Obligația de a face. Decizia 869/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR Nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 869/2009
Ședința publică de la 05 Martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Delia Marusciac
JUDECĂTOR 2: Lucia Brehar
JUDECĂTOR 3: Claudia Idriceanu
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanții FEDERAȚIA NAȚIONALĂ A - PRO și ASOCIAȚIA JUDEȚEANĂ A, ȘI ÎN U DE LA VIENA DIN 1940, împotriva sentinței civile nr. 2028/2008, pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosarul cu nr-, în contradictoriu cu pârâtul CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI C N, având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentantul recurenților, avocat G, cu delegație la dosar, lipsă fiind intimatul.
Procedura de citar este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că prezentul recurs este scutit de la plata taxelor judiciare de timbru.
Reprezentantul recurenților depune la dosar o serie de scripte, reprezentând poziția procesuală a recurenților în prezenta cauză, precum și copia adresei trimise de către recurenți, Consiliului Local și Primăriei Municipiului C-N, precizând că nu mai are alte cereri de solicitat.
Curtea, deliberând declară închise dezbaterile și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentantul recurenților solicită admiterea recursului, modificarea soluției atacate, în sensul admiterii acțiunii introductive așa cum a fost formulată, fără cheltuieli de judecată.
Arată că își întemeiază recursul pe prevederile art. 17, din nr.OG 26/2000 cu privire la asociații și fundații, precizând că intimatul Consiliul Local C-N este titularul dreptului de a acorda spațiile locative, iar recurenții pot obține în baza legii concursul autorităților publice locale în obținerea unor astfel de spații, în care să poată să-și organizeze sediul.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr. 2.228 din data de 21 noiembrie 2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj, s-a respins acțiunea formulată de către reclamantele FEDERAȚIA NAȚIONALĂ A -PROși ASOCIAȚIA JUDEȚEANĂ A, ȘI ÎN U DE LA VIENA DIN 1940, în contradictoriu cu pârâtul CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI C-
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a constatat că prin încheierea civilă nr. 432/2006 a Tribunalului Clujs -a dispus recunoașterea personalității juridice a Federației Naționale a Pro Memoria 1940 - 1945, dispunându-se înscrierea acesteia în registrul federațiilor aflat la grefa Tribunalului Cluj.
Actele depuse în probațiune, a arătat instanța de fond, atestă demersurile reclamantelor în vederea obținerii unui nou spațiu, dar și răspunsul pârâtului de refuz motivat al acordării acestui spațiu, raportat la solicitarea adresată.
A reținut instanța de fond că nici un act normativ nu prevede o obligație în sarcina pârâtului de a atribui reclamantelor un spațiu cu altă destinație în vederea funcționării.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantele, solicitând modificarea hotărârii atacate, în sensul admiterii cererii de chemare în judecată.
În motivarea recursului, reclamantele au arătat că cererea adresată pârâtului de repartizare a unui spațiu este justificată de faptul că de la înființare a crescut constant numărul membrilor asociației, astfel încât spațiul deținut în prezent nu mai este corespunzător.
Au mai arătate recurentele că în spațiul pe care îl dețin în prezent au calitatea de tolerați, putând fi evacuați în orice moment.
Referitor la inexistența vreunei obligații exprese în sarcina pârâtului de acordare a unui spațiu adecvat, recurentele au arătat că nu li s-a refuzat niciodată cererea de acordare a spațiului, iar sintagma folosită de textul legal invocat în sprijinul cererii de chemare în judecată, respectiv "poate" semnificația unei îndatoriri de natură cetățenească și patriotică în sarcina pârâtului.
Pârâtul, deși legal citat, nu a depus întâmpinare.
Analizând recursul formulat din prisma motivelor invocate, Curtea l-a apreciat ca fiind nefondat din următoarele considerente.
Potrivit art. 1 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, a contenciosului administrativ, orice persoană fizică care se consideră vătămată într-undreptal său, ori într-uninteres legitimde către o autoritate publică, se poate adresa instanței de contencios administrativ pentru recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim.
În conținutul cererii de chemare în judecată, reclamantele au arătat că dreptul lor de a solicita repartizarea unui spațiu ca și sediu rezultă din dispozițiile art. 17 lit. a) pct. 17 din nr.OG 26/2000, cu privire la asociații și fundații. Au mai indicat reclamantele ca temei al cererii de chemare în judecată Decretul nr. 189/2000, privind aprobarea <LLNK 11999 105130 301 0 34>Ordonantei Guvernului nr. 105/1999 pentru modificarea si completarea <LLNK 11990 118 411821 0 28>Decretului-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurata cu incepere de la 6 martie 1945, precum si celor deportate in strainatate ori constituite in prizonieri, republicat, cu modificarile ulterioare, precum și Legea nr. 215/2001, administrației publice locale.
În fața instanței de recurs, recurentele prin reprezentant au arătat că temeiul juridic al cererii de chemare în judecată este art. 17 lit. a) pct. 17 din nr.OG 26/2000.
Recurentele sunt însă în eroare cu privire la conținutul art. 17 din nr.OG 26/2000 privind asociațiile și fundațiile.
În acest text legal se arată: "Art. 17-
(1) Fundația dobândește personalitate juridică prin înscrierea sa în Registrul asociațiilor și fundațiilor aflat la grefa judecătoriei în a carei circumscripție teritorială își are sediul.
(2) Cererea de înscriere va fi însoțită de următoarele documente:
a) actul constitutiv;
b) statutul;
c) acte doveditoare ale sediului și patrimoniului inițial."
După cum se poate constata, acest text legal nu stabilește vreo obligație în sarcina autorității publice de repartizare a unui spațiu locativ către o asociație sau fundație din fondul locativ aparținând domeniului public sau privat, de interes local.
Nici unul dintre cele 3 acte normative indicate de către reclamante nu stabilesc, de altfel, vreo obligație de acest gen în sarcina autorităților administrative locale.
Din prisma normelor juridice invocate în conținutul cererii de chemare în judecată, se poate constata deci că reclamanta nu are un drept stabilit printr-un act normativ în favoarea sa pe care să-și poată întemeia cererea de chemare în judecată.
Așa cum s-a arătat anterior, Legea contenciosului-administrativ apără atât un drept al particularului cât și un interes legitim al acestuia.
Potrivit art. 2 alin. 1 lit. p) din Legea nr. 554/2004, prin interes legitim privat se înțelege: "posibilitatea de a pretinde o anumită conduită în considerarea realizării unui drept subiectiv viitor și previzibil, prefigurat".
Trebuie însă precizat că reclamantele, în calitatea lor de persoane de drept privat, au obligația de a avea un sediu (art. 6 al. 2 lit. d) din nr.OG 26/2000), care poate fi asigurat doar prin efortul persoanelor fizice ce înțeleg să se asocieze într-o asociație sau o fundație, și nu dreptul legal ca acel sediu să fie asigurat de către un terț, în speță așa cum pretinde reclamanta, de către autoritatea publică locală.
Stabilirea sediului asociației se realizează prin voința comună manifestată de către membrii asociației și nu prin intervenția unui terț.
Refuzul autorității publice de repartizare a unui spațiu din fondul locativ public nu poate fi apreciat ca fiind o manifestare abuzivă, cu exces de putere deoarece reclamantele nu invocă un drept prevăzut în vreun act normativ, ci, mai degrabă, își manifestă dorința de a obține un spațiu din fondul locativ de stat, dorință ce nu poate lua forma nici a unui interes legitim privat, deoarece nu se poate prefigura recunoașterea în viitor a unui drept subiectiv previzibil, așa cum cere textul legal menționat anterior. Repartizarea unui spațiu din fondul locativ aflat în administrarea unei autorități publice se poate realiza numai în condițiile legii, iar reclamanta nu a arătat, în ce măsură, drepturi ale sale, întemeiate pe dispoziții legale ce reglementează modalitatea de administrare a fondului locativ, ar fi fost nesocotite de către autoritatea publică.
Faptul că pârâta, prin reprezentant, nu ar fi refuzat expres solicitările reclamantelor de acordare a unui spațiu pentru desfășurarea în condiții optime a activității, așa cum susțin acestea, nu presupune asumarea unei obligații legale în acest sens din partea autorității publice, după cum nici nu conferă reclamantelor un drept legitim, întemeiat pe o dispoziție legală.
Interesul legitim, public sau privat, apare ca o situație juridică anterioară dreptului subiectiv, care prefigurează un drept subiectiv, care va fi recunoscut cu certitudine în viitor, iar invocarea lui, a interesului, pregătește doar recunoașterea viitoare a dreptului. Așa cum s-a arătat deja, reclamanții nu a indicat care este norma legală care le justifică dreptul sau cel puțun interesul legitim.
Reclamantele nu pot susține că prin neacordarea sediului le este, indirect, limitată activitatea de către autoritatea publică, atât timp cât cadrul juridic ce reglemetează activitatea asociațiilor și fundațiilor prevede obligația acestor entități de a-și asigura, prin mijloace proprii, un spațiu adecvat activității lor.
Față de cele arătate, se va respinge recursul și se va menține în întregime hotărârea atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantele FEDERAȚIA NAȚIONALĂ A - PRO și ASOCIAȚIA JUDEȚEANĂ A, ȘI ÎN U DE LA VIENA DIN 1940 împotriva sentinței civile nr. 2.228 din 21 noiembrie 2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj, pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 5 martie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - - - - -
Red.
Dact./2 ex./10.03.2009.
jud.fond:.
Președinte:Delia MarusciacJudecători:Delia Marusciac, Lucia Brehar, Claudia Idriceanu
