Obligația de a face. Decizia 866/2009. Curtea de Apel Cluj

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS

ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr-

DECIZIA CIVILĂ Nr. 866/2009

Ședința publică de la 05 Martie 2009

Completul constituit din:

PREȘEDINTE: Delia Marusciac

JUDECĂTOR 2: Lucia Brehar

JUDECĂTOR 3: Claudia Idriceanu

GREFIER: - -

S-au luat în examinare recursurile declarate de reclamantul și pârâții CONSILIUL LOCAL AL ORAȘULUI B, respectiv SECRETARUL ORAȘULUI B -, împotriva sentinței civile nr. 3504/2008, pronunțată de Tribunalul Maramureș, în dosarul cu nr-, având ca obiect obligația de a face.

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reclamantul recurent personal, lipsă fiind celelalte părți.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că la data de 04.02.2009 s-a depus la dosar, de către reclamantul recurent un script olograf.

La data de 23.02.2009, pârâtul -recurent Secretarul Orașului B Sprie a depus la dosar întâmpinare, din care un exemplar se comunică reclamantului recurent.

Aceasta din urmă a depus la dosar la data de 25.02.2009 întâmpinare la recursurile pârâților, având atașate o serie de acte în probațiune.

Reclamantul- recurent depune la acest termen un înscris, cu o serie de anexe, precizând că demersul său se încadrează în prevederile Legii nr. 416/2001. Arată că deține o hotărâre pronunțată de Tribunalul Maramureș care îi dă dreptate, hotărâre pronunțată în baza certificatului de incapacitate.

Întrebat fiind de către instanță arată că Dispoziția cu nr. 109/22.01.2003 nu i-a fost comunicată până în prezent.

Arată de asemenea faptul că nu a luat nici un în temeiul Dispoziției nr. 138/2002, iar statele de plată sunt false, acestea nefiind semnate de către el.

Întrebat fiind de către instanță arată că înțelege să se judece cu secretara orașului B Sprie.

Față de această precizare, Curtea învederează reclamantului- recurent faptul că secretarul orașului nu poate sta singur în judecată, fiind un departament din cadrul autorității publice locale, fără personalitate juridică, subordonat la rândul său primarului.

Reclamantul -recurent arată că atribuția de a emite ordinul prin care să i se acorde banii o are primarul, însă secretara nu l-a dat în plată. Arată că solicită cheltuielile de judecată de la fond, în sumă de 2000 lei.

Curtea reține cauza în pronunțare.

CURTEA

Prin sentința civilă nr. 3565 din 7 noiembrie 2007 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureșs -a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul împotriva pârâtului Consiliul Local al orașului B Sprie reprezentat prin primar și în consecință, pârâtul a fost obligat să-i plătească reclamantului suma 3.614,4 lei reprezentând ajutor social neachitat, pe considerentul că această sumă de bani i se datorează reclamantului până la limita prescrierii dreptului la acțiune, în baza Dispoziției nr. 138/2002 și nu i-au fost achitate.

În privința secretarului orașului B Sprie, în virtutea rolului activ exercitat de instanță potrivit art. 129 și urm. Cod procedură civilă s-a reținut că acesta nu poate fi obligat personal deoarece plata se va face de la buget și nu din averea acestuia.

Această sentință a fost casată, iar cauza trimisă spre rejudecare, prin decizia civilă nr. 514/27.02.2008 a Curții de APEL CLUJ.

În considerentele acesteia se reține, în esență, că stabilirea cadrului procesual se realizează de părți, potrivit principiului disponibilității, că rolul activ al instanței nu permite eliminarea unei părți din proces, ci presupune ca instanța să stăruie prin mijloacele legale pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză.

Pe de altă parte, instanța de recurs a menționat necesitatea stabilirii calității procesuale pasive a Consiliului local al orașului B Sprie, din perspectiva reprezentării acestei autorități de către primar, care poate reprezenta doar unitatea administrativ-teritorială, însă nu și deliberativul local.

În rejudecare după casare, prin sentința civilă nr. 3504/21.10.2008, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Maramureșa obligat Consiliul local al orașului B Sprie să-i plătească reclamantului suma de bani reprezentând ajutor social acordat în baza Dispoziției nr. 138/2002 emisă de Primarul orașului B Sprie, aferentă perioadei 1.10.2004-1.10.2007 și totodată, a dispus obligarea în solidar a pârâților Consiliul local al orașului B Sprie și pe secretarul orașului la plata daunelor morale în sumă de 2.000 lei

În motivare s-a reținut că, în speță, nu este autoritate de lucru judecat, deși între părți s-au purtat mai multe litigii având același obiect al ajutoarelor sociale, deoarece în prezent este vizată o altă perioadă decât cea care a fost dezbătută prin hotărârile pronunțate anterior.

În ceea ce privește precizarea de acțiune formulată în rejudecare de către reclamant, prin care solicita obligarea pârâtei la plata unei amenzi pentru refuzul de a răspunde reclamantului la cererea înregistrată sub nr. 4032/2003 instanța a constatat că, în conformitate cu prevederile Legii 554/2004 cel care poate fi obligat la amendă este doar conducătorul unității.

Pe de altă parte s-a reținut că sunt incidente prevederile art. 16 din Legea 554/2004 referitoare la introducerea în cauză a funcționarului care a refuzat rezolvarea cererii având în vedere ca dispoziția atacată a fost avizată de către pârâta în calitate de secretar al Primăriei, iar tergiversarea aplicării dispoziției de plată i se datorează și acesteia.

Cuantumul daunelor morale a fost stabilit ținând cont de respectiv situația reclamantului, atitudinea pârâților și s-a apreciat că suma este în conformitate cu principiile reparării integrale a pagubei și cu cele care țin de echitate.

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamantul, cât și pârâții CONSILIUL LOCAL B și SECRETARUL ORAȘULUI B.

În motivarea recursului reclamantul critică sentința de fond pentru neacordarea ajutorului social începând cu iunie 2002, reluând în continuare considerente reținute și de către prima instanță referitoare la neanularea până în prezent a dispoziției nr. 138/2002, solicitând totodată aplicarea unei amenzi pe seama pârâtei, pentru nerespectarea atribuțiilor se serviciu.

Recursul declarat de pârâți vizează modificarea sentinței pe considerentul că sumele de bani cuvenite reclamantului i-au fost achitate acestuia integral. Se invocă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților, pe considerentul lipsei atribuțiilor de ordin executiv în domeniul ajutorului social, atribuții care, potrivit Legii nr. 401/2001 revin primarului.

În privința plății ajutorului social aferent intervalului 1.10.2004-1.10.2007 se arată că, în baza dispoziției nr. 138/2002 s-au achitat 2.487 lei, așa cum rezultă din tabelele nominale și dispozițiile de plată depuse la dosarul de fond.

În privința dispoziției nr. 109/2003, care a modificat cuantumul ajutorului social se susține că nu pot dovedi comunicarea acesteia, însă luarea la cunoștință este atestată de semnarea tabelelor privind plata acestui ajutor de către reclamant și fiul acestuia, fără a fi contestată diminuarea sumelor obținute cu acest titlu.

Sub aspectul daunelor morale în sumă de 2.000 lei, recurenții arată că dispoziția instanței în acest sens este nelegală, deoarece pe parcursul soluționării cauzei nu s-au dovedit eventuale prejudicii de ordin moral de care să fi suferit reclamantul.

Se mai învederează faptul că adresa nr. 4.032/2003 a fost trimisă de reclamant Serviciului cheltuieli al Primăriei orașului B Sprie și nu secretarului acesteia.

Prin întâmpinarea la recursul declarat de reclamant, secretarul orașului B Sprie a solicitat respingerea acestuia, pe considerentul că acordarea ajutorului social începând cu iunie 2002 la zi a fost clarificată prin încheierea civilă din 6 septembrie 2006 Curții de APEL CLUJ, pronunțată în dosarul nr- de îndreptare erorii materiale, în sensul acordării sumei de 1.004.000 lei (ROL) începând cu luna ianuarie 2002, până la 22 ianuarie 2003, data pronunțării deciziei, plată deja efectuată.

Cu privire la dispoziția nr. 138/2002 a Primarului orașului B Sprie se arată că, deși nu a fost anulată printr-o sentință judecătorească, cuantumul ajutorului social la care se referă a fost modificat prin dispoziția nr. 109/22.01.2003 despre care reclamantul a luat cunoștință odată cu ridicarea ajutorului social.

Intimata mai arată că adresa nr. 4.032/2003 a fost înaintată serviciului de contabilitate conform solicitării reclamantului, iar răspunsul la aceasta a fost dat de nenumărate ori.

Analizând recursurile prin prisma motivelor invocate, a actelor și lucrărilor dosarului, în conformitate cu art. 3041Cod procedură civilă, Curtea reține următoarele:

Prin dispoziția nr. 138 din 11.02.2002 emisă de Primarul orașului B Sprie, reclamantului i-a fost stabilit cuantumul ajutorului social acordat în temeiul Legii nr. 416/2001, începând cu data de 1 ianuarie 2002, la suma de 1.004.000 lei (ROL).

Prin decizia nr. 117/22.01.2003 a Curții de APEL CLUJ, pronunțată în dosarul nr. 78/2002, s-a admis recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 2.296/23.09.2002 a Tribunalului Maramureș și în consecință, primarul orașului B Sprie a fost obligat să-i achite reclamantului suma de 1.004.000 lei ajutor social, precum și ajutor pentru încălzirea locuinței, începând cu luna ianuarie 2002 și până la zi.

Prin încheierea din 28.06.2006 de lămurire a întinderii dispozitivului deciziei s-a lămurit sintagma "la zi", prin care se înțelege că ajutorul social se acordă până la data pronunțării deciziei, respectiv 22 ianuarie 2003, în timp ce ajutorul pentru încălzirea locuinței este limitat în timp de art. 212 alin. 1 din Legea nr. 416/2001, până la 31 martie 2002.

În primul rând se va reține că, încă din primul ciclu procesual, cadrul procesual stabilit de reclamant nu a inclus Consiliul Local al orașului B Sprie, iar instanța de recurs a sesizat că determinarea părților litigiului nu s-a realizat corect în prima instanță, îndrumând, prin decizia pronunțată, instanța chemată să soluționeze litigiul în rejudecare după casare, în sensul stabilirii corecte a cadrului procesual.

Cu toate acestea, instanța de rejudecare a pronunțat soluția pe fond, lăsând necercetată excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Local al orașului B Sprie, reluată ca motiv de recurs.

În această privință se va reține că, prerogativele ce decurg din aplicarea Legii nr. 416/2001 aparțin primarului, care, prin dispoziție scrisă, stabilește dreptul la ajutorul social și cuantumul acestuia, astfel că, în legătură cu efectele pe care dispoziția sa le produce, primarul are calitate procesuală.

Cu toate acestea, nici Consiliul Local, dar nici Primarul orașului B Sprie nu au fost chemați în judecată de reclamantul . Acest fapt rezultă din cuprinsul acțiunii introductive, din precizările ulterioare depuse în scris pe parcursul celor două cicluri procesuale, faptul fiind confirmat de reclamant prin răspunsul dat în fața Curții, în ședința publică din 5 martie 2009 prin care afirmă că înțelege ca acțiunea sa să fie judecată în contradictoriu cu, secretarul orașului B Sprie, ca fiind persoana răspunzătoare de neefectuarea plății ajutorului social pe seama reclamantului, și tot cea care nu a dat curs adresei nr. 4032/2003 înaintată de reclamant.

În baza acelorași considerente, în temeiul art. 20 alin. 3 din Legea nr.554/2004, având în vedere dispozițiile conform cărora în caz de casare cauza se va putea trimite o singură dată la aceeași instanță, în baza principiului disponibilității și raportat la art. 312 alin. 1.pr.civ. se va admite recursul declarat de Consiliul Local al orașului B Sprie care nu are calitate procesuală pasivă în cauză.

Totodată, se va admite și recursul declarat de pârâta, secretarul orașului B Sprie întrucât, pe de o parte, adresa nr. 4032/2003 s-a expediat de către reclamant serviciului de contabilitate al instituției, iar pe de altă parte, acesteia i s-a răspuns, conform dovezilor depuse și în faza procesuală a recursului, la filele 32-35.

Urmare a admiterii recursurilor, sentința atacată va fi casată în întregime, și, rejudecând cauza se va respinge acțiunea reclamantului.

Capătul de cerere privind plata daunelor morale are caracter accesoriu cererii principale și urmează a fi respins ca o consecință a respingerii acțiunii principale, potrivit principiului accesorium sequitur principale.

Totodată, conform art. 20 alin. 3 din Legea nr. 554/2004, raportat la art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă se va respinge ca nefundat recursul declarat de reclamant împotriva aceleiași sentințe.

Cheltuieli de judecată nu s-au solicitat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de pârâții CONSILIUL LOCAL B Sprie și SECRETARUL ORAȘULUI B Sprie, împotriva sentinței civile nr. 3504/21 octombrie 2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș, pe care o casează și rejudecând cauza, respinge acțiunea formulată de reclamantul .

Respinge recursul declarat de reclamantul împotriva aceleiași sentințe.

Decizia este irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 5 martie 2009.

PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER

- - - - - - - -

Președinte:Delia Marusciac
Judecători:Delia Marusciac, Lucia Brehar, Claudia Idriceanu

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre Obligația de a face. Decizia 866/2009. Curtea de Apel Cluj