Persecutați politic - Acordare drepturi. Decizia 108/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--6.11.2008
DECIZIA CIVILĂ NR. 108
Ședința publică din 29 ianuarie 2009
PREȘEDINTE: Claudia LIBER
JUDECĂTOR 2: Mircea Ionel Chiu
JUDECĂTOR 3: Maria Cornelia
GREFIER: -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul recurent împotriva sentinței civile nr. 1237 din 16.09.2008, pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanta intimată Direcția de Muncă și Protecție Socială C-S, având ca obiect refuz acordare drepturi persecutați politici nr. 118/90.
La apelul nominal se prezintă reclamantul recurent personal, lipsă fiind pârâta intimată.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care nemaifiind formulate cereri, instanța acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reclamantul recurent solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1237 pronunțată în data de 16 septembrie 2008, în dosarul nr-, al Tribunalului C-S s-a respins acțiunea formulată de reclamantul, împotriva deciziei nr. 366 din 1.04.2008 emisă de pârâta Direcția de Muncă și Protecție Socială C-
În considerentele sentinței prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea adresată de reclamant Direcției de Muncă, Solidaritate Socială și Familie C-S, înregistrată sub nr. 967/12.03.2008, acesta a solicitat să i se acorde drepturile prevăzute de Decretul-Lege nr. 118/1990 și OG nr. 214/1999, pe motiv că a avut domiciliul obligatoriu, începând cu anii 1948 - 1949 și pe tot timpul cât tatăl său, a fost arestat.
În dovedire, a depus, în copii, sentința nr. 1810/1949 pronunțată de Tribunalul Militar Timișoara în dosar nr. 1559/1949, certificat de naștere, certificat de deces, declarațiile autentificate ale martorilor și, decizia nr. 170/01.02.2007, a Comisiei pentru Constatarea Calității de Luptător în Rezistența.
Prin Decizia nr. 366/01.04.2008, Direcția de Muncă și Protecție Socială C-S a respins cererea reclamantului, cu motivarea că nu face dovada persecuției sale politice, conform dispozițiilor art. 1 lit. d din Decretul-Lege nr. 118/1990, fiind doar urmașul pe linie paternă a celui persecutat politic, respectiv, născut la data de 22.06.1909 și decedat la 14.01.1993.
Potrivit dispozițiilor art. 1 al (1) lit. d) din Decretul nr. 118/1990, constituie vechime în munca și se ia în considerare la stabilirea pensiei și a celorlalte drepturi ce se acorda-, timpul cat o persoana, după data de 6 martie 1945, pe motive politice, a avut stabilit domiciliu obligatoriu.
Așadar, pentru a se încadra în prevederile art. 1 al 1 lit. d din Decretul-lege nr. 118/1999 și a obține astfel drepturile prevăzute de art. 3 al 2 (indemnizația lunară) și art. 6 ( scutire de impozite și taxe și alte facilități) din același act normativ, persoanei în cauză trebuie să i se fi stabilit de către organele statului domiciliul obligatoriu, din motive politice.
Ținând seama de vârsta reclamantului la data arestării tatălui său, de 2-3 ani, dată la care familia sa, împreună cu celelalte familii din com., au fost mutate de la sălașele situate în afara satului, în sat, instanța apreciază că persoanei reclamantului nu i-a fost stabilit domiciliul obligatoriu, din motive politice.
Reclamantul este doar urmașul persoanei persecutate politic-tatăl său, care a fost condamnat la închisoare corecțională și interdicție corecțională, din motive politice.
Pe cale de consecință, instanța, în baza dispozițiilor art. 11 al 4 din Decretul-Lege nr. 118/1990, a respins contestația formulată de reclamantul, ca nefondată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul, considerând-o ca netemeinică și nelegală.
În motivarea recursului se invocă următoarele:
Instanța de fond nu a apreciat în mod corect totalitatea probelor administrate în cauză și se referă la actele depuse de reclamant, cât și la declarațiile autentificate ale martorilor, sau declarațiile date de ei în fața instanței.
Astfel, din actele depuse la dosarul cauzei, respectiv extras din sentința nr. 1810/1949, pronunțată de Tribunalul Militar în dosarul nr. 1559/1949, acte de stare civilă, declarațiile autentificate ale martorilor și, copie a deciziei nr. 170/01.02.2007, emisă de Comisia pentru constatarea calității de luptător în rezistența anticomunistă, rezultă foarte clar că, în urma condamnării tatălui său, la trei ani închisoare corecțională și trei ani interdicție corecțională pentru crima de uneltire contra ordinii sociale, în această perioadă reclamantul a fost prigonit politic, alături de familia sa, având stabilit domiciliul forțat, fără drept de a părăsi localitatea, fiind urmăriți permanent de către organele de securitate.
Aprecierea instanței de fond, prin hotărârea atacată, că reclamantul nu se poate încadra în prevederile art. 1 aliniatul 1 litera d din Decretul Lege nr. 118/1990, în sensul că nu i-a fost stabilit domiciliul obligatoriu din motive politice. având în vedere vârsta sa la acea dată, este complet greșită și fără nici un temei legal, atât timp cât legiuitorul, prin actul normativ, nu face o asemenea diferențiere.
De asemenea, instanța de fond a constatat în mod greșit, prin hotărârea atacată, că este doar urmașul persoanei persecutate politic - tatăl său.
În realitate, din probele administrate, concluzia logică pe care trebuia să o tragă instanța de fond era aceea că, în urma condamnării tatălui său, întreaga familie a avut de suferit și a fost prigonită politic, stabilindu-se domiciliul obligatoriu, fără dreptul de a părăsi localitatea și fiind sub stricta supraveghere a organelor de securitate.
Nu în ultimul rând, trebuie arătată că, în mod paradoxal, în timp ce în alte cauze similare, instanțele de judecată au apreciat în mod corect probele administrate și prevederile legale, pronunțând soluții pozitive, prin care este recunoscută calitatea de beneficiar al nr. 118/1990 a persoanelor îndreptățite, în acest caz instanța de fond eludând legea, îngrădește un drept conferit prin aceasta.
Recursul este neîntemeiat.
Din examinarea actelor și lucrărilor de la dosar, Curtea apreciază că instanța de fond a stabilit o corectă stare de fapt și de drept, constând în aceea că reclamantul nu beneficiază de dispozițiile art. 3 aliniatul 2 și art. 6 din Decretul Lege nr. 118/1999, întrucât în litigiul dedus judecății, nu sunt întrunite cerințele acestor texte de lege.
Susținerea reclamantului în sensul că în perioada 1948 - 1949 fost persecutat din motive de ordin politic, având domiciliul obligatoriu în comune unde a fost mutat împreună cu alte familii de la sălașele aflate în afara satului, nu poate fi asimilată, situații reglementate de art. 1 litera d din Decretul Lege nr. 118/1990, dat fiind vârsta acestuia la acea vreme, de aproximativ 3 ani, cât și faptul că în perioada în discuție tatăl său e cel care a fost arestat, reclamantul având doar calitatea de urmaș al acestuia.
Față de cele ce preced Curtea apreciază că recursul de față este nefondat, urmând a fi respins în baza dispozițiilor art. 312 aliniatul 1.pr.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul, împotriva sentinței civile nr. 1237 din16.09.2008, pronunțată de Tribunalul C-S, în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 29 ianuarie 2009.
PREȘȚEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- LIBER - - - - -
GREFIER,
-
Red.CL/10.03.2009
Tehnodact / 2 ex./16.03.2009
Prima instanță: Tribunalul C-S - Judecător
Președinte:ClaudiaJudecători:Claudia, Mircea Ionel Chiu, Maria Cornelia
