Ordonanță președințială contencios administrativ. Decizia 536/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIE CIVILĂ NR. 536/2009
Ședința publică din data de 09 februarie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Augusta Chichișan
JUDECĂTOR 2: Mihaela Sărăcuț
JUDECĂTOR 3: Gheorghe Cotuțiu G -
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat pârâta SC IMOBILIARE SRL împotriva sentinței civile nr. 1841 din 10.10.2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj, în contradictoriu cu intimații, și CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI C N, având ca obiect anulare ordonanță președințială.
La apelul nominal făcut în cauză s-a prezentat avocat pentru recurentă și avocat pentru intimații, și, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că, în data de 06 februarie 2009 s-a depus la dosar întâmpinare din partea intimaților, și, prin care solicită respingerea recursului și menținerea sentinței atacat.
Reprezentanta recurentei depune la dosar minuta sentinței civile nr. 1841/2008 și arată că nu mai susține prima solicitare din recurs întrucât în dispozitivul sentinței este menționat cărei pârâte trebuie să achite reclamanții cheltuielile de judecată și nemaiavând de invocat excepții prealabile sau de formulat cereri în probațiune și solicită cuvântul pe fond.
Reprezentanta intimaților, și arată că nu mai are de invocat excepții prealabile sau de formulat cereri în probațiune și solicită cuvântul pe fond.
Curtea, în urma deliberării, constată că, nu mai sunt de invocat excepții prealabile sau de formulat cereri în probațiune, apreciază că, prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul pe fond reprezentantelor părților.
Reprezentanta recurentei solicită admiterea recursului și modificarea sentinței atacate pentru motivele depuse pe larg în scris, în sensul acordării onorariului de succes, arătând că partea care a căzut în pretenții trebuie să suporte în final cheltuielile cu acest onorariu.
Reprezentanta intimaților, și solicită respingerea recursului, menținerea sentinței instanței de fond și obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată pentru motivele depuse pe larg în scris și susținute în fața instanței. În susținere se arată că, potrivit dispozițiilor art. 274 alin.2 pr.civ instanța va obliga partea care cade în pretenții la plata cheltuielilor de judecată pe care le dovedește că le-a făcut. Onorariu de succes nu este o creanță dovedită, acest succes nu poate fi dovedit decât în cazul în care hotărârea este irevocabilă, iar în speță hotărârea instanței de fond nu este definitivă și irevocabilă. Onorariu de succes reprezintă o bonificație, o premiere a avocatului în cazul în care va câștiga procesul, astfel că nu pot fi obligați să suporte acest onorariu. Nu există o legătură de cauzalitate între cerere de chemare în judecată înaintată de reclamant și necesita cheltuirii acestei sume de către pârât, sens în care intimații nu pot fi obligați la plata acestei sume cu titlul de cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Asupra prezentului recurs, constată:
Prin sentința civilă nr. 1.841 din 10 octombrie 2008 pronunțată în dosarul nr- de Tribunalul Cluj - Secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale s-a respins excepția lipsei de interes a reclamanților invocată de pârâta IMOBILIARE
Totodată, s-a admis excepția invocată de pârâtul Consiliul Local al Municipiului C-
De asemenea, s-a respins petitul 1 al cererii reclamanților împotriva pârâtului Consiliul Local al Municipiului C-N, pe excepția lipsei calității procesuale pasive.
S-a constatat că reclamantul a renunțat la judecată.
S-a admis excepția invocată de pârâți și în consecință s-a respins cererea de ordonanță președințială precizată formulată de reclamanții, împotriva pârâților Primarul Municipiului C-N, Consiliul Local al Municipiului C-N și Imobiliare C-N, ca inadmisibilă.
Au fost obligați reclamanții să plătească pârâtei Imobiliare suma de 4.165 lei, cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin cererea lor, reclamanții, au chemat în judecată pe pârâții Consiliul Local al Municipiului C-N și Imobiliare C-N, solicitând ca pe calea ordonanței președințiale să se dispună suspendarea oricăror lucrări de construire și amenajare privind construcția situată în C-N, str. - -, având autorizația de construire nr. 2.031/16.11.2007, până la soluționare definitivă și irevocabilă a acțiunii ce face obiectul dosarului nr- al Tribunalul Cluj, cu cheltuieli de judecată.
Ulterior, reclamanții și-au precizat cererea de ordonanță președințială, solicitând închiderea și sigilarea șantierului de lucrări, evacuarea muncitorilor de pe șantier, respectiv suspendarea nr. 603/2007, până la soluționarea irevocabilă a dosarului de fond nr-, cu cheltuieli de judecată.
Excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Consiliul Local al Municipiului C-N a fost apreciată ca întemeiată de instanța de fond, deoarece în conformitate cu prevederile art. 4 alin. 1 lit. b din Legea nr. 50/1991 republicată, "autorizațiile de construire se emit de primarii municipiilor sau orașelor pentru construcțiile și lucrările de orice fel din intravilanul și extravilanul acestora".
Potrivit prevederilor art. 7 alin. 13 din Legea nr. 50/1991, "autorizația de construire se semnează de președintele consiliului județean sau de primar, după caz, de secretar și de arhitectul șef sau de persoana cu responsabilitate in domeniul amenajării teritoriului și urbanismului din aparatul propriu al autorității administrației publice emitente, responsabilitatea emiterii autorizațiilor revenind semnatarilor potrivit atribuțiilor stabilite conform legii".
Din interpretarea prevederilor legale menționate rezultă că în litigiile de contencios administrativ care au ca obiect anularea autorizațiilor de construire au calitate procesuală pasivă primarii municipiilor și nu consiliul local care nu este emitentul actului atacat.
Pentru identitate de rațiune, prezenta cerere având ca obiect suspendarea lucrărilor de construire ce se efectuează în baza unui act administrativ, respectiv autorizația de construire, tribunalul a apreciat că legitimitate procesuală are autoritatea publică emitentă, respectiv Primarul Municipiului C-
Față de cele expuse, tribunalul a admis excepția și a respins petitul 1 al cererii reclamanților împotriva acestui pârât pe excepția lipsei calității procesuale pasive.
Excepția lipsei de interes a reclamanților invocată de pârâta a fost respinsă, deoarece imobilele acestora se învecinează cu pârâta și prin edificarea construcțiilor le este afectat dreptul lor de proprietate, aspecte care urmează a fi analizate în cadrul judecării dosarului nr-.
Excepția inadmisibilității cererii invocată de pârâții Primarul Municipiului C-N și a fost admisă pentru următoarele considerente:
Reclamanții și-au întemeiat in drept cererea pe dispozițiile art. 581.pr.civ. care în opinia instanței de fond nu sunt aplicabile, deoarece incidența acestora este determinată de natura pricinii.
Este real că art. 28 din Legea nr. 554/2004 stipulează că "dispozițiile prezentei legi se completează cu prevederile Codului d e procedură civilă, în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de autoritate dintre autoritățile publice pe de o parte, și persoanele vătămate în drepturile sau interesele lor legitime, pe de altă parte, precum și cu procedura reglementată de prezenta lege, iar compatibilitatea aplicării normelor de procedură civilă se stabilește de instanță".
Din interpretarea acestor prevederi legale rezultă că norma de trimitere stipulată nu poate avea ca obiect decât acele dispoziții procedurale pentru care nu este prevăzută o reglementare specială în legea contenciosului administrativ sub incidența căreia s-a aflat fondul pricinii.
Având în vedere că acțiunea având ca obiect anularea unui act administrativ se judecă în temeiul Legii nr. 554/2004, instanța de fond a apreciat că cererea de suspendare a executării actului atacat, ca măsură provizorie nu poate fi soluționată într-o altă procedură judiciară decât cea aplicabilă fondului litigiului, în speță prevederile art. 14 și 15, care au caracter special și prevalează raportat la dispozițiile dreptului comun, art. 581.pr.civ.
Din aceste rațiuni, a fost respins și petitul având ca obiect suspendarea nr. 603/25.09.2007.
Apărarea invocată de pârâta Imobiliare prin întâmpinarea de la fila 90, în sensul că prezenta cerere este inadmisibilă, întrucât nu a fost împrocesuat emitentul actului administrativ, a fost respinsă, deoarece așa cum rezultă din actul de la fila 122, reclamanții și-au extins cererea și față de pârâtul Primarul Municipiului C-
Reclamanții prin înscrisul de la fila 37-38 și-au precizat cererea, solicitând ca prin aceeași hotărâre să se dispună și închiderea, sigilarea șantierului de lucrări, evacuarea muncitorilor de pe șantier, până la soluționarea irevocabilă a dosarului nr-.
Față de modul de formulare a acestui petit, instanța a apreciat că astfel de măsuri sunt incompatibile cu caracterul vremelnic al măsurilor ce se pot lua prin intermediul unor ordonanțe președințiale, deoarece au un caracter definitiv și în consecință nu pot fi dispuse prin această procedură.
Așa fiind, cererea de ordonanță președințială, astfel cum a fost precizată de reclamanți a fost respinsă împotriva pârâților Primarul Municipiului C-N, Consiliul Local al Municipiului C-N și pe excepția inadmisibilității.
Reclamantul prin înscrisul de la fila 55 învederat că renunță la judecarea cererii de ordonanță președințială de care instanța de fond a lua act în conformitate cu prevederile art. 246.pr.civ.
Potrivit prevederilor art. 274.pr.civ. reclamanții au fost obligați să plătească pârâtei suma de 4.165 lei, cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocațial, conform facturii nr. - ( 157) și contractului de asistență juridică nr. 167/20.08.2008 ( 156), onorariul de succes urmând a fi apreciat la data soluționării irevocabile a cauzei, achitarea acestuia fiind condiționată prin contract în acest sens.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termenul legal, pârâta Imobiliare solicitând admiterea lui, modificarea sentinței arătate, în parte, în sensul obligării reclamanților la plata sumei de 4.330 lei cheltuieli de judecată.
Dezvoltându-și motivele de recurs pârâta-recurentă, bazându-se pe dispozițiile art. 3041.pr.civ. a considerat, în esență, că în mod greșit prima instanță nu a inclus în cheltuielile de judecată onorariul de succes ce urma a fi achitat avocatului din motive de ordin procesual, deoarece acesta ar fi fost plătit doar la rămânerea irevocabilă a hotărârii, ceea ce ar forța-o la exercitarea căii de atac, ducând în caz de reușită la noi cheltuieli de judecată.
Apoi, în cazul în care instanța de fond ar fi procedat la reducerea onorariului,pe motiv că acesta nu este proporțional cu complexitatea cauzei, acest fapt ar fi contrar cu dispozițiile art. 132 din Statutul profesiei de avocat potrivit cărora: "Stabilirea onorariilor avocatului depinde de fiecare dintre următoarele elemente: a) timpul și volumul de muncă solicitată pentru executarea mandatului primit; b) natura, noutatea și dificultatea cauzei; c) importanța intereselor în cauză; g) avantajele și rezultatele obținute pentru profitul clientului, ca urmare a muncii depuse de avocat".
În final, s-a susținut că toate aceste elemente justifică acordarea onorariului de succes în cuantumul stabilit și includerea lui în cheltuielile de judecată potrivit art. 274.pr.civ.
La rândul lor, intimații-reclamanți, și au formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca neîntemeiat, considerând soluția primei instanțe ca legală și temeinică, deoarece nu se pot acorda cheltuieli de judecată decât în măsura în care acestea sunt dovedite, iar onorariul de succes se acordă de parte ca o bonificație sau ca o premiere a avocatului când hotărârea devine irevocabilă, acesta neputând fi inclus în cheltuielile de judecată.
Chiar dacă prima instanță nu a avut în vedere o eventuală reducere a onorariului, aceasta se impunea deoarece obiectul procesului a fost o ordonanță președințială care impune o procedură specială lipsită de o complexitate deosebită.
Recursul declarat în cauză nu este întemeiat.
Astfel, examinând actele și lucrările dosarului din perspectiva motivelor de recurs invocate, a apărărilor formulate de intimați și a disp. art. 3041.pr.civ. Curtea reține următoarele:
Potrivit cu dispozițiile art. 274.pr.civ. "(1) Partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuieli de judecată.
(2) Judecătorii nu pot micșora cheltuielile de timbru, taxe de procedură și impozit proporțional,plata experților, despăgubirea martorilor precum și orice alte cheltuieli pe care partea care a câștigat va dovedi că le-a făcut.
(3) Judecătorii au însă dreptul să mărească sau să micșoreze onorariile avocaților, potrivit cu cele prevăzute în onorariilor minimale, ori de câte ori vor constata motivat că sunt nepotrivit de mici sau de mari față de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat".
"A cădea în pretenții" înseamnă a pierde procesul. În cazul de față, procesul a fost pierdut de reclamanți care, față de pârâtă, se află în culpă procesuală. Ca o expresie a principiului disponibilității, cheltuielile de judecată nu se acordă din oficiu ci numai la cerere.
Pârâta, prin reprezentantul său, a pretins cheltuielile de judecată constând în onorariul avocatului precum și onorariul de succes al acestuia stabilit conform contractului de asistență juridică dintre acesta și pârâtă, însă la dosar a depus doar acte doveditoare pentru 4.165 lei onorariu efectiv plătit.
Din interpretarea textului legal mai sus citat, rezultă fără putință de tăgadă că se acordă cheltuielile de judecată numai în măsura în care au fost dovedite.
Sub acest aspect, soluția primei instanțe este legală și temeinică, deoarece a avut în vedere la închiderea dezbaterilor decontul cheltuielilor făcute însoțite de actele doveditoare.
Cât privește însă susținerea recurentei că în cuantumul de judecată trebuia introdus și onorariul de succes cuvenit avocatului, Curtea, deși prima instanță nu s-a referit la incidența dispozițiile art. 274 alin. 3.pr.civ. observă următoarele:
Deși s-ar părea că alin. 3 al textului legal citat ar intra în conflict cu dispozițiile din Legea nr. 51/1995 privind organizarea și exercitarea profesiei de avocat conform cărora"contactul dintre avocat și clientul său nu poate fi stânjenit sau controlat direct sau indirect de nici un organ al statului", conflictul este numai aparent.
În realitate, dacă instanța face aplicarea acestor dispoziții legale, nu intervine în contractul de asistență juridică dintre avocat și client, care se menține în integralitate. Drept urmare, clientul va plăti avocatului onorariul convenit, în schimb, cealaltă parte, nu va fi obligată să plătească adversarului întregul onorariu convenit de acesta cu avocatul său, ci numai onorariul în cuantumul fixat de instanță, cu respectarea criteriilor legale mai sus enunțate.
Este demn de remarcat și faptul că dispozițiile art. 274 alin. 3.pr.civ. au fost considerate constituționale prin decizia Curții Constituționale nr. 401/14.07.2005, iar în considerentele acesteia s-a făcut referire și la jurisprudența, care investită fiind cu soluționarea pretențiilor la rambursarea cheltuielilor de judecată, în care sunt cuprinse și onorariile avocațiale, a statuat că acestea urmează a fi recuperate numai în măsura în care constituie cheltuieli necesare care au fost în mod real făcute, în limita unui cuantum rezonabil.
Așadar, în cazul de față, ținând cont de obiectul cauzei care se referă la o cerere de ordonanță președințială ce se soluționează într-o procedură specială conform art. 581 - 582.pr.civ. de munca efectivă depusă de avocat în apărarea intereselor părții, cheltuielile de judecată au fost just acordate de către prima instanță.
Desigur, raportul juridic generat de încheierea contractului de asistență juridică dintre pârâtă și avocatul său nu privește instanța, deoarece aceasta nu îl poate modifica sau anula în totul sau în parte în privința onorariului de succes, însă așa cum s-a arătat, în raporturile dintre părțile litigante este îndrituită să aprecieze cuantumul cheltuielilor de judecată cuvenit părții câștigătoare, incluzând onorariul avocatului care, la rândul său, poate fi mărit sau micșorat, în condițiile legale mai sus expuse.
Așa fiind, față de toate aceste considerente de fapt și de drept mai sus expuse, cât și de dispozițiile art. 312 alin. 1 teza a II-a pr.civ. prezentul recurs urmează a fi respins ca neîntemeiat, cu consecința menținerii în întregime a sentinței atacate.
Totodată, față de dispozițiile art. 274.pr.civ. și de cererea intimaților în privința cheltuielilor de judecată, având în vedere dovedirea acestora cu chitanțele de la dosar și cu împuternicirea avocațială pentru această fază procesuală, Curtea urmează să o oblige pe recurentă să plătească intimaților câte 1.000 RON cheltuieli de judecată, deoarece ea este partea căzută în pretenții.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta IMOBILIARE C-N, cu sediul în C-N, str. -, nr. 20,. 21, jud. C, prin reprezentantul său, împotriva sentinței civile nr. 1.841 din 10 octombrie 2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj pe care o menține în întregime.
Obligă recurenta să plătească intimaților, și la câte 1.000 Ron cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 9 februarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - G - - -
Red.Gh.
Dact./2 ex./05.03.2009.
Jud.fond:.
Președinte:Augusta ChichișanJudecători:Augusta Chichișan, Mihaela Sărăcuț, Gheorghe Cotuțiu
