu mai puțin, împrocesuarea numitei din dispoziția instanței, contrar voinței reclamantului, ar înfrânge principiul disponibilității, conform căruia reclamantul are recunoscut dreptul hotărî în privința persoanelor pe care înțelege să le cheme în judecată, ca și în privința obiectului cererii sale.
Prin urmare concluzionează instanța că acțiunea se privește a fi neregulat introdusă urmând a fi respinsă ca atare.
Împotriva soluției arătate a declarat recurs prin mandatar, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii și rejudecând a fi anulat actul administrativ respectiv dispoziția de repartizare emisă de Inspectorat pe numele d-nei I; obligarea intimatului la emiterea actului administrativ prin care să fie repus în drepturi începând cu data de 01.09.2008 cu toate drepturile ce decurg din aceasta (salariu și vechime, retroactiv); obligarea intimatului și la plata cheltuielilor de judecată la fond și în recurs.
În susținerea celor solicitate recurentul arată că instanța a interpretat greșit actul juridic dedus judecății și schimbat înțelesul lămurit al acestuia, respectiv a pronunțat o hotărâre lipsită de temei legal și prin aplicarea greșită a legii. Astfel, în dezvoltarea argumentelor invocate, recurentul arată că instanța trebuia să aibă în vedere că cererea de chemare în judecată era valabilă chiar dacă purta o denumire greșită în contextul dispozițiilor art.84 pr.civ. dar și faptul că soluționarea cauzei în contradictoriu și cu o terță persoană nu a fost avută în vedere întrucât mandatarul nu are pregătire juridică.
De asemenea arată recurentul, instanța trebuia să se pronunțe asupra dovezilor administrate în condițiile în care a fost depusă la dosar notificarea în care specifica clar că postul de la Școala are disciplină principală istorie, postul fiind disponibil sub titulatura istorie-geografie deoarece în mediul rural nu poate exista numai catedra de istorie datorită numărului mic de elevi, neexistând clase paralele și atunci se constituie catedre din disciplinele principale, completarea catedrei fiind cu specialități înrudite, în cauză fiind istorie/cultură/educație civică- geografie conform planului cadru elaborat de
Referitor la argumentele aduse prin întâmpinare la fond arată recurentul, ordinea în care este constituită catedra are relevanță pentru cel cu dublă specializare, doar în ceea ce privește disciplina de concurs: istorie în primă variantă, când catedra este de geografie, istorie (a doua variantă) și deci cea care a concurat trebuia să participe la concurs la disciplina istorie și cu geografie; iar fișa de înscriere la concursul de ocupare a posturilor didactice pe numele apare profilul istorie; în metodologia privind mișcarea personalului didactic se specifica faptul că pentru catedrele vacante constituite din două discipline, candidații cu dubla specializare susțin proba scrisă la disciplina care are ponderea cea mai mare în catedră, iar constituirea catedrelor mixte se face prin asociere. prima disciplină constituind și disciplina de concurs.
Totodată, mai arată recurentul că la dosar exista și ordinul 37545/05.08 care releva ordinea unde la punctul se regăsește, iar în acest context înțelege să invoce și Legea nr.128/1997, art.16 ce statuează că posturile publicate pentru suplinire se ocupă de către candidații care au participat la concursul organizat conform art.10 alin.1 lit.c în ordinea mediilor obținute; iar nota pe care a obținut-o a fost nouă, contracandidata obținând nota cinci la același concurs.
Răspunzând celor invocate prin întâmpinare intimatul Inspectoratul Școlar Sas olicitat respingerea recursului ca nefundat.
În considerarea celor solicitate intimatul a arătat că în mod corect s-a invocat principiul contradictorialității și al disponibilității, că încadrarea pe catedre/posturi didactice în învățământ în anul școlar 2008-2009 s-a făcut în baza anexei nr.3007/2008; catedra de istorie geografie, istorie de la Școala, structură a Școlii nu putea fi ocupată decât în condițiile prevăzute de centralizator, adică de un absolvent cu dublă specializare, reclamantul având doar specializare istorie conform adeverinței.
Totodată mai arată intimatul că, ordinea în care este constituită catedra are relevanță doar pentru cel cu dublă specializare și doar în ce privește disciplina de concurs istorie în primă variantă, respectiv geografie în ceea de a doua variantă și prin urmare din toate posturile existente la nivelul județului la data repartiției recurentul putea să aleagă dar posturile constituite numai din ore de istorie. Cum pentru catedra de geografie-istorie putea opta doar un candidat cu dublă specializare, reclamantul nu putea obține acest post chiar dacă a obținut o notă mai mare la concurs decât cel cu dublă specializare.
Analizând recursul declarat, Curtea reține următoarele:
Prin cererea introductivă de instanță, recurentul în contradictoriu cu Inspectoratul Școlar Județean Sas olicitat instanței a fi obligat pârâtul la recunoașterea dreptului pretins și repararea pagubei cauzate, respectiv emiterea dispoziției de repartizare și repunerea în drepturile salariale, obligarea pârâtului la plata sumei de 10.000 RON reprezentând daune morale și materiale; cu cheltuieli de judecată.
În susținerea celor solicitate recurentul a arătat în esență că, a participat la concursul organizat în data de 22.08.2008 pentru cadrele didactice calificate obținând nota nouă, a doua ca mărime la specializarea istorie, dar cu toate acestea postul a fost ocupat de o altă concurentă care a participat la concurs la disciplina geografie, primind nota cinci, și în condițiile în care nu au fost respectate prevederile Legii nr.127/1997 planul cadru și ordinele.
Față de cele relevate, prima instanță a respins demersul considerându-l neregulat ca urmare a reținerii că mandatarul a declarat că nu înțelege să atragă în judecată persoana declarată câștigătoare a concursului, iar această atitudine contravine principiului contradictorialității.
Din analiza considerentelor de fapt și drept pe care recurentul și-a întemeiat demersul rezultă că acțiunea pe care a promovat-o este o acțiune în contencios prin care se afirmă vătămarea unui drept recunoscut de lege prin organizarea defectuoasă a concursului de ocupare a posturilor vacante a cadrelor didactice cerând instanței obligarea entității ce a recurs la organizarea concursului la respectarea dreptului.
Limitele cererii de judecată, ale cadrului procesual în care se va desfășura judecata respectiv obiect/pretenția dedusă judecății și la părți/persoanele între care există raportul litigios au fost fixate de recurent în contextul principiului disponibilității ce include nu doar dreptul de a porni sau nu acțiunea ci și dreptul de a determina limitele cererii de chemare în judecată sau ale apărării. Aceste limite nu pot fi depășite, rolul activ al instanței limitându-se a se cere părților să facă precizări în legătură cu temeiul juridic, a pune în discuție temeiul cât și unele aspecte nelămurite dar să procedeze de așa fel să țină cont de principiul disponibilității iar dacă partea insistă să se pronunțe în raport de obiectul și părțile precizate a fi împrocesuate. Ori, în cauză recurentul prin demersul său nu a dorit a fi împrocesuată și altă persoană insistând a fi făcută judecata doar în contradictoriu cu Inspectoratul Școlar Județean S entitate ce a organizat concursul ce se consideră că l-a vătămat. În aceste condiții în virtutea respectării principiului disponibilității cauza trebuia soluționată în limitele fixate de recurent. Procedând astfel prima instanță a încălcat principiul enunțat context în care recursul urmează a fi admis.
Evident se relevă că în condițiile în care nu se introduce în cauză terța persoană s-ar încălca principiul contradictorialității respectiv dreptul la apărare al acestei persoane. Această susținere nu poate fi primită: contradictorialitatea și dreptul la apărare se asigură în raport de părțile împrocesuate iar neintroducerea în cauză a altei persoane are ca efect inopozabilitatea soluției față de aceasta. Prin urmare în condițiile inopozabilității în mod greșit se reține că nu s-ar asigura garanțiile procesuale.
Așadar față de cele arătate în baza art. 312.pr.civ. coroborat cu art. 20 din Legea nr.554/2004, Curtea va admite recursul, va casa hotărârea și va trimite cauza spre rejudecare.
Cu prilejul judecății prima instanță va soluționa cererea în raport de obiectul și părțile considerate obligate în raportul dedus judecății; prin prisma prevederilor Legii nr.554/2004, verificând totodată dacă prin modul de organizare a concursului a fost încălcat un drept recunoscut de lege și respectiv au fost încălcate dispozițiile actelor normative evocate de părți.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de împotriva sentinței civile nr. 2830 din 04.12.2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Sălaj, pe care o casează și trimite cauza pentru judecată aceleiași instanțe.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 4 martie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI: Floarea Tămaș, Mirela Budiu Eleonora Gheța
- - - - - -
GREFIER
Red.FT/dact.
2 ex./13.03.2009
Președinte:Floarea TămașJudecători:Floarea Tămaș, Mirela Budiu Eleonora Gheța
