Obligația de a face. Decizia 96/2010. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizie nr. 96/
Ședința publică din 26 ianuarie 2010
Completul compus din:
- Președinte
- - Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursului declarat de reclamanții, și, prin moștenitor, toți având domiciliul ales la Cabinetul av., cu sediul în municipiul Târgu M,-/2, județul M, împotriva sentinței nr. 345 din 18.05.2009, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul asupra cauzei de către grefier, constatându-se că recursul este declarat în termenul procedural, parțial timbrat, de către o singură recurentă.
De asemenea, se constată că intimata,comuna de M, a depus întâmpinare, iar recurenta a solicitat amânarea judecării recursului în vederea angajării un ui avocat.
Instanța, având în vedere faptul că toți reclamanții au fost citați cu mențiunea achitării taxei de timbru și numai unul dintre ei a timbrat recursul, față de toți ceilalți invocă excepția netimbrării căii de atac iar cererea de amânare va fi respinsă având în vedere faptul că recursul a fost formulat la data de 21 octombrie, dată de la care recurenta avea suficient timp pentru angajarea unui avocat.
În raport de actele existente la dosar instanța reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința nr.345 din18 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr- s-a respins ca nefondată acțiunea formulată pe calea contenciosului administrativ de reclamanții, prin moștenitori, și, în contradictoriu cu pârâta comuna de
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că refuzul pârâtei de a elibera reclamanților adeverința solicitată din care să rezulte că terenul în cauză nu a fost proprietatea CAP-ului și nu formează obiectul Legii nr.18/1991, nu este un refuz nejustificat.
S-a reținut că din actele de la dosar reiese că pentru terenul în litigiu nu se poate elibera adeverința solicitată deoarece nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de Legea nr.18/1991.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanții și au solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii și admiterea acțiunii, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului s-a menționat că terenul în litigiu nu a fost în proprietatea CAP-ului și nu formează obiectul Legii nr.18/1991 și că pârâta nu a eliberat adeverința solicitată în acest sens.
Analizând cererea de recurs prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor art.3041Cod procedură civilă, instanța reține următoarele:
Pentru termenul de judecată din 30 septembrie 2008 recurenții a fost citați cu mențiunea timbrării cererii de recurs, însă nu a procedat la timbrare decât recurenta.
Ceilalți recurenți nu au formulat cerere de reexaminare nici nu au timbrat recursurile.
Cu privire la timbraj menționăm că taxa de timbru a fost calculată potrivit dispozițiilor din Legea nr.146/1997.
Potrivit art.20 alin.1 din Legea nr.146/1997, taxele de timbru se plătesc anticipat.
Având în vedere că taxa de timbru nu era achitată la data înregistrării cererii de recurs, recurenții au fost citați cu mențiunea achitării acesteia pentru termenul din 26 ianuarie 2010.
Potrivit art.20 alin.3 din Legea nr.146/1997, neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii.
Deoarece recurenții nu și-au îndeplinit obligația de plată, în baza art.20 alin.3 din Legea nr.146/1997, instanța va anula ca netimbrate cererile de recurs, cu excepția celei a recurentei.
În ce o privește pe aceasta, reținem că alături de ceilalți reclamanți a formulat o cerere pentru eliberarea unei adeverințe din care să rezulte că terenul situat în comuna de M,-, județul M, înscris în CF nr.1033 de M, nr.top.232/a/6 naf ost proprietatea CAP-ului și nu formează și nu a format niciodată obiectul Legii mr.18/1991(4 dosar fond).
La această cerere pârâta nu a dat nici un răspuns.
Prima instanță a apreciat că refuzul pârâtei de a elibera adeverința solicitată nu este un refuz nejustificat.
Nu se arată însă în ce mod a fost justificat refuzul. Dacă ar fi existat un răspuns, în orice formă, prin care pârâta să justifice care sunt motivele pentru care nu se poate elibera adeverința, am fi fost într-adevăr în prezența unui refuz justificat.
Câtă vreme însă pârâta a ignorat total cererea neacordând nici un răspuns, nu putem vorbi de un refuz justificat.
Suntem astfel în prezența nesoluționării în termenul legal a unei cereri, situație prevăzută de art.1 din Legea nr.554/2004.
Nu prima instanță trebuia să justifice neeliberarea actului ci instituția căreia reclamanții i s-au adresat.
Răspunsul trebuia dat în scris și trebuia să conțină motivele legale pentru care adeverința nu se poate elibera, astfel încât să putem considera că răspunsul îndeplinește condițiile pentru a putea considera că s-a răspuns cererilor reclamanților.
Fiind în prezența unui refuz nejustificat de soluționare a unei cereri, situație prevăzută de art.8 din Legea nr.554/2004, instanța va dispune în baza art.18 din Legea nr.554/2004, ca pârâta să elibereze un înscris care să cuprindă analiza situației terenului în litigiu și care să conțină în mod concret un răspuns în sensul că adeverința solicitată se poate elibera sau nu și care sunt motivele pentru varianta aleasă.
În consecință, în baza art.312 alin.1-3 Cod procedură civilă, instanța va admite recursul, va modifica hotărârea atacată și va admite acțiunea în sensul obligării la eliberarea unei adeverințe care să reflecte situația terenului în litigiu.
În cauză nu s-au dovedit cheltuielile de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Anulează ca netimbrate recursurile formulate de, prin moștenitori, și, toți cu domiciliul ales la cabinet av., în Tg-M,-/A, județul M, împotriva sentinței nr.345 din 18 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosar nr-.
Admite recursul formulat de domiciliată în Tg-M-, județul M, împotriva sentinței nr.345/2009 a Tribunalul Mureș.
Modifică hotărârea atacată și admite în parte acțiunea, în sensul că obligă pârâta să-i elibereze reclamantei o adeverință din care să rezulte dacă terenul în litigiu a fost sau nu în proprietatea CAP-ului și dacă formează sau nu obiectul Legii nr.18/1991.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică din 26 ianuarie 2010.
PRESEDINTE JUDECĂTORI: Nemenționat
-
GREFIER
Red.
Tehnored.
15 exp.
10.02.2010
Jud.fond:
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
