Persecutați politic - Acordare drepturi. Decizia 1005/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1005/2009
Ședința publică din data de 16 martie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Gheorghe Cotuțiu G -
JUDECĂTOR 2: Augusta Chichișan
JUDECĂTOR 3: Mihaela Sărăcuț
GREFIER:- -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul, împotriva sentinței civile nr. 3644 din 28.10.2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș, în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA DE MUNCĂ ȘI PROTECȚIE SOCIALĂ M, având ca obiect refuz acordare drepturi persecutați politic Decretul lege nr. 118/1990.
La apelul nominal făcut în cauză s-a prezentat recurentul, lipsă fiind intimat.
Procedura de citare este îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxelor de timbru.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că, în data de 11.03.2009 s-a înregistrat la dosarul cauzei întâmpinare din partea intimatei, prin care au solicitat respingerea recursului.
Recurentul a susținut că, a citit întâmpinarea înainte de dezbateri și că nu mai are de formulat alte cereri în probațiune, solicitând acordarea cuvântului pe fond.
Curtea, în urma deliberării, constată că, nu mai sunt de invocat excepții prealabile sau de formulat alte cereri în probațiune, apreciază că, prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul recurentului asupra recursului promovat în cauză.
Recurentul a solicitat admiterea recursului cu cheltuieli de judecată, ocazionate cu deplasarea la instanță și cu contractul încheiat cu avocatul la B și să se țină cont de motivele depuse la instanța de fond, prin care s-a străduit să demonstreze injustețea deciziei M, să se țină cont de lege, că a apelat la această instanță în că îi va acorda dreptul, având în vedere că a fost privat de libertate, a fost condamnat la locul de muncă, pentru că a refuzat să satisfacă stagiul militar din motive de credință, a fost deținut politic, a fost urmărit de poliția politică.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.3644 din 28 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr- a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta Direcția de Muncă Solidaritate Socială și Familie Maramureș.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că la cererea reclamantului privind stabilirea calității de beneficiar al Decretului Lege nr. 118/1990, modificat prin Legea 55/1998 pentru aprobarea nr.OUG 41/1997 și Legea nr. 292 din 05.06.2001, pârâta Direcția de Muncă, Solidaritate Socială și Familie Maramureș, având în vedere Decizia 46 din 10.01.2008 a Ministerului Justiției - Comisia pentru Constatarea calității de luptător în rezistența anticomunistă, a emis Decizia nr. 3672 din 13.05.2008 prin care a stabilit acestuia calitatea de beneficiar a Decretului Lege nr. 118/1990 cu modificările și completările ulterioare, cu precizarea că beneficiază de drepturile prevăzute de art. 6 din acest act normativ.
Prin Hotărârea nr. 23 din 23.06.2008 Direcția de Muncă, Solidaritate Socială și Familie Maramureșa respins contestația reclamantului, prin care acesta a solicitat acordarea indemnizației conform Decretului Lege nr. 118/1990 cu modificările și completările ulterioare.
Tribunalul a constatat că art. 3 din Decretul Lege nr. 118/1990 modificat, stabilește condițiile în care persoanele intră sub incidența dispozițiilor prevăzute de actul normativ menționat, au dreptul la indemnizație lunară.
Reclamantul însă, nu se încadrează în nici una dintre situațiile prevăzute la art. 1, alin. 1, lit. a, b, c și e și alin. 2 din decretul lege și ca atare acțiunea acestuia a fost respinsă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul solicitând admiterea recursului, modificarea în totalitate a sentinței și rejudecând admiterea contestației, anularea celor două decizii emise de Direcția de Muncă și Solidaritate Socială M va netemeinice și nelegale și obligarea intimatei la emiterea unei noi decizii prin care să i se acorde indemnizația pentru pedeapsa executată prin muncă corecțională.
În motivarea recursului se arată că prin sentința civilă nr.3644/28.10.2008 Tribunalul Maramureș, cu o motivare superficială a respins contestația pe motiv că reclamantul nu se încadrează în nici una dintre situațiile prevăzute la art.1 din Decretul Lege nr.118/1990.
Mai arată că invocarea textelor legale că instanța fondului a apreciat că perioada de executare a pedepsei prin muncă corecțională nu reprezintă o lipsire de libertate a petiționarului în sensul Decretului Lege nr.118/1990.
În situația reclamantului care a suferit o condamnare ca urmare a dorinței de a-și manifesta liber convingerile religioase, modalitatea de executare a pedepsei dobândește conotații speciale, întrucât pe toată perioada executării pedepsei la locul de muncă a fost persoana persecutată de fostul regim comunist prin organele de conducere ale unității și ținut sub strictă supraveghere de acestea.
A se afirma că în perioada executării pedepsei prin muncă corecțională s-a aflat în stare de libertate, așa cum este definit conceptul de libertate de către Convenția Europeană a Drepturilor Omului, nu corespunde adevărului. Această perioadă a fost în realitate o detenție la locul de muncă, întrucât i-au fost îngrădite toate drepturile de gândire, exprimare, conștiință și religie.
Munca corecțională este o modalitate de individualizare a executării pedepsei, și chiar dacă acest tip de executare a pedepsei nu presupune starea de detenție, este nu doar forțat a se afirma că se afla în stare de libertate, dar acest lucru contravine sensului și spiritului DL nr.118/1990, ca lege care consacră măsuri reparatorii pentru persoanele care au fost persecutate politic în timpul regimului comunist.
Analizând recursul promovat prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor art.304 și.3041pr.civ. Curtea reține următoarele:
Reclamantul prin contestația formulată împotriva hotărârii nr.23 din 23.06.2008 emisă de Direcția de Muncă și Protecție Socială Mas olicitat anularea acestei decizii precum și a deciziei nr.3672/13.05.2008 și obligarea pârâtei la emiterea unei noi decizii prin care să recunoască toate drepturile și beneficiile prevăzute de DL nr.118/1990, inclusiv indemnizația pentru pedeapsa executată prin muncă corecțională în intervalul 14.07.1978 - 18.08.1981.
Acțiunea a fost justificată prin invocarea prevederilor art.9 ale Convenției Europene a Drepturilor Omului precum și a dispozițiilor OG nr.214/1999 susținând că atât condamnarea suferită de reclamant cât și modalitatea de executare a pedepsei trebuie interpretată în contextul regimului de dictatură existent la data executării pedepsei și care nu respecta drepturile și libertățile fundamentale.
Reclamantul mai afirmă că munca corecțională este o modalitate de individualizare a executării pedepsei și chiar dacă nu presupune starea de detenție este forțat a se afirma că se afla în stare de libertate această afirmație contravenind sensului și spiritului DL nr.118/1990.
La cererea reclamantului privind stabilirea calității de beneficiar al Decretului Lege nr. 118/1990, modificat prin Legea 55/1998 pentru aprobarea nr.OUG 41/1997 și Legea nr. 292 din 05.06.2001, pârâta Direcția de Muncă, Solidaritate Socială și Familie Maramureș, având în vedere Decizia 46 din 10.01.2008 a Ministerului Justiției - Comisia pentru Constatarea calității de luptător în rezistența anticomunistă, a emis Decizia nr. 3672 din 13.05.2008 prin care a stabilit acestuia calitatea de beneficiar a Decretului Lege nr. 118/1990 cu modificările și completările ulterioare, cu precizarea că beneficiază de drepturile prevăzute de art. 6 din acest act normativ.
Prin Hotărârea nr. 23 din 23.06.2008 Direcția de Muncă, Solidaritate Socială și Familie Maramureșa respins contestația reclamantului, prin care acesta a solicitat acordarea indemnizației conform Decretului Lege nr. 118/1990 cu modificările și completările ulterioare.
Persoanele care s-au aflat în situațiile prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. a), b) și e) respectiv au executat o pedeapsa privativă de libertate în baza unei hotărâri judecătorești rămase definitiva sau a fost lipsită de libertate în baza unui mandat de arestare preventivă pentru infracțiuni politice; a fost privată de libertate în locuri de deținere în baza unor măsuri administrative sau pentru cercetări de către organele de represiune; a fost strămutată într-o alta localitate și alin. (2), a fost deportata în străinătate după 23 august 1944; a fost persecutata sau deportata de către regimul instaurat în România cu începere de la data de 14 septembrie 1940 pana la data de 23 august 1944 din motive etnice și rasiale; a fost constituită în prizonier de către partea sovietica după data de 23 august 1944 ori, fiind constituită ca atare, înainte de aceasta data, a fost reținută în captivitate după încheierea armistitiului au dreptul la o indemnizație lunară de 200 lei pentru fiecare an de detenție, strămutare în alte localități, deportare în străinătate sau prizonierat, indiferent dacă sunt sau nu sunt pensionate potrivit prevederilor art.3 din Decretul Lege nr.118/1990.
Enumerarea categoriilor de persoane cărora le sunt aplicabile dispozițiile legale, determinarea limitativă a categoriilor de persoane cărora le sunt recunoscute drepturile prevăzute de art.3 din DL nr.118/1990, face imposibilă extinderea aplicării acestor dispoziții și la alte categorii de persoană.
Legiuitorul a menționat în mod expres că pentru a beneficia de aceste drepturi persoana trebuie să fi fost lipsită de libertate în locuri de deținere în baza unor măsuri administrative sau pentru cercetări de către organele de represiune, ceea ce pentru reclamant nu poate fi reținut executarea pedepsei de către reclamant realizându-se prin muncă corecțională așadar nu prin privare de libertate aspect de altfel consemnat în chiar cuprinsul sentinței nr.477/06.06.1978 pronunțată de Tribunalul Militar potrivit căreia în baza art.1 din Decretul nr.218/1977 s-a stabilit ca inculpatul să execute pedeapsa prin muncă, fără privare de libertate, munca urmând a avea caracter productiv și urmând a fi prestată într-o organizație socialistă.
Alegațiile recurentului privind lipsirea sa de libertate în acest context nu pot fi primite iar împrejurarea că a suferit o condamnare ca urmare a dorinței de a-și manifesta liber convingerile religioase a fost recunoscută ca atare de către Comisia pentru Constatarea Calității de luptător în Rezistența prin decizia nr.46/10 ianuarie 2008, ca recunoaștere a libertății de gândire și conștiință ocrotite de prevederile art.9 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Considerentele enunțate au relevat că recursul promovat apare ca nefondat întrucât prima instanță a interpretat și aplicat corect dispozițiile legale în vigoare nefiind prezent motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 pr.civ. și în consecință Curtea în temeiul dispozițiilor art.312 C,pr.civ. va respinge recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 3644/28.10.2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș care va fi menținută în întregime.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 3644/28.10.2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 16.03.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
G - - - - -
GREFIER
- -
Red./
2 ex./18.03.2009
Președinte:Gheorghe CotuțiuJudecători:Gheorghe Cotuțiu, Augusta Chichișan, Mihaela Sărăcuț
