Ordonanță președințială contencios administrativ. Decizia 921/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR.921
Ședința publică din data de 10 iunie 2009
PREȘEDINTE: Nițu Teodor
JUDECĂTORI: Nițu Teodor, Stan Aida Liliana Chirica
- -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursurilor formulate de reclamantul PRIMARUL SECTORULUI 1 B, cu sediul în B, sector 1,- și în B, Șoseaua B-P nr.9-13, sector 1 și pârâta SC SRL, cu sediul în B, sector 1, str.- nr.2, parter,.2, împotriva sentinței nr.179 pronunțată în data de 19 martie 2009 de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâții SC SRL cu sediul în B, sector 1,-, SC ȘI ASOCIAȚII SRL, cu sediul ales la ȘI, în B, sector 1, Calea nr.136 și în B, sector 3, nr.41, -3,.A,.2 și intervenienta în nume propriu - B, cu sediul în B,-, sector 1 și la și în B, sector 1, nr.5A,.11.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică la data de 9 iunie 2009, fiind consemnate în încheierea de la acea dată ce face parte integrantă din prezenta decizie, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera, în baza art.260 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea la data de 10 iunie 2009, adoptând următoarea soluție:
CURTEA:
Deliberând asupra recursului de față, reține următoarele,
Prin sentința nr.179 pronunțată în data de 19 martie 2009, Tribunalul Dâmbovițaa respins cererea formulată de reclamantul Primarul sectorului 1 B, în contradictoriu cu pârâții SC SRL, SC și SRL, SC SRL și intervenienta în nume propriu Romano-
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin cererea formulată reclamanta Judecătoria Sectorului 1 Bac hemat în judecată pe pârâții SC SRL, SC Art SRL și SC & SRL, a solicitat instanței în temeiul art.581 din Cod de procedură civilă, ca pe cale de ordonanță președințială să fie obligați aceștia la punerea în siguran ă a clădirii situate în--15 sector 1, precum și executarea măsurilor de conservare conform indicațiilor din raportul de expertiză tehnică judiciară, având în vedere că lucrările la această construcție au fost oprite.
În cauză s-a depus o cerere de intervenție din partea Romano- B prin care s-a solicitat respingerea cererii.
Tribunalul în ședința publică din data de 19 martie 2009, s-a pronunțat în baza art.137 Cod procedură civilă asupra excepțiilor ridicate de părți.
Instanța de fond mai reține că temeiul juridic al cererii, îl reprezintă dispozițiile art.581 cod procedură civilă, ceea ce face ca instanța să fie investită de către reclamantă cu soluționarea unei ordonanțe președințiale. Conform prevederilor legale, ordonanța președințială este o procedură specială diferită de procedura de drept comun, care are ca obiect obținerea rapidă în cazuri urgente a unei hotărâri provizorii fără a se putea judeca fondul cauzei.
Fiind o procedură specială aceasta are condiții specifice de admisibilitate, una dintre aceste condiții fiind caracterul vremelnic prevăzut în art.581 alin.4 cod procedură civilă, iar stabilirea expresă și imperativă a acestui caracter subliniază de fapt natura provizorie și limitată a ordonanței, fapt ce conduce la caracterul accesoriu al acesteia privitor la fondul litigiului dintre părți, fond care se referă la un litigiu de contencios administrativ prin care Romano- B, a solicitat anularea autorizației de construire nr.-4/24.02.2006 eliberată de reclamanta din cauza de față, pârâtei SC SRL pentru ridicarea construcției, a cărei punere în siguranță se solicită.
Astfel tribunalul a apreciat că ordonanța președințială este, în principiu, aplicabilă în orice materie, iar prin interpretarea formală a prevederilor art. 28 din Legea nr. 554/2004 potrivit căruia "Dispozițiile prezentei legi se completează cu prevederile Codului d e procedură civilă", se poate concluziona că acestea pot fi aplicabile și în materia contenciosului administrativ.
Astfel se reține că și persoanele de drept public, altele decât Prefectul, conform dispozițiilor art.1 alin.8 din Legea nr.554/2004, pot introduce acțiuni exclusiv în condițiile legii contenciosului administrativ; Or, potrivit art.8 din această lege, obiectul oricărei acțiuni în materia contenciosului administrativ, chiar și o acțiune formulată pe calea unei ordonanței președințiale, trebuie să vizeze existența unui act administrativ tipic sau asimilat.
Tribunalul a constatat că în speță însă, reclamanta nu vizează un asemenea obiect prin cererea formulată, ci solicită doar o obligație "de a face" pârâtei SC SRL, respectiv luarea unor măsuri de punere în siguranță a unei clădiri, care nu poate fi socotită act administrativ în sensul art.2 din Legea nr.554/2004, și că nu poate fi soluționată pe calea procedurii prescrise de această lege specială.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanta Primarul Sectorului 1 B și pârâta SC SRL, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Reclamantul Primarul Sectorului 1 Bas olicitat admiterea recursului formulat și modificarea sentinței atacate în sensul admiterii cererii de punere în siguranță și conservare a imobilului.
Recurenta menționează că în ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive ale pârâtelor SC SRL și SC Art SRL, în mod greșit instanța de fond a admis-o, întrucât atât proiectantul, cât și executantul au obligații exprese prevăzute de legiuitor în cuprinsul Legii nr.10/1995, astfel că se justifică calitatea procesuală pasivă, urmând ca hotărârea să le fie opozabilă.
Susține că în ceea ce privește cererea sa de ordonanță președințială, în mod greșit instanța de fond a dispus respingerea ei, întrucât prin promovarea acesteia nu se urmărește înfrângerea efectelor Încheierii din data de 10.07.2007 și nici nesocotirea autorității de lucru judecat.
Menționează că lucrările de punere în siguranță a imobilului trebuie realizate, întrucât nu coincid cu lucrările autorizate prin actul administrativ suspendat, iar necesitatea lor rezulta din cuprinsul raportului de expertiză judiciară depus la dosarul cauzei. Astfel sunt îndeplinite cele trei condiții prevăzute de art.581 Cod procedură civilă și anume urgența, caracterul vremelnic și neprejudecarea fondului, întrucât deși lucrările de construcție sunt suspendate, oprirea lucrărilor trebuia să se facă cu respectarea Normelor tehnice de siguranță și de securitate.
Precizează că din cuprinsul raportului de expertiză rezultă cu claritate că în cazul unei eventuale mișcări seismice, structura va vibra puternic, determinând un colaps structural-avarierea gravă a structurii, existând posibilitatea desprinderii și prăbușirii unor elemente nestructurale-fațada, instalații, utilaje cu risc semnificativ pentru clădirile învecinate.
Se mai arată că potrivit Legii 10/1995 intervențiile la construcțiile existente se referă la lucrări de reconstruire, consolidare, transformare, extindere, desființare parțială, precum și lucrări de reparații, care se fac numai pe baza unui proiect avizat de proiectantul inițial al clădirii sau a unei expertize tehnice și se consemnează obligatoriu în cartea tehnică a construcției, de aici rezultând necesitatea ca proiectantul SC și SRL și executantul SC Art SRL să rămână în cauză în calitate de pârâți.
Se solicită admiterea recursului, și pe fond admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, întrucât întreruperea lucrărilor fără ca măsurile de siguranță și de conservare a clădirii să fie luate, determină consecințe negative, atât pentru siguranța publică, cât și pentru construcțiile învecinate.
Pârâta SC SRL prin motivele de recurs depuse la dosar susține că prin sentința pronunțată, instanța de fond a încălcat formele de procedură prevăzute, sub sancțiunea nulității, de art.105 alin.2 motiv prevăzut de art.304 pct.5 Cod de procedură civilă, întrucât a procedat la respingerea cererii de chemare în judecată în temeiul unei excepții, încălcând astfel principiul contradictorialității și dreptul la apărare a recurentei-pârâte.
Recurenta motivează că sentința este rezultatul greșitei interpretări a cererii de chemare în judecată formulată de reclamant și al greșitei interpretări a legii, motive prevăzute de art.304 pct.8 și 9 Cod procedură civilă, prin introducerea unui nou temei juridic nesolicitat de reclamant, respectiv Legea nr.554/2004, considerându-se că există un litigiu asupra fondului dreptului reprezentat de litigiul având ca obiect anularea autorizației de construire. Astfel nu se poate transforma cererea privind luarea măsurilor de conservare și punere în siguranță a construcției într-o cerere formulată în temeiul Legii nr.554/2004.
Ultimul motiv de recurs vizează faptul că instanța a pronunțat hotărârea cu încălcarea competenței altei instanțe, motiv prevăzut de art.304 pct.3 din Codul d e procedură civilă, respectiv instanța a încălcat competența tribunalul Dâmbovița atunci când a admis în principiu cererea de intervenție principală; de altfel, ulterior însăși Judecătoria Sectorului 1 s-a declarat necompetentă și a declinat soluționarea cauzei în favoarea Tribunalului Dâmbovița.
Solicită casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare, în baza art.312 Cod procedură civilă.
La data de 9 iunie 2009 intimata-intervenientă în nume propriu Romano- B, pe cale de întâmpinare a invocat excepția lipsei de interes în formularea recursului de către pârâta SC SRL solicitând respingerea recursului declarat de această pârâtă ca lipsit de interes și respingerea ca nefondat a recursului declarat de reclamantul Primarul Sectorului 1
Examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate și a temeiurilor prevăzute de art. 304 Cod pr. civilă, precum și sub toate aspectele conform art. 3041Cod pr.civilă, Curtea reține că recursul declarat de reclamantul Primarul Sectorului 1 B este nefondat și recursul formulat de pârâta SC SRL este lipsit de interes, astfel cum se va arăta în continuare:
Cu privire la recursul formulat de reclamantul Primarul Sectorului 1 B, instanța de fond a apreciat în mod just cauza dedusă judecății că nu sunt îndeplinite condițiile pentru admiterea ordonanței președințiale, în special caracterul de urgență în luarea măsurilor de conservare și a măsurilor de siguranță pentru construcția a cărei edificare a fost suspendată pe cale judecătorească.
Pârâții chemați în judecată în această cauză sunt SC SRL, SC SRL, SC și SRL, iar instanța de fond a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a SC SRL, SC și SRL, reținând faptul că obligația de conservare revine proprietarului imobilului, acesta având posibilitatea de a executa lucrările angajând pe altcineva.
De asemenea lucrările având ca obiect măsuri de punere în siguranță și conservare sunt în realitate faze ale proiectului de execuție a clădirii, aspect ce rezultă și din raportul de expertiză de specialitate, iar instanța în faza ordonanței președințiale nu poate aprecia utilitatea acesteia, ci numai urgența pentru prevenirea unei pagube iminente, ceea ce nu era cazul în speța de față.
Ca atare s-a sesizat în mod corect de către instanța de fond că este inadmisibil ca unele și aceleași lucrări, suspendate irevocabil și a căror autorizare a fost anulată, să fie reautorizate pe cale ocolită, prin altă procedură prevăzută de Codul d e procedură civilă, care să eludeze legalitatea hotărârii pronunțate pe fondul cauzei.
Se poate constata faptul că măsurile solicitate prin obiectul cererii de ordonanță președințială, sunt însăși lucrări ce fac obiect al fondului dreptului, întrucât instanța ar fi trebuit să se pronunțe inclusiv asupra autorizării executării lucrărilor ce fac obiect al autorizației atacate pentru nelegalitate.
Mai mult nu s-a probat existența urgenței a pericolului iminent, simpla afirmație a unor experți care nu sunt calificați pe specialitatea de risc seismic și în zone protecție a unui monument istoric, neputând fi reținută.
Astfel pericolul real este acela că finalizarea construcției tip turn în imediata apropriere a catedralei romano-catolice Sf. afectează structura de rezistență și integritatea acestui din urmă imobil, ce are un caracter de monument istoric.
Alte aspecte invocate de recurent nu au justificare, instanța de fond apreciind în mod just și legal cauza dedusă judecății, inclusiv neîndeplinirea celorlalte două condiții de admitere a ordonanței; vremelnicia și neprejudecarea fondului.
În acest caz nu poate fi reținută cu privire la executarea unor lucrări de construire că acestea au caracter vremelnic, în cazul de față măsura în sine având caracter definitiv.
Este clar că se solicita autorizarea executării lucrărilor de finalizare a etapelor proiectului, ceea ce însemna autorizarea executării actului administrativ anulat în primă instanță, invalidând astfel eficacitatea acestuia, ceea ce înseamnă prejudecarea fondului.
În atare situație urmează a se respinge ca nefondat recursul formulat de reclamantul primarul Sectorului I B, în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă.
Cu privire la recursul formulat de pârâta SC, arătăm că la prima instanța aceasta avut calitatea de pârât, iar cadrul procesual a fost stabilit de reclamant în virtutea principiului disponibilității consacrat de art.129 alin.6 Cod procedură civilă după casarea cu trimitere spre rejudecare.
Obiectul cauzei este acela de a fi obligați pârâții la "punerea în siguranță a clădirii situate în strada G-ral - nr.11-15 sector 1 precum și la executarea măsurilor de conservarea conform indicațiilor din raportul de expertiză tehnică judiciară".
Întrucât acțiunea reclamantului a fost respinsă, pârâta recurentă nu a căzut în pretenții și ca atare nu are un interes juridic actual, just, în declanșarea procedurii de atac a recursului.
Se poate observa că recurenta este beneficiara respingerii acțiunii reclamantei, prin care în sarcina sa nu s-a stabilit nici o obligație și, deci, nu justifică interesul de a exercita calea de atac a recursului.
Recurenta, deoarece a câștigat obiectul cauzei, în sensul că în sarcina sa nu s-a reținut nici o obligație, nu justifică interesul exercitării recursului, întrucât nu are ce folos să obțină ca urmare a acestuia.
Ca atare urmează a se respinge recursului formulat de pârâtă ca lipsit de interes prin admiterea excepției lipsei de interes invocată de intervenienta intimată, recurenta având calitatea procesuală pasivă la instanța de fond de pârâtă.
Văzând că recursurile au fost legal timbrate,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția lipsei de interes invocată de intimata-intervenientă în nume propriu -
Respinge ca lipsit de interes recursul formulat de pârâta SC SRL, cu sediul în B, sector 1, str.- nr.2, parter,.2, împotriva sentinței nr.179 pronunțată în data de 19 martie 2009 de Tribunalul Dâmbovița.
Respinge ca nefondat recursul formulat de reclamantul PRIMARUL SECTORULUI 1 B, cu sediul în B, sector 1,- și în B, Șoseaua B-P nr.9-13, sector 1, împotriva sentinței nr.179 pronunțată în data de 19 martie 2009 de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâții SC SRL cu sediul în B, sector 1,-, SC ȘI ASOCIAȚII SRL, cu sediul ales la ȘI, în B, sector 1, Calea nr.136 și în B, sector 3, nr.41, -3,.A,.2 și intervenienta în nume propriu - B, cu sediul în B,-, sector 1 și la și în B, sector 1, nr.5A,.11
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 iunie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Nițu Teodor, Stan Aida Liliana Chirica
- - - - - -
Grefier,
Red. / tehnored.
2 ex./19.06.2009
Dosar de fond - Tribunal
Jud. fond
Operator date cu caracter personal
Număr notificare 3120
Președinte:Nițu TeodorJudecători:Nițu Teodor, Stan Aida Liliana Chirica
