Ordonanță președințială contencios administrativ. Decizia 3017/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 3017/2008
Ședința publică din 15 decembrie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Mihaela Sărăcuț
JUDECĂTOR 2: Gheorghe Cotuțiu G -
JUDECĂTOR 3: Augusta Chichișan
GREFIER: - -
S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâții INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN C, REGIA AUTONOMĂ A DOMENIULUI PUBLIC C - N și MUNICIPIUL C N, împotriva ordonanței președințiale nr. 1912 din 17.10.2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Comercial Cluj, în contradictoriu cu intimata, având ca obiect cerere de ordonanță președințială.
La apelul nominal făcut în cauză s-a prezentat pentru recurentul C, consilier juridic, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare legal îndeplinită.
Recursurile sunt legal timbrate, fiecare cu câte 5 lei taxă judiciară de timbru și timbru judiciar de 0,15 lei.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că, în data de 08.12.2008 s-a înregistrat la dosarul cauzei întâmpinare din partea intimatei, prin care a solicitat respingerea recursurilor ca rămase fără obiect, întrucât cererea de suspendare a fost soluționată, la care a anexat înscrisuri în dovedirea poziției procesuale adoptate ( 20 -24).
În data de 09.12.2008 și respectiv 11.12.2008, recurenții C și Municipiul C N, au depus la dosar înscrisuri la care au anexat dovezile ce atestă achitarea taxelor de timbru datorate pentru recursurile promovate în cauză ( 25 -28).
Reprezentanta Cad epus la dosarul cauzei dovezile ce atestă achitarea taxelor de timbru datorate pentru recursul promovat în cauză ( 29) și a confirmat că, corespund realității aspectele expuse de către intimată prin întâmpinarea depusă la dosar, în sensul că a fost soluționată cererea de suspendare ce a făcut obiectul dosarului nr-, soluția fiind de respingere, a arătat că, susține recursul așa cum a fost formulat și că, nu mai are de formulat alte cereri în probațiune, solicitând acordarea cuvântului pe fond.
Curtea, în urma deliberării, constată că, nu mai sunt de invocat excepții prealabile sau de formulat alte cereri în probațiune, apreciază că, prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul reprezentantei C pe fondul cauzei.
Reprezentanta recurentului Caa rătat că, susține recursul așa cum a fost formulat și că, nu are calitate procesuală pasivă.
CURTEA
deliberând, reține că,
Prin sentința civilă nr. 1912 din data de 17 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Cluja fost admisă cererea de ordonanță președințială formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâții INSPECTORATUL POLIȚIEI JUDEȚENE C, REGIA AUTONOMĂ A DOMENIULUI PUBLIC C-N și MUNICIPIUL C dispunându-se suspendarea doar în privința reclamantei a executării nr. 670/2006 modificată prin nr. 22/2007 și respectiv prin nr. 752/2007 precum și a actului subsecvent și anume a procesului-verbal de ridicare a autovehiculului seria - nr. - din 10.10.2008 încheiat de C și C-N, cu consecința eliberării autoturismului proprietatea reclamantei marca CITROEN C3 cu nr. de înmatriculare - până la pronunțarea instanței asupra cererii de suspendare înaintată conform art. 14 din Legea nr. 554/2004.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin nr. 670/2006 a Municipiului C-N modificată prin nr. 22/2007 și nr. 752/2007 s-a aprobat regulamentul privind activitatea de ridicare transport depozitare și eliberare a autovehiculelor staționate neregulamentar pe domeniul public partea carosabilă a drumurilor publice, alveole, stații, trotuare, parcări și zone verzi. Aceste acte normative arată că ridicarea evenimentelor urmează a fi făcută de către în prezența Poliției Rutiere întrucât agenții constatatori sunt ofițerii și agenții poliției rutiere pentru drumurile publice și împuterniciții primarului pentru alte zone în care prezența autovehiculelor ar stânjeni circulația, parcări aflate pe domeniul public și spații verzi.
Agentul constatator întocmește în trei exemplare un document numit proces-verbal de ridicare a vehiculului staționat neregulamentar separat de procesul-verbal de constatare a contravenției iar pe lângă plata amenzii prevăzute în nr.OUG 195/2002 în cazul revendicării vehiculului trebuie achitată o taxă de 300 lei plus suma de 33,62 lei/zi fără pentru fiecare zi de depozitare.
Reclamantei i-a fost ridicat autoturismul proprietate personală cu nr. - ce se afla parcat, potrivit procesului-verbal de ridicare a autovehiculului seria - nr. - în data de 10.10.2008 orele 10,05 în intersecția din str. - cu str. - -. Acest loc se află în apropiere de locul de muncă al reclamantei aflat la Facultatea de Litere unde aceasta lucrează pe post de lector titular, beneficiind de un salar de bază de 365 lei. Afirmațiile reclamantei privitor la locul de muncă, salariul primit precum și la cei trei copii aflați în creștere și educare, au fost dovedite prin anexarea actelor privitoare la locul de muncă și a copiei de pe certificatele de naștere.
Reclamanta a formulat o plângere prealabilă pentru revocarea hotărârilor de consiliu arătate în cererea de ordonanță președințială, cerere ce a fost înregistrată la Consiliul Local al Municipiului C-N, cu nr. -/3/13 octombrie 2008. De asemenea, reclamanta a formulat o cerere pentru suspendarea actelor administrative precum și a procesului-verbal de ridicare a autovehiculului care este o operațiune administrativă.
Procesul-verbal de ridicare a autovehiculului, în calitate de operațiune administrativă poate fi atacat la instanța de contencios administrativ doar alături de actele administrative de care acesta este legat în conformitate cu art.18 din Legea 554/2004 și anume de hotărârile de consiliu în baza căruia acesta a fost întocmit sau de procesul-verbal de constatare a contravenției în conformitate cu nr.OG 2/2001.
Din moment ce reclamantei nu i-a fost comunicat procesul-verbal de constatare a contravenției și a înțeles să sesizeze autoritatea administrativă cu plângere prealabilă în baza art. 7 din Legea 554/2004 și cu acțiune în suspendarea hotărârilor de consiliu mai sus arătate, în baza art. 14 din Legea 554/2003, aceasta poate să urmeze în opinia instanței de fond și calea ordonanței președințiale prevăzute de art. 581 Cod procedură civilă.
Condițiile ordonanței președințiale sunt îndeplinite a apreciat instanța de fond, întrucât reclamanta a parcat mașina lângă locul său de muncă într-o zonă pe care o aprecia drept loc de parcare, în opinia sa fără a stânjeni circulația, nu dispune de sumele necesare în vederea revendicării autoturismului a cărei proprietară este și de care dacă afirmațiile sale sunt reale, a fost lipsită în mod nejustificat acest fapt creându-i prejudicii datorită îngreunării posibilității de deplasare la locul de muncă și la locul de școala a copiilor prin adoptarea unor prevederi prea generale care dau posibilitatea purtării abuzive a agenților însărcinați să decidă ridicarea acestor autoturisme.
De asemenea, prin admiterea acestei ordonanțe președințiale nu se prejudecă fondul care urmează a fi analizat prin cererea de suspendare din dosarul nr- și ulterior dacă plângerea prealabilă va fi soluționată nefavorabil prin acțiunea în contencios administrativ pentru anularea actelor administrative considerate nelegale sau a plângerii contra procesului-verbal de contravenție în conformitate cu nr.OG 2/2001.
Instanța a apreciat că ordonanța președințială privește suspendarea unor acte administrative normative care au impact asupra unui număr nedeterminat de persoane și care vor fi aplicate și în ipoteza în care tribunalul ar dispune suspendarea necondiționată a acestor acte administrative normative deoarece ordonanța președințială a fost dată fără citarea părților iar autoritățile publice implicate nu ar cunoaște dispozițiile ordonanței. Mai mult, ordonanța președințială privește un caz particular a unei persoane aflată într-o situație specială și până la pronunțarea instanței asupra cererii de suspendare în baza art. 14 din Legea 554/2004, nu se poate pretinde ca suspendarea să aibă efecte în privința altei persoane decât reclamanta.
Având în vedere toate aceste aspecte, tribunalul a admis cererea de ordonanță președințială și a dispus suspendarea doar în privința reclamantei a executării nr. 670/2006 modificată prin nr. 22/2007 și respectiv prin nr. 752/2007 precum și a actului subsecvent și anume a procesului-verbal de ridicare a autovehiculului Seria - nr. - din 10.10.2008 încheiat de C și C-N, cu consecința eliberării autoturismului proprietatea reclamantei marca CITROEN C3 cu nr. de înmatriculare - până la pronunțarea instanței asupra cererii de suspendare înaintată conform art. 14 din Legea 554/2004.
Împotriva acestei hotărâri au formulat recurs, pârâții INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN C, REGIA AUTONOMĂ A DOMENIULUI PUBLIC C - N și MUNICIPIUL C
În recursul formulat de pârâta REGIA AUTONOMĂ A DOMENIULUI PUBLIC C-N, s-a solicitat admiterea recursului si pe cale de consecință anularea sentinței atacate.
Pe cale de excepție pârâta a invocat lipsa calității procesuale pasive al C, menționând faptul că măsura ridicării autovehiculului a fost dispusă de către Politia Rutiera C, organ care a întocmit si procesul-verbal de ridicare a autovehiculului, C efectuând doar ridicarea, transportul si depozitarea autovehiculului prin dispoziția Poliției C, respectiv a agentului constatator.
Ca urmare, apreciază pârâta, taxa de ridicare, transport și depozitare încasate de regie este contravaloarea prestațiilor efectuate, motiv pentru care cererea în suspendare si de predare a autovehiculului, apar ca neîntemeiate.
Dezvoltându-și motivele de recurs, pârâta a arătat că susținerile intimatei nu corespund realității deoarece, aceasta a parcat autovehicul pe partea carosabilă, stânjenind în mod grav circulația publică, iar măsura a fost luată de către Inspectoratul de Politie Rutiera în vederea descongestionării circulației în aceea zona.
de ridicare, transport si depozitare au fost stabilite prin al Municipiului C-N, în care se prevede și modalitatea de recuperare a autovehiculului ridicat.
Faptul ca intimata a refuzat ridicarea autovehiculului și achitarea taxelor datorate din data de 10.10.2008 nu poate atrage răspunderea acestei autorități.
De asemenea, pârâta a arătat că intimata este în cunoștință de cauză în privința faptului că datorează taxa de staționare pentru fiecare zi în care autovehiculul se află în posesia pârâtei, dar cu toate acestea intimata continuă păstrarea autovehiculului la sediul regiei.
În continuarea motivării, pârâta a invocat dispozițiile art. 5 alin. 1 și 3 din Legea nr. 554/2004, iar măsura dispusă se încadrează în aceste dispoziții. S-a relevat și împrejurarea că fapta constatată și sancționată nu a fost luată de către angajații C, ci de către un agent constatator din cadrul Direcției Politiei Rutiere, iar acțiunea de ridicare, transport, depozitare a fost efectuata prin dispoziția Politiei Rutiere C, aceasta a fost si cea care a întocmit procesul-verbal contestat.
De asemenea, s-a menționat că ridicarea autovehiculului a fost o măsură complementară, luată de către agentul constatator, ca o măsură de urgență pentru decongestionarea circulației.
Față de stare de fapt existentă, pârâta a arătat că au fost respectat prevederile legale cuprinse în nr. 670/2006, art. 5 alin. 1 lit. j, precum și în nr.OUG 195/2002.
Referitor la acțiunea de ridicare, care este prevăzută si în nr.OUG 195/2002, pârâta susține că prevederile nr. 670/2006 cu modificările ulterioare, sunt în concordanta cu acest act normativ, iar în cazul în care instanța consideră că prevederile Codului Rutier si a nr. 670/2006 cu modificările ulterioare sunt nelegale, se poate invoca excepția de neconstituționalitate si nicidecum măsura suspendării acestui act normativ.
Astfel, pârâtă relevă că procedura de ridicare este prevăzuta si de prevederile art. 64, 96 alin. 2 lit. f si art.97 din nr.OUG 195/2002 (Codul Rutier)
Mai mult în acțiunea de fond din dosarul nr- de la Tribunalul Cluj, intimata a solicitat de asemenea suspendarea nr. 670/2006 cu modificările ulterioare, însă, nu a precizat nici un termen până când solicită suspendarea ei.
În final, pârâta a arătat că prin măsura suspendării i-ar fi afectată în mod grav activitatea ce o desfășoară, deoarece nu are sursele financiare necesare acoperirii fondului de salariu pentru angajații care desfășoară această activitate.
În recursul formulat unicipiul C-N prin Primar, s-a solicitat admiterea recursului, si în principal casarea ordonanței si trimiterea spre rejudecare instanței competente având în vedere că judecata nu s-a făcut în contradictoriu cu emitentul actului administrativ atacat, iar în subsidiar modificarea ordonanței atacate în sensul respingerii cererii de ordonanță președințiale, în primul rând pe cale de excepții - a lipsei calității procesuale pasive si a inadmisibilității cererii si în al doilea rând ca fiind nefondată.
De asemenea, pârâtul a criticat legalitatea si temeinicia soluției pronunțate de instanța de fond cu privire la următoarelor aspecte:
Pe cale de excepție a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a Municipiului -N în litigiile de contencios administrativ având ca obiect anularea unei hotărâri a Consiliului local al municipiului arătând că are calitate procesuală pasivă Consiliul local, si nu Municipiul, acesta din urmă nefiind emitentul actului atacat, iar pentru identitate de rațiune, urmează a se admite ca si în cererile vizând suspendarea executării hotărârilor de consiliu, legitimare procesuala are autoritatea publică emitentă.
În ceea ce privește incidenta în cauză a disp. art. 581. pr. civ. în pârâtului, în speță nu sunt aplicabile prevederile acestui text legal. Astfel, dacă acțiunea de anulare a unui act administrativ se judecă în temeiul Legii nr. 554/2004, cererea de suspendare a executării actului atacat, ca măsură provizorie, nu poate fi soluționată într-o altă procedură judiciară decât cea aplicabilă fondului litigiului, respectiv aplicarea art. 14 si 15 din Legea nr. 554/2004, și nu art. 581 Cod procedură civilă.
Prin urmare, susține pârâtul, având în vedere aceste considerente, cererea reclamanților este inadmisibilă pe acest temei de drept, chiar daca art. 28 din Legea nr. 554/2004 dispune completarea prevederilor acestei legi cu dispozițiile Codului d e procedura civilă.
Cum acțiunea de anulare a hotărârii de consiliu local, se judecă în temeiul Legii nr. 554/2004, o eventuala cerere de suspendare a actului administrativ, ca măsură provizorie, nu poate fi soluționată într-o altă procedură judiciară decât cea aplicabilă fondului litigiului.
In concluzie, pârâtul apreciază că instanța de fond a făcut doar aplicarea act. 581.proc.civ. examinând sumar îndeplinirea condițiilor si ignorând faptul că cererea de ordonanță președințială este grefată de o acțiune în contencios administrativ, astfel încât cererea de suspendare a executării actului administrativ atacat, ca măsură provizorie, nu poate fi soluționată decât cu procedura prev. de disp. art 14 si 15 din actul normativ anterior menționat fiind inadmisibilă pe cale de ordonanță președințială.
De asemenea s-a arătat că în speță nu sunt îndeplinite cumulativ cele trei condiții de admisibilitate a ordonanței președințiale, prev. de art. 581. pr. civ. respectiv urgenta, caracterul vremelnic si neprejudecarea fondului, iar instanța de fond și-a întemeiat hotărârea doar pe afirmațiile intimatei, situație în care nu se justifică urgenta adoptării măsurii de suspendare a nr. 67/2006 si a procesului-verbal de ridicare a autovehiculului.
Prin recursul declarat, pârâtul Inspectoratul de Poliție Județean Cas olicitat admiterea recursului, în principal, modificarea ordonanței președințiale nr. 1912/17.10.2008 în sensul respingerii acesteia ca fiind inadmisibilă, iar în subsidiar, modificarea ordonanței arătate în sensul respingerii cererii ca fiind neîntemeiată.
In susținerea acestei poziții procesuale pârâtul a avut în vedere faptul că suspendarea executării actului administrativ se poate solicita si corelativ pe temeiul art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004.
Din aceste reglementări pârâtul a relevat că rezultă fără echivoc că legiuitorul a reglementat posibilitatea suspendării executării actului administrativ având în vedere cazuri bine justificate și prevenirea unei pagube iminente, condiții care, chiar dacă se aseamănă cu cele reglementate pentru admiterea suspendării executării pe calea ordonanței președințiale, nu pot fi invocate în mod evident decât pe calea contenciosului administrativ si nu pe cea reglementata de art. 581 Cod.proc.civ.
Mai mult, susține pârâtul, trebuie relevat faptul că prin admiterea cererii de suspendare a nr. 670/2006 cu modificările si completările ulterioare, precum si a actului subsecvent, instanța de fond nu a făcut altceva decât să permită formularea mai multor cereri de suspendare succesive pentru aceleași motive, întrucât la data judecării cererii de ordonanță președințială îi fusese învederat faptul că reclamanta investise Tribunalul Cluj si cuocerere de suspendare a executării actului administrativ întemeiată pe art. 14 din Legea nr. 554/2004, dosar nr-), situație care vine în contradicție cu dispozițiile alin. 6 ale art. 14 din actul normativ menționat.
Pârâtul a precizat că în cazul în care suspendarea actului administrativ este admisibilă si pe calea ordonanței președințiale, solicită admiterea recursul cu consecința modificării ordonanței președințiale nr. 1912/2008 în sensul respingerii acesteia ca neîntemeiată.
De asemenea a relevat că pentru a putea dispune suspendarea executării, trebuie îndeplinite cumulativ condițiile existentei unei puternice îndoieli asupra legalității actului contestat, iar afirmațiile reclamantei în privința unei pagube iminentă și ireparabile, nu sunt dovedite. De altfel, din considerentele ordonanței președințiale recurate pârâtul apreciază că instanța de fond a avut în vedere la admiterea cererii nu elemente evidente, verificate si coroborate cu celelalte probe de la dosar, ci doar supoziții referitoare la realitatea afirmațiilor reclamantei dublate de considerente de ordin umanitar.
Intimata a depus întâmpinare, în cauză prin care a solicitat respingerea ca rămase fără obiect a recursurile promovate în cauză.
Astfel, se arată că așa cum rezultă și din dispozitivul ordonanței președințiale recurate, aceasta a fost în ființă doar până la pronunțarea instanței asupra cererii de suspendare ce a făcut obiectul dosarului nr- al Tribunalului Cluj si care a fost depusa la dosar în dovedirea existentei condițiilor de admisibilitate ale ordonanței președințiale recurate.
Intimata precizează că această cerere de suspendare a fost soluționată, în sensul respingerii ei, dar de atunci a mai înaintat o cerere de suspendare în același sens, ce a făcut obiectul dosarului nr- al Tribunalului Cluj si care a fost la rându-i soluționată, iar ulterior a înaintat acțiunea propriu-zisă de anulare a actului administrativ în cauza, si care are termen de judecată în data de 19.12.2008.
Analizând recursurile declarate de către pârâții INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN C, REGIA AUTONOMĂ A DOMENIULUI PUBLIC C - N și MUNICIPIUL CNp rin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor art.304 și 3041.pr.civ. Curtea le-a apreciat ca fiind fondate pentru următoarele considerente:
Este cunoscut faptul că potrivit normelor juridice instituite prin Codul d e procedură civilă, calitatea procesuală pasivă presupune existența unei identități între persoana pârâtului și cel despre care se pretinde că este obligat în raportul juridic dedus judecății, iar în situațiile juridice pentru a căror realizare calea justiției este obligatorie, calitatea procesuală pasivă aparține celui față de care se poate realiza interesul respectiv, reclamantul fiind obligat să justifice atât calitatea procesuală activă cât și pe cea pasivă, prin indicarea obiectului cererii și a motivelor de fapt și de drept pe care se întemeiază pretenția sa.
În speță, se poate observa că pârâtul Municipiul C-N - ca unitate administrativ-teritorială în care se exercită autonomia locală și în care se organizează și funcționează autorități ale administrației publice locale ( conform art.18 din Legea nr.215/2001) - precum și C nu au calitate procesuală pasivă în demersul judiciar al reclamantei vizând suspendarea efectelor hotărârilor Consiliului Local al municipiului C-N întrucât nu există identitate între persoana acestuia și cel care se pretinde obligat în raportul juridic dedus judecății sau față de care se poate realiza interesul reclamanților, actul administrativ contestat aparținând unui terț respectiv Consiliului Local al municipiului C-
În consecință, Curtea va aprecia excepția invocată ca fiind întemeiată iar în temeiul art.137 alin.1 pr.civ. urmează să o admită cu consecința respingerii acțiunii față de aceste pârâte ca urmare a admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive.
Cât privește fondul cauzei, se poate observa că instanța de fond a aplicat greșit dispozițiile art. 581 Cod procedură civilă într-un litigiu de contencios administrativ, considerând fără temei că aceste prevederi legale sunt aplicabile și cererilor de suspendare a efectelor unui act administrativ.
Condițiile și cazurile în care poate fi suspendată executarea unui act administrativ sunt prevăzute expres în art. 14-15 din Legea nr. 554/2004, ca lege specială, derogatorie de la dreptul comun, în materia contenciosului administrativ.
Intimata nu a solicitat măsura de suspendare în baza dispozițiilor art. 14 sau art. 15 din Legea nr. 554/2004 și nu a dovedit îndeplinirea condițiilor prevăzute în această reglementare, iar instanța de contencios administrativ a considerat eronat că suspendarea executării actului administrativ poate fi dispusă și pe calea ordonanței președințiale.
Compatibilitatea aplicării dispozițiilor de procedură civilă cu procedura reglementată de Legea nr. 554/2004 a fost stabilită eronat de instanța de fond.
Potrivit art. 28 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, dispozițiile acestei legi se completează cu prevederile Codului d e procedură civilă, în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de autoritate dintre autoritățile publice, pe de o parte, și persoanele vătămate în drepturile sau interesele lor legitime, pe de altă parte, precum și cu procedura reglementată de această lege.
Norma de trimitere enunțată anterior nu poate avea însă ca obiect decât acele dispoziții procedurale pentru care nu este prevăzută o reglementare specială în legea contenciosului administrativ, în baza căreia a fost sesizată a se pronunța în primă instanță Curtea de Apel Cluj.
Deci, măsura provizorie de suspendare a executării unui act administrativ nu poate fi soluționată într-o altă procedură judiciară decât prin cea reglementată în Legea nr. 554/2004, ca lege aplicabilă pentru fondul pricinii.
Pentru toate aceste considerente, Curtea va aprecia recursurile declarate de către pârâții INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN C, REGIA AUTONOMĂ A DOMENIULUI PUBLIC C - N și MUNICIPIUL C N ca fiind fondate iar în temeiul dispozițiilor art.312 alin.1 pr.civ. urmează să le admită, va modifica hotărârea recurată în sensul că va admite excepția lipsei calității procesuale pasive a părâților REGIA AUTONOMĂ A DOMENIULUI PUBLIC C - N și MUNICIPIUL C N și va respinge ca inadmisibilă cererea reclamantei în contradictoriu cu pârâtul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de pârâții INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN C, REGIA AUTONOMĂ A DOMENIULUI PUBLIC C - N și MUNICIPIUL C împotriva sentinței civile nr. 1912 din 17 octombrie 2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj pe care o modifică în sensul că: admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților REGIA AUTONOMĂ A DOMENIULUI PUBLIC C - N și MUNICIPIUL C.
Respinge ca inadmisibilă cererea reclamantei.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 15 decembrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - G - - - - -
Red.
Dact./3 EX./18.12.2008.
Președinte:Mihaela SărăcuțJudecători:Mihaela Sărăcuț, Gheorghe Cotuțiu, Augusta Chichișan
