Ordonanță președințială contencios administrativ. Decizia 550/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 550/CA
Ședințapublică de la 27 octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Adriana Gherasim
JUDECĂTOR 2: Kamelia Vlad
JUDECĂTOR 3: Erol Geli
Grefier - - -
Pe rol, judecarea recursului în contencios administrativ și fiscal formulat de recurenta reclamantă - -, cu sediul în T,--123, județul T, împotriva sentinței civile nr.1049 din 15.05.2008 pronunțată de Tribunalul Tulcea, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatele pârâte DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE T și P T - ACTIVITATEA DE INSPECȚIE FISCALĂ, ambele cu sediul în T,- bis, județul T, având ca obiect ordonanță președințială.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință care evidențiază părțile, obiectul litigiului și stadiul procesual, după care:
Instanța rămâne în pronunțare asupra excepției tardivității formulării recursului.
CURTEA:
Asupra recursului în contencios administrativ de față:
Prin cererea adresată acestei instanțe și înregistrată sub nr. 658/88/25 martie 2008, reclamanta, a solicitat în contradictoriu cu T și T - Activitatea de Inspecție Fiscală T, suspendarea executării deciziei de impunere nr. 14 din 23 ianuarie 2008, emisă de Agenția Națională de Administrare Fiscală -
In drept, au fost invocate dispozițiile art. 14 alin. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.
In motivarea cererii, reclamanta a arătat că, organul de control, în urma verificării efectuate în perioada 1 ianuarie 2004 - 31 decembrie 2006, constat că nu a calculat penalități de întârziere pentru neplata în termen a obligațiilor contractuale de către societățile cu care a încheiat contracte de închiriere în perioada 1 ianuarie 2004 - 31 decembrie 2006, diminuând veniturile fiscale. In acest sens, s-au stabilit ca obligații fiscale suplimentare de plată: 31791 lei (impozit pe profit) și 23 198 lei (majorări de întârziere).
Societatea a contestat decizia de impunere nr. 14 din 23 ianuarie 2008, în temeiul art. 205 - 207 din Codul d e procedură fiscală, considerând că obligațiile fiscale suplimentare stabilite sunt netemeinice sub două aspecte:
1. Dispozițiile legale incidente în cauză (Legea nr. -) au fost interpretate greșit, neavând o obligație legală de a percepe și factura penalități de întârziere pentru locatarii care au plătit cu întârziere chiria conform contractelor încheiate.
2. modul de calcul al sumelor pe care ar fi putut să le perceapă ca penalități de întârziere a fost eronat calculat de organele de inspecție fiscală, neavându-se în vedere dispozițiile nr.OG 9/2000.
Contestația a fost depusă și înregistrată sub nr. 33434 din 29 februarie 2008 la Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului
Prin adresa de înființare a popririi nr. - din 17 martie 2008, Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Tat recut la executarea Deciziei de impunere privind conturile societății deschise la. - Sucursala T și Credit European Bank - Sucursala
Această măsură este de natură să perturbeze grav funcționarea societății, având în vedere domeniul în care își desfășoară activitatea "desfacerea și comercializarea de produse alimentare", putându-se ajunge la încetarea plăților către furnizori și a salariilor angajaților.
In desfășurarea activității, societatea a dat permanent dovada de disciplină financiară calculând și virând la timp taxele și impozitele aferente, dovada în acest sens face cazierul fiscal anexat la dosar.
De asemenea, exista o puternică îndoială asupra legalității deciziei de impunere nr. 14 din 23 ianuarie 2008, având în vedere modul în care au fost aplicate în cauză dispozițiile Legii nr. 469/2002, cât și procedura de calcul a obligațiilor fiscale suplimentare de plată.
Mai mult, societatea dispune de resursele financiare necesare pentru achitarea acestor obligații, în situația în care contestația nu va fi admisă, dovada fiind suma de 1.055.313 lei disponibilă în conturile reclamantei.
La termenul din 15 mai 2006, reclamanta și-a modificat acțiunea în sensul că și-a întemeiat acțiunea în drept, pe dispozițiile art. 15 din Legea nr. 554 /2004 motivat de faptul că, prin Decizia nr. 14 din 31 martie 2008, emisă de Taf ost respinsă contestația pe care a formulat-o împotriva Deciziei de impunere nr. 14 din 23 ianuarie 2008.
In dovedirea cererii, reclamanta a depus la dosarul cauzei înscrisuri.
Prin sentința civilă nr.1049 din 15 mai 2008 Tribunalul Tulceaa respins cererea formulată de reclamanta - - ca nefondată.
Pentru a pronunța astfel, a reținut prima instanță că la data de 5 decembrie 2007, reclamanta a fost supusă unui control financiar, în urma căruia s-a încheiat procesul verbal nr. -/5 decembrie 2007 prin care s-au stabilit venituri suplimentare provenite din calcularea penalităților de întârziere contractuale (Legea nr. 469/2002 și Legea nr. 416/2006), urmare a contractelor de închiriere de spații și mijloace fixe prin care s-au stipulat clauze pentru neplata în termen a chiriei (conform anexelor 70 - 91 procesului verbal nr. 31788/5 decembrie 2007), pentru care s-a calculat o diferență de impozit pe profit în sumă de 31.791 lei.
In urma constatărilor din procesul verbal nr. 31788 din 5 decembrie 2007, organele de inspecție fiscală din cadrul Activității de Inspecție Fiscală I au verificat modul de stabilire, evidențiere, declarare și virare a impozitelor, taxelor și contribuțiilor datorate bugetului de stat consolidat la
Verificarea a cuprins perioada 1 ianuarie 2004 - 31 decembrie 2006.
Inspecția fiscală s-a finalizat prin întocmirea Raportului de inspecție fiscală generală nr. 30176 din 23 ianuarie 2008, în baza căruia s-a emis Decizia de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare nr. 14/23 ianuarie 2008, prin care organul de control a stabilit că are de plată la bugetul general consolidat o diferență de impozit pe profit în sumă de 31.791 lei.
Pentru neplata în termen a obligațiilor fiscale suplimentare menționate mai sus, s-au calculat majorări de întârziere aferente în sumă de 23.198 lei.
Reclamanta a formulat contestație împotriva Deciziei de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare nr. 14/23 ianuarie 2008 cu privire la suma de 54.989 RON reprezentând impozit pe profit și majorări de întârziere aferente.
Prin decizia nr. 14 din 31 martie 2008, pârâta Tas oluționat contestația formulată de reclamantă respingând-o ca neîntemeiată. Împotriva acestei decizii, reclamanta a formulat contestație care a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Tulcea la data de 18 aprilie 2008.
Potrivit art. 15 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, Legea contenciosului administrativ, suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamant pentru motivele prev. de art. 14 și prin cererea adresată instanței competente pentru anularea, în tot sau în parte, a actului atacat. Cererea de suspendare se poate formula odată cu acțiunea principală sau printr-o acțiune separată, până la soluționarea în fond.
Potrivit art. 14 alin. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond.
In speță, nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute cumulativ de art. 15 alin. 1, raportat la art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, pentru suspendarea executării actului administrativ: cazul bine justificat și prevenirea producerii unei pagube iminente.
Astfel, existența unui caz bine justificat poate fi reținută, dacă, din împrejurările cauzei ar rezulta o îndoială puternică și evidentă asupra prezumției de legalitate, care constituie unul dintre fundamentele caracterului executoriu al actelor administrative.
Instanța are doar posibilitatea efectuării unei cercetări sumare a aparenței dreptului, întrucât, în cadrul procedurii prevăzute de lege pentru suspendarea executării actului administrativ, nu poate fi prejudecat fondul litigiului.
Natura măsurii dispuse prin actul atacat, nu constituie prin ea însăși un caz bine justificat, iar motivele de nelegalitate a deciziei invocate de reclamantă în susținerea cazului bine justificat, presupun cercetarea în profunzime a fondului cauzei, și nu se circumscrie condiției prev. de art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004.
In ceea ce privește paguba iminentă, aceasta este definită ca fiind prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public.
Reclamanta trebuia să facă dovada că este amenințată prin executarea actului cu o vătămare iminentă și deci ireparabilă, ceea ce în cauză nu s-a demonstrat.
Simpla afirmație că, prin actul administrativ adoptat i s-a produs un prejudiciu, fiind pusă în pericol întreaga activitate comercială, nesusținută de probe, nu este de natură să ducă la admiterea cererii de suspendare, cu atât mai mult cu cât, chiar reclamanta prin cererea cu care a investit instanța, susține că dispune de resursele financiare necesare pentru achitarea obligațiilor care fac obiectul deciziei.
Împotriva acestei hotărârii a declarat recurs reclamanta - -
Verificând actele și lucrările dosarului, în raport de excepția tardivității declarării recursului, invocată din oficiu de instanță, se constată următoarele:
Hotărârea instanței de fond a fost pronunțată la data de 15 mai 2008, iar recursul a fost declarat la data de 18.07.2008, conform file 2-3 dosar recurs.
Potrivit art.5825(1) cod procedură civilă "ordonanța este supusă recursului în termen de 5 zile de la pronunțare, dacă s-a dat cu citarea părților, și de la comunicare, dacă s-a dat fără citarea părților".
Cum instanța a dispus citarea părților, iar pentru termenul de judecată stabilit pentru data de 15 mai 2008 reclamanta a avut termen în cunoștință, urmează a se admite excepția tardivității declarării recursului, invocată din oficiu de instanță și a se respinge recursul ca tardiv formulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția tardivității recursului.
Respinge recursul formulat de recurenta reclamantă - -, cu sediul în T,--123, județul T, împotriva sentinței civile nr.1049 din 15.05.2008 pronunțată de Tribunalul Tulcea, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatele pârâte DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE T și P T - ACTIVITATEA DE INSPECȚIE FISCALĂ, ambele cu sediul în T,- bis, județul T, având ca obiect ordonanță președințială, ca tardiv formulat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 27 octombrie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Tehnored. 2 ex./11.11.2008
Președinte:Adriana GherasimJudecători:Adriana Gherasim, Kamelia Vlad, Erol Geli
