Obligația de a face. Decizia 906/2008. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizie nr. 906/
Ședința publică din 30 Octombrie 2008
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursului formulat de pârâtul INSPECTORATUL GENERAL AL POLIȚIEI ROMÂNE (), cu sediul în B,--6, sector 5, prin reprezentant legal, împotriva Sentinței civile nr.371 din 19 septembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-.
La apelul nominal se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care se constată că susținerile părților și dezbaterile au fost consemnate în încheierea de ședință din 23 octombrie 2008, când s-a amânat pronunțarea pentru azi 30 octombrie 2008, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr. 371 din 19 septembrie 2007, Tribunalul Mureș - Secția Contencios Administrativ și Fiscal, a respins excepția de necompetență materială a instanței și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului precum și excepția prescripției dreptului la acțiune, admițând excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâtele DM din cadrul MAI și CASAOPSNAJ. S-a admis în parte acțiunea introdusă de reclamanta prin Sindicatul Național al Polițiștilor și Vameșilor "PRO ", iar pârâții IPJ M, IGPR B, în solidar, au fost obligați să plătească reclamantei prima de concediu aferentă anilor 2004, 2005 și 2006 precum și spor de fidelitate în condițiile stabilite prin Ordinul MAI nr. 132 din 5 februarie 2004, pentru perioada cuprinsă între 1 ianuarie 2004 - 31 decembrie 2005, sumele urmând a fi actualizate la data plății. A fost respinsă acțiunea față de pârâții DM din cadrul MAI B și CASAOPSNAJ B pentru lipsa calității procesuale pasive.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut pe fondul cauzei că reclamanta are calitatea de polițist la IPJ M, iar dreptul său la prima de concediu și spor de confidențialitate a fost prevăzut de art. 37 alin. 2, respectiv art. 6 din OG nr. 38/2003, prevederi legale suspendate prin legile bugetare anuale. Întrucât la data sesizării instanței normele legale de suspendare nu mai erau în vigoare, s-a apreciat că instanța de fond este în măsură să cenzureze legalitatea acestor suspendări succesive, stabilind astfel că ele sunt contrare prevederilor art. 41 și 53 din Constituție.
Hotărârea primei instanțe a fost atacată doar de pârâtul IGPR B care a apreciat că în mod greșit s-a respins excepția lipsei calității sale procesuale pasive, iar pe fondul cauzei s-a precizat că în mod greșit instanța a considerat că reclamanta este beneficiara sporului de fidelitate pentru anul 2004.
Referitor la primul motiv de recurs s-a precizat că membra sindicatului a făcut parte din cadrul Centrului Medical Județean M, subordonat Direcției Medicale din cadrul MIRA până la 1 decembrie 2006, din cadrul M subordonat inspectoratului județean, deoarece la 1 decembrie 2006 intrat în vigoare Ordinul MAI nr. 1520/2006, iar excepția a fost invocată în temeiul prevederilor art. 7 din OUG nr. 30/2007 și art. 12 alin. 2 din Legea nr. 218/2002. S- mai subliniat că IGPR nu poate fi obligat la plata drepturilor salariale către reclamantă, deoarece șeful Centrului Medical M are calitate de ordonator terțiar de credite și nu există vreun temei legal pentru obligare în solidar la plata acestor drepturi.
În ceea ce privește fondul cauzei, recurentul a precizat că pentru anul 2004, acordarea sporului de fidelitate nu a fost suspendată, fapt pentru care acesta a fost plătit reclamantei intimate și în plus, suspendările succesive sunt constituționale, iar potrivit art. 57 din OG nr. 38/2003, acordarea drepturilor bănești reglementate prin această ordonanță se face în limita fondurilor bugetelor aprobate anual.
În concluzie, recurentul a solicitat modificarea sentinței în sensul respingerii capătului de cerere referitor la acordarea sporului de fidelitate pentru anul 2004.
Intimatul Sindicatul Polițiștilor "Lege și onoare" Maf ormulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului formulat de IGPR B, în esență arătându-se că acesta deși nu are raporturi de serviciu cu reclamanta, are calitatea de ordonator secundar de credite, iar IPJ M de ordonator terțiar. Pe fondul cauzei, intimatul s-a apărat cu privire la suspendarea prevederilor art. 6 din OUG nr. 38/2003 pentru anul 2005, susținând legalitatea și temeinicia sentinței atacate cu recurs.
Analizând hotărârea atacată prin prisma celor două motive invocate, legate de calitatea procesuală pasivă a IGPR B și de netemeinicia acordării sporului de fidelitate pe anul 2004, ținând cont și de aplicarea prevederilor art. 304/1 Cod procedură civilă, instanța constată că recursul este fondat doar cu privire la acordarea sporului de fidelitate pentru anul 2004.
Recurentul IGPR B are calitate de ordonator secundar de credite, iar prin incidența prevederilor Legii nr. 500/2002, este justificat modul în care prima instanță a soluționat excepția lipsei calității procesuale pasive a acestui pârât. În mod corect instanța a respins această excepție, întrucât ordonatorul terțiar de credite nu poate să pună efectiv în executare o hotărâre judecătorească prin care a fost obligat la plata unor drepturi salariale fără să-i fie puse la dispoziție fondurile necesare și fără să-i fie repartizate alocațiile bugetare cu această destinație de către ordonatorul secundar, care la rândul său depinde financiar de alocarea sumelor de către ordonatorul principal de credite. În soluționarea acestei excepții, nu au avut relevanță raporturile de serviciu, ci normele financiar-bugetare care implică cei trei ordonatori de credite în asigurarea plății efective a drepturilor salariale.
Este adevărat că la dosarul instanței de recurs din partea MIRA- Direcția Generală Medicală s-a depus o adresă prin care se invocă faptul că această structură nu are personalitate juridică și nu poate sta în instanță în nume propriu, dar soluționarea acestei căi de atac exercitată doar de către IGPR, nu presupune și reanalizarea calității procesuale a Direcției Medicale din cadrul MIRA câtă vreme față de aceasta s-a respins acțiunea tocmai pe lipsa calității procesuale pasive, iar reclamanta nu a atacat cu recurs sentința.
Mai mult decât atât, potrivit actului depus la fila 37 dosar recurs de către MIRA - IPJ M rezultă că Centrele Medicale județene și din municipiul B au trecut în subordinea Direcției Generale Medicale din cadrul MIRA și toate documentele de evidență a personalului Centrului Medical Județean M din care face parte și reclamanta, au fost înaintate către structura menționată. Aspectele relevate nu sunt concludente pentru soluționarea recursului formulat doar de către IGPR B, ordonatorul secundar de credite, în condițiile în care IPJ M, care a fost obligat în calitatea sa de ordonator terțiar de credite la plata drepturilor salariale solicitate de reclamantă, nu a uzitat de dreptul său procedural de a formula recurs.
Pe fondul cauzei, se observă că recurentul practic contestă acordarea sporului de fidelitate pentru anul 2004, sens în care și solicită modificarea hotărârii, argumentat de faptul că acesta nu a fost suspendat și prin urmare, s-a plătit. Instanța de fond motivează acordarea drepturilor salariale pretinse de reclamantă în raport de legalitatea normelor de suspendare ale prevederilor art. 37 alin. 2 și art. 6 din OG nr. 38/2003, în condițiile în care și reclamanta, în motivarea acțiunii referitoare la sporul de fidelitate, precizează că acordarea acestuia a fost suspendată în cursul anului 2005. Deși în cererea de chemare în judecată se solicită sporul de fidelitate începând cu 1 ianuarie 2004, nu se mai face în motivarea cererii nicio referire la anul 2004 ci la suspendarea acordării lui pentru anul 2005.
Recurentul pârât IGPR, în întâmpinarea depusă la filele 44-48 dosar fond, precizează că sporul de fidelitate pentru anul 2004 fost achitat, aspect care însă nu a fost pus în discuție de instanța de fond. Susținerea potrivit căreia sporul de fidelitate a fost acordat pentru anul 2004, cu precizarea că suspendarea acordării lui a fost dispusă doar pentru anul 2005, nu a fost contestată în întâmpinarea formulată de Sindicatul Polițiștilor "Lege și onoare" M, care s-a rezumat din nou la a se referi la drepturile salariale suspendate, or, acestea, cu referiri strict la sporul de fidelitate, au fost suspendate doar pentru anul 2005. Prin urmare, solicitarea acordării sporului de fidelitate pentru anul 2004, în condițiile în care pentru acest an acordarea lui nu a fost suspendată, iar motivarea cererii de chemare în judecată se axează doar pe drepturi salariale neacordate din cauza incidenței normelor de suspendare, nu este justificată.
Pentru considerentele arătate, văzând și prevederile art. 312 alin. 2 Cod procedură civilă, instanța va admite recursul și va modifica hotărârea doar cu privire la acordarea sporului de fidelitate pentru perioada 1 ianuarie 2004 - 31 decembrie 2004, petit care va fi respins. Restul mențiunilor din sentința atacată vor fi menținute.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de pârâtul Inspectoratul General al Poliției Române B, împotriva sentinței civile nr. 371 din 19 septembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Mureș - Secția Contencios Administrativ și Fiscal în dosarul nr-.
Modifică în parte hotărârea atacată în sensul că elimină din dispozitiv acordarea sporului de fidelitate pentru perioada 1 ianuarie 2004 - 31 decembrie 2004.
Menține restul dispozițiilor sentinței atacate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 30 octombrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Nemenționat
GREFIER,
Red.
Tehnored. BI/2ex
Jud.fond:;
-4.12.2008-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Către,
INSPECTORATUL GENERAL AL POLIȚIEI ROMÂNE
Str.- - nr.4-6, sector 5
OFICIUL JURIDIC
Alăturat vă înaintăm documentele confidențiale(6 file) pe care ați avut amabilitatea de a ni le trimite ulterior datei de 24 iulie 2008 și care au fost solicitate pentru soluționarea recursului declarat de unitatea. împotriva sentinței civile nr. 371 din 19 septembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Mureș - Secția Contencios Administrativ și Fiscal în dosarul nr-, recurs soluționat prin decizia nr.906/R/30 octombrie 2008 pronunțată în cadrul dosarului menționat în antet.
PREȘEDINTE: Nemenționat
GREFIER
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
