Obligația de a face. Decizia 951/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 951/2008
Ședința publică din data de 16 aprilie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Floarea Tămaș
JUDECĂTOR 2: Mirela Budiu
JUDECĂTOR 3: Augusta Chichișan
GREFIER: - -
S-a luat în examinare - spre pronunțare - recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 2333/30.11.2007, pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâtul REGISTRUL AUTO R B - REPREZENTANTA C, având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul formulat este timbrat cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 2 lei și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.
S-a făcut referatul cauzei, ocazie cu care se învederează instanței că au fost puse concluzii pe fond în ședința publică din data de 9 aprilie 2008 și au fost consemnate în încheierea din acea zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 2.333 din data de 30.11.2007 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluja fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul împotriva pârâtului REGISTRUL AUTO ROMÂN - REPREZENTANȚA
Pentru a dispune astfel, instanța a reținut că potrivit art. 13 alin. 2 lit. a din nr.OG 78/2000, certificarea autenticității unui vehicul rutier constă în atestarea faptului că principalele sale elemente de identificare sunt originale și nu au fost supuse unor modificări neautorizate.
Reclamantul, se reține de către instanță, a prezentat o serie de acte constând în certificat de înmatriculare seria - 104/1992 eliberat de C, autorizația de circulație provizorie precum și o serie de facturi privind verificarea identității emise de, fără însă a se putea stabili care autoturism a fost verificat de această instituție. De asemenea, se reține de instanță că adeverința și celelalte facturi fiscale atestă înlocuirea unor piese sau bucăți din caroserie însă nu se poate stabili care autoturism a făcut obiectul acestor reparații. Pe de altă parte, se arată de către instanță că susținerile reclamantului sunt reale în sensul că atât caroseria autoturismului ce are poansonat nr. de identificare cât și piesele mașinii pot fi înlocuite însă această înlocuire trebuie să respecte prevederile legale și nu să înlocuiască numele de identificare pentru a exista indicii de substituire a autovehiculului cum este cazul de față.
Concluzionând, arată instanța că autoturismul prezentat de reclamant nu a corespuns din punct de vedere a verificării autenticității datorită numărului de identificare a caroseriei, așa cum a fost acesta realizat de constructor, astfel că în mod întemeiat a fost emisă nota de constatare, respingându-se solicitarea.
Împotriva soluției arătate a declarat recurs reclamantul susținând că instanța nu a avut în vedere cele rezultate din actele depuse: certificat de înmatriculare, autorizație de circulație provizorie, facturi, respectiv nu a avut în vedere datele de identificare rezultate din acestea și nota depusă.
Tot astfel, mai arată recurentul că sunt suficiente date pentru a da o soluție legală, iar în situația contrarie, se impune a fi obligată Primăria Municipiului C-N (Taxe și impozite) să restituie impozitul ce a fost achitat din anul 1993 și până în prezent.
Răspunzând celor invocate prin notele înregistrate la data de 07.04.2008, intimatul a solicitat respingerea recursului, fundamentat pe aceea că reținerile instanței constând în aceea că refuzul omologării și eliberării certificatului sunt corecte întrucât prin înlocuirea caroseriei și a blocului motor recurentul a creat un autovehicul nou și nu se poate folosi alt autovehicul sudând un număr de identificare pe caroseria autovehiculului său și nerespectând prevederile legale.
Analizând argumentele aduse prin recursul declarat, în raport de probele existente, de normele juridice incidente, de dispozițiile art. 304.pr.civ. Curtea reține că acestea nu pot conduce la modificarea hotărârii atacate.
Astfel, se reține că prin cererea introductivă de instanță, recurentul a solicitat instanței obligarea intimatului la eliberarea certificatului de autenticitate și a cărții de identitate pentru autoturismul proprietatea sa, marca " Breck" înmatriculat în baza certificatului seria - 304 emis de C la data de 30.04.1992 și deblocarea din baza de date a caroseriei autoturismului.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că s-a adresat intimatului pentru eliberarea documentelor menționate mai sus, însă în mod nejustificat s-a refuzat eliberarea acestora. Astfel, în dezvoltare se arată că autoturismul pentru care se solicită actele a fost avariat în proporție de 90 % și se impunea înlocuirea caroseriei și a pieselor, iar această înlocuire nu echivalează cu substituirea autoturismului și nici cu o necorespundere de ordin tehnic.
Din conținutul celor susținute prin demersul inițiat se observă că cererea recurentului se fundamentează pe refuzul nejustificat al autorității de a elibera anumite acte; că prin acest refuz i s-ar aduce o vătămare într-un drept recunoscut de lege.
Conform prev. art. 1 din Legea nr. 554/2004, orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim de către o autoritate, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termen a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios pentru recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim.
Potrivit aceluiași act normativ, se asimilează actelor administrative și refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau interes legitim.
În sensul legii, termenul de refuz nejustificat de a soluționa o cerere constituie exprimarea explicită cu exces de putere a voinței de a nu rezolva cererea unei persoane, iar excesul de putere semnifică exercitarea dreptului de apreciere al autorităților prin încălcarea limitelor competenței prevăzute de lege sau prin încălcarea drepturilor.
În speță, nu se poate reține însă incidența dispozițiilor menționate întrucât refuzul nu poate fi calificat ca fiind rezultatul excesului. Actul normativ ce instituie procedura omologării, a eliberării certificatului autenticității și cărții de identitate, nr.OG 78/2000, stabilește că elaborarea documentelor se face în cazul vehiculelor rutiere deja înmatriculate/înregistrate dacă vehiculul poate fi identificat.
Același act normativ mai prevede că vehiculul prezentat în vederea eliberării documentelor care nu poate fi identificat din cauza lipsei sau modificării numerelor de identificare a acestora, astfel cum au fost realizate de constructor sau de autoritățile competente, nu poate obține eliberarea documentelor.
Din analiza actului normativ se desprinde concluzia că în condițiile în care vehiculul a fost supus unor modificări esențiale, cum ar fi inclusiv modificările cu privire la numerele de identificare a vehiculului prezentat, eliberarea documentelor nu poate fi obținută. Or, așa cum corect a reținut și prima instanță, vehicul prezentat de recurent autorității pârâte a suferit modificări neautorizate, respectiv a fost înlocuită caroseria și vopsită; partea metalică pe care era înscris numărul de identificare era decupată, astfel, în acest sens, locul unde era poansonat numărul de către constructor era înconjurat de un cordon de sudură. Această situație de sudare nu permite identificarea corectă a numărului realizat de constructor, iar o autorizare pentru modificare nu a fost dată. În acest context al modificărilor aduse, caracteristicile astfel cum au fost realizate de constructor, identificarea vehiculului nu era posibilă și ca atare, în condițiile cerute de actul normativ arătat, nu se poate vorbi de un refuz nejustificat.
Desigur, se susține că era necesară modificarea potrivit procesului-verbal constatator al evenimentului rutier, că prin actele depuse: facturi, chitanțe a dovedit că modificările au fost autorizate. Atare susțineri nu pot fi primite întrucât pe lângă faptul că actul constatator a fost încheiat în anul 1996, iar modificările au fost făcute în anul 2005, acesta și nici restul actelor depuse nu implică înlocuirea în totalitate a caroseriei sau a numărului de identificare, actelor prezentate implică doar înlocuirea unor piese și bucăți (telescop, ușă). Pe de altă parte, nici un act nu atestă că modificările ar fi fost autorizate. Ca atare, față de cele rezultate din acte, susținerile reclamantului apar ca nefondate și urmează a fi respinse.
În plus, nici susținerile referitoare la restituire nu pot fi primite întrucât se omite a se avea în vedere că orice restituire a unor taxe sau impozite implică o anumită procedură ce în cauză nu a fost urmată.
Prin urmare, reținând că nu sunt motive întemeiate, în baza art. 312.pr.civ. Curtea va da o soluție de respingere a recursului declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul -- împotriva sentinței civile nr. 2.333 din 30 noiembrie 2007 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj, pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 16 aprilie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - - - - -
Red.
Dact./2 ex./12.05.2008.
Jud.fond:,.
Președinte:Floarea TămașJudecători:Floarea Tămaș, Mirela Budiu, Augusta Chichișan
